Nr.
10-12, 2009 REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT
Formele de azil în Republica Moldova
C este
uvântul „azil” provine de la grecescul asylon şi
folosit, începând cu perioada antică până
în zilele noastre, în sensul de adăpost, refugiu, loc de
scăpare.1
Actualmente, prin „azil” se subînţelege instituţia
juridică, prin al cărei intermediu statul oferă protecţie,
pe teritoriul său sau în alt loc supus jurisdicţiei orga-
nelor sale, unui străin care cere o asemenea protecţie.
Instituţia azilului teritorial este cercetată în doctrină,
de regulă, sub denumirea de „drept de azil”.2
În temeiul suveranităţii, statele au dreptul să acorde
azil unui străin. Competenţa statelor de a acorda azil
reiese din regula dreptului internaţional, potrivit căreia
fiecare stat are dreptul unui control exclusiv asupra
persoanelor ce se află pe teritoriul său, inclusiv asupra
tuturor chestiunilor referitoare la excluderea, admite-
rea, expulzarea şi protecţia împotriva jurisdicţiei altor
state. Scopul azilului este de a substitui lipsa protecţiei
naţionale ce rezultă din părăsirea ţării de origine.
Având dreptul discreţionar în acordarea azilului,
statul dispune şi de competenţe exclusive să determi-
ne, să califice cauzele pentru care acordă sau refuză
acordarea azilului.
Azilul poate fi acordat de către state în diferite
moduri şi în diferite contexte. Conform legislaţiei na-
ţionale3, pe teritoriul Republicii Moldova străinului i se
poate acordă una dintre următoarele forme de protec-
ţie: statutul de refugiat, protecţie umanitară, protecţie
temporară sau azil politic.
Una dintre formele azilului este protecţia acordată
unei persoane străine sau apatride datorită calităţii sale
de refugiat, căreia i se recunoaşte statutul de refugiat,
pe motiv că întruneşte condiţiile prevăzute în Conven-
ţia privind statutul refugiaţilor, încheiată la Geneva la
28 iulie 1951, precum şi în Protocolul privind statutul
refugiaţilor din 31 ianuarie 1967.
Statutul de refugiat se recunoaşte, la solicitare, stră-
inului care, în virtutea unei temeri bine întemeiate de
a fi persecutat pe motive de rasă, religie, naţionalitate,
apartenenţă la un anumit grup social sau opinie politică,
se află în afara ţării a cărei cetăţenie o deţine şi care
nu poate sau, din cauza acestei temeri, nu doreşte să se
pună sub protecţia acestei ţări; sau care, nedeţinând nici
o cetăţenie şi găsindu-se în afara ţării în care îşi avea
domiciliul legal şi obişnuit, ca urmare a unor astfel de
evenimente, nu poate sau, din cauza respectivei temeri,
nu doreşte să se reîntoarcă.4
Liuba Şova,
magistru în drept
Putem conchide că calitatea de refugiat necesită
întrunirea a patru elemente de bază:
• străinul să se afle în afara teritoriului statului de
origine şi să solicite protecţie pe teritoriul Republicii
Moldova;
• persoana să nu se poată bucura sau să nu dorească
să se bucure de protecţia acelui stat sau să nu dorească
să se întoarcă în acel stat;
• această lipsă sau nedorinţă de protecţie să aibă drept
cauză temerea bine justificată de a fi persecutată;
• la baza unei asemenea persecutări să se afle mo-
tivele şi condiţiile prevăzute în Convenţia privind sta-
tutul refugiaţilor, încheiată la Geneva la 28 iulie 1951,
precum şi în Protocolul privind statutul refugiaţilor din
31 ianuarie 1967.
O persoană care a primit drept de azil într-o ţară,
recunoscîndu-i-se astfel statutul de refugiat, are faţă
de acest stat o serie de obligaţiuni, dar şi o serie de
drepturi, care se includ în conceptele de „protecţie”
şi „asistenţă”.
O altă formă de protecţie recunoscută de către
stat este protecţia umanitară, care poate fi acordată
străinului sau apatridului din alte motive decât cele
prevăzute în Convenţia de la Geneva din 28 iulie 1951,
precum şi în Protocolul privind statutul refugiaţilor din
31 ianuarie 1967.
Conform prevederilor Legii privind azilul în Repu-
blica Moldova, protecţia umanitară se acordă străinului
care nu îndeplineşte condiţiile pentru recunoaşterea
statutului de refugiat şi în a cărui privinţă există motive
de a crede că, la întoarcere în ţara de origine, va fi expus
unui risc serios şi din cauza acestui risc nu poate sau nu
doreşte să obţină protecţia acelei ţări. Protecţia umani-
tară se acordă individual, pe o perioadă determinată de
timp – de un an, care poate fi prelungită.
O formă de azil recunoscută în Republica Moldova
este protecţia temporară, care prezintă o formă de pro-
tecţie cu caracter excepţional menită să asigure, în cazul
unui aflux masiv şi spontan de persoane strămutate care
nu se pot întoarce în ţara de origine, protecţie imediată
şi temporară unor astfel de persoane, dacă există ris-
cul ca sistemul de azil să nu poată procesa acest aflux
fără efecte adverse pentru funcţionarea sa eficientă, în
interesul persoanelor în cauză şi al altor persoane care
au nevoie de protecţie.
