DEGRADAREA ŞI PROTECŢIA MEDIULUI

1. NOŢIUNI
INTRODUCTIVE

1.1. Mediul înconjurător

1.2. Degradarea mediului
1.3. Impactul ecologic
1.4. Protecţia mediului
1.5. Dezvoltarea durabilă
1.6. Capitalul natural
 1.1 Mediul înconjurător
 Mediul - „natură înconjurătoare în care se află fiinţele
şi lucrurile” (DEX) .
 Mediul - „totalitatea factorilor fizici, chimici,
meteorologici şi biologici dintr-un loc dat cu care un
organism vine în contact”.
Sinonime: mediu înconjurător şi mediul ecologic
(Dicţionarul de ecologie, Neacşu, Apostolache, 1982)
 Mediul înconjurător - ansamblul forţelor fizice,
chimice şi biotice, care înfluenţează o unitate vitală
(sistem viu) (Pianca, 1978).
 Mediul înconjurător, în sens larg, poate fi definit ca
fiind ansamblul condiţiilor şi elementelor naturale ale
Terrei: - ecosfera precum şi straturile atmosferei,
litosferei şi hidrosferei lispite de viaţă.
 1.2. Degradarea mediului
 Degradarea - modificarea particularităţilor
unui obiect sau sistem în sensul scăderii
calităţii acestuia.
 Degradarea mediului - procesul de alterare a
calităţilor fizice, chimice şi biologice ale
medului înconjurător ca urmare a influenţei
directe sau indirecte a factorilor antropici sau
natuali.
– alterarea caracteristicilor structurale ale
componentelor naturale ale mediului,
– reducerea biodiversităţii şi productivităţii
ecosistemelor naturale şi antropizate, afectarea
echilibrului ecologic şi a calităţii vieţii.
 Degradarea
↓
simplificare structurală
↓
reducerea fondului informational al
sistemului
↓
echilibru cu grad redus de homeostazie
 Cauzele degradării mediului:
 Naturale – catastrofele naturale →
→ retrogresiuni ecologice
 Impactul antropic:
A. Supraexploatarea resurselor
B. Perturbarea ciclurilor biogeochimice
 deşeuri greu biodegradabile
 poluare
C. Transformarea ecosistemelor naturale
 modificarea reliefului terestru
 construcţii de baraje şi canale
 agricultură
 introducerea de specii străine în ecosistemele naturale
 1.3. Impactul ecologic
- ansamblul efectelor şi consecinţelor
provocate de un fenomen natural sau
antropic asupra mediului ecologic.

 Efectele pot fi manifeste sau latente,

directe sau indirecte, intenţionate sau
neintenţionate, imediate sau pe termen
lung, controlabile sau nu.
 Impactul ecologic:
- la nivel local,
- la nivel regional
- global
-negativ sau pozitiv.

 Impactul este negativ atunci când fenomenul sau procesul dat

induce dezordine în mediu, favorizează creşterea entropiei şi ca
urmare determină evoluţia sistemului ecologic (ecosistem,
ansamblu de ecosisteme, ecosfera) spre o stare de echilibru
precar, caracterizat prin grad scăzut de homeostazie.

 Impactul este pozitiv atunci când fenomenul sau procesul dat

determină îmbogăţirea fondului informaţional, ceea ce duce la
creştrea homeostaziei sistemului ecologic în cauză.
Activităţile antropice pot avea caracter:
- euecologic,
- ANTIECOLOGIC,
- neutralecologic.
 1.4. Protecţia mediului
 funcţie a socităţii umane

 ansamblul mijloacelor şi măsurilor întreprinse

de către societatea umană pentru păstrarea
echilibrului ecosferei, dezvoltarea valorilor
materiale şi spirituale, asigurarea condiţiilor
favorabile de viaţă pentru generaţiile actuale
şi viitoare.

 opereză cu mijloace tehnice, administrative

şi legislative.
Protecţia mediului:
 Prevenirea şi controlul degradării
mediului
→ diminuarea efectelor negative pe care le pot avea
activităţile economico-sociale

 Redresarea ecologică
→ remedierea daunelor aduse mediului
 Prevenirea şi controlul degradării
mediului
 Utilizarea raţională a resurselor naturale
(managementul capitalului natural)
utilizarea raţională a sistemelor ecologice
naturale, seminaturale şi antropizate –
menţinerea ecodiversităţii
economisirea resurselor neregenrabile şi
greu regenerabile
utilizarea resurselor regenerabile,
 Prevenirea şi controlul degradării
mediului
 Utilizarea tehnologiilor ecologice

 au randament energetic mare,

 utilizează resurse regenerabile,
 energia reziduală este minimă,
 nu induc poluare sau poluarea
determinată poate fi controlată şi
menţinută la nivel acceptabil.
 Prevenirea şi controlul degradării
mediului
 Promovarea produselor ecologice
se obţin din resurse regenerabile,
 pot fi utilizate timp îndelungat şi /sau cu
randament bun,
 utilizarea lor nu induce degradrea mediului
sau are impact negativ nesemnificativ asupra
mediului,
 pot fi refolosite, reciclate
 generează deşeuri care la depozitarea
finală sunt biodegradabile sau nu induc impact
semnificativ asupra mediului.
 Prevenirea şi controlul degradării
mediului

