Rezultatele economiei și nivelul de trai: România în context european

Pentru a pune într-o perspectivă corectă mărimea economiei românești și a populației

țării noastre în cadrul UE, vă prezentăm cele mai recente datele publicate de Eurostat,
valabile pentru anul trecut.
Economia României figurează pe locul 17, ultimul care se situează peste pragul
psihologic de 1% din economia UE, în timp ce populația figurează pe locul 7. Din
această combinație rezultă un nivelul de trai măsurat prin PIB/locuitor care ne
trimite tocmai pe locul 27.
La nivelul Uniunii Europene se poate observa o concentrare puternică a forței
economice și a populației, cu o pondere a celor mai mari cinci țări de 71% în PIB-ul
total și 62,3% a populației lor în totalul populației UE. Germania, Franța și Marea
britanie au ponderi mai mari în PIB decât la populație ( ccea ce înseamnă că ridică
media generală, Italia se află cu 12% în ambele cazuri aproximativ la media UE, în
timp ce Spania vine cu o performanță ceva mai scăzută în raport cu numărul de
locuitori.
Urmează cinci țări care au valori ale PIB cuprinse între 2% și 5% din PIB-ul total al
UE și cumulează cam o șesime atât din rezultatul economic cât și din populație. Toate
aceste cinci țări înseamnă cam cât Franța în PIB și cât Germania pe partea de
populație, ”intrusa” ca nivel de trai (prin mărimea populației) în acest grup fiind
Polonia.
Din perspectiva activității economice România încheie plutonul celor șapte țări pe
care le-am denumit semnificative deoarece se situează în intervalul 1% – 2% din PIB-
ul Uniunii. Date fiind diferențele relativ mici față de economiile care ne preced, o
ascensiune de trei locuri, până la mijlocul clasamentului UE, ne-ar fi la îndemână pe
termen mediu.
Nici vorbă, însă, pe parcursul acestui secol, de poziția a șaptea, pe care se află în
prezent Suedia, cu un PIB de trei ori mai mare decât al nostru, urmată îndeaproape de
Polonia și Belgia. De altfel, tot grupul din care facem parte reprezintă mai puțin decât
Italia, deși are
o populație ceva mai mare decât cea din peninsulă, urmare a poziționării ca ”intrus”,
de data aceasta, a României.
În fine, cele 11 țări rămase sub pragul de 1% de-abia adună cam cât economia
suedeză iar Ungaria și Bulgaria împreună nu reușesc să adune PIB-ul realizat de
România. Economia noastră, atâta cât este ea, reprezintă mai mult decât cea a
ultimelor șase state europene membre UE.
Din păcate, raportul de aproximativ 1% PIB și 4% populație față de totalul UE ne
trimite cam la un sfert din nivelul de trai în forma brută, exprimată în euro/locuitor.
Numai faptul că prețurile sunt încă undeva la jumătate din media UE ne ridică nivelul
de trai resimțit efectiv ușor peste 50% din cel de referință pentru țările membre.
1
Se poate observa și aici că nivelul de trai mediu din UE este dictat practic de cele
cinci marile economii, plasate grupat în prima jumătate a clasamentului de
PIB/locuitor și cu Italia foarte aproape de media UE. Luxemburgul este într-o situație
atipică deoarece produsul activității unor lucrători din țările vecine se contabilizează
în raport cu numărul relativ mic de rezidenți.
Peste ștacheta ridicată la 40.000 euro/locuitor reușesc să treacă doar Danemarca și
Suedia, urmate de un grup compact de țări nordice aflate nu cu mult deasupra
Germaniei (locomotiva de facto a UE) pentru simplul motiv că au o populație mult
mai mică decât aceasta. În intervalul 15.000 – 20.000 de euro/locuitor apar țările mai
vechi membre cu probleme din sudul continentului, printre care s-au strecurat
Slovenia și Malta.
Statele foste socialiste se înșiră sub pragul de 15.000 euro/locuitor, conduse de Cehia,
Estonia și Slovacia. Ele reușesc să treacă pragul de 10.000 euro/locuitor ( Ungaria
este, practic, pe acolo) cu două excepții notabile și la mare distanță de acest reper,
codașele România și Bulgaria.
Raportul brut al rezultatelor economice pe locuitor, de 8 la 1 între Danemarca și
Bulgaria sau de 5 la 1 dintre Germania și România, este atenuat numai din nivelul
semnificativ mai mare al prețurilor din țările mai dezvoltate. Rezultat ca o medie între
unele similare și altele net diferite, care vor tinde inevitabil să se alinieze. Or, în
cursa dintre PIB-ul mediu european și prețurile medii europene nu putem
câștiga decât printr-un spor productivitate permanent și superior creșterii
veniturilor.

Infrastructura de transport are un efect semnificativ asupra costurilor comerciale ale

unei ţări şi asupra dezvoltării economice. Datorită investiţiilor în autostrăzi şi reţele
feroviare, cărora li se adaugă căile naturale de transport (fluviile), Europa de Nord –
în cazul nostru Franţa, Germania şi Olanda – este mult mai dezvoltată şi mai bogată
decât Europa de Sud.
Ţările din sudul Europei – Italia, Spania, Portugalia, Grecia şi ţările din Balcani – au
costuri comerciale mai ridicate din cauza lipsei unei reţele de transport (rutieră,
feroviară, căi navigabile) mai complexe, în parte din cauza geografiei muntoase.
Prin urmare, chiar dacă problemele financiare din zona euro ar dispărea mâine,
Europa de Sud s-ar afla în continuare într-un dezavantaj economic sever comparativ
cu nordul Europei, în mare parte din cauza infrastructurii slab dezvoltate.