Sunteți pe pagina 1din 17

Liviu Rebreanu

Liviu Rebreanu

Date personale

Născut 27 noiembrie 1885[1][3][4][5] Modificați la Wikidata

Târlișua, Austro-Ungaria Modificați la Wikidata

Decedat 1 septembrie 1944 (58 de ani)[6][5] Modificați la Wikidata

Valea Mare, Priboieni, Argeș, România Modificați la Wikidata

Înmormântat Cimitirul Bellu Modificați la Wikidata

Cauza decesului boală pulmonară[*] Modificați la Wikidata

Frați și surori Emil Rebreanu

Livia Rebreanu-Hulea[*] Modificați la Wikidata

Căsătorit cu Fanny Rebreanu Modificați la Wikidata

Cetățenie Flag of Romania.svg România Modificați la Wikidata

Religie Biserica Română Unită cu Roma Modificați la Wikidata

Ocupație scriitor

jurnalist

dramaturg Modificați la Wikidata

Limbi limba franceză[2]

limba maghiară

limba română Modificați la Wikidata

Activitatea literară

Specie literară nuvelă, roman, teatru

Operă de debut1 noiembrie 1908, în revista Luceafărul (Sibiu) apare povestirea Codrea (Glasul
inimii).

Influențe[ascunde]

Ion Creangă, Anton Cehov

Logo of the Romanian Academy.png Membru titular al Academiei Române


Liviu Rebreanu (n. 27 noiembrie 1885,[1][3][4][5] Târlișua, Austro-Ungaria – d. 1 septembrie 1944,[6]
[5] Valea Mare, Priboieni, Argeș, România) a fost un prozator și dramaturg român, membru titular al
Academiei Române.

Biografie

Literatura română

Pe categorii

Istoria literaturii române

Evul mediu

Secolul 16 - Secolul 17

Secolul 18 - Secolul 19

Secolul 20 - Contemporană

Curente în literatura română

Umanism - Clasicism

Romantism - Realism

Parnasianism - Simbolism

Naturalism - Modernism

Tradiționalism - Sămănătorism - Avangardism

Suprarealism - Proletcultism

Neomodernism - Postmodernism

Scriitori români

Listă de autori de limbă română

Scriitori după genuri abordate

Romancieri - Dramaturgi (piese de teatru)

Poeți - Eseiști
Nuveliști - Proză scurtă

Literatură pentru copii

Portal România

Portal Literatură

Proiectul literatură

v•d•m

Primii ani

Liviu Rebreanu s-a născut la 27 noiembrie 1885 în satul Târlișua (din fostul comitat Solnoc Dăbâca -
azi județul Bistrița-Năsăud), fiind primul din cei 14 copii ai învățătorului Vasile Rebreanu și ai
Ludovicăi (născută Diuganu). În tinerețe, mama sa (1865/1945) era pasionată de teatru, fiind
considerată "primă diletantă" pe scena Becleanului de baștină. Ambii părinți constituie modelele
familiei Herdelea care apare în Ion, Răscoala, Gorila, etc.

În anul 1889 familia Rebreanu s-a mutat în comuna Maieru, pe valea Someșului Mare. Potrivit
afirmației scriitorului: În Maieru am trăit cele mai frumoase și mai fericite zile ale vieții mele. Până ce,
când să împlinesc zece ani, a trebuit să merg la Năsăud, la liceu.

În scrierile sale de sertar, la început în limba maghiară, și, apoi, în limba română, multe amintiri din
copilărie aduc în prim-plan pe oamenii acestor locuri. Deși localizate în imaginarul Pripas (identificat
de cercetători cu vechiul sat Prislop, astăzi, suburbie a orașului Năsăud, în care Liviu Rebreanu a
locuit mai târziu), unele episoade din Ion au păstrat cadrul toponimic și onomastic al Maierului
(Cuibul visurilor, cum mai este intitulat într-una din povestirile publicate de scriitor).

Studii

A început cursurile școlii primare în 1891. Autorul va rememora această epocă: Cele dintâi plăceri ale
slovei tipărite și ale științei de carte tot în Maieru le-am avut, în forma primelor lecturi care m-au
pasionat, Poveștile ardelenești ale lui Ion Pop-Reteganul, vreo cinci volume.

A urmat în anul 1895 două clase la Gimnaziul Grăniceresc din Năsăud. În 1897 s-a transferat la școala
de băieți din Bistrița ("Polgári fiu iskola"), cunoscut și sub numele de Gimnaziul Evanghelic din Bistrița
(astăzi Colegiul Național "Liviu Rebreanu"), unde a urmat încă trei clase.
În anul 1898, îndrăgostit fiind, liceanul de clasa a IV-a, scrie "întâia și ultima poezie". Fascinat de o
tânără actriță dintr-o trupă ambulantă ungurească (ingenua trupei, de care m-am îndrăgostit
nebunește), scrie un vodevil, în limba maghiară, după modelul celui văzut. Mai târziu, aflat în
Budapesta, a cultivat, fără succes, acest gen dramatic.

În 1900 a început să urmeze Școala Reală Superioară de Honvezi din Sopron (Ödenburg, în nord-
vestul Ungariei, lângă granița cu Austria). La sfârșitul anului I a obținut calificativul "eminent". Ca și la
Gimnaziul din Bistrița, a manifestat o înclinație deosebită pentru studiul limbilor străine. La Brașov a
apărut povestea Armeanul neguțător și fiul său Gherghel, folclor prelucrat de Vasile Rebreanu (într-o
colecție pentru copii). În 1902, după abateri de la regulamentul militar al școlii, a fost retrogradat din
funcția de chestor. La sfârșitul celui de-al doilea an de școală, a primit doar distincția simplă. În cel
de-al treilea an a pierdut și distincția simplă, din cauza mediei scăzute la "purtare". Din 1903 până în
1906 a urmat Academia militară "Ludoviceum" din Budapesta (deși s-a simțit atras de medicină, ale
cărei cursuri presupuneau cheltuieli inacceptabile pentru familia lui Rebreanu). Aici, din nou, în
primul an, a primit distincția de eminent.

