Sunteți pe pagina 1din 20

1.

Idei delirante expansive: sunt idei care se exprima limpede, pe fond de claritate a constiintei, avand urmatoarele
caracteristici: certitudinea, neinfluentabilitatea, imposibilitatea continutului si comportamentul delirant. Exemple:
marire, bogatie, inventie si grandoare in manie, schizofrenie, paranoia, reforma, filiatie, erotomanice,
mistice, religioase. 

2. Idei delirante si depresive: sunt idei care se exprima limpede, pe fond de claritate a constiintei, avand urmatoarele
caracteristici: certitudinea, neinfluentabilitatea, imposibilitatea continutului si comportamentul delirant. Exemple:
autoacuzare si vinovatie, hipocondriace(boala, defecte fizice), prejudiciu, negatie .

3.Tulburarile de limbaj: 
    a.   logoreea=cresterea ritm verbal ca o consec. a cresterii ritm ideativ(sdr. Maniacal, schizo paranoida asoc. cu
excitatie psihomotorie, intoxicatii usoare, sdr de agitatie psihomotorie) 
     b.  bradilalia=incetinirea ritm verbal( depresie, vorbire monotona, ritm scazut cu pauze,alterari  cantitative ale
constientei , demente incipiente, stari postcritice in epilepsie)
     c.  negativism verbal: suspendarea comunicarii verbale (sdr  catatonic,forma catatonica a schizo, tumori cerebrale,
infectii oculare)  
      d.   salata de cuvinte = incoerenta verbala extrema 
      e.   jargonafzia = mania supraacuta schizofrenie ,  
      f.   verbigeratia = juxtapunere de cuvinte fara nici o legatura  
      g.   stereotipii verbale = repetare automata, ilogica, a unor cuvinte sau propozitii care nu au continut ideativ
(schizophrenia reziduala, sindr catatonic) 
      h.   neologisme = cuvinte nou formate de pacient (schizophrenia reziduala, paranoia) 
      i.    ecolatia= sdr ecopatic din sdr catatonic (repetarea cuvintelor interlocutorului) dementa 
      j.    sel         =vorbeste de unul singur(schizo reziduala/ dezorganizata) 

4.Hipertimiile negative: 
       a.depresia= diminuarea patologica a pragului dispozitional; trairea intensa a unei dureri morale, a
inutilitatii, devalorizarii, pe fondul unei dispozitii deprimate; incetinirea ritmului ideativ; inhibitie motorie (pleoape
lasate, expresie negative, comisuri bucale coborate, frunte incruntata, umeri lasati, cap plecat, membre inerte);
diminuarea gesticii, vorbirii, hipersomnie /insomnie. 
       b. anxietatea= teama difuza, fara obiect, irationala insotita de o puternica neliniste psihomotorie, resimtita ca
iminenta unui pericol, mobilizare continua si nemotivata, oftat, cresterea ratei  pulsului, 
mictiuni mai frecvente (tb. nevrotice, tb. anxioasa generalizata, atac de panica, depresii, debut schizo, dementa,
alcoholism, sevraj). Pe acest fond pot apare obsesii si fobii. 
        c. anestezia psihică dureroasă (suferă pentru că nu poate suferi): În faze tardive ale depresiilor, debut
schizofrenie, schizofrenie în faza de stare, schizofrenie preremisională.

5.Hipertimiile pozitive : 
dispoziţia expansivă = stare de dezinhibiţie şi siguranţă de sine, stimă de sine crescută, sentiment de bună dispoziţie
euforia = stare subiectivă de veselie excesivă şi nemotivată, în care individul devine indiferent faţă de evenimentele
din jur, care nu îi mai pot modifica buna dispoziţie
hipomania (elaţia) = creşterea patologică a pragului stării subiective de bine

6.Disforia= stare de disconfort deosebit combinată cu tristeţe, anxietate, iritabiliate, nelinişte (în sevraj la alcool,
tulburări de personalitate). Inclusa in labilitatea afectiva.
Anxietatea= teama fără obiect, iraţională, difuză, nelinişte psihică şi motorie, răsunet vegetativ, iminenţă de pericol,
pot apare pe acest fond obsesii şi fobii; teama anticipată, fără un obiect sau o situaţie concrete, resimţită subiectiv ca
o aprehensiune, tensiune sau stare de disconfort legate de o ameninţare necunoscută care ar putea proveni din
interiorul / exteriorul corpului.
Fobia= Teamă patologică, obsesivă, de intensitate disproporţionată cu obiectul precizat (obiect, fenomen, fiinţă).
Apare ca o reacţie exacerbată faţă de stimuli inofensivi, care nu suferă procesul normal de estompare şi obişnuire, ci
dimpotrivă devine din ce în ce mai pregnantă prin întărirea prin contactul cu obiectul / situaţia fobică.

7.Paratimiile= tulburare calitativa a afectivitatii; afectivitate paradoxală, reacţii afective inadecvate faţă de situaţii
sau evenimente (în stări reactive, schizofrenie)
8.Disbuliile= tulburari de vointa cantitative 
   -hiperbulia= cresterea fortei volitionale (toxicomania defensiva si activa cu scopuri negative, paranoia activa
pozitiva ) 
   -hipobulia=  indecizie, ezitare, ineficienţă sau ineficacitatea capacităţii de a acţiona (în stări nevrotice, manie,
toxicomanii, psihopatii, oligofrenie)
   -negativismul, opozitionismul= scaderea vointei active din schizo (mixta si de comportament) 
   -abulia= scăderea voinţei active, pozitive, lipsa de iniţiativă, incapacitatea de a acţiona (în catatonie, depresii
profunde)
   -sugestibilitatea= scaderea vointei active si defensive, lipsa atitudinii personale, a consecventei in anumite scopuri

9.Tulburarile mimicii=cantit si calitative 


    -cantitative: 
           a.  hipermimiile= / localizate (mistici, deliranti, halucinati, isterici, psihastenici- mimica compensatorie ) sau
generalizate(maniacali) 
            b.  hipomimiile= Paramimiile fac parte din parakinezii, mişcări cu pervertirea sensului şi conţinutului natural şi
logic, alături de manierisme (pervertirea sensurilor simple), stereotipiile de poziţie, mişcare (repetarea aceleiaşi
manifestări bizare mimico-pantomimice, de atitudine, limbaj, scris şi care se repetă inutil şi inadecvat situaţiei),
bizarerie (pierderea trăsăturilor inteligibile ale gesturilor, mişcărilor).
mimica de împrumut = expresii controlate în mod deliberat în scopul atragerii atenţiei ambianţei. În patologia
marginală, semn al supraestimării, mitomanie, isterie.
ecomimia - creşterea sugestibilităţii din catatonie, căpătând caracter de ,,reflectare în oglindă” în stări demenţiale
profunde.
hemimimia = persistenţa unilaterală a unei expresii mimice.
neomimia = bizară, expresie neobişnuită.
jargonomimia = expresii bizare multiple, neinteligibile.
Privirea = redă în mod spontan conţinutul afectiv al vieţii psihice.

