Prima compunere argumentativa ,,Anii nefasti si anii luminosi”

Timpul este intim legat de sentimentul propriei noastre existente. Simtim cum noi insine ne schimbam
si vedem cum toate care ne inconjoara se nasc, se transforma si pier. Oricat de durabil ar fi ceva, isi are
totusi limite in timp: fiecare om, casele lor, regimurile politice, piramidele sau alte astfel de constructii
care sunt menite sa infrunte veacurile, stelele si galaxiile, isi vor afla la un moment dat sfirsitul.

Parerea mea este ca timpul are nevoie de metafore. Fara metafora, intelegerea lumii este schioapa.
Si nu e vorba de metafora invatata la scoala, de metafora retorica de infrumusetare, ci de o metafora
cognitiva si creatoare. In afara acestor metafore, timpul nu exista.

Afirmatia lui Matei Visniec este valabila pentru noi toti,,Fiecare an care se încheie este, înainte de
toate, o poveste intimă trăită cu fiecare om în parte. Anii sînt însă şi nişte enigme comune pe care nu le
explorăm poate suficient, fără îndoială din lipsă de timp”.

In primul rand eu cred ca exista ani luminosi si ani nefasti in viata unui om. Cu fiecare an care trece,
imi place să mă uit în urmă și să văd ce am făcut bine, ce am făcut rău și ce anume trebuie îmbunătățit.
Nu întotdeauna au ieșit lucrurile așa cum mi-am dorit, însă nu disper, îmi învăț lecțiile și merg mai
departe cu fruntea sus și mintea limpede.

In al doilea rand, nu știu exact ce ar caracteriza mai bine anul 2020. Poate creștere și descreștere,
agonie și extaz, urcare și coborâre, bucurie și tristețe, cam așa, cu sentimente privite în oglindă și
experiențe imprevizibile a fost anul ăsta, cu evenimente aflate la poli complet opuși. Am învățat să iau
lucrurile așa cum sunt și, chiar dacă unele chestiuni mai au putere asupra mea. Am lăsat lucrurile să
meargă mai departe, purtate de vânt, și mi-am văzut de ale mele, căci, în definitiv, nimeni nu ar trebui să
aibă puterea de a îmi schimba emoțiile, trăirile, sentimentele cu excepția mea.

In concluzie,asta am învățat cel mai bine: sunt stăpână pe propria persoană și nu mă atinge decât
ceea ce las eu să mă atingă. Am descoperit oameni deosebit de frumoși , iar cu alții am cimentat niște
relații, care sper să dureze mult timp de acum înainte.

Afirmatia lui Matei Visniec este valabila pentru noi toti,,Fiecare an care se încheie este, înainte de toate,
o poveste intimă trăită cu fiecare om în parte. Anii sînt însă şi nişte enigme comune pe care nu le
explorăm poate suficient, fără îndoială din lipsă de timp”( citat din fragm.dat)