La 1 septembrie 1906 a fost repartizat ca sublocotenent în armata austro-ungară, la regimentul al


doilea de honvezi regali din Gyula. Acolo, pe lângă îndeletniciri cazone, Rebreanu a avut numeroase
preocupări literare: lecturi, conspecte, proiecte dramaturgice. În 1907 a conspectat numeroase opere
din literatura universală, specificând, uneori, data lecturilor (25 aprilie, 2, 3, 7, 8 și 16 mai, 1, 2 iulie).
Între scriitorii excerptați au fost clasici francezi, ruși, germani, italieni, englezi, maghiari. Li s-au
adăugat câteva proiecte de literatură dramatică: Vetélytársak - Örveny (Rivalii - Vâltoarea); Valkó
föhadnagy (Locotenentul Valkó); Gigi (Ghighi), ultimul cu personaje inspirate din viața "intelighenței"
năsăudene.

La Budapesta și Gyula a scris și transcris cinci povestiri, în limba maghiară, din ciclul Szamárlétra
(Scara măgarilor), satire cu caracter anticazon (volum nepublicat). Sub presiunea unor încurcături
bănești, a fost forțat să demisioneze din armată; în prealabil, scriind în "arest la domiciliu", s-a
hotărât să se dedice literaturii (Journal-ul surprinde acest moment).

La 12 februarie 1908 demisionează din armată și revine în Prislopul Năsăudului, spre disperarea
părinților, care l-au știut un domn realizat: "Aici am luat contact cu țăranul român, aici l-am cunoscut
mai bine, aici m-am impregnat de toate suferințele și visurile lui - lucruri care aveau să treacă mai
târziu în literatura mea..." La 1 noiembrie 1908 a debutat în presa românească la Sibiu, unde în
revista "Luceafărul" îi apare nuvela numită Codrea.

Detenția la Văcărești și Gyula


Pentru o scurtă perioadă de timp din anul 1909 a lucrat ca funcționar la primăria din Vărarea,
actualul Nepos. Participă la serbările Astrei de la Sibiu. Trece munții și se stabilește la București unde
participă la cenaclul lui Mihail Dragomirescu, unde va prezenta nuvela "Proștii".

În luna ianuarie 1910, pe baza convenției cu Austro-Ungaria, guvernul budapestan cere autorităților
românești extrădarea gazetarului ardelean. În februarie, Rebreanu a fost arestat și deținut la
Văcărești. Într-un Memoriu adresat autorităților românești în luna mai, tânărul scriitor a menționat
că adevărata pricină a cererii de extrădare constă în activitatea sa publicistică pe care, anterior, a
desfășurat-o în slujba românilor de peste munți. În închisoarea Văcărești, a terminat nuvela Culcușul.

Publicând în Convorbiri critice nuvela Culcușul, criticul Mihail Dragomirescu a ținut să o prefațeze
astfel:

Deși nu admitem cruditățile de termeni pe care autorul e nevoit să le pună în gura eroilor săi, totuși,
publicăm această novelă, și încă la acest loc de onoare, fiindcă pe lângă o adâncime de concepție
puțin comună, e remarcabilă prin pitorescul lumii zugrăvite, prin spiritul de observație, prin energia
decepției și mai cu seamă prin originalitatea limbii.

După detenția din închisoarea Văcărești, este transferat la închisoarea din Gyula, Imperiul Austro-
Ungar. Aici scrie Golanii și începe să traducă volumul de povestiri Lelki kalandok (Aventuri spirituale),
apărut la Budapesta, 1908 sub semnătura scriitorului maghiar Gyula Szini. Autorul îi era prieten și –
după mărturisiri datând din acele zile (epistola lui Rebreanu către Mihail Dragomirescu, la 7 august
1910) – împreună ar fi scris mai multe lucrări (pe când eram la Pesta). Câteva titluri din volum,
îndeosebi din ciclul Biedermeier képek (Tablouri Biedermeier) vor fi publicate, peste ani, la București,
în paginile Universului literar (1913) și în Almanahul Adevărul (1914). A întocmit și un proiect sumar
al romanului Zestrea, datat în închisoarea din Gyula.

La 16 august 1910, eliberat din închisoare, Curtea tribunalului de Apel consideră că delictul a fost
ispășit după cele șase luni de temniță. S-a angajat ulterior ca ajutor de notar în Măgura Ilvei, apoi în
Nimigea, în zona lui de baștină. Din București a primit vestea că piesa Osânda va fi pusă în citire,
ulterior, însă, a fost respinsă.

Greutățile financiare

În toamna anului 1910 se afla într-o situație materială precară. A avut convingerea că nu stăpânește
cum se cuvine limba literară românească:
"A trebuit să-mi dau seama că, dacă vreau să realizez ceva trebuie să nimicesc în prealabil, în sufletul
meu și în mintea mea, tot ce mi-au împrumutat atâția ani de mediu străin, tocmai la vârsta cea mai
accesibilă tuturor influențelor, și că aceasta nu se poate împlini cu adevărat decât acolo unde voi
respira o atmosferă românească, absolut pură și ferită de miasmele de până ieri, adică în Țară și mai
ales în București."

"Întâiul meu contact cu literații români s-a efectuat cu prilejul unui congres al Astrei la Sibiu, unde am
fost trimis ca gazetar român. Profitând de această unică ocazie, am și trecut dincoace, la București."

Liviu Rebreanu

Revenit intre timp la București întâmpină o serie de greutăți financiare: Am sosit cu 300 de lei în
buzunar... Și aici... aici... aici începe un capitol întunecat al vieții mele, o epocă grea, de luptă dârză cu
mizeria și pasiunea de scriitor. [...] Am venit în contact cu toți corifeii literaturii de atunci. Gârleanu
mai ales era marele prozator al epocii. În vremea aceea, am încercat acest gen nou de nuvele, care nu
prea era înțeles de gingașii povestitori din jurul meu. Până atunci, nuvela era un fel de anecdotă,
scrisă viu, curgător, cu înflorituri de stil, dar fără nici o preocupare a fondului sau a conflictului
psihologic.