10. Hipokineziile=stare de inhibitie psihomotorie caract prin lentoarea miscarii, scaderea cursului ideativ, saracirea
expresivitatii mimico- pantomimice, bradilalie. 
      -Akinezia= abolirea activitatii (inhibitie motorie completa): 
                      1. baraj motor-sperrung (oprirea brusca, aleatorie a oricarei miscari, inclusiv a vorbirii) 
                      2. Fading motor ( diminuarea pana la disparitie a oricarui gest sau activ motorie) 
        -Stupoare = imobilitate cvasicompletă, inerţie motorie; nu răspunde la solicitări sau reacţionează vag, tardiv.
Este o mimică împietrită într-o expresie de durere / anxietate (când apare în depresii) sau amimie (când apare în
catatonie, ca stupor catatonic). Apare în: isterie ( stupor isteric), melancolie (stupor melancolic), catatonie.
        -Catalepsie:  imobilitate completa( inhibitie motorie cu hipertonie musc),flexibilitate ceroasa
        -Negativism= - rezistenţa activă / pasivă la orice stimul extern; poate fi verbal alimentar, motor. Întâlnit în:
schizofrenie, melancolie, stupor, oligofrenie, paranoia.

11.Sdr de agitatie psihomotorie= expresie motorie mai mult sau mai putin tulburata, dezordonata, iesita de sub
controlul involuntar printr-o stare afectiva partic si halucinatorie, deliranta ; destructurare in mai multe/ mai putine
grade a constientei ; reactie la factorii psihotraumatizanti. Caract prin : vivacitate crescuta, nerabdare, ton ridicat
voce, logoree, exacerbarea memoriei si ideatiei, mobilitatea afectelor, miscari/ mimica/gesturi bruste, necontrolate. 
 Apare in : intoxicatii ( CO, eter, belladona, droguri, delirium tremens, medic.), infectii,  epilepsie, acces maniacal,
schizo, sdr demential, psihopatie histrionica.

12. Disprosexiile= tulburari de atentie 


            -cantitative:  
               1. hiperprosexii= depresia melancoliformă (e centrată pe ideea de culpabilitate); paranoia (pe tema
delirantă); fobicii (pe tema fobică); obsesionalii; cenestopaţii, hipocondriacii (pe teme legate de starea de sănătate a
organismului); aspect particular are hiperprosexia din manie care e spontană (deci neselectivă) şi se însoţeşte de o
hipoprosexie voluntară
               2. hipoprosexii: grad extrem= aprosexia; In: surmenaj, anxietate, oligofrenii, dementa , schizo
           -calitative= paraprosexii= disociere  dintre atentia spontana si cea voluntara.
13. Tulb cantit de perceptie 
- hiperestezia= suprasensibilitate la stimuli care nu erau percepuţi (subliminali). Apare în: surmenaj, boala Basedow,
debut boli interne, debut boli psihice. O formă deosebită de hiperestezie este cenestopatia (Duprė) = tulburare
conştientă, cu critică a percepţiilor intero- şi proprioceptive constând din senzaţii penibile, difuze, fugace care apar
fără nici o modificare organică obiectivabilă. Apar în nevrozele astenice.
- hipoestezia= apare în stări de inducţie hipnotică, isterie, oligofrenie, schizofrenie, tulburări de conştiinţă.

  14. Iluziile= tulburari calitative ale perceptiei; interpretarea eronata a unui stimul senzorial existent  in campul de
perceptie :  
                 fiziologice (la normali): percepţia sau interpretarea eronată a unor stimuli senzoriali existenţi în cadrul
percepţiei. Apar la normali în condiţii de: distanţă prea mare, lumină insuficientă, stări afective speciale (frica în
condiţii de întuneric). Rezultă fie dintr-o proiectare a imaginarului în actul perceptiv, fie dintr-o prelucrare eronată a
imaginilor percepute: exemplu – iluziile optico-geometrice (fata Morgana). Sunt erori de recunoaştere şi interpretare
a unor obiecte percepute în întregime. Deosebirea iluziilor fiziologice de cele patologice este că în iluziile fiziologice
persoana poate realiza şi corecta imaginea falsă, spre deosebire de cele patologice unde nu exista critica.
                 patologice :  sunt percepţii deformate ale unor stimuli reali de al căror caracter patologic pacientul nu îşi dă
seama, pe care le poate interpreta în mod patologic în contextul unor trăiri psihotice. Apar, de obicei, în stări
psihotice pe fond organic (sevrajul din alcoolism, dar mai ales sevrajul complicat cu delirium din delirium tremens, în
stările confuzionale secundare stărilor infecţioase intens febrile, în psihozele acute care complică intoxicaţia cu
droguri halucinogene, ca de exemplu haşiş, mescalina, L.S.D.), în epilepsie şi în schizofreniile paranoide.
              -exteroceptive:  
                            /vizuale: metamorfopsii ( micropsii, macropsii, anacropsii ,dimegalopsii=deformari): psihoza
organica ; poropsii (departare/ apropiere); false recunoasteri (manie, confuzie, Korsakov); iluzia de persoana- iluzia 
sosiilor =sdr Capgras; iluzia Fregoli :persecutor unic cu mai multe chipuri 
                         /auditive:departe/aproape/adresari injurioase 
                      / olfactive(paraosmii)- si mirosul poate fi influentat 
/gustative
              -   interoceptive= percepere eronata functionare organe. In : schizo, paranoia, stari confuzionale;
cenestopatia 
-proprioceptive

15. Halucinatiile psihosenzoriale : Halucinaţiile sunt percepţii false, apărute în câmpul exteroceptiv sau interoceptiv
(localizate în cap, în corp, în sânge) în absenţa stimulilor corespunzători (din exteriorul sau interiorul corpului) şi pe
care pacientul le percepe şi le crede ca fiind reale. Caracteristici: senzorialitate, obiectualitate, proiectie spatiala in
spatiul perceptiv, convingerea bolnavului asupra realitatii lor, complexitate, claritate variabila, durata continua
/intermitenta, congruente sau incongruente cu starea afectiva, rezonanta afectiva- initial anxiogene, comportament
halucinator.
        /exteroceptive: 
             - auditive :elementare- foneme sau sunete;  complexe- verbale favorabile/ nefavor. In: afect ORL, stari
confuz, delirium tremens, schizo, depresie psihotica 
             -vizuale :rare, anxiogene, liliputane/gulliveriene. In : delirium tremens=zoopsii, opium 
              -olfactive si gustative: neplacute. In : criza uncinata , delir persecutor, confuziii 
              -transpuse: auditie colorata
         /interoceptive :schimbarea pozitiei/ absenta unor organe / transformarea organismului in animal  
         /proprioceptive: caracter mai mult pseudoH, impresie de miscare a unui segment/ a corpului             
                     
16. Pseudohalucinatiile= H psihice; nu corespund total cu imaginea reală a obiectelor şi fenomenelor, nu au deci
caracter de obiectualitate. Se petrec in interiorul corpului : "vede si aude cu ochii mintii" 
       -auditive : voci interioare ca un ecou/ sonorizarea gandirii (sdr de automatism mental Kandinski); convingerea ca
si ceilalti le aud, tranzitivism; pacientul le “aude cu urechile mintii”;
       -vizuale : imagini neplacute sau placute in spatiul subiectiv, vazute cu ochii mintii;
      - tactile: senzatii penibile adesea percepute in sfera genitala;
       -interoceptive : de stapanire interioara- spirite patrunse in diferite organe;
       -kinestetice: miscari impuse;

17.Tulburari cantitative ale memoriei : 


