Cursul 7 –Cifoza Juvenilă

Este considerată osteocondroză cauzată de traume repetate asupra unui corp vertebral imatur.

 Durerea este situată la nivelul coloanei vertebrale toracale mijlocii sau lombare cu
accentuarea cifozei dorsale.
 Este mai frecventă la fete cu predilecţie între 13-17 ani.La jumătate dintre cazurile de
boală Scheuermann durerea este absentă. Radiografic se evidenţiază o cifoză
accentuată, cu conprimarea ( tasarea ) anterioară a uneia sau a mai multor vertebre
adiacente (până la 3) vertebral, cu hernierea discului supra-subiacent în corpul
vertebrei adiacentei, ducând la aparitia aşa-numiţilor noduli Schmorl.
 Este caracteristică cifoza dorsală fixă cu lordoză lombară accentuată compesator.

Procesul este auto limitat, iar prognosticul în general foarte bun; s-a raportat revenirea
durerii de spate în viaţa ulterioară, dar intensitatea ei a fost rareori severă.

Tratamentul constă în măsuri conservatoare, analgezice obişnuite şi ocazional, la cei cu

cifoză severa se foloseşte corsetul.

Deviaţiile antero-posterioare ale coloanei vertebrale secundare, distrofiilor osoase. Dintre

acestea cea mai frecvent întâlnită este distrofia de creştere (maladia Scheuermann).

Examenul clinico-funcţional specific se efectuează atât static, cât şi dinamic.Se apreciază

segmentar şi global coloana vertebrală (inversarea curburilor,modificările segmentare şi
gradul deviaţiilor,tonusul şi echilibrul grupelor musculare paravertebrale,aspectul astenic
global al coloanei),asociind obligatoriu examenul abdomenului,al bazinului,membrelor
inferioare şi aliniamentul acestora.

Examenul static permite măsurarea diferenţelor de flexie în raport cu verticala în poziţie

ortostatică, echilibrul frontal şi sagital al bazinului, al omoplaţilor, lungimea membrelor
inferioare.

Dinamic, se apreciază complianţa structurilor periarticulare şi mobilitatea articulară la

nivelul coloanei vertebrale (manevrele de flexie, extensie, înclinaţie laterală, rotaţii) şi a
centurilor scapulară şi pelvină; se utilizează teste de apreciere asupleţei structurilor musculo-
tendinoase şi capsulo-ligamentale.
 Se evidenţiază gradul de extensibilitate al muşchilor ischio-gambieri, marele
pectoral,dreptul anterior în contexul accentuării curburilor vertebrale.

Prin bilanţ muscular se apreciază starea de tonus şi forţă musculară,căutându-se prin

palpare atât punctele dureroase cât şi zonele de contractură şi miogeloza (trigger points şi
tender points), examenul continuându-se cu analiza coordonării gestuale, a echilibrului şi
dexteritaţii. Se va menţiona prezenţa tulburărilor vizuale, psihice, modificările de dinamică
ventilatorie.

Principalele forme de deviaţii antero-posterioare ale rahisului în contextul distrofiilor

sunt:

 deviaţii prin exagerarea curburii,în contextul unor deformări structurale caracterizate

prin hiperlordoză, hipercifoză dorsală (spate rotund),cu marcată proiecţie anterioară
cervicală;
 deviaţii prin insuficienţa curburilor;
 deviaţii prin extensie, în curburile importante de tip dorso-lombar;
 deviaţii prin inversie, o formă particulară realizată prin insuficienţă şi extensie,care
asociază un sacru vertical,cifoză lombară,lordoză dorsală şi cifoză cervicală.

Programul de kinetoterapie urmăreşte atât corectarea segmentară a axului suportului osos

vertebral, cât şi a curburilor vertebrale în ansamblu. Aceste exerciţii se realizează solicitând
structurile articulare şi lanţurile musculare (pe grupele musculare agoniste, antagoniste,
sinergice), programele de solicitare urmărind corectarea sau ameliorarea activitaţii reflexe,
automate, privind modelul biomecanic al coloanei vertebrale.

Astfel, în progrmul de recuperare vertebrală, pe fundalul acestor deviaţii, se structurează

următoarele obiective:

 corectarea posturală, respectând ierarhia, prin corectarea segmentară apoi globală,

plecând de la poziţiile de bază şi ajungând la cele funcţionale de solicitare;
 asuplizarea segmentelor afectate (cervical, dorsal, lombar), în condiţiile limitării
amplitidinii articulare şi periarticulare;
 reantrenarea musculară prin exerciţii segmentare (musculatura dorsală, abdominală,
fixatorii scapulei, muşchii trenului inferior) şi globale;
 reeducarea respiratorie.
 Maladia Scheuermann este responsabilă de cifoza structurală la 70% dintre pacienţi.