A fost angajat la publicația "Ordinea", unde redactor-șef era Ștefan Antim: în Răscoala apare ca
personajul Antimiu. La 25 octombrie 1910 a debutat în București, în revista Convorbiri critice.
Împreună cu Mihail Sorbul, în acea perioadă scoate revista "Scena", dedicată teatrului și muzicii. Anul
1911 și l-a dedicat teatrului. Până în 1912, a avut îndeletniciri diverse: de la întocmirea repertoriului
la reclama publicitară; de la traducerea unor piese (Hoții de Schiller și Ofițerul de Franz Molnar) la
pregătirea revistei bilunare Teatrul. În iunie, 1911, este numit secretar literar la Teatrul Național din
Craiova, condus de Emil Gârleanu. O lună mai târziu, la teatrul din Craiova a sosit și Ștefana (Fanny)
Rădulescu (viitoarea soție a scriitorului); ca artistă, va debuta pe scena teatrului din localitate, în
spectacolul cu piesa Rapsozii de Victor Eftimiu (9 octombrie). Între timp devine membru al Societății
Scriitorilor Români.

În data de 15 ianuarie 1912, presat de acute nevoi materiale, începe să publice în revista craioveană
Ramuri, condusă de Constantin Șaban-Făgețel. Pe 19 ianuarie se căsătorește cu actrița Ștefana
(Fanny) Rădulescu, adoptând-o și pe fiica acesteia, Puia-Florica. Elocvente sunt rândurile adresate lui
Constantin Șaban-Făgețel despre starea materială a tinerei sale familii: Neavând la cine apela la
Craiova, sunt nevoit să mă dedau la cerșetorie și, cum n-am la altcineva aici afară de tine, sunt nevoit
să mă cerșetoresc la tine, cu toate că mi-e nespus de penibil.

"Dezangajarea" soției de la Teatrul Național din Craiova pe data 1 mai 1912 (cf. Registrul de procese-
verbale, 25 aprilie 1912) l-au determinat să părăsească orașul, stabilindu-se la București. Artista
Fanny a fost angajată la Teatrul Național, la intervenția lui Ioan Alexandru Brătescu-Voinești. În
Capitală a avut colaborări sporadice la ziare și reviste, fiind copleșit de greutăți materiale. Familia
rămasă în Prislop îi cere ajutorul cu disperare ("acasă suntem 9 oameni"), deși învățătorul Vasile
Rebreanu mai lucrează "ca cancelarist" la avocatul Tudor Moisil.

Din luna iulie 1913, după intrarea României în cel de-al doilea război balcanic (10 iulie), s-a angajat ca
reporter la Adevărul (la sfârșitul războiului a fost concediat).

Primul Război Mondial

În data de 27 august 1916 România a declarat război Austro-Ungariei. Fost ofițer, s-a oferit voluntar
în armata română, dar nu i s-a aprobat cererea. În 6 decembrie armatele germane ocupă Bucureștiul.
"Fugarul" se află într-o situație dificilă. Închis în casă, continuă să scrie la romanul Ion.

Între 12/13 mai 1917, fratele său Emil Rebreanu, ofițer în armata austro-ungară, este acuzat de
dezertare și spionaj, fiind condamnat la moarte (ecouri în lumea romanului Pădurea spânzuraților). În
primăvara anului 1918 a fost arestat și anchetat de autoritățile de ocupație, dar Liviu a reușit în cele
din urmă să fugă. În luna mai, ajutat de socialiști, a trecut în Moldova și a locuit o vreme la Iași. În
luna noiembrie a revenit în București. În vacanța din vara anului 1918 a călătorit cu soția în
Transilvania, Rebreanu documentându-se atent în legătură cu sfârșitul tragic al lui Emil. Reîntors la
București, prozatorul a încercat să scrie la Pădurea spânzuraților, fără să reușească să finalizeze
romanul.

În decembrie 1929 a fost numit director al Teatrului Național din București, funcție pe care a deținut-
o timp de un an. În 1929, la însărcinarea primului ministru, a lucrat la proiectele de organizare a
Direcției Educației Poporului, al cărei conducător a devenit la începutul anului următor. Pe 19
noiembrie 1930, în urma unor cumplite dezamăgiri înregistrate în conducerea treburilor publice,
Rebreanu a demisionat din conducerea Direcției Educației Poporului. A cumpărat o casă și o vie la
Valea Mare, lângă Pitești, unde au fost scrise majoritatea cărților sale de atunci încolo.

La începutul anului 1941 a fost numit din nou director al Teatrului Național. A acceptat numirea de
director al cotidianului Viața (fără o participare esențială). În luna ianuarie 1942, a luat parte la un
turneu de conferințe despre cultura românească la Berlin, München, Stuttgart, Leipzig, Dresda,
Görlitz, Breslau, Viena. În luna martie a călătorit la Zagreb și Weimar, călătorii prilejuite de
constituirea societății culturale pan-europene. Aici a susținut că nu vrem nici un fel de politică, ci
numai literatură.

A fost decorat la 27 ianuarie 1942 cu Ordinul „Coroana României” în gradul de Mare Cruce.[7]
Sfârșitul

La 4 aprilie 1944, fiind grav bolnav, s-a retras în satul argeșean Valea Mare, fără să mai revadă
vreodată Bucureștiul (un control radiologic a semnalat, încă din ianuarie, opacitate suspectă la
plămânul drept). La 7 iulie, Rebreanu scria în Jurnal: „Perspective puține de salvare, dată fiind vârsta
mea, chistul din plămânul drept, emfizemul vechi și bronșita cronică.”

La 1 septembrie 1944, la Valea Mare, a încetat din viață la vârsta de 59 de ani. După câteva luni a fost
deshumat și reînhumat la Cimitirul Bellu din București.