-hipermnezii: evocări exaltate, involuntare, mai alerte, însoţite de accelerarea proceselor gândirii. Apar: la normali,
în paranoia, tulburarea paranoidă de personalitate, la oligofreni “geniali”, în stări febrile, intoxicaţii cu eter,
cloroform, barbiturice, amital, vasculari
• Mentismul (derulare incoercibilă, caleidoscopică de amintiri, idei) – în stări de surescitare
• Viziunea retrospectivă (retrăirea unor perioade din viaţă în câteva momente) – în situaţii de pericol vital
iminent, epilepsia temporală
-hipomnezii: Apar la normali în stări de epuizare psihică, la cei cu întârziere mintală uşoară, la involuţie, stări
nevrotice, sindromul de oboseală cronică.
-amnezii:
• Amnezia de fixare (anterogradă) = incapacitatea de a integra informaţii noi.
• Amnezia de evocare (retrogradă) = incapacitatea de a rememora o informaţie care a fost fixată normal. Este
imposibilitatea de a evoca amintiri anterioare debutului bolii.
• Amnezia antero-retrogradă (amnezie mixtă)
• Amnezia lacunară: o perioadă net delimitată de timp (ore, zile)
• Amnezii funcţionale şi selective
• Amneziile selective (elective, tematice, afectogene) în stări nevrotice, amnezii ale copilăriei, lacunare
la isterici,disocieri mnezice la isterici, posttraumatice, doliu, patologia de catastrofă, fluctuaţii
emoţionale
• Amneziile schizofrenilor – distorsiuni haotice ale memoriei, modificări ale amintirilor

18. Paramneziile= dismnezii calitative; tb sintezei trecut-prezent sau inlocuirea amneziei generale cu inventii.  
      1. confabulatia= halucinatii de memorie; semn cardinal in Korsakof, forme: fapte posibile/ fantastice/onirice;
      2. ecmnezia= tulburare globala de confundare trecut-prezent (in demente);
  3. pseudoreminiscente= nerecunoasterea timpului sau spatiului in Korsakoff;
4. anecforia= “ridicarea” valului amnezic (in demente, la normal- oboseala);

19. Tb cantitative de gandire prin cresterea ritmului ideativ 


       1. tahipsihia= accelerarea usoara a ritmului ideativ. In sdr maniacal, schizo la debut, intoxicatii usoare, stari de
epuizare, stari nevrotice, ebrietate; forma extrema= incoerenta ideativa;
        2. mentism= desfăşurarea rapidă, incoercibilă, automată, tumultuoasă a reprezentărilor şi ideilor faţă de care
bolnavii au critică încercând să o stăpânească. Apare în: oboseală, tensiune nervoasă, intoxicaţii uşoare, automatism
mental;
        3. incoerenta / "fuga de idei" = forma extremă a pierderii legăturii logice dintre idei. Apare în: schizofrenie,
demenţe avansate, tulburări de conştiinţă. Are 3 forme: salata de cuvinte ( amestec lipsit total de conţinut logic şi
inteligibilitate); jargonafazia  si verbigeratia (ataxie a limbajului – repetarea stereotipă a aceloraşi propoziţii, cuvinte,
lipsite de înţeles);

20. Ideea obsedanta:  idei patologice, parazitare, care asediază gândirea pacientului, în pofida dorinţei sale de a li se
opune şi care, datorită păstrării caracterului critic, sunt însoţite de un mare grad de anxietate. Bolnavul e conştient
de caracterul patologic al obsesiei ¹ ideea delirantă. Bolnavul ştie că obsesia emană din propria viaţă psihică ¹
automatismul mental. Temele obsesive cele mai frecvente sunt cele legate de contaminarea cu substanţe murdare,
de preocupări sexuale, religioase, de a prejudicia / nedreptăţi pe alţii, de a-i leza pe alţii etc. Se întâlnesc cel mai
frecvent în tulburarea obsesivo-compulsivă, dar se pot întâlni şi în alte entităţi psihiatrice (depresii, debutul
schizofreniei).

21. Ideea prevalenta: energizează, chiar fanatizează subiectul. Este rigidă, orientează întreaga personalitate care
devine un „caracter” de obicei „urât” (avarul, intrigantul, ambiţiosul, fanaticul, dogmaticul, rasistul). Este o idee
dominantă hipertrofiată, ceea ce o face să aibă caracterul patologic.Este concordantă cu sistemul ideativ al insului
(care nu-i poate sesiza caracterul patologic). Are sprijinul ideilor adiacente. Tendinţă la dezvoltare şi la înglobarea
evenimentelor şi persoanelor din jur. Potenţialitate delirantă, putând fi anticamera ideii delirante. Se întâlneşte în:
stări reactive de intensitate psihotică, stări postonirice, epilepsie, alcoolism, toate stările predelirante.

22. Def ideii delirante: se exprimă limpede, evoluând pe fond de claritate a conştiinţei. Mecanismele delirului pot fi
unice sau multiple, în legătură cu fenomene perceptuale, ca iluziile sau halucinaţiile, sau cu fenomene ideative
(intuiţii, situaţii imaginate şi interpretări). Caracteristici, dupa Jaspers: certitudinea, neinfluentabilitatea,
imposibilitatea continutului, comportamentul delirant. Caracteristici: pune stapanire pe constiinta insului, se
mentine in ciuda contradictiilor cu realitatea, nu corespunde realitatii pe care o reda deformat si cu care e in neta
contradictie, schimba comportamentul.

23. Tulburari motorii specifice: 


       1. IMPULSIUNILE - nevoia imperioasa şi brutală de a îndeplini un act antisocial, agresiv sau absurd. Deşi există şi
la pulsiuni constrângere interioară imperativă, lipseşte lupta anxiogenă împotriva ei (ca în compulsiune), iar
consumarea actului compulsiv are loc înainte de a se realiza critica lui. O varietate de impulsiuni sunt impulsiuni
extrem de bruşte şi irezistibile, deseori violente (suicid, heteroagresiune), care apar la psihopaţi, epileptici, beţie
acută, beţie patologică, schizofrenie, manie, demenţe
       2. RAPTUSUL- manifestare impulsivă paroxistică în cursul căreia subiectul este mânat de o irepresibilă emergenţă
emoţională, afectivă astfel încât acţionează exploziv, printr-o trecere de un act deseori grav (cu consecinţe medico-
legale chiar): fugi, omor, suicid. Apare în diverse stări patologice: destructurări ale conştiinţei (stări confuzionale,
epilepsii), poate urma unei suspendări brutale a inhibiţiei psihomotorii în melancolie, catatonie, stări stuporoase,
poate exprima o stare anxioasă (la nevrotici sau la isterici ca urmare a unei emoţii), într-o formă mai agresivă şi
coleroasă la psihopaţi, debili mintali, heboidofrenie, paranoiaci stenici, reacţii hetero şi autoagresive - în intoxicaţii
(amfetamine, psihedelice), când exprimă o stare delirantă sau o impulsivitate iatrogenă, alcoolism cronic — într-o
stare confuzională, onirică. Uneori lasă amnezie lacunară (mai ales după stări confuzionale).
       3. STEREOTIPII- mişcări repetitive, adesea bizare, fără scop, întotdeauna aceleaşi, identice cu ele însele
(clătinarea capului, balansarea corpului, mişcări segmentare), care subliniază discursul sau comportamentul
pacientului. Aceste parakinezii apar în schizofrenie şi exprima disocierea intrapsihică, ambivalenţa şi pierderea
unităţii persoanei şi vieţii sale psihice.
      4. MANIERISME - gesturi / mişcări simple artificiale, caricaturale, flagrant nepotrivite persoanei respective şi
situaţiei în care se află.
      5. BIZARERIA constă în gesturi şi mişcări ilogice, ininteligibile, care frapează prin ciudăţenia lor chiar şi un ochi
neavizat şi apar în debutul sau în cursul evoluţiei schizofreniei, uneori în mania cu factori psihotici (deliranţi), în
psihozele paranoide de involuţie.
      6. TICURILE – categorie aparte de tulburări motorii – mişcări intempestive, rapide, repetitive, fără control
voluntar dar sesizate de paceint. Sunt mişcări spasmodice parazite, uneori au aspect intenţional.
      7. comportamente rituale=ritualuri de linistire, repetitive si invadatorii parazitand activitatile normale cu caracter
obsesional. 

