Tema No 6 : Esenţa, structura şi infrastructura pieţei.

Concurenţa

1.

Esenţa pieţei contemporane. Tipurile de piaţă.

2.

Conţinutulinfrastructuriipieţei.

3.

Esenţa şi funcţiile preţului. Tipurile de preţuri. Modalităţile de

formare a

preţurilor.

4.

Esenţaconcurenţei.Concurenţaperfectăşiimperfecta
̆.Metodeledereglementare

antimonopol.
Scopul temei: analiza conţinutului, tipurilor şi mecanismelor
pieţei, evidenţierea

formelor pieţelor concurenţiale.

Obiectivele temei

caracteristica esenţei, trăsăturilor şi funcţiilor pieţei;

analiza mecanismelor de funcţionare a pieţei;

evidenţierea elementelor infrastructurii pieţei contemporane;

analiza cererii şi factorii care o determină;

analiza legii cererii şi elasticitatea cererii;

evidenţierea factorilor ce determină oferta;

analiza legii ofertei şi elasticitatea ofertei;

analiza deplasării curbei cererii şi curbei ofertei;

caracteristica echilibrului de piaţă;

evidenţierea esenţei, structurii şi funcţiilor preţului;

analiza mecanismelor de formare a preţului;

analiza tipurilor de preţuri;

evidenţierea esenţei concurenţei şi metodelor de luptă concurenţială;

analiza pieţelor cu concurenţă perfectă şi imperfectă.

1. Esenţa pieţei contemporane. Tipurile de piaţă.

Piaţa – reprezintă locul unde are loc confruntarea dintre cerere şi ofertă
şi unde se exercită tranzacţiile de cumpărare–vânzare;

- reprezintă totalitatea relaţiilor de cumpărare – vânzare ce apar între

agenţii economic în procesul de schimb;

Condiţiile de apariţie a peţii sunt:

a) diviziunea socială a muncii şi specializarea producătorilor în

anumite domenii de activitate;

b) libertatea economică a producătorului de a decide: „ce, cum,

 pentru cine de produs?” şi libertatea consumatorului de a alege.

Subiecţii peţii sunt:

a) producătorii de mărfuri şi servicii individuali şi colectivi; b)

consumatorii de mărfuri şi servicii individuali şi colectivi; c) instituţiile
financiare;

d) organele de stat centrale şi locale; e) organizaţiile obşteşti.

Trăsăturile peţii sunt:

1.

concurenţa liberă, loială între producătorii de marfă şi

furnizorii de resurse;

2.

migrarea liberă a factorilor de producţie ( a forţei de muncă, a

capitalului şi a resurselor)

de la o întreprindere la alta, de la o localitate la alta;

3.

realizarea mărfurilor la preţul de echilibru, care apare în urma

confruntării dintre cerere
 şi ofertă.

Mecanismele peţii sunt:

1. cererea;

2. oferta;

3. preţul;

4. concurenţa.

Piaţa îndeplineşte următoarele funcţii:

1.

funcţia de intermediere dintre producători şi consumatori.

Piaţa serveşte ca intermediar între producători şi consumatori
în procesul de schimb a mărfurilor şi serviciilor.

2.

funcţia de formare (stabilire) a preţurilor în baza confruntării

cererii şi ofertei. În cadrul pieţei în urma confruntării cererii şi
ofertei are loc stabilirea preţurilor de echilibru ce satisface
atât producătorul cât şi consumatorul.

3.

funcţia de control şi reglare a activităţii economice. Piaţa în

dependenţă de cerere şi ofertă reglează volumul de mărfuri şi
servicii necesare pentru satisfacerea nevoilor individuale
personale şi sociale.

4.

funcţia de informare(informaţională) a agenţilor economici şi

 a populaţiei referitor la cerere, ofertă, preţ, calitate etc.;

5.

funcţia de diferenţiere (asanare) a participanţilor peţii. Piaţa

stimulează pe agenţii economici competitivi şi îi elimină pe cei
necompetitivi (neconcurenţiali) ce au cheltuieli de producţie
mai mari şi calitate a mărfurilor mai joasă.