O altă opinie sugerează că Liviu Rebreanu s-ar fi aflat în seara de 23 august 1944 într-o mașină alături
de generalul Manolescu și Rică Georgescu fiind împușcat de un soldat care asigura un baraj:

„ Pe la miezul nopții, unchiul ei (Lygiei Georgescu), generalul Manolescu, a venit la închisoare să-l ia
pe Rică la un dineu. Înainte de asta, l-au condus pe colonelul Ionescu acasă cu mașina. Apoi, i-au lăsat
lui Maniu un mesaj, la locuința acestuia, să vină și el la petrecere când va putea. La marginea
Bucureștilor, lângă drumul care cotește spre Golf Club, au dat de un baraj românesc și Manolescu,
care conducea în viteză și cu farurile stinse, nu a putut frâna în timp și un soldat l-a împușcat pe
directorul Teatrului Național, care se afla pe scaunul de lângă el. În loc de petrecere au stat aproape
toată noaptea la spital, unde prietenul lor a decedat; Rică s-a întors îndurerat la închisoare”

— Ivor Porter, Operațiunea „Autonomus” , Editura Humanitas, București, 1991, p. 263

Debutul

Debutul în presa românească

La 1 noiembrie 1908 a debutat în presa românească: la Sibiu, în revista Luceafărul, condusă de O.


Goga și O. Tăslăuanu, a apărut povestirea Codrea (Glasul inimii). În aceeași revistă, Rebreanu a mai
publicat nuvelele Ofilire (15 decembrie 1908), Răfuială (28 ianuarie 1909) și Nevasta (16 iunie 1911).

A început un nou jurnal de lector (Spicuiri), aplecându-se, în mod deosebit, asupra paginilor de critică
și istorie literară din Viața românească, aparținând, mai ales, lui Garabet Ibrăileanu. A revenit asupra
amintirilor din copilărie, scrise la Gyula, de data aceasta sub influența lui Creangă. A încercat să
traducă după o versiune germană, romanul Război și pace de Tolstoi.

În traducerea lui, revista Țara noastră a publicat poemul Moartea șoimanului de M. Gorki. Din Prislop
i-a trimis o scrisoare lui Mihail Dragomirescu, propunându-i, spre publicare, o povestire. A scris
nuvela Mâna (prima variantă a nuvelei Ocrotitorul), sub influența lecturilor din Anton Pavlovici
Cehov.

16 octombrie – Prima datare pe o proză originală, după sosirea în București: Volbura dragostei
Cântecul iubirii.

În 19 octombrie 1910 a participat pentru prima oară la o ședință a cenaclului literar condus de Mihail
Dragomirescu, din care mai făceau parte Ion Minulescu, Emil Gârleanu, Cincinat Pavelescu, Dimitrie
Nanu, Corneliu Moldovanu, Nicolae Davidescu, Alexandru Stamatiad, Mihail Săulescu, Mihai Sorbul.
A dus cu el o nuvelă, pe care însă nu apucă să o citească.

În luna octombrie a aceluiași an a primit o scrisoare de la Mihail Dragomirescu:

Iartă-mă că aseară am uitat de nuvela dumitale. E drept că, chiar de nu aș fi uitat, n-aș fi vrut să te
expun la un nesucces, neștiind calitățile ei de mai înainte. Astăzi însă am citit-o și te felicit, e foarte
interesantă povestea și cu însemnate calități literare. Vrei s-o public în Convorbiri critice?

Debutul în București

La 25 octombrie 1910 a debutat în capitala țării: în revista Convorbiri critice a apărut nuvela Volbura
dragostei [Cântecul iubirii]. Ea a deschis șirul unei însemnate colaborări: Proștii, Culcușul, Golanii,
Dintele (1910). A început să primească scrisori de încurajare de la Mihail Dragomirescu care se
interesa îndeaproape de ce scrie, l-a invitat acasă și s-a oferit să-l ajute să primească o slujbă la un
ziar.

A fost angajat la Ordinea, unde redactor-șef era Ștefan Antim: în Răscoala apare ca personajul
Antimiu. A fost secretar de redacție la Falanga literară și artistică, condusă de Mihail Dragomirescu,
funcție pe care a deținut-o și la Convorbiri critice (funcții mai mult onorifice).

Debutul editorial

Debut editorial: la Orăștie, apare volumul de nuvele Frământări, la "Librăria națională", condusă de
Sebastian Bornemisa. În sumar, producții literare tipărite în revistele Luceafărul și Convorbiri critice:
Dintele, Lacrima Glasul inimii, Culcușul, Ofilire, Răfuiala, Nevasta, Golanii, Cântec de dragoste
[Cântectul iubirii], Proștii, Filibaș [Ocrotitorul].

Activitatea literară

Nuvelistul
Înainte de a scrie și de a-și publica romanele, scriitorul și-a desăvârșit talentul de prozator scriind
povestiri și nuvele. Cea mai cunoscută nuvelă a sa este de bună seamă Ițic Ștrul, dezertor. Ciuleandra,
nuvela sa psihologică cea mai cunoscută, va apărea ceva mai târziu.

Romancierul

Romancierul a început să scrie romane realiste, în care acțiunea avea loc în decorul unui sat din
Transilvania, Liviu Rebreanu a readus problematica țărănească în centrul atenției lumii literare, prin
romanul setei de pământ, Ion. Subtitlul acestuia era „Glasul pământului, Glasul iubirii” și anunța
principalul conflict din text, și a dat unul dintre primele noastre capodopere ale analizei psihologice.

După această experiență literară, autorul a scris, mai apoi, romanul Răscoala, supranumit de G.
Călinescu „roman al gloatei”. El poate fi considerat o capodoperă a romanului românesc din toate
timpurile.

Un al treilea roman, Pădurea spânzuraților, a fost inspirat de un incident autobiografic, fratele său,
locotenent în Armata Austro-Ungară, fiind condamnat la moarte și executat pentru o tentativă de a
dezerta pe front, din Armata Austro-Ungară, și a trece în tranșeele românilor în timpul Primului
Război Mondial. Tema fusese schițată, inițial, în nuvela Catastrofa.

Etapa romanelor târzii

Spre sfârșitul vieții, prozatorul a scris mai multe romane, polițiste sau cu subiecte care țin de zona
paraliteraturii, cum ar fi Adam și Eva, bazat pe tema metempsihozei. Un cuplu se reîncarnează în
șapte momente istorice diferite, iar textul e închis într-o povestire cu ramă.