24. Clasificarea  psihotropelor 


       A. PSIHOLEPTICE= inhiba activitatea SN prin ↓ vigilentei , ↓performantelor intelectuale, sedare emotionala.
Includ: hipnotice, neuroleptice(NL), tranchilizante.
       B.  PSIHOANALEPTICE= stimuleaza activitatea SNC prin ↑vigilentei, ameliorarea dispozitiei, ↑randamentului.
Includ: antidepresive, psihoenergizante.
       C.  PSIHODISLEPTICE=dau tulburari calitative ale activitatii psihice, in special in domeniul perceptiei/dispozitiei/
gandirii.
            Clasif hipnoticelor: induc/ faciliteaza instalarea unei stari ce seamana cu somnul normal in caracteristicile sale
EEG. 
       A.   BARBITURICELE: traverseaza BHE ; puternice inductoare enzimatice ; scad pe EEG cantitatea totala de somn
paradoxal(REM). Ef secundare: somnolenta matinala/ vertij/ cefalee/ tb de coordonare si echilibru ---mai ales la
compusii cu eliminare lenta. Ex: PENTOBARBITAL, SECOBARBITAL / SECONAL, NEODORM / NEMBUTAL,
AMOBARBITAL / DORMITAL, FENOBARB / GARDENAL 
       B.     NONBARBITURICE(BZD HIPNOTICE) Ex.: NITRAZEPAM, FLUNITRAZEPAM, TRIAZOLAM 
       C.     NONBARB/NONBZD : GLUTETIMID- piperidindiona cu actiune hipnotica rapida si scurta; METAQUALONA;
CLORMETIAZOLUL; CLORALHIDRATUL

25.   Neuroleptice (antipsihotice traditionale ) : au capacitatea de a produce efecte neurologice specifice (ex.
parkinsonism) pe lîngă efectul terapeutic propriu-zis antipsihotic şi sedativ. Toate antipsihoticele ameliorează
simptomele de psihoză, care includ halucinaţiile, ideile delirante, tulburări formale de gândire, comportament bizar,
agitaţia.
          -blocheaza sistemele dopaminergice centrale (nigrostriat, mezolimbic, mezocortical, tuberoinfundibular); 
          -unele au si actiune colinergica si noradrenergica =>ef neuro, neurovegetative, neurohormonale, rasunet CV;
-pe modelul animal toate au efect sedativ şi depresor, scad motilitatea spontană, scad reacţia la stimuli, scad
agresivitatea, sunt hipotermizante şi analgetice, provoacă ptoză palpebrală corectată prin antidepresive şi amfetamine; la o
doză variabilă NL provoacă întotdeauna catalepsie, simptom caracteristic care le distinge de alte psiholeptice şi în special de
tranchilizante; această catalepsie e legată de blocajul receptorilor dopaminergici ai nc. striaţi;
-toate NL sunt antiemetice;
          -potenteaza efectele sedative ale altor depresoare centrale ;
          -act adesea si pe receptorii alfa-adrenergici  si inconstant au activitate anticolinergica, antihista, antiserotoninergica 
Clasificare: 
        A. NL SEDATIVE: se administreaza in stari psihotice delirante; CLORPROMAZINA 
        B. NL POLIVALENTE(incisive): atat sedative cat si dezinhibitorii si antipsihotice; HALOPERIDOL, FLUFENAZINA
        C. NL DEZINHIBITORII: pt formele deficitare de schizo;  SULPIRID (dezinhibitorie -doze mici, antideliranta-doze mari)
 O clasificare mai utila e cea in  antipsihotice
-tipice: cu potenta inalta (NL incisive- efecte extrapiramidale imp) si cu potenta joasa (NL sedative- efecte
anticolinergice imp, hTA orto si sedare accentuata) ;
-atipice: antagonisti duali de serotonina si dopamina, risc scazut de efecte extrapiramidale;

26. Efecte secundare NL 


      1. NEUROLOGICE :-efecte extrapiramidale precoce:
a)dischinezia  acuta= crize oculogire, plafonarea privirii, hiperextensie nucala si a musculaturii axiale;  survin fara supradozaj
datorita sensib individuale, mai frecvent la NL dezinhibitorii/ polivalente; bolnavul este anxios pt ca e constient; se inlatura
imediat cu antiparkinsoniene sau dispar la cresterea dozelor;
b)sdr parkinsonian=akinezie, sdr. akinetic- hiperton, sdr.hiperkinetic. Akinezia caracterizează impregnarea neuroleptică şi
se manifestă prin: lentoarea gesturilor, mersului, cuvintelor, mimicii puţin expresive, exagerarea reflexului nazo-palpebral
sau a semnului Froment, indiferenţă afectivă, somnolenţă, diminuarea până la absenţă a mişcărilor automate sau
voluntare, lentoare, mişcări rare, scăderea iniţiativei. Sdr. hipokinetic hiperton (sau akinetic-hiperton): bradikinezie,
mimică redusă, tulburări posturale şi ale mersului, pierderea automatismelor motorii; hipertonia musculară- semnul roţii
dinţate, al lamei de briceag, tremor fin, neregulat, rapid, intenţional; hipertonie plastică cu menţinerea atitudinilor +
tremurături de repaus şi atitudine cu ritm lent accentuate de emoţii, sialoree. Sdr. Hiperkinetic – cu maleză generală, este
cel mai jenant, imposibilitatea de a rămâne pe loc (tasikinezie), de a rămâne aşezat sau alungit (akatisie). akatisia – este un
sindrom de nelinişte psihomotorie caracterizat prin nevoia subiectivă a pacientului de a se mişca în permanenţă (o
neputinţă de a sta complet liniştit în poziţii statice) iar tasikinezia presupune mobilizarea efectivă a bolnavului (mers de du-
te vino, plimbări nesfârşite, etc.). BZD pot avea o oarecare acţiune corectoare dar uneori oprirea tratamentului NL este
singura soluţie.
-efecte extrapiramidale tardive: dischinezia tardiva- debut insidios, frecvent la femei dupa 50 ani, cu
miscari ce dispar in timpul somnului si sunt agravate de emotii; modificari motorii hiperkinetice in regiunea buco-linguo-
masticatorie (molfaieli, plescaieli), musculatura axiala, mb inferioare (mers leganat, topaieli); uneori miscari coreiforme;
„sindrom al iepurelui”- forma particulara; apare dupa NL polivalente la luni-ani; antiparkinsonienele de sinteza le
agraveaza, unica masura eficienta e oprirea/ schimbarea NL. Sunt potential ireversibile.
       2. ANTICOLINERGICE : sindromul anticolinergic periferic – uscăciunea gurii, disfagie, constipaţie, dificultăţi de micţiune,
creşterea presiunii intraoculare, tulburări de acomodare şi midriază, scăderea transpiraţiei (exagerarea transpiraţiei este un
efect hiperadrenergic şi apare mai frecvent la trtm cu flufenazină de ex), tulburare de reglare a temperaturii corporale –
poikilotermie. sindromul anticolinergic central – deliriumul anticolinergic – dezorientare, confuzie, tulburări de memorie,
productivitate psihotică, agitaţie tulburarea de adaptare, gură uscată, constipaţie, dificultăţi la urinat.
       3.CARDIO-VASC : hTA orto , fenotiazinele- tahicardie, hTA, modificari EKG- alungirea QT, aplatizarea T; toxicitate cardio,
accidente trombotice;
       4.ALTELE: hipotermie, Reactii dermato (fotosensibilizare, pigmentare cenusie a pielii), endocrino ( amenoree,
galactoree, ginecomastie ), hemato (leucocitoza, leucopenie ), hepatotoxicitate, crestere ponderala, disfunctie sexuala, sdr
neuroleptic malign (sdr paloare-hipertemie: t>40 grade, AV:140-160, instabilitatea TA, modificarea starii de constienta,
adinamie extrema, acidoza metabolica, crestere CPK sau mioglobinurie.

