Sunteți pe pagina 1din 7

METODELE DE CARACTERIZARE FIZICO-CHIMICĂ ALE PRODUSELOR

ODORANTE, COSMETICE ŞI AROMATIZANTE

Determinarea caracteristicilor fizico-chimice ale uleiului volatil de lavandă (levănţică):


Lavanda
Lavandula angustifolia Mill (fam. Labiatae)
(fr): Lavande; (eng): Lavander; (ger): Lavendel; (rus): Лаванда

Lavanda este un semiarbust peren originar din zona mediteraneană, unde creşte spontan
în zone aride.
Este o plantă intens cultivată în aproape toate ţările europene, Africa de Nord, Argentina,
Brazilia, Japonia, India, China etc.
Principala ei utilizare este extracţia uleiului volatil, care se obţine din vârfurile florale
recoltate în lunile iulie-august şi prelucrate în stare proaspătă.
Randamentul în ulei volatil este de 0,5-1%.
Principalele ţări producătoare de ulei volatil de lavandă sunt: Franţa, Italia, Anglia, Rusia,
Moldova, Bulgaria. Producţia mondială de ulei este de 300-500 t anual.
Lavanda spic are aceeaşi provenienţă, diferenţiindu-se morfologic de lavandă prin frunze,
care sunt mai late, prin înălţime.
Principalele ţări cultivatoare sunt Franţa, Spania, Anglia şi China.
Uleiul volatil se obţine din inflorescenţe proaspete prin antrenare cu vapori, cu un
randament de 0,8-1%.
Lavandinul este un hibrid al celor două specii anterioare, realizat artificial şi intens
cultivat în Franţa, Spania, Argentina, Iugoslavia, Italia, Rusia, Ucraina în scopul exclusiv de a
servi ca materie primă pentru ulei volatil. Producţia mondială de ulei de lavandin este de circa
1000 tona anual, principalul producător fiind Franţa. Randamentul în ulei de lavandin este
cuprins între 1 şi 1,8%.
Uleiul volatil de lavandă este un lichid de culoare galbenă sau galben-închisă, cu un
miros caracteristic, cald şi dulceag, uşor lemnos şi camforat. Nota camforată este accentuată la
uleiul de lavandă spic, alături de note verzi-ierboase. Uleiul de lavandin aminteşte prin miros de
uleiul de lavandă, însă are un miros mai puţin delicat, camforaceu.

Compoziţia chimică

Uleiul de lavandă
- Hidrocarburile monoterpenice, reprezintă până la 25% din compoziţia uleiului. S-au
identificat: -ocimen (1), -mircen (2),  şi -pinen (3 şi 4), 3-caren (5), limonen (6),
camfen (7), sabinen (8), -felandren (9), p-cimen (10) şi -terpinen (11).

(1) (2) (3) (4) (5) (6)


2

(7) (8) (9) (10) (11)

- Compuşi monoterpenci oxigenaţi: acetat de linalil (12) (30-60%), componentul principal


al uleiului, (-)-linalool (13), camfor (14) (+)-borneol (15) (sub 5%), geraniol (16), 1,8-
cineol (17) (sub 1%),

OAc OH CH2OH
O OH
O

(12) (13) (14) (15) (16) (17)

- (+)-terpinen-4-ol (18) (între 1 şi 10%), -terpineol (19), nerol (20), (-)-lavandulol (21),
acetat de lavandulil (22) (circa 2%), citronelol (23), linalooloxid (24), acetaţi de bornil
(25), geranil (26) şi de neril (27),

CH2OH CH2OAc

CH2OH
OH
OH
(18) (19) (20) (21) (22)

CH2OAc
OAc
CH2OH O CH2OAc
OH
(25) (26) (27)
(23) (24)

- esteri valerianici, izovalerianici, propionici şi capronici ai linaloolului (28) şi


geraniolului (29), alcool perilic (30) şi perilaldehidă (31).

OR CH2OH CHO
CH2OR

(28) (29) (30) (31)


1)R = CH3(CH2)3CO; 2)R = (CH3)2CHCH2CO; 3)R = CH3CH2CO; 4)R = CH3(CH2)4CO
3
- Sesquiterpene: -cariofilen (32), -  şi -cadinen (33), (34) şi (35), farnesen (36),
bisabolen (37)-(39), santalen (40) şi cedren (41).