Manifestările se localizează la nivelul tuturor segmentelor rahidiene, cu precădere în

zonele de solicitare mecanică marcată (peretele anterior vertebral la nivel dorsal, dorso-
lombar sau lombar).

Examenul radiologic confirmă diagnosticul şi poate pune în evidenţă:dispariţia platoului

cartilaginos cu protruzia de substanţă disco-vertebrală în osul spongios vertebral, vertebre
cuneiforme, cu pierderea de elasticitate a discului intervertebral.

Modificările sunt responsabile de rigiditatea rahidiană localizată, zonă în care secundar se

dezvoltă cifoza caracteristică.

Durerea este difuză, frecvent se localizează la nivelul curburii compensatorii, fiind

ameliorată de repaus şi exacerbată de activităţi de solicitare intensă.

Obiectiv se poate decela pigmentaţie cutanată la nivelul apofizelor spinoase, reprezentând

ampenta clinică a defectului postural. Schober aprecia că mai mult de 60% din pacienţi
dezvoltă cifoză lombară în poziţie şezând.

Rezultatul favorabil terapeutic al programului de recuperare este în funcţie de

precocitatea diagnosticării şi desfăşurarea unui program susţinut şi controlat. Există o
apropiată analogie terapeutică între maladia Scheuermann şi cifoza constituţională. In funcţie
de gradul şi întinderea afectării şi tipul de redoare, corecţia terapeutică poate asocia mijloace
ortopedice şi program de kinetoterapie.

Ortezele joacă rolul de menţinere şi stabilizare, frecvent în cazurile severe se foloseşte

corsetul dur bivalv care urmăreşte corectarea lordozei subiacente segmentului afectat,
preluând punctul de sprijin sub leziunea principală şi urmărind realizarea unei contrapresiuni
anterioare, suficiente pentru a obţine un efect lordozant electiv (zona manubriului, mezostern
sau xifoidian). Programul de kinetoterapie urmăreşte aspectele de redresare ;I combaterea
efectelor negative ale ortozei.
Tratamentul cifozelor

Tratamentul incepe cu exercitii de mobilizare pasiva a coloanei , pana la corectare si

hipercorectarea cifozei suple.Cifoza rigida nu va fi tonificata decat dupa aceasta mobilizare
de corectie.Tot in scopul obtinerii mobilitatii coloanei se indica suspensiile la scara fixa sau
elungatiila la capastru.

Pozitia in anteversie a bazinului este o cauza a lordozelor si cifozelor.

Reechilibrarea lui la pozitie normala se obtine prin exercitii care antreneaza cele doua cupluri
de muschi :

 abdominalii si fesierii pe de o parte

 psoasul iliac si muschii lombari pe de alta Primul cuplu se opune

actiunii de lordozare (anteversiei bazinului)ce o au muschii psoas iliac si lombarii.

 Muschiul psoas , prin insertiile sale pe micul trohanter al femurului si

pe vertebrele lombare flexeaza coapsa pe bazin sau trunchiul pe coapsa.

 abdominali nu au iinsertie pe femur , totusi se contracta in miscarea de

flexie a coapselor pe bazin pentru a limita bascularea bazinului tras la contractia
psoasului.In felul acesta se asigura psoasului o insertie fixa pe bazin.

 Cand muschii abdominali iau punct fix pe torace pentru a se contracta ,

determina o retorversie compensatorie a bazinului si deci stergerea curburii lombare.

 Fesierii sunt mobilizati din pozitia culcat cu fata in jos , pieptul sprijinit
pe bancheta cu ridicarea picioarelor fara a depasi orizontala.

 Un exercitiu care intereseaza cuplul de muschi corectori este

rasturnarea bazinului prin contractia simultana a abdominalilor si fesierilor executat
din pozitia pe spate culcat sau din stand cu spatele la perete , pentru a se putea
controla.

Un alt obiectiv al tratamentului este tonifierea muschilor spatelui , in special cei

paravertebrali cu care se fixeaza omoplatii.Tonifierea se obtine prin contractii
izometrice , cu spatele in pozitie corectata sau hipercorectata.
  Vom folosi exercitii de respiratie care contribuie la corectarea cutiei
toracice.

 Copii vor fi invatati sa-si controleze tinuta in tot timpul zilei pentru a se
forma deprinderea de atitudine corecta , odata cu tonifierea musculaturii.

In concluzie :

 Pentru corectarea si hipercorectarea cifozei se aplica mobilizarea

pasiva a coloanei si posturii de corectie.

 Atarnarea la scara fixa si elongatii cervicale la capastru.

 reechilibrarea bazinului se realizeaza prin tonifierea abdominalilor si

fesierilor.

 tonifierea muschilor vertebrali si a fixatiilor omoplatilor se obtine prin

miscari active si izometrice.

 se impune controlul permanent a tinutei in timpul zilei.