27. Indicatii+ contraindicatii NL 


       I : -toate starile psihotice, toate formele de schizo, depresia cu factori psihotici , sdr  organice cu simptome psihotice :
delirium tremens, agitatia din Coreea Hungtington, maladia Tourette 
      CI :- b neuro evolutive(Parkinson, scleroza in placi), glaucom, porfirii, I Renala, IH, coronaropatii, varstnici : se impune
diminuarea posologiei  

28. Tranchilizantele  = gru p heterogen de psihotrope psiholeptice; fctie de posologie: ef hipnotice/ sedative/
miorelaxante /anticomitiale; primele folosite au fost Barbituricele cu act anxiolitica nespecifica (in contextul sedarii
produse); ulterior s-au folosit MEPROBAMAT= redutabil potential de abuz si simptome de sevraj; si ANTIHISTAMINICE=
ineficiente;
   BZD= efecte secundare mai putine, mai sigure in supradoza, mai putin capabile de a induce dependenta (fata de Barb.);
sunt agonisti totali la nivelul complexului receptor GABA-BZD; actioneaza prin potentarea alosterica a actiunii GABA;
           =au 4 actiuni: anxiolitica/ miorelaxanta/anticonvulsivanta/ sedativ-hipnotica ;
           =se recom adm pe per scurte si intreruperea treptata pt a evita fenomene de sevraj;
    Indicatii: -combaterea anxietatii in general, schizo( ca hipnoinductoare+ pt combatere ef secundare NL), delirium
tremens, depresii, nevroze, insomnii, status epilepticus. Efecte adverse: alergii, efecte neuro ( somnolenta, slabiciune
musculara, ataxie, nistagmus, dizartrie, afecteaza timpul de reactie, oordonarea motorie, functia intelectuala, provoaca
amnezie anterograda), efecte psihiatrice (asemanatoare alcoolului: excitatie paradoxala, ostilitate, furie, comportament
distructiv, violenta). Toate anxioliticele se folosesc doar daca se cunoaste contextul clinic al anxietatii. Anxioliticele sunt
medicamente simptomatice, tulburarile de anxietate tratandu-se cu antidepresive.

29. Antidepresivele: psihotrope care restabilesc dispoziţia depresivă (acţiune timoanaleptică) până la normalizarea ei, fie
chiar până la inversiunea ei (excitaţie maniacală). Actioneaza prin inhibitia recaptarii NA +/- SEROTONINEI si inhibitia
catabolismului intracerebral al neurotransmitatorilor .
1. AD TRICICLICE: AMITRIPTILINA/ DOXEPINA/ IMIPRAMINA. Ef sec: supradozare+ fen anticolinergice(vezi la 26)+hTA+
metabolice+ endocrino 
2. AD TETRACICLICE: AMOTRIPTILINA 
3. IMAO: dau HTA paroxistica grava 
4.INHIBITORI SELECT AI REC SEROTONINEI: blocheaza selectiv recaptarea serotoninei la nivel presinaptic prin inhibarea
transportorului Na/K ATP dependent.  Ef sec: agraveaza parkinsonismul, tremor, akatisie. In uz: Fluoxentina, Fluvoxamina,
Paroxetina, Sertralina. Indicate in: depresia unipolara, depresia din tulbularea bipolara, depresiile reactive, depresiile
varstnicului, depresiile cu risc suicidar crescut, tulburarea obsesiv-compulsiva, tulburarea de panica, bulimia, tricotilomania.
 Ortotimizantele=> LITIUL= manie+ prevenire recurente tulburarii bipolare; poate actiona in diferite parti ale creierului in
momente diferite. Diminua activitatea neurotransmitatorilor excitatori si cresc functia GABAergica. Ef sec: tb digestive, sdr
poliurie-polidipsie, crestere ponderala, tremor digital, tulburari sexuale. Este CI in sarcina( =teratogen) . Indicat in: manie,
tulbularea bipolara, tulburarea schizoafectiva, potenteaza AD in depresia rezistenta la tratament, in agitatia psihotica.

30. Terapia electroconvulsivanta= adm de socuri electrice pt obtinerea unor crize asem cu grand-mal. Se modif BHE cu o
mai buna absorbtie a anumitor substante. Se aplica in 6-8-12 sedinte la 2 zile interval. Rezultatele apar la al 3-lea soc. 
       I: cazuri speciale(urgente)=depresia cu suicid sau rezist la tratament, schizo catatonica, depresia din Parkinson
       R. adverse: tb de memorie reversibile( 3L) 

31. Betiile 
       1. simpla( acuta/ comuna /vulgara) cu 2 faze: vesel-trist 
       2. profunda :cantitate mare de alcool in timp scurt=> coma alcoolica 
       3. patologica: la non-alcoolici cu cantit mici de alcool pe fond de pato SNC (epilepsie, encefalopatie). La scurt timp dupa
ingestie dezvolta o stare crepusculara, epileptoida, insotita de confuzie mentala de tip oniroid, halucinator- delirant, cu
fapte antisociale grave si apoi in mod absurd adorm la locul respectiv. Episoadele sunt insotite de amnezie lacunara. 

32. Caracteristici sdr demential: Sindromul demenţial este un sindrom al deteriorării cognitive organice şi globale în cadrul
căruia sunt afectate toate funcţiile psihice de cunoaştere: orientarea auto- şi allo-psihică, atenţia, memoria de fixare şi de
evocare, învăţarea, gândirea şi inteligenta-> pacientul pierde abilităţile de rezolvare a problemelor curente ale vieţii de zi cu
zi, uită convenţiile sociale cele mai uzuale. Funcţiile psihice elementare afectate major de demenţă sunt memoria,
orientarea, limbajul, personalitatea, percepţia şi gândirea.
În stadiile iniţiale pacientul acuză frecvent oboseală, dificultăţi în susţinerea unor activităţi profesionale şi eşuează
deseori atunci când are în faţă o sarcină ce implică o activitate intelectuală mai complexă sau o activitate ce implică
modificarea strategiilor curente de rezolvare a problemelor. Pe măsură ce sindromul demenţial se accentuează,
această inabilitate se amplifică până când pacientul ajunge să necesite supervizare permanentă.
Afectarea memoriei e tipică pentru sindromul demenţial: precoce, iniţial pentru evenimentele recente.
Ulterior, odată cu progresia bolii, deteriorarea mnezica devine severă (apraxie, agnozie). Orientarea este afectată
mai ales în formele corticale de demenţă şi se manifestă prin dezorientare de tip spaţial. Modificările de limbaj includ
atât afazia cât şi limbajul circumstanţial, stereotip, vag sau anomia.
Alte manifestari: afectarea personalitatii (introversie, apatie, accentuaqrea unor tulburari premorbide de
personalitate), afectarea perceptiei (halucinatii olfactive, vizuale, auditive) si tulburari de gandire (delir paranoid
nesistematizat). Caracteristic apar ”reactia catastrofica” si sindromul apusului de soare.
Dpdv neurologic: afazie, apraxie, agnozie, crize convulsive, reflexe primitive, crize mioclonice.

