Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
În cazul analizării impactului pe care o cultură din cadrul unei organizaţii îl poate
avea asupra acesteia, trei caracteristici ale culturii organizaţionale necesită o atenţie sporită:
▪ Direcţia, care se referă la gradul în care o cultură sprijina, şi nu împiedică,
realizarea obiectivelor organizaţionale;
▪ Pătrunderea care reprezintă masura în care o cultură este larg raspândită în
randul membrilor organizaţiei;
▪ Forţa constă în gradul de acceptare al valorilor culturale şi al altor aspecte de
această natură de care dau dovadă angajaţii din organizaţie.
Dacă aceste caracteristici ale culturii organizaţionale se manifestă şi există semne că
rezultatele lor vor fi unele pozitive, în acest caz sunt îndeplinite toate condiţiile necesare
pentru a afirma că, în cadrul organizaţiei în cauză, cultura este un element care contribuie în
mod activ la realizarea de performanţă şi la determinarea de satisfacţie în rândul angajaţilor.
1. Simbolurile
Acestea sunt reprezentate de obiecte, acte, evenimente sau calităţi care servesc drept
mijloc pentru transmiterea unui sens sau a unui mesaj. Acestea sunt primele criterii de
apreciere şi caracterizare a unei organizaţii, de unde şi gradul înalt de subiectivism al primei
impresii pe care acestea o generează. Simbolurile sunt uşor de observat de catre orice
persoană din afara organizaţiei respective.
În categoria simbolurilor pot fi incluse: limbajul organizaţional, gesturile membrilor,
obiectele organizaţiei (birouri, exteriorul sediului, maşinile de serviciu etc.), îmbracămintea
angajaţilor etc.
2. Ritualurile şi ceremoniile
Ritualurile şi ceremoniile sunt activităţi planificate, elaborate relativ intenţionat
pentru a
transmite valorile culturale auditoriului şi participanţilor. Ele sunt activităţi
colective, considerate esenţiale din punct de vedere social, chiar dacă sunt tehnic inutile.
Exemple de ritualuri şi ceremonii, la nivel organizaţional, pot fi urmatoarele:
modalităţile de salutare în diferite situaţii, petrecerile oferite cu anumite ocazii simbolice
angajaţilor, training-uri sau sesiuni de discuţii cu angajaţii, analiza anuală a activităţii etc.
3. Istoriile (miturile)
O istorie, o povestire este o naraţiune bazată pe evenimente adevărate, care uneori,
dar nu întotdeauna, pot fi create de aşa manieră încât pun în lumină o valoare intenţionată.
La nivel organizaţional, acestea constituie folclorul organizaţiei, sunt povestiri
referitoare la evenimente organizaţionale trecute. Spuse în mod repetat la generaţii succesive
de angajaţi, au rolul de a sugera modalitatea în care se desfăşoară “lucrurile” în organizaţia
respectivă. Povestirile reflectă, de cele mai multe ori, unicitatea culturii organizaţionale.
Totuşi, prin conţinutul lor, s-a constatat că istoriile organizaţionale au la bază mai multe teme
comune. Gary Jones indică unele dintre acestea:
- umanitatea şefului cel mare;
- posibilitatea unei persoane umile de a excela;
- posibilitatea ca angajaţii să fie concediati;
- ajutorul oferit din partea unei organizaţii atunci când angajatul părăseşte locul
de muncă (recomandări etc.)
- reacţia şefului la greşelile angajaţilor;
- modalitatea prin care organizaţia depăşeste obstacolele întâlnite etc.
4. Eroii
Eroii sunt persoane cunoscute şi apreciate, care servesc drept modele de
comportament
organizaţional. Realizările lor sunt recunoscute cu preţiozitate şi admiraţie printre
membrii organizaţiei. Printre aceşti eroi se numară şi fondatorii organizaţiei, ei fiind un
exemplu de viziune şi curaj pentru angajaţi. Eroii sunt şi ei elemente culturale vizibile pentru
cei din afara organizaţiei.
2. Individualism/colectivism
Cea de-a doua dimensiune culturala a modelului are în vedere gradul de integrare
al
indivizilor în grupuri la nivelul organizaţiilor şi al societăţii căreia îi aparţin.
În societăţile caracterizate de individualism, indivizii işi poartă singuri de grijă,
legăturile sociale dintre ei sunt aproape inexistente, iar solidaritatea este una organică, şi nu
mecanică. Valorile preţuite de individualişti sunt: timpul personal, libertatea, competiţia etc.
Membrii unei societăţi colectiviste sunt uniţi între ei printr-un profund sentiment de
loialitate care se manifestă încă de la naştere, în sânul familiei, şi continuă, mai apoi, pe
parcursul vieţii, în grupurile din care aceştia urmează să facă parte. Colectiviştii preţuiesc:
liniştea spirituală, posibilitatea de a învăţa lucruri noi şi de a le pune în aplicare, loialitatea,
competenţa etc.
3. Masculinitate/ feminitate
Valorile femeilor diferă de cele ale bărbaţilor, determinând astfel trăsături culturale
de natură feminină sau masculină care caracterizează o organizaţie sau o întreagă societate.
Valorile feminine cuprind bunătatea, apropierea în relaţiile cu ceilalţi, manifestarea
sentimentelor, în timp ce valorile apreciate ca fiind masculine se referă la dorinţa de afirmare,
căutarea competiţiei etc.
Prin urmare, în ţările preponderent feminine sunt preţuite, în cadrul organizaţiilor,
armonia relaţiilor de muncă, cooperarea între membrii organizaţiei, sentimentul de securitate
şi linişte. Prin contrast, în organizaţiile şi ţările masculine, membrii caută oportunităţi cât mai
multe de câştig, recunoaştere în muncă, posibilităţi de avansare, împlinire prin reuşitele
profesionale etc.
