Procedura suspendării și a demiterii Președintelui

Înainte de a analiza dispozițiile privitoare la procedura suspendării și a

demiterii Președintelui României, considerăm necesară o discuție prealabilă care să
vizeze rolul acestei autorități în cadrul democrației constituționale, așa cum a fost
acesta subliniat în contextul adoptării Constituției din anul 1991, revizuită prin
Legea nr. 429/2003, reflectând tranziția de la un regim totalitar către democrație și
marcând un moment istoric de referință în evoluția statului și a poporului nostru.
Ca atare, pătrunzând în dimensiunea social-politică și istorică a vremii,
remarcăm că actuala Constituție a României consacră Președintelui, stabilind în
începutul art. 80 rolul acestuia de reprezentant al statului român și de garant al
independenței naționale, al unității și al integrității teritoriale a țării.  In cazul
săvârşirii unor fapte grave, prin care se încalcă prevederile Constituţiei,
Preşedintele României poate fi suspendat din funcţie de Camera Deputaţilor şi de
Senat, în şedinţă comună, cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor, după
consultarea Curţii Constituţionale. Preşedintele poate da Parlamentului explicaţii
cu privire la faptele ce i se impută. Propunerea de suspendare din funcţie poate fi
iniţiată de cel puţin o treime din numărul deputaţilor şi senatorilor şi se aduce,
neîntârziat, la cunoştinţă Preşedintelui. Dacă propunera de suspendare din funcţie
este aprobată, în cel mult 30 de zile se organizează un referendum pentru demiterea
Preşedintelui. (Articolul 95 - Constituţia României). Art. 95 alin.(1) din Constituție
prevede că Preşedintele României poate fi suspendat din funcţie „în cazul săvârşirii
unor fapte grave prin care încalcă prevederile Constituţiei”. 2 Textul constituţional
nu defineşte noţiunea de „fapte grave”. De aceea facem apel la jurisprudența Curții
Constituţionale, care, prin Avizul consultativ nr.1 din 5 aprilie 2007 privind
propunerea de suspendare din funcţie a Preşedintelui României publicat în
Monitorul Oficial al României. Constituţia nu se rezumă însă la acest înţeles căci,
dacă ar fi aşa, expresia „fapte grave” nu ar avea sens. Analizând distincţia cuprinsă
în textul citat şi luând în considerare faptul că Legea fundamentală este un act
juridic normativ, Curtea Constituţională constată că nu orice faptă de încălcare a
prevederilor Constituţiei poate justifica suspendarea din funcţie a Preşedintelui
României, cinumai "faptele grave", cu înţelesul complex pe care această noţiune îl
are în ştiinţa şi în practica dreptului. Din punct de vedere juridic, gravitatea unei
fapte se apreciază în raport cu valoarea pe care o vatămă, precum şi cu urmările
sale dăunătoare, produse sau potenţiale, cu mijloacele folosite, cu persoana
autorului faptei şi, nu în ultimul rând, cu poziţia subiectivă a acestuia, cu scopul în
care a săvârşit fapta.
După ce la 12 februarie 2007 PSD sesizează Curtea Constituțională despre inițierea
procedurilor de suspendare din funcție a președintelui Traian Băsescu, la 28
februarie, Parlamentul aprobă înființarea unei comisiei de anchetă privind
suspendarea președintelui cu 258 de voturi pentru, 76 contra (PD și PLD) și 21 de
abțineri (UDMR).Președintele comisiei este ales liderul conservatorilor, Dan
Voiculescu.
La 21 martie, Dan Voiculescu a anunțat că raportul elaborat de comisie a stabilit că
președintele Băsescu „a încălcat Constituția și este implicat în fapte de natură
penală”. La 5 aprilie, Curtea Constituțională constată, cu majoritate de voturi, că
propunerea de suspendare din funcție a președintelui Traian Băsescu „se referă la
acte și fapte de încălcare a Constituției, săvârșite în exercițiul mandatului care, prin
conținutul și consecințele lor, nu pot fi calificate drept încălcări grave, de natură să
determine suspendarea din funcție a Președintelui României, în sensul prevederilor
art.95 alin.(1) din Constituție” și a dat aviz negativ la propunerea de suspendare.
Decizia Curții Constituționale era doar consultativă pentru Parlament iar la 19
aprilie 2007 Parlamentul României a votat cererea de suspendare pe motiv
de neconstituționalitate, cu 322 voturi pentru, 108 împotrivă și 10 abțineri.
Data desfășurării Referendumului a fost stabilită pentru sâmbătă 19 mai 2007, la
limita maximă de 30 zile, conform Constituției. Ziua de sâmbătă a fost una
neuzuală pentru alegeri în România, duminica fiind preferată în acest scop.
Procedura legala are loc pe 23 aprilie Parlamentul a votat un amendament propus
de PSD conform căruia în situația în care nu se vor prezenta la urne jumătate plus
unu din numărul cetățenilor cu drept de vot iar Curtea Constituțională hotărăște că
acesta este un motiv pentru invalidarea referendumului, Parlamentul „va decide