33. Sdr nevrotic : se caracterizeaza printr-un  conflict interior nerezolvat ce det suferinta psihica si corporala.E adesea
mascat si suporta explorari inutile , formand >50% din consultatiile de interne, endocrino, neuro si chiar neurochir.Se
cronicizeaza, se invalideaza, se pot decompensa psihotic si constituie o clasa de nefericire greu de satisfacut pe
termen lung.de aceea fac si obiectul "med alternative" si sunt supusi la toate procedeele care "fac minuni" 
       In esenta este o slabire a eului,  o neincredere in propriile forte, o descurajare, o umilire, o sfortare, un fel de
agatare de existenta, de mentinere a sit sociale, a familiei, o implorare a compasiunii.  Semiologia e polimorfa si
labila si indata ce e combatut un simptom fondul anxios gaseste alta iesire.Nevroticul poate sa ramana necunoscut
pt ca  are o aparenta somatica si nu se marturiseste sau pur si simplu poate sa isi ignore propria nevroza si sa nu isi
dea seama de ea dupa ce s-a insanatosit sau poate sa se prelungeasca intr-o dezvoltare nevrotica ce implica o 
deformare definitiva nu numai a aptitudinilor ci si a caracterului.  
  Sdr nu e mai grav decat cel psihotic, dar exista posibilitatea unor greseli: este substituit de sdr psihopatic, iar el
substituie sdr psihotic. Este descris in cadrul psihigeniilor si considerat in primele 6 L de desfasurare o reactie la
stress ; intre 6L- 3ani =nevroza pp-zisa ; dupa 3 ani = dezvoltare nevrotica. 
  Nu este un sdr omogen si cu cat se indeparteaza de neurastenic catre obsesivo-fobic si isteric, fact externi psihogeni
se combina si cu o vulmerabilitate personala cu o tendinta caracteriala favorizanta. De aceea la acelasi stress unii
raman achilibrati iar altii fac variate nevroze inclusiv sdr psihosomatice.De asemenea sdr nevrotic se poate intalni si
in debutul psihozelor sau al dementelor cand este o masca inselatoare. 

34. Sdr psihopatic: se caracterizeaza prin aptitudini intelectuale suficiente integrate insa intr-un caracter dizarmonic.
Dizarmonia este data in fiecare tip de psihopatie de o anumita trasatura de caracter : 
       -in psihopatia paranoida =  supraestimarea propriului eu cu subevaluarea celorlalti 
        -schizoizi =dificultatea de comunicare 
        -epileptoid =aderenta si impulsivitatea 
        -isteric = demonstrativitatea 
        -antisocial =agresiunea 
        -borderline = instabilitatea 
        -dependent = dependenta de altii 
        -evitant = insuportabilitatea implicarii 
        -fobic = frica de anumite situatii 
        -pasiv-agresiv= duplicitatea 
Aceste trasat dominante nu pot fi stapanite sau moderate si pe langa suferinta pe care o impun, fac rau si celorlalti.
Subiectii respectivi au discernamantul pastrat. O parte se pot decompensa psihotic ( schizoizii, distimicii). Daca pana
la proba contrarie ei trec drept normali, determina totusi o poluare , un fel de "totul e permis", o coruptie  pana la a
pune intr-o situatie penibila pe normali care, ramanand in limite obisnuite, nu ajung la aceeasi prosperitate. Sdr
rezulta aici dintr-o anomalie comportamentala, biotipica cat si printr-o anomalie castigata, printr-un deficit de
educatie de tip sociopatic. Pt a evita o etichetare exagerata, dgn e mai bine sa  fie pus dupa o examinare biografica 
cat mai extinsa care sa cuprinda si  posibilele acte savarsite.Deci psihopatul are un stil, un pattern , un model
pervasiv, cu mici variatii de-a lungul existentei si isi repeta malignitatea in acte compulsive, oarecum marcate de
destin, cu o vointa centrata subetic. 

35 Sdr psihotic  autentic e reprezentat de psihozele endogene (schizofrenia, psihoza maniaco-depresiva, paranoia,


parafrenia). El presupune delirul sau delirul si halucinatia, adica o deformare grava calitativa a realitatii obiective, cu
constituirea unei lumi subiective proprii. De aici alienarea, instrainarea, indepartarea de gandirea comuna;
colaborarea si dialogul devin distorsionate ; existenta sociala devine adesea dificila, conflictuala, periculoasa,
agresiva si chiar antisociala. Motivatiile actelor sunt patologice, discernamantul e compromis si se ajunge la
iresponsabilitate si izolare cvasidefinitiva.  
S-a vorbit de un "proces de psihoza" in contrast cu "reactia conflictuala " in nevroze deducandu-se ca sdr psihotic e
prin definitie endogen daca este ininteligibil si reactiv daca este inteligibil ( o distinctie de mare valoare prognostica).
Expresia sdr psihotic se poate face prin aproape intreaga gama de sindroame. Conteaza totusi  sdr persistent,
dominant si caracteristic pt entitate cum ar fi: 
         -disociativ sau delirul primar pt schizofrenii 
         -sdr de exaltare pt manie 
         -sdr de persecutie pt paranoia 
Sdr psihotic reactiv contine un  conflict real, iar cel psihotic  de natura isterica se intaln in anumite imprejurari
(detentie). 
 
 36. Clasificarea dependentei medicamentoase 
        - categ 1 = opiacee 
        - categ 2 =barbiturice si tranchilizante 
        -categ 3 =cocaina 
        - categ 4 =marijuana 
        -categ 5 =amfetamine 
        -categ 6 =LSD 
        -categ 7 =Khat ?? 
         -categ 8 =tutunul 
         -categ 9 = cafeaua 

37. Delirium tremens : complică sevrajul la circa 5 % din cei cu sevraj). Apare la circa 72 ore după întreruperea
consumului (sau mai târziu). Simptomele apar în următoarea ordine:
        -febra, tremuraturi, tahicardie, HTA- la cateva ore dupa intrerupere;
-anxietate, agitatie psihomotorie, halucinatii vizuale si mai rar si auditive, semne de hipersimpaticotonie,
confuzie (delirium)- la 12-24 h;
-posibil crize epileptice simptomatice la marii consumatori cronici- la 48-72 h;
         -mortalitate in delirium tremens: 15-25% in primele 48h, mare urgenta medicala- tratament in terapie
intensiva; se remite in 1-5 zile cu tratament adecvat;
         -tratament: BZD in minim 4 prize/zi; perfuzii, glucoza cu mare grija si doar insotita de tiamina (risc encefalopatie
Wernicke); rehidratare prin perfuzii + re-echilibrare hidro-electrolitica + tiamina+ tranchilizante (Diazepam, chiar
antipsihotice sub controlul TA si cu precautia distoniilor acute)+ supravegherea pacientului, plasarea intr-o incapare
linistita si bine iluminata; uneori exista o criza convulsiva unica (rar multiple)-> BZD sunt cea mai oportuna alegere,
sub control neurologic. 
!!!! Nu barbiturice, neuroleptice (nu Haloperidol) pentru ca scad pragul convulsivant.