4. Evitarea incertitudini
Această dimensiune se referă la toleranţa societăţii faţă de incertitudine şi
ambiguitate, la senzaţia de confort/disconfort pe care o simt indivizii atunci când se
confruntă cu situaţii nestructurate, noi, necunoscute şi neobisnuite.
Atunci când evitarea incertitudinii este ridicată, membrii organizaţiei încearcă să
evite asemenea situaţii prin apelarea la numeroase legi, reguli, măsuri stricte de securitate etc.
În situaţia în care incertitudinea este acceptată, membrii organizaţiei încearcă să
aibă cât mai puţine reguli şi regulamente, aceştia având o toleranţa ridicată faţă de
necunoscut. De asemenea, persoanele din asemenea culturi sunt percepute ca fiind mai
flegmatice, contemplative, evitând exteriorizarea emoţional.
Metodologia de analiză
Studiul de caz asupra culturii organizaţionale are la bază acest model cultural al lui
Geert Hofstede. Prin aplicarea unui chestionar la nivelul unei organizaţii de afaceri din
România, Timişoara, se încearcă identificarea trăsăturilor culturii organizaţionale existente in
cadrul acesteia, prin apelarea la cele patru dimensiuni descrise în modelul de mai sus.
Sursa de provenienţă a chestionarului aplicat o constituie lucrarea Management
comparat. Studii de caz ( Aurelian Bibu şi Laura Brancu, 2002). Chestionarul a suferit
anumite modificări, în ceea ce priveşte întrebările conţinute, pentru a servi într-un mod mai
eficient scopurilor acestei analize şi specificului organizaţiei la nivelul căreia a fost aplicat.
Chestionarul conţine 27 de întrebări, la care răspunsurile sunt oferite prin
intermediul unei scale de notare, prezentată mai jos:
5p. = acord total
4p. = de acord
3p. = nici acord, nici dezacord
2p. = dezacord
1p. = dezacord total.
Întrebările concrete, conţinute în acest chestionar, sunt următoarele:
Acest chestionar a fost aplicat unui eşantion compus din 15 persoane care fac parte
din cadrul unei organizaţii de producţie, cu sediul în Timişoara, România. Structura
eşantionului este următoarea:
1. Personal administrativ:
- managerul general;
- un director de fabrică;
- 3 economişti;
- 2 secretare.
Acesta reprezintă, de asemenea, principalul personal administrativ al organizaţiei.
S-a încercat realizarea unui eşantion cât mai echilibrat din punct de vedere al:
- pregătirii profesionale ( numărul de persoane de la nivel administrativ aproape egal
cu cele din producţie);
- identificarea de angajaţii cu vârste cât mai variate;
- numărul majoritar al bărbaţilor încearcă să respecte proporţia existentă la nivelul
întregii organizaţii, bărbaţii reprezentând circa 80% din personalul total.
S.C. RARIS S.R.L. face parte din grupul de firme Raris. Acest grup este format din
şase societăţi comerciale în a căror acţionariat intră aceleaşi persoane. Două dintre aceste
firme asigură producţia grupului, una dintre ele asigură activitatea de transport, iar restul de
trei sunt responsabile de distribuţia produselor.
Activitatea grupului constă în producerea şi comercializarea de confecţii metalice
din oţel şi aluminiu.
Sediul administrativ al grupului este situat în Timişoara, iar activitatea de producţie
se desfaşoara în cele două fabrici deţinute, una în judeţul Dolj, localitatea Jiul şi una în judeţul
Timiş, localitatea Denta. De asemenea, grupul deţine două magazine de prezentare în
Bucureşti.
Activitatea întregului grup este susţinută de un personal administrativ alcătuit din
şase persoane (managerul grupului, care este şi proprietarul, trei economişti şi două secretare),
alaturi de directorii generali ai celor două fabrici, la care se adaugă şi trei directori de vânzări,
dar care îşi desfăşoară activitatea în interiorul ariei geografice de responsabilitate. La nivel
administrativ, activitatea grupului nu este organizată pe compartimente. Astfel,
compartimentarea clasică este substituită de diferitele arii de responsabilitate (producţie,
personal, distribuţie etc.) care le revin tuturor membrilor personalului administrativ.
Numărul total de angajaţi, existent la nivelul tuturor firmelor, este de 150, dintre
care 120 sunt muncitori direct productivi. La nivelul fabricilor, aceşti angajaţi sunt organizaţi
în echipe, în funcţie de tipul de produse la realizarea cărora participă.
Acest număr de angajaţi este unul relativ redus comparativ cu complexitatea şi
amploarea activităţii desfăşurate. Justificarea acestui fapt este reprezentată de politica
aplicată: activitatea grupului trebuie să se desfăşoare cu un număr cât mai mic de persoane
angajate care îndeplinesc, în mod eficient, cât mai multe sarcini.
Se pare că, în acest caz, strategia aceasta funcţionează foarte bine, deoarece, de
câţiva ani, grupul înregistrează o evoluţie ascendentă. În felul acesta se poate explica şi lipsa
unei organizări pe compartimente: economic, personal, producţie, etc..
La nivelul acestui grup, după cum am afirmat mai sus, firma RARIS S.R.L. este cea
care desfăşoară activitatea productivă principală. Obiectul de activitate este reprezentat de
fabricarea de construcţii metalice, societatea fiind specializata în producţia de scări, schele şi
cărucioare.
Bibliografie