Rolul economic al peţii este:

a) piaţa contribuie la dezvoltarea accelerată a progresului

tehnico–ştiinţific, fiindcă câştigă acel producător ce aplică tehnică
nouă şi tehnologii moderne;

b) piaţa asigură migrarea liberă a factorilor de producţie la nivel

micro, mezo, macro şi mondo economic;

c) piaţa contribuie la dezvoltarea echilibrată a economiei

naţionale.
Toate tipurile şi formele de piaţă pot fi clasificate în
dependenţă de următorele

criterii:

I. În dependenţă de gradul de maturitate (nivelul de dezvoltare) al

peţii:

a) Pieţe nedezvoltate – în condiţiile cărora are loc schimbul direct dintre
marfă – marfă, „schimbul barter”;
II.

b) Pieţe libere – în condiţiile cărora schimbul este intermediat de

monedă când participă mai mulţi producători şi consumatori,
lipseşte dominanţa monopolurilor, realizarea mărfurilor are loc în
baza preţului de echilibru şi când preţul se formează în urma
confruntării cererii şi ofertei.

c) Pieţe reglate – sunt influenţate de mecanismele pieţei şi

mecanismele reglării de stat (sistemul economiei mixte).

În dependenţă de obiectul de tranzacţie al peţii:

a) piaţa bunurilor de consum personal;

b) piaţa factorilor de producţie (piaţa muncii, piaţa capitalului, piaţa

resurselor

naturale);
 c) piaţa hârtiilor de valoare;

d) piaţa informaţională;

e) piaţa monetară şi de credit;

f) piaţaresurselornaturale;

g) piaţa produselor intelectuale;

h) piaţa tehnologiilor şi patentelor.

În dependenţă de extinderea geografică a peţii:

a) piaţa locală;

b) piaţa regională; c) piaţa naţională; d) piaţa mondială.

În dependenţă de respectarea legislaţiei în vigoare:

a) piaţa legală;

b) piaţa ilegală (nelegale).

În dependenţă de forma de concurenţă a peţii:

a) piaţa cu concurenţă perfectă (pură); b) piaţa cu concurenţă tip
monopol;

c) piaţa cu concurenţă monopolistică; d) piaţa cu concurenţă tip oligopol.

În dependenţă de specificul tranzacţiilor peţii:

a) bursele (bursa de mărfuri, bursa muncii, bursa de valori);

b) licitaţiile;

c) tenderul (are loc vânzarea mărfurilor în baza concursurilor

dintre vânzătorii

III.

IV.

V.

VI.
respectivi ).

Toate pieţele sus menţionate se află într-o interdependenţă şi

schimbările care au loc pe

o anumită piaţă se reflectă asupra altor pieţe. Schimbarea preţurilor pe

una sau alta din pieţele enumerate influenţează asupra dinamicii
preţurilor în restul pieţelor.

2.

Conţinutulinfrastructuriipieţei.

Infrastructura cuprinde:

a) infrastructura economiei naţionale; b) infrastructura peţii

contemporane.

Infrastructura economiei naţionale:

1.

infrastructura productivă (construirea drumurilor,

podurilor, aeroporturilor etc.)

2.

infrastructura socială – care include construirea

obiectelor de menire socială
 (şcoli, spitale, grădiniţe de copii etc.)

3.

Infrastructura peţii contemporane include următoarele

elemente:

1.

sistemul juridic – care este orientat spre crearea

cadrului juridic de funcţionare a peţii;

2.

sistemul comercial – care prevede crearea reţelelor de

magazine de diferite dimensiuni şi de diferite tipuri;

3.

sistemul de burse;

4.

sistemul bancar – care prevede crearea băncilor

comerciale private;

5.

sistemul asigurărilor - care prevede crearea diferitor

societăţi de asigurare a

patrimoniului, a vieţii etc.;

6.

sistemul de pregătire a cadrelor – in conformitate cu

cerinţele peţii;

7.

sistemul informaţional – care prevede informaţia tuturor

participanţilor la piaţă

referitor la volumul ofertei la preţuri, calitatea mărfurilor

 etc.

8.

sistemul publicitar (reclama vizuală, reclama mass-

media, reclama video, audio

etc.)

4.

5.

Esenţa şi funcţiile preţului. Tipurile de preţuri. Modalităţile de

formare a preţurilor.

Preţul – reprezintă expresia bănească a valorii mărfurilor şi

serviciilor.
Preţul – reprezintă cantitatea de monedă care trebuie plătită
pentru cumpărarea sau

vânzarea unui bun economic.

Structura preţurilor:

Preţul include 2 componente principale: 1. costul de producţie

(cheltuielile);

2. profitul.

Între aceste componente ale preţului există un raport invers proporţional:

dacă creşte costul de producţie atunci scade profitul şi invers, dacă
scade costul de producţie atunci creşte profitul.