38.  Dementa alcoolica: consumul cronic de alcool conduce la deteriorarea functiilor cognitive cu declin general al 
funciilor sociale, ocupationale si de autoingrijire, mimand semnele incipiente din d. Alzheimer. Spre deosebire 
de aceasta, evolutia incetineste la oprirea consumului , dar revenirea la starea premorbida este incompleta. 
         Tabloul clinic este de severitate medie, non-evolutiv sau usor progresiv incluzand deteriorare a simtului etic,
hipomnezie, confabulatie,  dezorientare, retard psihomotor, stereotipii, insotite de idei delirante expansive ; aceste
modif intelectuale pot fi insotite de modif neuroanatomice sau neurofiziologice. 

39.  Dementa Alzheimer : este cea mai grava ; poate fi socotita ca o dementa precoce (in perioada presenila: 45-59
ani). Acelasi substrat ca la dementa senila: atrofie corticala globala cu marirea ventriculilor (hidrocefalie interna),
microplaci senile, degenerescenta fibrilara. Pe langa dementa senila obisnuita, caracteristic in dementa Alzheimer
este sdr neurologic instrumental al celor 3 A :Afazie/ Agnozie/ Apraxie.  Debut lent progresiv, poate avea mai multe
expresii clinice: debut tip demential, tip psihotic, tip depresiv; perioada de stare e marcata de instalarea sdr AAA:
afazie predominant senzoriala (pacientul pare sa nu inteleaga mesajul celorlalte persoane, dand raspunsuri langa
subiect), dificultati in gasirea cuvantului potrivit, alterarea pronuntiei; agnoziile structurilor spatiale si optice;
apraxie- initial scaderea progresiva a indemanarii, cu imposibilitatea efectuarii unor comportamente uzuale, pana la
dezorganizarea completa a comportamentului. In perioada de stare mai apar: tulburari de memorie ( amnezie retro-
anterograda), hipertonie relativ tardiva, afectivitate destul de bine conservata (initial anxietate datorata dificultatilor
de limbaj, ulterior buna dispozitie nejustificata intrerupta de furie si iritabilitate). In stadiul terminal tablou clinic de
dementa profunda; pacientii devin gatosi, fiind imposibila realizarea unei igiene minime, apar reflexele timpurii
-musculatura bucala este in permanenta miscare, duc toate obiectele la gura, sug si mesteca in permanenta. Decesul
survine ca urmare a unor infectii intercurente sau in cadrul crizelor epileptic.
Anatomopat :atrofie cerebrala- scade nr de neuroni din cortexul frontal, temporal, parietal /  placi neuronale senile
argentafile cu amiloid / corpi vacuolari /scade acetilcolintransferaza si Ach. 
          Tratament: ARICEPT (DONAZEPIL) 5-10 mg /zi  (inhib specific si reversibil al acetilcolinesterazei) 

40. Dementa arterosclerotica multiinfarct: Debuteaza relative brusc, ca deteriorare cognitivă progresivă datorată
leziunilor ischemice multiple. Diagnosticul trebuie să evidenţieze deficitul cognitiv multiplu prin obiectivarea
pierderilor de memorie antero-retrograde şi afectarea şi a altor funcţii de cunoaştere, manifestate cel puţin prin unul
din următoarele tipuri de semne neurologice: afazia, apraxia, agnozia, afectarea funcţiile executive(planificarea,
organizarea, secvenţierea, finalizarea, abstractizarea). Această deteriorare gravă trebuie să invalideze pacientul în
domeniul integrării sale ocupaţionale, familiale, sociale suficient de smnificativ pentru a realiza declinul de la nivelul
anterior de functionare. Prezinta si semne neurologice focale : exagerarea ROT, semnul Babinski, paralizie
pseudobulbara (tetrapareză piramidală, dizartrie, voce nazonată, monotonă, vorbire cu aprozodie, mers cu paşi
mici, tîrîţi, cu trunchiul flectat, membrele superioare imobile, mişcări lente, facies imobil, inexpresiv cu trăsături
căzute prin pareza bilaterală de tip central a nervului facial, rîs-plîns spasmodic, diminuarea forţei musculare distale)
        ++ omul imbatranit,cu mers tarsait, pierderea gesturilor fine, modificarea scrisului, scaderi si acuze in toate
simturile (nu mai vad bine, nu mai aud bine, fosfene, acufene ), cefalee, ameteli, etc... Se pierde enorm, dar totusi se
mentine ceva din constiinta propriei persoane.Un vascular poate da raspunsuri uneori mai bune, alteori mai vagi, 
incomplete=> raspunsuri inegale. Totusi la el fatada poate fi mult timp mentinuta. Nu moare de dementa ci prin
faptul ca slabeste, e vulnerabil la infectii si la toata patologia de involutie.Pe acest fond se pot inregistra episoade
confuzionale legate de cresteri aleTA sau de procese trombembolice si deci se poate asista in ultimii ani la  anumite
agravari si nesperate reveniri, vorbindu-se in cadrul acestui tablou clinic de dementa multiinfarct. 
Evoluţia durează 3-10 ani după care pacientul devine gatos, se caşectizează, rămîne în pat, moare prin accidente noi
vasculare sau infectii inter-curente, de obicei bronho-pulmonare.

41. Dementa Pick: dementa predominant corticala cu debut in perioada presenila (45 -55 ani) caracterizata pe plan
anatomopatologic prin atrofii corticale localizate in general la nivelul lobilor frontali si temporali si pe plan clinic prin
aparitia sindromului P.E.M.A. (palilalie - ecomimie - mutism - amimie) si crize de hipotonie musculara. Se caract
printr-un sdr apatoabulic in care bolnavele (rap F/B =5/1 )  raman inactive sau chiar la pat, nu sunt  agresive si tabloul
seamana cu cel al frontalilor (lipsa lob frontal). Pot avea afazie amnestica. 
 Debut insidios, cu ↓progresiva a randamentului functiilor cognitive (memorie, atentie, rationament); tabloul clinic
la debut este determinat de zonele cerebrale care sunt interesate de procesul de atrofie corticala: frontale -
pierderea spontaneitatii cu inactivitate, astenie si apatie (indiferenta pe plan afectiv); atrofiile lobului orbital
-alterarea conduitei morale cu dezinhibitie a instinctelor (alimentar si sexual), euforie de aspect infantil si reactii
impulsive de ras nemotivat fara o afectare semnificativa a functiilor cognitive; atrofiile temporale - modificari ale
ideatiei (exprimate pe plan verbal) si activitatii in sensul stereotipiei si perseverarii (deseori internarea este
consecinta unor acte medico-legale - in special delicte sexuale).
Perioada de stare: afectarea profunda a functiilor cognitive:
- memoria este conservata mai mult timp comparativ cu dementa in boala Alzheimer, deteriorarea mnestica fiind
selectiva - intereseaza in special cuvintele (pacientul recurge la termeni generali de exemplu - obiect; uitarea
cuvintelor desfasurandu-se de la particular la general si de la complex la simplu, se uita adjectivele conservandu-se
verbele si substantivele)
- gandirea - elementul central este absenta criticii ca urmare a dezorganizarii principiilor etico-morale.
- Sindromul P.E.M.A: Palilalie - forma particuara a stereotipiei verbale care consta in repetarea cuvintelor aflate spre
sfarsitul frazei, in special a ultimului cuvant; Ecolalie - combinata adeseori cu ecomimie si ecopraxie -; sindrom
ecopatic; Mutism - este adesea consecinta uitarii cuvintelor; Amimie -alaturi de akinezie sunt abolite si miscarile
mimice .
- Crize de hipotonie musculara cu prabusire brusca a pacientului insotita in general si de pierderea constientei.
Stadiul terminal: exacerbarea sdr P.E.M.A, apare gatismul, deces prin infectii intercurente datorate marasmului.

