CENTRUL DE EXCELENȚĂ ÎN MEDICINĂ ŞI FARMACIE „RAISA PACALO”

CATEDRA DISCIPLINE CLINICE SPECIALIZATE

SUPORT TEORETIC
Asistența oftalmologică în Republica Moldova.
Principii de diagnostic, tratament şi nursing specific în
afecţiunile organului vizual.

Nelea Sinchevici,
profesor la unitatea de curs
oftalmologie cu nursing specific,
grad didactic întâi

CHIŞINĂU 2017
 Planul prelegerii

1.Generalități

2.Particularități anatomice ale orbitei, pleoapelor.

3. Particularități anatomice ale aparatului lacrimal.

4. Particularități anatomice ale globului ocular.

5.Retina şi funcţiile ei.

6.Căile optice.

7.Analizatorul vizual.

8.Actul vizual.

9.Funcţiile organului vizual:

- acuitatea vizuală,
- câmpul vizual,
- simţul cromatic,
- adaptaţia,
- vederea binoculară.

10. Metodele de examinare.

11. Medicația oftalmologică
 Asistența oftalmologică în Republica Moldova se realizează în baza documentelor
directive ale Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale și Companiei Naționale de
Asigurări în Medicină. La prima etapă pacienții se adresează la medicul de familie (AMP), care
apoi îndreaptă pacientul spre următoarea etapă: asistența specializată de ambulator (medicul
oftalmolog) sau asistența medicală spitalicească (secțiile de oftalmologie municipale sau
republicane).
Cabinetul oftalmologic din secția consultativă trebuie să fie destul de mare (lungimea
5,5-6,0 m), luminos și să fie dotat cu o anexă (camera întunecoasă) pentru examinare. Cabinetul
trebuie să fie dotat cu tabelul cu optotipuri pentru determinarea acuității vizuale, tabel pentru
determinarea acuității vizuale de aproape, tabele policromatice pentru determinarea simțului
cromatic, măsuță cu tot necesarul pentru tonometrie, măsuță cu trusă de lentile, perimetru,
măsuță cu preparate medicamentoase. În camera întunecoasă sunt aparatele necesare pentru
examinarea pacientului (biomicroscop, refractometru, oftalmoscop). În organizarea și activitatea
cabinetului oftalmologic un rol important îi revine asistentului medical, care determină acuitatea
vizuală, detrmină refracția prin metoda subiectivă și alege ochelari, prescrie la indicația
medicului rețete pentru medicamente și ochelari, măsoară presiunea intraoculară, determină
câmpul vizual, administrează medicamente, la necesitate acordă asistența de urgență.
Particularități anatomice ale organului vizual.
Omul percepe lumea exterioară cu ajutorul a 5 organe de simţ:
Olfactiv, tactil, de gust, de auz, de văz.
Toate organele de simţ împreună nu pot înlocui ochiul, care percepe circa 70 % din lumea
exterioară.
Noțiunea oftamologie provine de la cuvântul grecesc „oftalmus” – ochi şi „logos” –
ştiinţă.
Ochii joacă un rol important în viaţa cotidiană şi în diagnosticarea multor patologii care,
în aparenţă, nu au nici o tangenţă cu ochiul (boala hipertensivă, diabetul zaharat, tumorile
cerebrale etc.)
Lucrătorii medicali cu studii postsecundare sunt datori să cunoască principiile asistenţei
oftalmologice, simptomele celor mai răspândite patologii oculare, să acorde primul ajutor în
traume, afecţiuni acute, să ştie unde să-l îndrepte pe bolnav pentru tratamentul ulterior.
Organul vizual este format din:
 globul ocular
 anexe (aparatul lacrimal şi oculomotor)
 organe de protecţie (orbita, pleoapele, conjunctiva)
 căile şi centrii optici
Orbita – o cavitate osoasă, în formă de piramidă cu patru laturi, baza orientată antero-
lateral, vârful – postero-medial. Diametrul antero-posterior – 4,5 cm.