(32) (33) (34) (35) (36)

(37) (38) (39) (40) (41)

Utilizări
Uleiul de lavandă este foarte mult utilizat în parfumerie şi cosmetică. Intră în compoziţia
multor tipuri de parfumuri, în primul rând în ape de colonie şi ape de lavandă. Uleiul de
provenienţă engleză este foarte apreciat intrând în compoziţia unor ape de colonie de tip lavandă
englezească şi fougere.
Intră în compoziţii de parfumare a săpunurilor, detergenţilor, în creme loţiuni, deodorante
etc.
Uleiurile de lavandă spic şi lavandin sunt destinate în mai mare măsură parfumării
produselor cosmetice şi de uz casnic. Uleiurile de lavandă sunt mai puţin utilizate în
aromatizarea produselor alimentare. Intră în formulele unor arome pentru băuturi alcoolice,
nealcoolice şi pentru dulciuri. Cantitatea maximă admisă în produsele alimentare este în general
de 0,002%.
Uleiul de lavandă are proprietăţi depresive asupra sistemului nervos central şi activitate
antimicrobiană.

Caracteristicile fizico-chimice:

1. Densitatea (200C, g/cm3), d2020 - 0,8770-0,8960


2. Indice de refracţie (200C), nd20 - 1,4580 – 1,4700
3. Unghiul rotaţiei specifice, (grad), []D20 - de la -3 până la -9
4. Indice de aciditate, mg KOH,
nu mai mult de - 0.8
5. Conţinutul esterilor (recalculat la
acetat de linalil cu masa 196.3), %,
nu mai puţin de - 38%
6. Conţinutul compuşilor carbonilici
(recalculat la camfor cu masa moleculară
de 152.2), % , nu mai mult de - 7%
7. Solubilitatea unui volum de ulei în
alcool etilic de 70%, numai mult de – - în raport de 1:3
8. Insolubil în apă.
4

Determinarea caracteristicilor fizico-chimice al uleiului volatil de lavandă (levănţică):

1. Determinarea densităţii:
(Stabileşte autenticitatea uleiului de lavandă)

Aparate, vase de laborator, reactivi


Baie de apă, picnometre de 2-5ml, ulei de lavandă, alcool etilic, eter etilic.

Tehnica determinării
Iniţial se determină masa picnometrului gol.
Apoi picnometrul se umple cu apă distilată şi se ţine timp de 20min în baia de apă la 20 0C. Cu
ajutorul unei baghete de hârtie de filtru se aduce nivelul apei distilate în picnometru până la
menisc. Peste 10 min picnometrul cu apă se cântăreşte. Apoi picnometrul se eliberează de apa
distilată, se spală cu alcool etilic şi eter etilic, după care se încarcă cu ulei de lavandă. Se repetă
aceleaşi operaţii ca şi în cazul picnometrului umplut cu apă distilată.
Densitatea se calculează după formula:

20 0.9982 . (m2 - m)
d 20 =
(m1 - m)

în care 0,9982 – este valoarea densităţii apei la 200C, iar m, m1 şi m2 sunt respectiv masele
picnometrului gol (m), umplut cu apă (m1) şi cu ulei volatil de lavandă (m2).

2. Determinarea indicelui de refracţie:


Prin determinarea indicelui de refracţie nD20se stabileşte autenticitatea (puritatea) uleiului de
lavandă, se controlează procesele de rectificare a uleiului, precum şi distilarea completă a
solventului din uleiul eteric.

Aparate, vase de laborator, reactivi


Refractometru, ulei de lavandă, pipetă

Tehnica determinării
Pe suprafaţa curată a prismei de jos a refractometrului se picură cu pipeta sau cu ajutorul unui
bastonaş de sticlă 2-3 picături de ulei de lavandă. Ambele prisme se unesc. Rotind prismele cu
ajutorul şurubului de reglare, se realizează suprapunerea exactă a graniţei clarobscure a câmpului
cu intersecţia liniilor de vizare. Se înregistrează datele indicelui de refracţie pe cadranul
refractometrului. Ca rezultat total al indicelui de refracţie se acceptă media aritmetică a trei-patru
determinări.