asupra procedurii de urmat“. Amendamentul a fost adoptat cu 238 de voturi pentru,
2 împotrivă și 4 abțineri  după ce PD-ul și PLD-ul s-au retras din sală.
Amendamentul a fost controversat, iar părerile juriștilor împărțite. La 3 mai,
Curtea Constituțională decide cu majoritate de voturi.
Ca atare ascest fapt are loc si pe data de 5 iulie 2012, Parlamentul a fost convocat
într-o şedinţă extraordinară pentru a delibera asupra unei propuneri de suspendare
din funcţie a Preşedintelui României. Curtea Constituţională a fost sesizată de către
Parlament pentru a emite un aviz consultativ în termen de 24 de ore. Faptul că
Curţii i-a fost impus un termen atât de scurt a fost confirmat delegaţiei Comisiei de
către preşedintele Senatului. Este pentru a doua oară când Traian Băsescu este
suspendat de Parlament,de data asta cu 256 de voturi pentru, precedenta
suspendare și referendum au avut loc în 2007, când 74% dintre voturile exprimate
au fost împotriva demiterii. Mai târziu, în anul 2009, Traian Băsescu a fost reales
președinte al României. După suspendare, până la referendum, președintele
Senatului, Crin Antonescu a devenit, conform Constituției, președinte interimar al
României.
Având în vedere gravitatea acuzaţiilor cuprinse în propunerea de suspendare a
Preşedintelui, timpul pe care l-a avut la dispoziţie Curtea Constituţională pentru
pregătirea avizului său a fost extrem de scurt. Hotărârea nr. 1 a Curţii
Constituţionale, care a fost emisă la data de 6 iulie (publicată oficial la data de 9
iulie), nu conchide că Preşedintele ar fi comis „fapte grave”, dar cu toate acestea,
constată că procedura de suspendare a Preşedintelui a fost respectată, precum şi
existenţa împrejurărilor care justifică interimatul în exercitarea funcţiei de
Preşedinte. La data de 6 iulie, Parlamentul a decis suspendarea Preşedintelui şi,
conform relatărilor, avizul nici măcar nu a fost citit în faţă Parlamentului.
Impunerea unei termen atât de scurt şi lipsa unei dezbateri aprofundate asupra
hotărârii Curţii Constituţionale arată că a existat o lipsă de respect pentru această
instituţie-cheie. Deşi avizul Curţii nu este obligatoriu din punct de vedere legal,
procedura în ansamblu duce la concluzia ca demiterea Preşedintelui a fost mai
degrabă motivată politic şi nu bazată pe un temei juridic solid. Acest lucru oferă
motiv de îngrijorare, având în vedere pragul constituţional foarte ridicat pentru
suspendarea preşedintelui („fapte grave prin care se încalcă prevederile
Constituţiei”). Comisia de la Veneţia nu poate verifica afirmaţia Preşedintelui în
sensul că procedura de suspendare a fost iniţiată cu scopul de a permite majorităţii
să numească un nou procuror general şi şef al direcţiei anti-corupţie, mai puţin
hotărât să lupte eficient împotriva corupţiei.
Referendumul privind suspendarea a avut loc la data de 29 iulie 2012 şi, în urma
unor confuzii dacă Curtea Constituţională a solicitat Guvernului să actualizeze
listele electorale după referendum, Curtea Constituţională a constatat, în Hotărârea
sa nr. 6 din 21 august 2012, că cvorumul de participare nu au fost întrunit şi că,
prin urmare, referendumul este invalid, chiar dacă majoritatea alegătorilor au votat
în favoarea suspendării.
La 24 iulie 2012 președintele PDL a declarat că partidul va boicota referendumul,
solicitând tuturor simpatizanților partidului să nu meargă la vot.
Prim-ministrul Victor Ponta a acuzat PD-L că încalcă Constitutia Romaniei.
In concluzie aceste demiteri istorice au avunt un impact enorm asupra tarii de
aceea România trebuie să dea dovadă de maturitate și să demonstreze că a șters
amprentele trecutului, iar acest lucru trebuie să aibă loc și în plan juridic. Educația
cetățenilor în acord cu multiplele nuanțe ale simțului civic și ale democrației
participative, plasarea accentului pe meritocrație, un proces mai riguros și mai
asumat de legiferare sunt doar câteva dintre premisele instaurării unor deziderate
precum echilibrul social și economic, comunicarea interinstituțională și medierea
între forțele politice, cu înțelegerea de către fiecare actant a rolului său și a
datoriilor față de țară și față de cetățenii pe care îi reprezintă.
 Bibliografie

Surse :
1. Constituția României, modificată şi completată prin Legea de revizuire a
Constituţiei României nr. 429/2003;
2. Noul Cod Penal, aprobat prin Legea nr. 286/2009, cu modificările și
completările ulterioare;
3. https://www.academia.edu/37481120/Procedura_suspendării_și_a_demiterii
_Președintelui_în_România_docx
4. https://www.venice.coe.int/webforms/documents/default.aspx?pdffile=CDL-
AD(2012)026-rom
5. https://ro.wikipedia.org/wiki/Referendumul_pentru_demiterea_președintelui
_României,_2012
6. https://www.ccr.ro/avize-consultative/
7. http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/139554