Alte două romane, Gorila și Jar, care descriau mediul intelectual și redacțiile unor ziare interbelice,
deși s-au bucurat de succes de public au fost veritabile căderi la critică, iar Crăișorul, o biografia
romanțată a lui Horia, care fusese poreclit de locuitorii munților Apuseni „Crăișorul munților”, a
însemnat un alt mare eșec literar. După Răscoala , Rebreanu nu a mai dat nici o capodoperă, toate
romanele scrise ulterior fiind caracterizate de criticul G. Călinescu drept inegale.

În Amândoi Rebreanu a încercat să scrie un roman polițist, descriind o crimă comisă de o servitoare
cu instincte criminale. Evident scriitorul cunoștea romanele naturaliste.

Liviu Rebreanu, a fost unul dintre puțini autori români care s-a bucurat de succes de librărie și a avut
o situație stabilă din punctul de vedere financiar, s-a bucurat și de onoruri publice și de
recunoașterea valorii sale, atât din partea publicului cititor, cât și a criticii literare, încă din timpul
vieții. Postum, această recunoaștere avea să se transforme într-un veritabil cult, lui Liviu Rebreanu,
recunoscut drept un clasic al literaturii române, i s-au consacrat poate zeci sau sute de studii și
comentarii.

Rebreanu a fost și autorul unui jurnal intim, foarte interesant pentru datele inedite pe care cititorii le
pot afla din biografia autorului. Postum au fost editate și alte opere, inclusiv o carte de călătorii în
Franța și Germania, Metropole, tradusă și în limba franceză.

În decembrie 1906 a început redactarea suitei de amintiri din copilărie (portrete din Maieru), scrise,
la început, în maghiară, reluate, mai târziu, în românește, proze nepublicate. A început să scrie un
Journal de lector, cu maxime, cugetări, conspecte din literatura universală: William Shakespeare,
Oscar Wilde, Friedrich von Schiller, Tolstoi, Victor Hugo, din creația românească Anton Pann, precum
și cu însemnări de cultură generală în limbile limba germană, limba maghiară, limba franceză și limba
română - limbi în care citea și scria curent.

A reluat vechi proiecte (piese de teatru), precum Ghighi, și a adăugat altele inspirate din viața
țărănească: Traiul, Osânda. A citit multe cărți românești, urmărind, îndeosebi, îmbogățirea
vocabularului, șlefuirea limbii literare. A început să scrie un caiet de Schițe, între care unele au
anticipat eroi și episoade din proza matură. Multe subiecte au fost dezvoltate, la început, în cadrul
nuvelisticii. Datările ating limita 28 aprilie 1909.

A scris povestirea Codrea (Glasul inimii). În aceeași toamnă, a terminat și povestirea Domnul Ionică,
reluare a unei proze mai vechi, din ciclul Szamárlétra. Cu aceste pagini s-a adresat mai multor reviste
literare de peste munți (trimițând scrisori lui Garabet Ibrăileanu la Viața românească din Iași, lui
Mihail Dragomirescu la Convorbiri critice din București, precum și din Transilvania, corespundând cu
Octavian Tăslăuanu de la Luceafărul din Sibiu).

La 1 octombrie, la Blaj, în Revista politică și literară a apărut povestirea Talerii, ultima tipărită în
Ardeal, înainte ca Rebreanu să se stabilească în capitala țării. A terminat nuvela Ofilire, sub impulsul
unor lecturi sadoveniene.

Teatru

Anul 1911 și l-a dedicat teatrului. Astfel, pe 15 septembrie/ianuarie 1911, împreună cu dramaturgul
Mihail Sorbul, scoate revista Scena, dar aceasta rezistă doar 10 numere. În luna aprilie a aceluiași an
a fost numit secretar al Teatrului Național din Craiova, și devine un colaborator de bază al lui Emil
Gârleanu, la acea dată directorul instituției. Până în 1912, va avea îndeletniciri diverse: de la
întocmirea repertoriului la reclama publicitară; de la traducerea unor piese (Hoții de Schiller și
Ofițerul de Franz Molnar) la pregătirea revistei bilunare Teatrul.O lună mai târziu, la teatrul din
Craiova sosește și Ștefana (Fanny) Rădulescu (viitoarea soție a scriitorului); ca artistă, va debuta pe
scena teatrului din localitate, în spectacolul cu piesa Rapsozii de Victor Eftimiu (9 octombrie).

Își continuă activitatea literară scriind și publicând nuvele. Astfel, în luna septembrie, la Iași, în revista
Viața românească, apare nuvela Filibaș Ocrotitorul; o versiune anterioară (Mâna) fusese terminată, la
20 mai, în București. Pe data de 11 noiembrie, la Orăștie, revista Cosânzeana deschide șirul
colaborărilor cu Liviu Rebreanu (majoritatea retipăriri deghizate). Pentru început, Proștii (la un an
după tipărirea în Convorbiri critice), urmată de noi reeditări, în 1912/1913. Inedite: Idilă de la țară
(1912), schiță neglijată la alcătuirea volumelor, și Armeanul, Armeanca și clubul (1913), pe care o va
prelua în volum cu titlul Idilă de la țară (fără să fie totuna cu lucrarea amintită mai sus).

În anul 1912, în Almanahul Societății Scriitorilor Români apare poemul în proză Mărturisire (amintit
de Fanny Rebreanu, în volumul Cu soțul meu, ca discretă cerere în căsătorie); proza este o prelucrare
a unui text maghiar, Strófak (Strofe), aparținând prietenului său Szini Gyula.

Pe data de 20 aprilie, cu schița Strănutarea, revista Flacăra, condusă de Constantin Banu, deschide
șirul colaborărilor cu Rebreanu; în paginile primei serii, vor mai apărea: Vrăjmașii, Baroneasa și
Dumnezeu (toate în 1912); în a doua serie a revistei, Rebreanu publică Omul mic și oamenii mari
(1921), La urma urmelor (1922). Majoritatea titlurilor vor fi incluse, ulterior, în volume.

Devine colaborator permanent al revistei Rampa în lunile noiembrie/decembrie, luni de vârf.

A fost directorul Teatrului Național București în perioada decembrie 1928[8]-1930 și 1940-1944.