Procedura de acordare a protecţiei temporare este
specifică, deoarece implică decizia politică a ţării expu-
139
 REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT Nr. 10-12, 2009
să prin hotărâre de Guvern, la propunerea Ministerului
Afacerilor Interne, în baza unui raport prezentat de
Biroul Migraţie şi Azil privind necesitatea de acordare
a protecţiei temporare. Prin hotărâre de Guvern se sta-
bilesc măsurile şi perioada pentru care se acordă pro-
tecţie temporară. Raportul este elaborat în baza analizei
situaţiei, efectuate de Direcţia Refugiaţi, luându-se în
consideraţie cauzele eventualelor afluxuri de persoane.
Protecţia temporară se acordă pe o perioadă de un an. În
cazul în care motivele de protecţie temporară persistă,
durata protecţiei temporare poate fi prelungită cu peri-
oade de 6 luni, pentru maximum un an, dar care să nu
depăşească 2 ani. După expirarea protecţiei temporare
sau în timpul protecţiei, fiecare azilant are dreptul de
a înainta cerere individuală pentru statutul de refugiat,
dacă întruneşte condiţiile pentru acest statut.
Azil politic este o formă de protecţie excepţională
acordată străinului de către Preşedintele Republicii
Moldova.
Legea Republicii Moldova privind azilul prevede
că azilul politic este o formă de protecţie excepţională
acordată străinului de către Preşedintele Republicii
Moldova. Acordarea azilului politic poate fi solicitată
Preşedintelui Republicii Moldova, în cazuri excepţio-
nale, doar de persoanele care au deţinut funcţii politice,
diplomatice sau de interes public în alte state sau în
organisme internaţionale, persoane care au demonstrat
un deosebit ataşament, respect şi interes pentru Repu-
blica Moldova, alte personalităţi marcante, care sunt
persecutate în ţara de origine.5
Cererile prin care se solicită azil politic se exami-
nează de către Comisia pentru problemele cetăţeniei
şi acordării azilului politic de pe lângă Preşedintele
Republicii Moldova. Condiţiile, regulile şi temeiurile
de acordare a azilului politic sunt stabilite prin decret
al Preşedintelui Republicii Moldova. Persoanele cărora
li s-a respins cererea de acordare a azilului politic pot
solicita acordarea unei forme de protecţie recunoscută
de statul nostru.
Referitor la protecţia excepţională prin azil politic
există mai multe opinii controversate. În timp ce unii
doctrinari6 consideră că evidenţa categoriei de „azil
politic” se explică prin responsabilitatea sporită ce şi-o
asumă statul acordant, alţi experţi în materie de azil7 au
pus la îndoială necesitatea menţinerii „azilului politic”
140
ca formă de protecţie în legislaţia Republicii Moldova
cu privire la azil, argumentând această poziţie prin
faptul că Convenţia de la Geneva se aplică şi în cazul
unor persoane foarte importante. Oferirea dreptului de
reşedinţă în Republica Moldova acelor persoane, care
nu au o temere bine întemeiată de persecuţie în ţara lor
de origine, este o prerogativă a statului suveran, care
poate fi prevăzută în cadrul Legii cu privire la statutul
juridic al cetăţenilor străini şi apatrizilor, iar instituirea
unei proceduri şi regim separat, reglementat de decret
şi nu de lege, poate crea anumite probleme.
Pentru a exclude orice speculaţii legate de subiecti-
vism, susţinem opiniile, conform cărora procedura de
acordare a azilului politic să fie reglementată prin lege
şi nu prin decret prezidenţial. Considerăm că toate for-
mele de protecţie au conotaţie politică, deoarece azilul
exprimă voinţa politică a statului suveran.
Note:
1
O.Andrysek. Corelaţia dintre Convenţia din 1951 pri-
vind statutul refugiaţilor şi Convenţia europeană privind
drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului – un in-
strument complementar pentru protecţia refugiaţilor şi so-
licitanţilor de azil. – În: Materialele Conferinţei internaţi-
onale „Convenţia Europeană pentru Drepturile Omului şi
Protecţia Persaonelor care Necesită Protecţie Internaţiona-
lă”. – Chişinău, 22 decembrie 2000, p.155.
2
C.-L. Popescu. Dreptul de azil în România // Revista
Română de Drept Umanitar, 1996, nr.1 (10-11), p.56-57.
3
Legea privind azilul în Republica Moldova, nr. 270-
XVI din 18.12.2008, art.16 // Monitorul Oficial al Republicii
Moldova, 2009, nr.53-54/145. 
4
Ibidem, art.17.
5
Legea privind azilul în Republica Moldova, nr.270-
XVI din 18.12.2008, alin.(1) art.27 // Monitorul Oficial al
Republicii Moldova, 2009, nr.53-54/145.
6
S.Chiriac. Aspecte problematice relative ale recunoaş-
terii solicităţii de refugiat şi solicitant de azil. – În: Materi-
alele Simpozionului ştiinţific internaţional „Statutul juridic
al refugiaţilor şi solicitanţilor de azil în statul de drept”.
– Chişinău, 22 decembrie 2000, p.29.
7
B.Nagy. Comentarii la proiectul de lege al Republicii
Moldova cu privire la dreptul de azil. – În: Materialele Con-
ferinţei ştiinţifice internaţionale „Statutul juridic al refu-
giaţilor şi solicitanţilor de azil şi Convenţia Europeană a
Drepturilor Omului”. – Chişinău, 2001, p.49.