 Utilizarea tehnologiilor de depoluare

staţii de epurare,
filtre, etc
 Mijloace pentru prevenirea şi controlul
degradării mediului
 Efectuarea de expertize
 Realizarea studiilor de impact (EIM)
 Evaluarea ciclului de viaţă al produselor
 Realizarea bilanţurilor de mediu
↓
 Elaborarea de soluţii pentru încadrarea
în restricţiile ecologice a activităţilor
economico-sociale
 ↓
Stabilirea modalităţilor de punere în practică a soluţiilor
identificate
↓
Estimarea costrurilor pentru soluţiile preconizate
(analiza cost – beneficiu)
↓
Alegerea soluţiei optime
↓
Implementarea măsurilor
– practici, proceduri, tehnici, tehnologii

Organizarea monitoringului ecologic

 Redresarea ecologică

- Proces natural sau dirijat de om, de

refacere a funcţionalităţii ecosistemelor
degradate.

- Inversul retrogresiunii ecologice.

 Forme ale redresării ecologice

 Regenerarea naturală
 Reabilitarea ecologică
 Reconstrucţia ecologică
 Remedierea ecologică
+++++++++++++++++++
 Construcţia ecologică
  Mijloacele tehnice:

- managementul ecologic al mediului

(resurse, deşeuri, tehnologii),

- implementarea sistemelor de
monitorizare a mediului,

- măsuri de redresare ecologică.

 Mijloace legislative:

– legi cadru,

– legi specifice,

– hotărâri de guvern,

– ordonanţe,

– ordine, decizii, normative.

  Mijloace politico-administartive:

- funcţionarea unei autorităţi centrale pentru

protecţia mediului cu structuri adminstrative în
teritoriu,
- funcţionarea unei inspecţii de mediu la nivel
central şi local,
- organizarea de direcţii sau servicii de mediu la
fiecare minister economic,
- organizarea institutelor de specialitate (institute
de cercetar în domenil mediului, laboratoare de
referinţă, etc.),
- organizarea Reţelei Naţionale de Monitoring al
Mediului,
- înfiinţarea Reţelei Ariilor Naturale Protejate şi
adminstrarea acestora.
 Componentele protecţiei mediului:

- legislativă,
- administrativ – instituţională,
- educativ – informativă,
- economico – tehnologică,
- socială,
- de cooperare internaţională.
1.5. Dezvoltarea durabilă, viabilă şi
susţinută

-este considerată acea modalitate de

dezvoltare a societăţii umane care
satisface nevoile prezentului fără a
compromite capacitatea generaţiilor
viitoare de a-şi satisface necesităţile.
 1.6. Capitalul natural
 Capitalul natural al unei unităţi politico
- administrative sau regiuni geografice
este constituit din reţeaua sistemelor
ecologice care funcţionează în regim
natural sau seminatural şi din reţeaua
sistemelor antropizate rezultate din
transformarea şi simplificarea primelor
categorii.
Funcţiile capitalului natural:
 sistem suport al vieţii;
 furnizează resurse naturale utilizate pentru
generarea de bunuri cu valoare economică;
 absoarbe reziduurile activităţilor economice;
 contribuie la stabilizarea climatului şi
circuitului hidrologic, la controlul calităţii apei,
solului şi aerului.
Funcţiile realizate de capitalul natural se împart
în: funcţii de habitat, funcţii de producţie şi
funcţii reglatoare.
 2. Mijloace administrative
pentru protecţia mediului

Mijloace administartive imperative

Mijloace administrative permisive
 Conţinutul şi structura instrumentelor
directe pt. protecţia mediului
 Etapele procesului de reglementare
administrativă a protecţiei mediului
 Fundamentarea standardelor pt.
protecţia mediului
 Căi de creştere a eficienţei
 Avantajele şi limitele mijloacelor directe
pt. protecţia mediului
 Mijloace adminastrative
imperative
Normele şi standardele pentru protecţia
mediului:
Standarde de mediu
Standarde de emisie
Standarde de proiectare
Standarde de produs
Fundamentarea standardelor pt.
protecţia mediului:
 Criterii:
– de mediu,
– economice,
– tehnologice,
– politice.
Costul de control al poluării
Costul extern – pagubele de mediu
Costul social al poluării
Mijloace administrative permisive

 Acordul de mediu

 Autorizaţia de mediu
3. INSTRUMENTE DE
MANAGEMENTUL
MEDIULUI

3.1. E.I.M.
3.2. E.C.V.
3.3. E.R.
3.4. A.M.
 3.1. Evaluarea impactului asupra
mediului (E.I.M.)

- Proces care încearcă să identifice şi să prevadă

impactul pe care o activitate umană (AP) propusă a fi
iniţiată, proiectată, realizată şi pusă în funcţiune, îl
exercită asupra mediului.