Peretele superior desparte orbita de sinusul frontal şi de fosa craniană anterioară.
Antero, lateral se găseşte o mică scobitură în care se situează glanda lacrimală.
Peretele interior desparte orbita de sinusul maxilar (Haimor).
Peretele intern desparte orbita de sinusul sfenoidal.
În adâncul orbitei se află o gaură mică – foramen rotundum prin care iese din orbită n.
optic şi intră a. oftalmică. În orbită, în afară de globul ocular, se mai găsesc muşchii externi ai
globului ocular, vase sanguine şi nervi, ţesut celulo-adipos, vase limfatice. Globul ocular este
îmbrăcat într-o fascie conjunctivă – capsula Tenon, posterior spaţiului retro-bulbar. Acest spaţiu
având comunicări cu sinusurile paranazale, cu venele feţei – în caz de infectare poate transmite
infecţia în creier.
Globul ocular are formă aproximativ sferică, diametrul antero-posterior – 24 mm,
greutatea 7,5 g şi este format din peretele globului ocular şi conţinutul lui. Peretele globului
ocular are 3 tunici (membrane):
 externă (fibroasă)
 medie (vasculară)
 internă (nervoasă)
Tunica externă este cea mai groasă şi mai rezistentă. Are rol de protecţie, de schelet,
menţine forma globului ocular.
Constă din scleră, limb, cornee.
Corneea – se află în partea anterioară a globului ocular, este sferică, transparentă,
lucioasă, sensibilă, permite pătrunderea razelor de lumină în ochi. Constă din 5 straturi de celule
situate paralel (epiteliu anterior, membrana Bouman, parenchim, membrana Descemet, epiteliu
posterior). Corneea nu conţine vase sangvine, dar este foarte bogată în fibre nervoase senzitive
fiind enervată de nervii ciliari (3 plexuri). În patologiile corneei apar opacităţi, eroziuni, ulceraţii,
vase sangvine, scade sensibilitatea corneei.
Sclera – ocupă 5/6 din învelişul extern. Este dură, netransparentă (opacă), albă. Constă
din fasciculi fibroşi şi colageni. La ecuator şi limb ea este mai subţire. Sclera are 2 straturi:
stratul superficial – episclera şi stratul profund – sclera. Prin scleră ies şi pătrund nervi şi vase
sangvine. Pe ea se inseră muşchii globului ocular.
Linia de trecere a corneei în scleră se numeşte limb – un inel circular cu grosimea 1 – 1,4
mm. Pe partea internă a sclerei, în regiunea limbului, se găseşte canalul Şlemm, (pereţii căruia îi
formează selera şi trabeculii corneo-sclerali), care are importanţă în evacuarea umorii apoase din
globul ocular.
Tunica medie (vasculară) – ureea sau coroida constă din 3 porţiuni:
- iris, corp ciliar, coroidă.
Irisul – este o diafragmă discoidă cu un orificiu în centru – pupilă, delimitează camera
anterioară de cea posterioară. Conţine pigment (ce conferă ochilor diferită culoare), vase
sangvine, fibre nervoase şi musculare, coloraţia e individuală, se schimbă cu vârsta. Partea
posterioară e de culoare neagră. Pupila la lumină se îngustează, la întuneric se dilată.
Corpul ciliar constă din procese ciliare situate pe creste ciliare (care produc lichidul
intraocular), vase sangvine, fibre nervoase şi muşchiul ciliar. Aici se găseşte ligamentul Zinn,
fibrele căruia se fixează de capsula anterioară şi posterioară a cristalinului, contribuind la actul
de acomodare. Corpul ciliar este producătorul principal al umorii apoase.
Coroida – este formată din vase de calibru diferit, nu conţine nervi, de aceea în procese
patologice dureri nu sunt. Curentul sanguin este încetinit, ceea ce contribuie la localizarea
infecţiilor aici. În mod normal, coroida aprovizionează cu substanţe nutritive retina, formează
camera obscură, menţine temperatura în ochi.