Alte proiecte

În 1913, în timp ce desfășura o susținută activitate de cronicar teatral, lucrează la romanul Zestrea,
"înaintând dificil în acțiune" (nu s-a păstrat nimic din această pretinsă variantă). Din luna iulie, după
intrarea României în cel de-al doilea război balcanic (10 iulie), se angajează ca reporter la Adevărul (la
sfârșitul războiului va fi concediat). Pe 25 august cu schița Taclalele (retipărirea schiței Vrăjmașii),
revista Universul literar deschide șirul colaborărilor cu Rebreanu. Mai mult decât în paginile altor
publicații, aici vor fi retipărite, de regulă, cu titlul schimbat, vechi schițe și nuvele, originale și
"prelucrate". Bibliografia scrierilor înregistrează astfel de colaborări în 1913, 1914, 1915. Câteva
inedite: Santinela (1913); Războiul. Însemnările unui sublocotenent; O scenă (ambele în 1914); Întâiul
gropar (1926); Coniderate de autorul lor submediocre, vor fi "uitate" în paginile publicației. Pe 7
decembrie schițează un nou proiect: Răscoala, dramă în patru acte. Pe 29 ianuarie 1914, apare un
nume nou printre titlurile de până acum, Ion. Roman. L. Rebreanu" (notație datată pe verso-ul unei
file oarecare; cf. Arh. L.R., II, ms. 1). Vor mai trece ani până când Zestrea uceniciei literare va apărea
cu noul titlu în librării. Pe data de 31 iulie, la București, apare cotidianul Ziua, sub conducerea lui Ioan
Slavici. Aici Rebreanu va publica, folosindu-se de pseudonime, cronici dramatice. Pe 17 septembrie –
Datare pe piesa Jidanul (trei acte), cu tematică semită. Pe 21/28 septembrie publică în Universul
literar studiul Revoluția lui Horia, Cloșca și Crișan, care anticipă romanul Crăișorul. În
octombrie/noiembrie devine redactor la Scena. În anul 1915 scrie povestirea istorică Horia, Cloșca și
Crișan. Pe 26 august încheie nuvela Hora morții.

Golanii și alte nuvele

În anul 1916, aprilie – La București apare volumul Golanii (Nuvele și schițe), cu o prefață semnată de
Mihail Dragomirescu, în editura H. Steinberg. Volumul reia majoritatea pieselor incluse în Frământări
(1912), adăugând trei inedite. Sumarul: Golanii; Cuceritorul; Ocrotitorul; Proștii [inedită]; Dintele;
Cerșetorul [inedită]; Culcușul; Nevasta; Strănutarea; Pozna [inedită]. Între 9 mai/24 iulie – Scrie și
transcire comedia Cadrilul. În nr. 13 din "Biblioteca Căminului" (București, H. Steinberg) apare
volumașul Mărturisire (Nuvele și schițe). În sumar: Mărturisire [inedită]; Răfuială; Vrăjmașii; Lacrima
[Glasul inimii]; Armeanul (Idilă de la țară); Talerii [inedită]; [[Cântec de dragoste (Cântecul iubirii)|
Cântec de dragoste [Cântecul iubirii; Cearta [inedită].

Marele Război. Cadrilul. Calvarul. Prima versiune din Pădurea spânzuraților

În 27 august 1916, reia Zestrea. Pe data de 5 noiembrie termină nuvela Catastrofa.

Pe data de 27 septembrie, la București, apare cotidianul Scena, în care Rebreanu va publica articole
de teatru. Pe data de 23 ianuarie 1918, în Bucureștiul ocupat de trupele germane, ziarul Lumina,
condus de Constantin Stere, publică schița Bibi (manuscrisul este datat 19 august 1915 și poartă
dedicația "Pentru Puia, când va fi mare"). Tot aici, în lunile februarie și martie, vor mai apărea:
Norocul, Soacra Sfântului Petru.

Din data de 1 august datează primul plan detaliat al romanului Șarpele, pornind de la drama poeților
Ștefan Octavian Iosif și Dimitrie Anghel, ambii îndrăgostiți de Natalia Negru. Proiectează un volum de
nuvele, anticipând, prin atmosferă, problematica romanului Pădurea spânzuraților.

Alte proiecte, nuvele sau schițe

Pe data de 18 decembrie începe povestirea Calvarul (pe care o va termina în martie 1919). Pe data de
20 februarie 1919, începe o primă redactare a romanului Pădurea spânzuraților. Pe data de 5 aprilie,
în magazinul ilustrat lunar Lectura pentru toți, apare nuvela Catastrofa. Pe data de 3 mai, cu schița
Pozna Rebreanu începe șirul colaborărilor în revista Sburătorul, condus de Eugen Lovinescu. În
paginile publicației vor mai apărea, în același an: A murit o femeie; Cântecul lebedei; Divorțul; un
fragment din Calvarul, iar în 1920, Ițic Ștrul, dezertor și Ghinionul.

Calvarul

La editura "Universala-Alcalay" apare volumul Calvarul, confesiune literaturizată despre propriile


avataruri din timpul Primului Război Mondial (singura ediție antumă). În vacanța de vară călătorește
cu soția în Transilvania, Rebreanu documentându-se atent în legătură cu sfârșitul tragic al lui Emil.
Reîntors la București, prozatorul încearcă să scrie la Pădurea spânzuraților, fără să izbutească să
finalizeze romanul.

Cadrilul

Pe 29 decembrie are loc premiera comediei Cadrilul.

Răfuiala

Un nou volum de nuvele (edite și inedite): Răfuiala, apărut la "Universala-Alcalay". În sumar: Bibi.
Poveste de copii mici pentru oameni mari [inedită]; Cântecul iubirii; Norocul; Talerii; Cearta; Glasul
inimii; Soacra Sfântului Petru; Idilă de la țară: Ofilire; Barba (imitație); Țăranul și coasa (imitație);
Răfuiala. (Cele două imitații se publică pentru prima oară în volum.)

Ion. Blestemul pământului, blestemul iubirii

Pe 14 august 1917, autorul termină prima versiune a romanului Ion. În noiembrie 1919 începe să
transcrie romanul Ion. Pe data 20 noiembrie 1920, – Apare romanul Ion, prima capodoperă din
monumentala creație rebreniană (în timpul vieții scriitorului, va fi retipărit în 1921, 1923, 1925, 1927,
1930, 1939, 1941, 1943). Romanul poartă subtitlul Blestemul pământului, blestemul iubirii. Academia
Română îi acordă pentru romanul Ion prestigiosul Premiul Năsturel-Herescu.