Deasemenea în componența prețului se mai includ și alte componente:

3.
 taxa pe valoarea adăugată;
4.

Accizele;
5.

Adaosurile comerciale.

Funcţiile preţului:

1.

funcţia de calcul şi de măsurare a cheltuielilor şi rezultatelor

obţinute, preţul serveşte ca instrument de fundamentare a
deciziilor agenţilor economici pentru sporirea volumului de
producţie sau invers;

2.

funcţia de echivalent de schimb a tuturor mărfurilor şi

serviciilor, toate tranzacţiile de vânzare sunt intermediate de
preţ;

3.

funcţia informaţională. Preţul serveşte ca clopoţel care

informează participanţii peţii referitor la resursele limitate şi
referitor la cerinţele peţii (cererea şi oferta mărfurilor şi
serviciilor);
 4.

funcţia de stimulare. Preţul înalt stimulează agenţii economici

în direcţia sporirii volumului de producţie. Dacă preţul creşte
aceasta duce la stimularea extinderii procesului de producţie;

5.

funcţiaderecuperareacosturilordeproducţieşiobţinereaunuian
umitprofit.

Tipurile (categoriile) preţurilor:

1.

preţuri libere – care se formează în urma confruntării cererii şi

ofertei pe piaţa respectivă;

2.

preţuri administrate – care sunt stabilite de către organele

statale şi monopoluri;

3.

preţuri mixte – care sunt formate sub influenţa factorilor

interni şi externi.

Formele preţului:

1.

Îndependenţădenaturaşiobiectulpeţii: a.
preţurilamărfuricorporale;
b. preţuri la mărfuri incorporale;
c. preţurilaserviciinumitetarife;
 d. preţuri la factorii de producţie;

e. preţurilahârtiiledevaloare.

2.

Îndependenţădenaturaşiobiectulschimbului:

a. preţuriindustriale;
b. preţuri agricole;
c. preţurilelamărfuriledeproducţie;
d. preţurile la terenurile de pământ;
e. preţurilelamaterialeledeconstrucţii.

3.

În dependenţă de stadiul tranzacţiei (de realizare a mărfurilor):

a. preţulcuamănuntul;(cubucata)
b. preţul angro (cu ridicata), ( în cantităţi mari)

4.

În dependenţă de specificul tranzacţiei: a. preţuri de bursă;

b. preţuri de licitaţie.

5.

Preţul marginal – reprezintă preţul care include (acoperă)

cheltuielile ultimei partide de

mărfuri absorbită de către piaţă;

6.
 Preţul tare – este cel contractual, care include preţurile la
mărfurile incluse în contractele comerciale. Aceste preţuri
prevăd o perioadă îndelungată de timp şi în decursul
contractului preţurile nu se modifică.

7.

Preţuri mobile sau preţuri de sezon;

8.

Preţuri riscante – sunt preţurile unde ponderea inovaţiei în

produsul respectiv este

destul de înaltă.

9.

Preţuri închise – sunt preţurile în care se formează pe piaţa

tenebră.

Există 2 mecanisme de formare a preţurilor:

1.

mecanismul de piaţă – care prevede formarea preţurilor în

baza confruntării cererii şi ofertei şi luptei de concurenţă, şi
utilitate.

2.

mecanismul administrativ de comandă – care prevede

formarea preţurilor de către organele statale în baza
cheltuielilor de muncă.
În economia de piaţă actuală are loc intervenţia activă a statului în
procesul de formare a preţului. Această intervenţie se face prin
intermediul a 3 căi:

1.

pe cale legislativă – parlamentul adoptă legi referitor la

preţuri;

2.

pe cale normativă – guvernul adoptă, elaborează anumite acte

normative referitor la

preţuri;

3.

pe cale penală – organele de constrângere trag la răspundere

penală persoanele ce nu

respectă legislaţia şi actele normative referitor la preţuri.

4.

Esenţaconcurenţei.Concurenţaperfectăşiimperfecta
̆.Metodeledereglementare antimonopol.

Concurenţa – reflectă o formă specifică de confruntare dintre

agenţii economici

(producători) pentru atragerea de partea sa a clienţilor (consumatorilor).

Funcţiile concurenţei:

1) Concurenţa stimulează iniţiativa şi spiritul creativ a

producătorilor. Producătorii

aplică măsuri de înlocuire la timp a tehnicii vechi cu tehnică nouă.