Tunica internă (nervoasă) – retina căptuşeşte 2/3 din coroidă, aderă lax la ea şi numai
la nivelul papilei nervului optic şi corpului ciliar retina aderă strâns la coroidă.
Retina este transparentă, constă din 10 straturi de celule. Principalele elemente
fotosensibile sunt celulele cu conuri şi bastonaşe.
Fibrele nervoase ale retinei se unesc şi formează nervul optic.
 Pe retină deosebim papila nervului optic şi macula (pata galbenă).
Papila nervului optic – locul unde se adună cilindracşii celulelor ganglionare, formând
nervul optic – PNO pal-roză, bine conturată.
Zona maculară – are numai conuri – este locul celei mai bune vederi.
Conurile percep lumina slabă şi mişcarea obiectelor.
În patologiile retinei – bolnavii nu au dureri, ei acuză numai scăderea vederii.
Conţinutul globului ocular (nucleul)
Corpul vitros – o substanţă gelatinoasă, transparentă, acoperită de o membrană hialoidă.
Conţine fibrile fine de colagen, proteine, săruri, apă. Conţine fibrile fine de colagen, proteine,
săruri, apă. Corpul vitros contribuie la formarea formei globului ocular, nu permite retinei să se
dezlipească de la coroidă, amortizează traumele, participă la metabolism. Nu conţine vase, nu
conţine nervi
Cristalinul – o lentilă biconvexă transparentă, elastică, incoloră. Este situat între iris şi
corp vitros, fiind suspendat de zonula Zinn. Cu vârsta cristalinul îşi pierde elasticitatea cu
amplitudă de acomodare (presbiopia).
Umoarea apoasă – lichid endocular secretat de corpul ciliar şi parţial de iris. Este
transparent, incolor, conţine apă, substanţe minerale. Are importanţă în alimentarea mediilor
optice avasculare şi menţinerea tonusului ocular.
Ea circulă prin corpul vitros, camera posterioară, anterioară, fiind evacuată prin unghiul
camerular, canalul Şlemm şi sistemul venos.
Pleoapele – dublicaturi musculo-cutanale, care anterior includ cavitatea orbitei.
Marginile pleoapelor delimitează fanta palpebrală – lateral – unghi ascuţit, medial – unghi în
formă de potcoavă. Marginea liberă a pleoapelor are gene şi glande sebacee (Moll), glande Zeiss
cu secret uleios, intern glande Meibomius. În unghiul intern sunt situate punctele lacrimale, care
continuă cu canaliculele lacrimale.
Pleoapele constau din ţesut cutanat, ţesut celular subcutanat lax, țesut muscular, țesut
cartilaginos (tars), conjunctivă.
Pielea este elastică, bine vascularizată, datorită stratului celulo-adipos lax uşor apar
edeme în afecţiuni oculare, renale, cardiovasculare.
Muşchiul orbicular al pleoapelor este inervat de n. facial, la contracţie închide pleoapele.
În paralizia n. facial apare lagoftalmia (ochi de iepure). Muşchiul ridicător al pleoapei superioare
este inervat de n. oculomotor, paralizia căruia provoacă ptoză.
Aparatul lacrimal constă din organe secretorii (glanda lacrimală şi glandele accesorii
Krauze) şi căi de evacuare.
Glanda lacrimală este situată în orbită, supero-lateral, în fosa glandei lacrimale. Are
structură acino-tubulară. De la ea, în grosimea pleoapei superioare, merg ducturile lacrimale ce
se deschid în sacul conjunctival superior, sub formă de orificii microscopice. Lacrima umectează
globul ocular, se prelinge spre unghiul intern al ochiului, unde se absoarbe în 2 puncte lacrimale,
apoi în canaliculele lacrimale, sacul lacrimal, canalul nazolacrimal care se varsă în meatul nazal
inferior.