3. Determinarea unghiului de rotaţie specifică al planului luminii polarizate:


(confirmă prezenţa componentelor optic active în ulei)

Aparate, vase de laborator, reactivi


Polarimetru, ulei de lavandă, pipetă

Tehnica determinării
Determinarea unghiului rotaţiei specifice se efectuează la temperatura de 200C cu ajutorul
polarimetrului în care se aşează tubul de sticlă cu uleiul de lavandă. Prin rotirea volantului
nicolului mobil al polarimetrului se realizează o iluminare uniformă a câmpului şi imaginei
5
liniilor ce separă lumina de umbră, înregistrându-se datele de pe cadranul gradat al
polarimetrului. Unghiul de rotaţie specifică [] – este o expresie care conţine unghiul citit la
polarimetru, lungimea l în cm a stratului de ulei străbătut de linia galbenă a sodiului D la 20 0C şi
se calculează conform formulei:

20 =
D l

4. Determinarea indicelui de aciditate al uleiului volatil de lavandă:

Aparate, vase de laborator, reactivi


- Baloane Erlenmeyer de 200 ml, biureta, soluţie de hidroxid de potasiu 0,1 N., soluţie alcoolică
de fenolftaleină, alcool etilic.

Efectuarea analizei
La 1g de ulei volatil de lavandă se adăugă 10 ml alcool etilic, 1-2 picături de
fenolftaleină. Soluţia se agită, apoi se titrează cu soluţia 0,1 N de hidroxid de potasiu până la
apariţia culorii roze ce nu dispare timp de 30 sec. Indiciile de aciditate se calculează conform
formulei:
V . 5.61
X=
m
V - volumul soluţiei de 0,1 N de KOH consumat pentru titrarea acizilor din ulei;
5,61-cantitatea de KOH ce se conţine în 1 ml de soluţie KOH de 0,1 N;
m - masa uleiului volatil de lavandă.

5. Determinarea cantităţii de acetat de linalil conţinut în uleiul volatil de lavandă:

Metoda se bazează pe reacţia de saponificare a acetatului de linalil (12) în linalool (13) cu


soluţie alcoolică de hidroxid de potasiu. Partea de masă a esterului [acetat de linalil (12)] este
exprimată în indice de esterificare echivalent cu cantitatea de hidroxid de potasiu consumată (în
mg sau în %) pentru saponificarea 1 g de ulei de lavandă.

OAc OH
OH-

(12) (13)
Aparate, vase de laborator, reactivi
Balon de 100 sau 250 ml, înzestrat cu un refrigerent, biuretă, cilindru, baie de apă, apă
distilată, soluţie alcoolică de hidroxid de potasiu de 0,5 N şi 0.1 N, soluţie de hidroxid de
sodiu de 0.5 N, soluţie de acid sulfuric de 0.5 N, alcool etilic, soluţie alcoolică de
fenolftaleină de 1% .

Efectuarea analizei
În balonul cu 0.5-1.0 g de ulei de lavandă se adaugă 10 ml alcool etilic, 1-2 picături de
fenolftaleină, soluţia se agită , apoi se titrează cu soluţie KOH de 0.1 N până la apariţia
culorii roze a soluţiei, după care se adaugă din biuretă 20 ml soluţie alcoolică de KOH de 0.5
N. Balonul se uneşte cu un refrigerent şi se refluxează pe baia de apă timp de 1 oră. După
răcire la soluţie se adaugă 1-2 picături de fenolftaleină şi se titrează soluţia refluxată cu
soluţie de acid sulfuric de 0.5 N până la dispariţia culorii roze.
6
Paralel se efectuează analiza unei probe de control în lipsa uleiului volatil.
Indicele de esterificare X1 (în mg) se calculează conform formulei:

( V - V 1) . 28.05
X1 =
m

Partea de masă a acetatului de linalil (1) X2 (în %) se calculează conform formulei:

( V - V2 ) . M
X2 =
m . 20

V - volumul soluţiei de acid sulfuric de 0.5 N consumat la titrarea bazei în proba de control
V1 - volumul soluţiei de acid sulfuric de 0.5 N consumat la titrarea bazei în proba de lucru ce
conţine uleiul volatil de lavandă
M - masa moleculară a acetatului de linalil (196,3)
m - masa uleiului volatil de lavandă în grame
28.05 – conţinutul de KOH în 1 ml de soluţie alcoolică de 0.5 N, mg

Indice de saponificare exprimă cantitatea în grame de hidroxid de potasiu KOH consumată


pentru neutralizarea acizilopr liberi şi esterificaţi ce se conţin în 1 g de ulei volatil. Se
calculează conform formulei:
X = X1 + X2

X1 – indicele de aciditate
X2 – indicele de esterificare

6. Determinarea conínutului de compuşi carbonilici în proba de ulei volatil de lavandă:


Metoda stabileşte cantitatea de compuşi carbonilici recalculată la masa moleculară a
camforului (3) bazată pe formarea oximei camforului (4) prin reacţia clorhidratului
hidroxilaminei NH2OH . HCl. Conţinutul compuşilor carbonilici (camforului) este determinat
de cantitatea echivalentă de acid clorhidric eliminat.