Catastrofa. Nuvele și schițe

Îm 1921 la editura Viața românească apare volumul Catastrofa (Trei nuvele). În sumar: Ițic Ștrul,
dezertor [inedită]; Hora morții; Catastrofa [inedită]. Autorul va publică în revista Viața românească și
mai multe cronici dramatice .

În nr. 1 - 3 din "Biblioteca universală" a editurii Alcalay și Calafeteanu, apare culegerea de povestiri
Norocul (Schițe și nuvele). În sumar: Norocul; Strănutarea; Ițic Ștrul, dezertor; Cuceritorul; Bibi.
Poveste de copii mici pentru oameni mari; Cerșetorul; Soacra Sfântului Petru.
În colecția "Scriitorii români contemporani. Pagini alese", tipărită de "Casa Școalelor", apare volumul
Nuvele și schițe. În sumar: Proștii; Dintele; Ocrotitorul; Nevasta; Catastrofa; volumul se deschide cu
prezentarea unor date biografice.

Pădurea spânzuraților

Începe prima versiune integrală a romanului Pădurea spânzuraților (pe care o va termina la 27 iunie
1922). Între 5 iulie/17 noiembrie 1922 va transcrie romanul Pădurea spânzuraților. Apare Pădurea
spânzuraților. Cartea va primi "Marele premiu al romanului". Va fi reeditat în 1922, 1925, 1926, 1928,
1929, 1932, 1940. În editura lui H. Steinberg din București apare a II-a ediție din Golanii (Nuvele și
schițe), cu ilustrații de Fr. Șirato. Același sumar din 1916. Pe 12 aprilie 1923, Rebreanu ia parte la
premiera comediei Plicul. În același an va fi ales vicepreședinte al Societății Scriitorilor Români. În
revista Lamura apare nuvela Cumpăna dreptății. Pe 15 noiembrie, 1924, Împreună cu Alexandru
Dominic, publică săptămânalul Mișcarea literară (până în octombrie 1925). O nouă reeditare: Trei
nuvele, editura "Cultura Națională". În sumar: Catastrofa; Ițic Ștrul, dezertor; Hora morții

Adam și Eva

Pe data de 2 iulie 1924 începe prima versiune a romanului Adam și Eva. În 14 ianuarie 1925, scriitorul
sfârșește prima versiune a romanului Adam și Eva iar în luna martie încheie și versiunea pentru tipar.
În luna mai apare romanul Adam și Eva.

Golanii. ediția a doua

Editura "Cartea românească" din București tipărește a III-a ediție din Golanii. Sumar revăzut: Proștii;
Dintele; Bibi [inedită]; Norocul [inedită]; Cuceritorul; Nevasta; Cântecul iubirii; Strănutarea; Vrăjmașii
[inedită]; Soacra Sfântului Petru [prelucrare inedită]; Idilă de la țară [inedită]; Ocrotitorul; Culcușul;
Cerșetorul; Pozna; Golanii. Este ales președinte al Societății Scriitorilor Români. Pe data de 17 martie
1926, are loc premiera piesei Apostolii.

Ciuleandra

La sfârșitul anului 1926, plecând de la proiectul unei nuvele (Nebunul), plănuiește volumul
Ciuleandra. între 2/10 martie 1927, scrie prima versiune a nuvelei sau miniromanului Ciuleandra. Din
9 iulie/8 august datează cea de a doua versiune manuscrisă. Apare Ciuleandra (reeditări în 1927,
1928, 1934, 1941, 1942).

Noi proiecte. Romanul Crăișorul


Un nou volum, cvasi-inedit: Cuibul visurilor (Nuvele și schițe), editat de "Casa Școalelor". În sumar:
Cuibul visurilor; Omul mic și oamenii mari; Cumpăna dreptății; La urma urmelor; Cântecul lebedei;
Ghinionul; Dumnezeu; Fiara; A murit o femeie [toate inedite, "parabola" Dumnezeu fiind după Lev
Tolstoi]; Răfuiala; Țăranul și coasa [imitație].

În colecția "Manuscriptum" apare volumul Cântecul lebedei, cuprinzând facsimilul manuscriselor


Cântecul lebedei și Cuibul visurilor; volumul se deschide cu o scurtă biografie a lui Rebreanu și cu un
portret al său desenat de pictorul Jean Alexandru Steriadi. În luna august 1928, începe romanul
Crăișorul. În anul următor, în 1929, apare romanul Crăișorul (va fi reeditat în 1930, 1940, 1942, 1944).
Scriitorului i se conferă Premiul Național pentru proză.

Demnități publice

În nr. 1150 - 1150 bis din colecția "Biblioteca pentru toți", apare volumul Cântecul iubirii (Nuvele și
schițe), la editura "Universala-Alcalay". În sumar: Cântectul iubirii; Bibi; Vrăjmașii; Pozna; Catastrofa.
În 1929 La însărcinarea primului ministru, lucrează la proiectele de organizare a Direcției Educației
Poporului, al cărei conducător va deveni la începutul anului următor. Pe 19 noiembrie 1930, În urma
unor cumplite dezamăgiri înregistrate în conducerea treburilor publice, Rebreanu demisionează din
conducerea Direcției Educației Poporului. Cumpără o casă și o vie la Valea Mare, lângă Pitești, unde
vor fi scrise majoritatea cărților sale de acum încolo.

Metropole

În anul 1931 scrie și editează (25 iulie) volumul Metropole, conținând însemnări de călătorie din
(Berlin, Roma, Paris). Pe data de 20 februarie 1932, tipărește, la București, România literară (apare
până la 6 ianuarie 1934). O nouă reeditare: Ițic Ștrul, dezertor (Trei nuvele cu 30 gravuri în lemn de
Paul Konrad Honich), la "Cartea românească". În sumar: Ițic Ștrul, dezertor; Catastrofa; Fapt divers
[Hora morții].