2) Concurenţa contribuie la satisfacerea (armonizarea) intereselor

atât a producătorilor cât şi a consumatorilor. Producătorii în goană
după profit majorează volumul de producţie ce contribuie la
satisfacerea cerinţelor

consumatorilor.

3) Concurenţa contribuie la egalarea nivelului de înzestrare

tehnică a întreprinderii

cu factorii de producţie şi utilizarea raţională a acestora .

4) Concurenţa contribuie la reducerea costurilor de producţie şi a

preţurilor.

5) Concurenţa contribuie la sporirea calităţii mărfurilor şi

serviciilor.

6) Concurenţa contribuie la plasarea şi utilizarea raţională a

resurselor economice.
Lupta de concurenţă între agenţii economici cuprinde două
metode: 1. Metoda luptei de concurenţă de natură economică.

2. Metoda luptei de concurenţă de natură extraeconomică.

1. Metoda luptei de concurenţă de natură economică include

următoarele elemente: Reducerea costurilor de producţie.

Reducerea preţurilor de realizare.

Sporirea calităţii produselor.

Acordarea unor facilităţi consumatorilor.

Lansarea noilor produse pe pieţele respective. Publicitatea şi reformele.

Acordarea serviciilor de cost - vânzare.

2. Metoda luptei de concurenţă de natură extraeconomică include

următoarele elemente: Furtul de informaţii de la concurent.

Discriminarea concurentului şi a mărfurilor acestuia.

Cumpărarea specialiştilor de la întreprinderile concurente.

Corupţia.

Spionajul economic.

În dependenţă de aceste două metode de luptă economică există

concurenţă:

1) Loială, la baza acesteia aflându-se metodele luptei de

concurenţă de natură economică.
 2) Neloială, la baza acesteia aflându-se metodele luptei de
concurenţă extraeconomică.

Există doua tipuri de concurenţă:

1) Concurenţă perfectă (pură)

2) Concurenţă imperfectă (impură)

Concurenţă perfectă are următoarele trăsături:

Existenţa pe piaţă a unui număr mare de cumpărători şi vânzători, astfel

încât nici unul nu influenţează asupra preţului peţii.

Omogenitateaproduselorpepiaţarespectivăastfelîncâtconsumatoruluisa-
ifie indiferent de la care vânzător va procura marfa.

Intrarealiberăanoilorproducătoripepiaţarespectivă.
Elasticitateapieţeişimobilitateafactorilordeproducţie. Transparenţapieţei.

Formarealiberăapreţuluisubinfluenţacereriişiofertei.

Concurenţă imperfectă se manifestă în trei forme:

a) Piaţa cu concurenţa tip monopol. b) Piaţa cu concurenţa

monopolistică. c) Piaţa cu concurenţa tip oligopol.
Piaţa cu concurenţa tip monopol are următoarele trăsături: 1)
Existenţa pe piaţa a unui singur producător.

2) Lipsa produselor substituibile.

3) Formarea preţurilor de monopol.

4) Existenţa obstacolelor la intrarea noilor producători pe piaţa

respectivă.

Monopolul apare în urma concurenţei în rezultatul concentrării şi

centralizării capitalului

Situaţiei de monopol îi corespunde situaţia de monopson - când există

mai mulţi producători şi numai un singur cumpărător care determină
preţul şi volumul de realizare a mărfurilor.

Exista monopol bilateral - situaţia când un singur producător este pus în
faţa unui singur cumpărător.

Piaţa cu concurenţă monopolistică are următoarele trăsături:

1) Existenţa pe piaţă a mai multor firme care deţin o anumită

pondere în pieţele respective.

De regulă numărul firmelor vibrează între 25-70.

2) Diversificarea produselor în funcţie de calitate, de ambalaj şi în

funcţie de semn de
 firmă.

3) Există control limitat al preţurilor.

4) Intrarea relativ liberă a noilor producători pe piaţa respectivă.

5) Principala concurenţă are loc în jurul costurilor de producţie, în

jurul calităţii mărfurilor

şi în jurul ambalajului

Piaţa cu concurenţă tip oligopol are următoarele trăsături:

1) Existenţa pe piaţă a unui număr limitat de

producători(vânzători).

2) Există controlul general al preturilor. Firma determină volumul

de vânzări însă nu poate

determina nivelul preţului şi volumul profitului.

3) Există restricţii la intrarea noilor producători (vânzători) pe piaţa

respectivă.

Protecţie a Concurenţei. Sarcinile agenţiei sunt:

 1) Contribuirea la formarea relaţiilor de piaţă în baza concurenţei.