O H2N-OH . HCl
N-OH + HCl + H2O

(3) (4)

Aparate, vase de laborator, reactivi


Balon de 150-200ml înzestrat cu refrigerent, biuretă, baie de apă, soluţie 0,5 N de
hidroclorură de hidroxilamină NH2OH . HCl în alcool etilic de 60%, soluţie alcoolică de 0,5% de
KOH, alcool etilic, soluţie alcoolică de fenolftaleină de 1%, alcool etilic, ulei de lavandă.

Efectuarea analizei

Prezenţa peroxizilor în uleiul de lavandă, coriandru poate conduce la comiterea greşelilor în


determinarea compuşilor carbonilici. Peroxizii reacţionează nu numai cu hidroxilomina dar pot
în unele cazuri să adiţioneze la ambele duble legături ale compuşilor terpenici. De aceea pentru
analiza uleiurilor volatile de coriandru, geraniu şi levănţică se recomandă înlăturarea peroxizilor
prin tratare cu soluţie de KOH. Pentru determinarea cetonelor în prezenţa peroxizilor, în proba
de ulei volatil se adaugă 5-10 ml de alcool etilic şi 3 ml soluţie 0,5 N KOH, încălzind balonul
7
înzestrat cu refrigerent timp de 15 min, apoi amestecul reactant se neutralizează cu soluţie 0,5 N
H2SO4 în prezenţa bromfenolului albastru după care se determină conţinutul compuşilor
carboniliei. În timpul tratării soluţia devine întunecată, hidroxilamina eliminată în timpul reacţiei
se titrează cu soluţie de acid sulfuric la un pH de 3-3,5 prin agitare la potenţiometru.

În balon de 150 ml înzestrat cu refrigerent se introduce 0,6-0,8 g de ulei volatil de


lavandă 20 ml soluţie de 0,5 N de NH 2-OH . HCl, apoi din biuretă se adaugă 10 ml soluţie de
0,5 N KOH şi 8-10 picături de bromfenol albastru (0,1 g bromfenol albastru se dizolvă prin
încălzire în 20 ml alcool etilic, adăugând şi 20 ml de apă). Balonul se înzestrează cu refrigerent
de aer şi se încălzeşte pe baia cu apă fierbinte timp de 1 oră. Paralel se efectuează proba de
control. După răcirea soluţiei, se titrează excesul de hidroxilamină cu soluţie de 0,5 N de acid
sulfuric iniţial în proba de control apoi în proba de lucru cu ulei volatil până la apariţia culorii
galben-verzuie în ambele probe. Conţinutul camforului A se calculează conform formulei:

( V - V1 ) . M
A=
H . 20

V şi V1 – volumele soluţiilor de 0,5 N de H2SO4 consumate la titrarea hidroxilaminei libere în


ambele probe, de control şi de lucru, ml.
M – masa moleculară a camforului 152,2
H – masa probei de ulei, g

7. Determinarea solubilităţii uleiului volatil de lavandă în alcool etilic de 70%

Efectuarea analizei
În eprubetă se toarnă 1 ml de ulei volatil de lavandă, iar din biuretă se adaugă prin
picurare soluţie de alcool de 70%, agitând eprubeta în baia cu apă la temperatura de 20 0C. Se
stabileşte cantitatea minimă de soluţie de 70% (în ml) necesară pentru dizolvarea completă a
uleiului.

Literatura:

1. Victor Eliu-Ceauşescu, Gheorghe Rădoiaş, Traian Cădariu „Odorante şi aromatizante.


Chimie tehnologie şi aplicaţii” – editura TEHNICĂ, Bucureşti 1988.
2. Л.М.Шулов, Л.А.Хейвиц «Душистые вещества и полупродукты парфюмерно-
косметического производства» Москва ВО «Агропромиздат» 1990.
3. Л.А.Хейвиц, В.М. Дашунин «Душистые вещества и другие продукты для
парфюмерии», Москва «Химия» 1994.
4. К.Г. Персидская, А.П.Чипига Справочник для работников лабораторий
эфиромасличных предприятий, Москва «Легкая и пищевая промышленность»,
1981.
5. Масла эфирные, вещества душистые и полупродукты их синтеза, правила приемки
и методы анализа ГОСТ 14618.0-78 – ГОСТ 14618.12-78.