- În cadrul E.I.M. se culeg, se interpretează şi se

comunică informaţii privind impactul şi totodată se
propun măsuri şi mijloace pentru controlul efectelor
negative prin prevenire, limitare, combatere.
 Obiectivele E.I.M:

Informare
Influenţarea deciziei
Elementele componente ale E.I.M:

 Identificarea tuturor alternativelor

semnificative posibile pentru activitatea
propusă şi a impactului global corespunzător
fiecărei alternative
 Efectuarea unei examinări externe
 Asigurarea cadrului necesar pentru
participarea publicului în procesul de
evaluare a impactului
 Organizarea unei activităţi de monitoring
Conţinutul documentaţiei în care se prezintă
rezultatele EIM
 Obiectivul proiectului
 Descrierea proiectului
 Descrierea alternativelor posibile
 Descrierea stării mediului înainte de acţiunea
activităţii propuse
 Evaluarea impactului în fiecare alternativă
 Prezentarea programului de monitoring
 Măsuri de prevenire şi limitare a efectelor negative
 Referiri la aspectele care nu au putut fi investigate
suficient şi la cele pentru care există incertitudini
 Aspecte tehnice ale EIM

Se evaluează impactul direct, indirect,

secundar, cumulativ şi sinergic al A.P.
asupra mediului biofizic şi socio-
economic.
↓
Analiza sistemului ecologo - economic
Componentele sistemului ecologo-economic

 Fizico-chimice
 Biologice
 Economice
 Sociale
 Culturale
 Spirituale
 Evaluarea sistemului ecologo-economic
↓
Comparaţia dintre beneficiul economic şi
social şi pierderea ecologică
Metode utilizate în EIM

 I. Metode de evaluare a unei stări

existente – metode de investigare

 II. Metode de prognozare

Abordări de tip cantitativ şi calitativ

E.I.M:

 Identificarea impacturilor posibile

 Prognozarea:
– dimensiunii spaţiale,
– dimensiunii temporale,
– reversibilităţii,
– probabilităţii de apariţie
 Descrierea stării sitemului ecologo-
economic / prognoza evoluţiei
 Selectarea indicatorilor 

Indicatori de nivel III:

INDICATORI DE MEDIU sau ECOLOGICI

INDICATORI SOCIO-ECONOMICI
Indicatori de nivel II:
A. Ecologici: - grupaţi pe factori de mediu (apă,
aer, sol, sisteme supraindividuale)
- pe categorii de sisteme ecologice
B. Socio-economici, de sănătate şi cultură:
- Indicatori pentru economie
- Indicatori sociali
- Indicatori pentru sănătate şi hrană
- Indicatori pentru cultură
- Pierderi de opţiuni pentru utilizări viitoare.
Indicatori de bază:
Indicatori pentru economie:

 Investiţii
 Venit rezultat
 Creşterea numărului de locuri de muncă
 Creşterea în diversitate profesională
Indicatori de bază:
Indicatori sociali:
 Venit material
 Distribuţie statistică a venitului
 Migrarea populaţiei
 Densitatea populaţiei
 Creşterea numărului de locuitori
 Folosirea venitului pe fiecare familie
Indicatori de bază:
Indicatori pentru sănătate şi hrană:
 Prezenţa bolilor şi a vectorilor de boală
 Mortalitatea
 Mortalitatea infantilă
 Durata medie de viaţă
 Condiţii igienico-sanitare
 Hrană
 Diversitatea hranei
Indicatori de bază:

Indicatori pentru cultură:

 Monumente arheologice
 Monumente istorice
 Recreere
Elemente de procedură
 Selectarea indicatorilor de bază
Valorile Zi ale fiecărui indicator de bază se determină pentru situaţia existentă şi pentru situaţia
ipotetică

 Fiecare indicator de bază va primi o valoare max. Zi+

şi una minimă Zi-.

 Normalizarea valorilor Zi → Si  [0,1]

 Atribuirea ponderilor ij

Dublu sistem de ponderare – metoda Hartmann – importanţa relativă a deviaţiilor maxime de la
starea ideală.

 Obţinerea unui indicator global.

Metode de identificare cantitativă a
impactului asupra mediului

 Listele de verificare

 Matricele de impact

 Reţele
Metode de prognozare a impactului
 Modele fizice
– reprezentări vizuale (desene, fotografie, film,
mdele tridimensionale, etc.)
– modele de lucru pentru simularea condiţiilor de
mediu
 Modele experimentale
– experimente de teren şi/sau laborator
 Modele matematice
– modele empirice
– Descriptive interne
!