2) Promovarea politicii de stat în domeniul concurenţei.

3) Preîntâmpinarea, limitarea şi înlăturarea activităţilor

anticoncurenţiale.

4) Exercitarea controlului de stat asupra respectării legii

concurenţei de toţi agenţii

economici.

Funcţiile agenţiei:

1) Elaborarea şi promovarea politicii de stat în domeniul apărării

concurenţei şi limitarea activităţii monopoliste.

2) Elaborarea actelor normative referitor la perfecţionarea

mecanismelor de realizare a concurenţei.

3) Elaborarea programelor referitor la demonopolizarea producţiei

şi a pieţelor de desfacere.
 4) Aplicarea sistemului de amenzi faţă de agenţii economici care
încalcă legislaţia în vigoare.

piaţa

piaţa

piaţa

piaţa

piaţa

piaţa

piaţa

piaţa

liberă
reglementată bunurilor de consum muncii

capitalului

hârtiilor de valoare

Concepte-cheie

preţul de licitaţie

concurenţa

legea concurenţei

concurenţa de natură economică

concurenţa de natură extraeconomică concurenţa loială

concurenţa neloială concurenţa perfectă

concurenţa imperfectă

piaţa cu concurenţă de monopol

monopsonul

piaţa cu concurenţă monopolistă piaţa cu concurenţă de oligopol

oligopolul concentrat

oligopolul antagonist

Rezumat
cu concurenţă de monopol

monopsonul

piaţa cu concurenţă

monopolistă

piaţa cu concurenţă de

oligopol

oligopolul concentrat

oligopolul antagonist

măsurile antimonopol

măsurile antimonopol
1.

Piaţa este o categorie a economiei de schimb, ce reflectă un

sistem de relaţii vânzare- cumpărare între diferiţi agenţi economici
şi un mecanism complex al cererii, ofertei, preţului şi concurenţei.

2.

Principalele funcţii ale pieţei sunt: realizarea relaţiilor permanente

dintre producătorii şi consumatorii de bunuri materiale şi servicii;
asigurarea alocării şi utilizării eficiente a resurselor materiale,
umane şi financiare; asigurarea echilibrului dintre cerere şi ofertă
şi formarea preţurilor de echilibru.

3.

Piaţa concurenţială include: piaţa cu concurenţă perfectă şi piaţa

cu concurenţă imperfectă. Modelul pieţei cu concurenţă perfectă
presupune existenţa mai multor cumpărători şi vânzători, libertatea
intrărilor pe piaţă şi a ieşirilor de pe piaţă, mobilitatea perfectă a
factorilor de producţie, cunoaşterea perfectă a pieţei şi
omogenitatea produselor.

4.

Piaţa cu concurenţă de monopol reprezintă piaţa unui bun sau

serviciu care e oferit de un singur furnizor şi pentru care nu există
un bun sau serviciu înlocuitor apropiat.

5.

Piaţa cu concurenţă monopolistică reprezintă un segment

important al concurenţei imperfecte şi se defineşte prin existenţa
concomitentă a diferenţierii produselor şi a unui număr mare de
 vânzători.

6.

Concurenţa de oligopol presupune existenţa unui număr mic de

producători care domină producţia şi vânzarea unui produs din
ramura respectivă. În condiţiile concurenţei de oligopol are loc
recunoaşterea faptului, că dacă întreprinderea oligopolistă va
modifica strategiile de preţ sau pe cele care nu privesc preţul, va
trebui să facă faţă unei reacţii din partea rivalilor.

Probleme de recapitulare

Explicaţinoţiuneapieţei.

Cefuncţiiîndeplineştepiaţa.

Determinaţicriteriiledeclasificareapieţelor.

Explicaţi noţiunile de „concurenţă perfectă”, „concurenţă de

monopol”, „concurenţă

monopolistică” şi „concurenţă de oligopol”.

Bibliografie

7.

Niţă Dobrotă. Economie politică. Bucureşti, Editura

Economică, 1997, p. 65 – 76, 153 – 163, 168 – 209.

A. Cojuhari, V. Umaneţ. Bazele teoriei economice.

 Chişinău, Editura Universitas, 1993, p. 61 – 81, 176 – 179.

C. Gogoneaţă. Economie politică. Bucureşti, 1995, p. 54 –

67, 100 – 118.
Dicţionar de economie. Coordonator Niţă Dobrotă.
Bucureşti, 1999, p. 94, 117 – 119,

152 – 153, 185 – 186, 199 – 200, 363 – 365.

8.