Lacrimile umectează corneea şi conjunctiva, dezinfectează sacul conjunctival, spală sacul
conjunctival de corpi străini, ajută la exprimarea emoţiilor.
Muşchii globului ocular
Globul ocular are 6 muşchi: 4 drepţi şi 2 oblici, care ajută la mişcarea lui. Muşchiul drept
lateral mişcă globul ocular în direcţie laterală;
Muşchiul drept medial – medial;
 Muşchiul drept superior – superio-medial
Muşchiul drept inferior – infero-medial
Muşchiul oblic superior – infero-lateral
Muşchiul oblic inferior – supero-lateral
Muşchii vin de la vârful orbitei şi se inseră pe scleră. Sunt inervaţi de 3 nervi – abducens,
trohlear, oculomotor.
Analizatorul vizual constă din:
1) retină – celulele fotosensibile percep senzaţiile luminoase
2) căile optice (nervul optic, tractul optic) – conduc impulsurile nervoase
3) centrul cortical (fisura calcarină în lobul occipital) – transformă impulsurile nervoase
în senzaţii vizuale.
Funcţiile globului ocular
 vederea centrală
 vederea cromatică
 vederea periferică
 vederea binoculară
Metodele de examinare
 determinarea acuităţii vizuale-vizometria
 determinarea simţului cromatic (percepția culorilor)
 determinarea câmpului vizual- perimetria
 masurarea presiunii intraoculare- tonometria
 determinarea vederii binoculare
 oftalmoscopia- examinarea fundului de ochi (retinei și nervului optic)
 biomicroscopia
 gonioscopia
 refractometria
 tomografia în coerență optică
 ecografia
 tomografia computerizată
 angiofluorografia
Medicația oftalmologică include medicamente din diferite grupuri medicamentoase, dar
are și medicamente oftalmologice specifice, precum midriaticele, mioticele, coloranții utilizați în
scop diagnostic. Medicamentele se administrează local și sistemic. Administrarea locală (topică)
include colirurile (picăturile) și unguentele oftalmice, care se administrează în sacul conjunctival,
injectarea medicamentelor subconjunctival, parabulbar, intravitrean.
Grupurile de medicamente frecvent utilizate în oftalmologie:
 Mioticele (colinergice) pilocarpina, neostigmine;
 Midriaticele (Anticolinergice) – atropina, tropicamida;
 Adrenergicele – adrenalina, noradrenalina, efedrina;
 Beta-blocantele – timolol, betaxolol, labetalol;
 Antibacterienele (antibiotice)- tobramicina, ciprofloxacina, gentamicina, mofloxacina;
 Antiviralele – interferonul, oftalmoferonul, aciclovir, ganciclovirul;
 Antifungicele – Fluconazol, ketoconazol, miconazol, clotrimazol;
 Preparate anticataractă – quinax,taufon catarax,;
  Lacrimi artificiale – Oftagel, Vidisic, cromoglicat de sodium, Systane.

Bibliografia de specialitate:
1. Boiştean V., Bobu T. Curs de oftalmologie, Chişinău, 1994.
2. Moldoveanu M., Moldovaenu A. Oftalmologie pentru asistenți medicali, București, 2012.
3. Cernea P.Tratat de oftalmologie, Bucureşti, 2002.
4. Costin D.Oftalmologie, Iaşi, 2001.
5. Dumitrache M.Oftalmologie clinică , Bucureşti, 2007.
6. Lupan D. Oftalmologie, Chişinău 2005.
7. Olteanu M. Diagnosticul pozitiv şi diferenţial în oftalmologie, Bucureşti, 2008.
8. Ruban E. Boli de ochi, Rostov pe Don, 2012.
9. Negrean M. şi coaut. Standarde/ protocoale a deprinderilor practice, Ed. Prag -3 SRL,
Chişinău, 2018.
10. www.ms.md
Bibliografia psihopedagogică:
1. Cerghit I. Metode de învăţare, Polirom, Iaşi, 2006.
2. Cartaleanu T., Cosovan O. ş.a. Formare de competenţe prin strategii
didactice interactive, ProDidactica, Chişinău, 2008.