Răscoala

Din 12 august/28 septembrie datează o variantă abandonată din Răscoala. Între 8 mai/11 decembrie
scrie versiunea definitivă a romanului Răscoala. La sfârșitul anului 1933, apare romanul Răscoala. Tot
pe 25 decembrie 1933, publică în ziarul Cuvântul, o nuvelă inedită: Umbre.

Jar

Între 22 ianuarie/30 aprilie 1934, scrie versiunea pentru tipar a romanului Jar, ce se va tipări până la
finele anului la editura Adevărul (reeditări în 1939, 1941, 1942, 1944).
1935 – În volumul Nuvele inedite, culegere din creația prozatorilor contemporani, Rebreanu publică,
la Editura "Adevărul", povestirea Dincolo, reluată peste ani în Amalgam (1943). În 1936 apare
volumul Calea sufletului (trei povestiri), fragmente din romanul Adam și Eva. În nr. 14 din colecția
"Cartea satului" apare culegerea de nuvele Oameni de pe Șomeș, la Editura Fundațiilor Regale. În
sumar: Dumnezeu; Cerșetorul; Proștii; Răfuiala; Nevasta; Pozna; Dintele; Hora morții; Cuibul visurilor.

Gorila

Din 1 martie/11 iulie 1937, datează prima versiune, abandonată, a romanului Gorila. Pe 18 iulie reia
lucrul la carte de la început. În luna iunie, 1938, apare romanul Gorila la editura Universala Alcalay.
După multe tergiversări pe 26 mai 1939 este ales membru al Academiei Române, la propunerea lui
Mihail Sadoveanu.

Amândoi

În luna martie 1940, Apare la editura Socec & co romanul Amândoi. Acceptă de asemenea numirea
de director al cotidianului Viața (fără o participare esențială). În luna ianuarie 1942, ia parte la un
turneu de conferințe despre cultura românească la Berlin, München, Stuttgart, Leipzig, Dresda,
Görlitz, Breslau, Viena. În luna martie călătorește la Zagreb și Weimar, călătorii prilejuite de
constituirea societății culturale pan-europene. Aici va susține că "nu vrem nici un fel de politică, ci
numai literatură". În 1943 apare volumul Amalgam (articole, studii, conferințe, cronici dramatice și o
nuvelă: Dincolo).

S-ar putea să vă placă și

  • Limba Şi Literatura Romana
    Limba Şi Literatura Romana
    Document250 pagini
    Limba Şi Literatura Romana
    Mihailov Dumitru
    75% (16)
  • De La Nisip La Energie
    De La Nisip La Energie
    Document7 pagini
    De La Nisip La Energie
    jjj
    100% (2)
  • Câinele
    Câinele
    Document1 pagină
    Câinele
    Nedelcu Elena Alexandra
    Încă nu există evaluări
  • Europa
    Europa
    Document2 pagini
    Europa
    jjj
    Încă nu există evaluări
  • Antichitate Și Ev Mediu
    Antichitate Și Ev Mediu
    Document1 pagină
    Antichitate Și Ev Mediu
    jjj
    Încă nu există evaluări
  • Pisică
    Pisică
    Document5 pagini
    Pisică
    jjj
    Încă nu există evaluări
  • Soarele
    Soarele
    Document1 pagină
    Soarele
    jjj
    Încă nu există evaluări
  • Dylan O'Brien
    Dylan O'Brien
    Document2 pagini
    Dylan O'Brien
    jjj
    Încă nu există evaluări
  • Clasificare
    Clasificare
    Document7 pagini
    Clasificare
    jjj
    Încă nu există evaluări
  • Nicolae Sulac
    Nicolae Sulac
    Document2 pagini
    Nicolae Sulac
    jjj
    Încă nu există evaluări
  • Daniel Radcliffe
    Daniel Radcliffe
    Document2 pagini
    Daniel Radcliffe
    jjj
    Încă nu există evaluări
  • Stea
    Stea
    Document1 pagină
    Stea
    jjj
    Încă nu există evaluări
  • Jensen Ackles
    Jensen Ackles
    Document2 pagini
    Jensen Ackles
    jjj
    Încă nu există evaluări
  • Taylor-Joy, Anya
    Taylor-Joy, Anya
    Document1 pagină
    Taylor-Joy, Anya
    jjj
    Încă nu există evaluări
  • The Maze Runner The Cure For Death
    The Maze Runner The Cure For Death
    Document3 pagini
    The Maze Runner The Cure For Death
    jjj
    Încă nu există evaluări
  • Fizică
    Fizică
    Document1 pagină
    Fizică
    jjj
    Încă nu există evaluări
  • Chimie
    Chimie
    Document10 pagini
    Chimie
    jjj
    Încă nu există evaluări
  • Tu
    Tu
    Document1 pagină
    Tu
    Șarban Inga
    Încă nu există evaluări
  • Deshner James
    Deshner James
    Document3 pagini
    Deshner James
    jjj
    Încă nu există evaluări
  • Elemente HTML
    Elemente HTML
    Document5 pagini
    Elemente HTML
    jjj
    Încă nu există evaluări
  • Cucul Şi Cocoşul de Grigore Vieru
    Cucul Şi Cocoşul de Grigore Vieru
    Document1 pagină
    Cucul Şi Cocoşul de Grigore Vieru
    jjj
    Încă nu există evaluări
  • Hultanul
    Hultanul
    Document1 pagină
    Hultanul
    jjj
    Încă nu există evaluări
  • Ion Luca Caragiale
    Ion Luca Caragiale
    Document3 pagini
    Ion Luca Caragiale
    jjj
    Încă nu există evaluări
  • Mihai Eminescu
    Mihai Eminescu
    Document1 pagină
    Mihai Eminescu
    Fraise Potatoes
    Încă nu există evaluări
  • Cucul Şi Cocoşul de Grigore Vieru
    Cucul Şi Cocoşul de Grigore Vieru
    Document1 pagină
    Cucul Şi Cocoşul de Grigore Vieru
    jjj
    Încă nu există evaluări
  • Tu
    Tu
    Document1 pagină
    Tu
    Șarban Inga
    Încă nu există evaluări