42.  Complicatiile psihiatrice ale alcoolului : 


-halucinoza Wernicke 
-paranoia alcoolica 
- epilepsia alcoolica 
-sdr Korsakof la alcoolici 
- encefalopatia Gavel ?- Wernicke 
-dementa alcoolica 

43. Halucinoza alcoolica : sdr paranoid numit gresit halucinoza, e o tulburare psihotica indusa de alcool, cu
halucinatii. Consta in halucinatii auditive cu continut persecutor  cu caracter de comentariu la 
persoana a 3-a ( Benedett a constatat ca in schizo spre deosebire de halucinoza a  sunt ordine directe date bolnavului
), fara delirium sau alterarea marcara a constientei, care urmeaza unei descresteri a consumului de alcool de catre o
persoana dependenta de alcool. Poate progresa, foarte rar, spre o forma cronica asemanatoare clinic cu
schizophrenia, fiind o afectare cronica conditionata si de un teren schizoid. Necesita cel putin 10 ani de dependenta
de alcool. Este o afectare periculoasa antisociala, bolnavul dand curs mesajelor.
Tratament: BZD pentru agitatie (lorazepam, diazepam), antipsihotice cu potenta ridicata (haloperidol, doze mici).
44.  Patologia de maternitate : 
     A. tb psihice in cursul maternitatii: legate mai ales de o  posibila situatie conflictuala (sarcina nedorita, conflict in
familie) si care determina de obicei  manifestari indirecte, ascunse. Gravida se poate plange de cefalee, depresii, 
totul se leaga de evolutia normala sau pato a sarcinii: HTA, edeme, risc de eclampsie, frica de ce o asteapta.
Conteaza f mult incurajarea ginecologului, asigurarea pacientei ca sarcina evolueaza normal, pregatirea psihologica a
nasterii. Alta frica a mamei este ca in per conceptiei a avut  o gripa, a luat medicamente sau a facut ex Rx 
nestiind ca este insarcinata si face o reactie fobica. Trat este simptomatic. 
      B.  tb psihice perinatale (primele 10 zile dupa nastere). Pot surveni confuzii mentale legate de hemoragii masive,
infectii, resturi placentare. Confuzia se poate exprima prin : obnubilare, stupoare, tb  productive, delirant-vizuale,
impulsiuni suicidare, omucidere. Legata de aceasta confuzie e si pruncuciderea. Expertiza trebuie sa  dovedeasca 
retrospectiv ca a  fost un episod confuzional. Maj se remit. Se indeparteaza copilul pt ca este in pericol. 
      C.   tb psihice de lactatie (pana la 1 an). Mai ales la primipare, tot in context nefavorabil erup fenomene psihotice
de tip depresiv, schizofreniform,paranoid, mai rar maniacal. Prognosticul este foarte rezervat. 

45. Tb psihice in HIV si sifilis :       


 Infecţia HIV se însoţeşte de următoarele sindroame psihiatrice:
-sindroame cognitive (psiho-organice): scăderea atenţiei, capacităţii de concentrare, de fixare mnezică, a
performanţelor vizuo-spaţiale; la acestea se pot adăuga în timp deficite motorii cu diminuarea controlului fin şi al
vitezei mişcărilor , realizîndu-se sindromul cognitiv-motor .
-sindromul demenţial, are asociază şi semne neurologice (ataxie,hipertonie, incontinenţă sfincteriană, parapareze).
Evoluţia este rapidă, cu exit în 4-5 luni.
-sindroame afective (depresive, mai rar maniacale/hipomaniacale).
-episoade psihotice care sunt rare, în fazele avansate ale bolii.
Pe lîngă simptomele psihiatrice datorate infecţiei ca atare, la aceşti pacienţi se suprapun şi simptomele datorate
patologiei multiple asociate (tulburări metabolice, endocrine, tumori, infecţii oportuniste), cat şi efectelor secundare
ale medicaţiilor (AZD ( Zidovudin), antimicoticelor, cortizonului ->tulburări afective (depresii, respectiv stări
hipomaniacale, anxietate, insomnii)). Datorită acestui cumul de factori severitatea şi localizarea leziunilor nu
corelează cu intensitatea simptomatologiei psihice, care poate îmbrăca forma deficitelor cognitive (atenţie,
concentrare, fixare mnezică, performanţe vizuo-spaţiale), motorii ( pierderea vitezei şi fineţii executării actelor
motorii ), deficitului demenţial (diminuarea/pierderea memoriei imediate, dificultăţi în găsirea cuvintelor,
diminuarea capacităţii funcţiilor executive ), stărilor depresive cu tendinţa la retragere socială, reactivarea
consumului de substanţe psiho-active, hetero-agresivitate faţă de personalul medical, tentative suicidare în
contextul unor idei de culpabilitate.
Tb psihice sifilis : 
Stadiul 1 = reactii nevrotice obsesionale pana la suicid (sifilofobie-mai ales la barbati care isi vad leziunea; femeile o
constata mai greu) 
Stadiul  2 =neurastenie cu cefalee care nu cedeaza la trat, iritabilitate, esec intelectual; daca e neglijat dezvolta tb 
nevrotice caract prin reactii nesfarsite de frica 
Stadiul  3 =sifilisul cerebral cu meningoencefalita sifilitica cr cu tablouri clinice variate (nevrotice, psihopatice,
psihotice) 
Stadiul  4 = paralizia generalizata progresiva (PGP)  asoc sau nu cu tabes dorsal; este o meningoencefalita cronica 
specifica cu debut polimorf  in care la sdr curente(maniacal, depresiv, confuzional) se adauga inexplicabil elem.
dementiale de tip psihotic (absurditati, lipsa simt critic) pe fondul unei deteriorari cognitive evidente; afectivitate
labila, tip pseudobulbar, instincte deteriorate, tulburari de comportament. Neurologic: semn Argyll- Robertson,
tremor, dizartrie, ROT vii, clonus, semnul pastilei al lui Obregia, tic esofagian, bruxism.

46. Sdr crepuscular : are drept caracteristica  inceputul si sfarsitul brusc, deci semneaza paroxismul epileptic.Este o
echivalenta epileptica si se intalneste la epilepticii manifesti sau la cei latenti revelati de o betie patologica.A 2-a
caracter este ca trezirea nu e la fel de sistematica cum este la oneroid, e mai dezorganizata, mai fluctuenta ca nivel, 
putandu-se intrica cu halucinatii vizuale, deci se amesteca si cu nivelul oniric, de aici si explicatia amneziei partiale
reale. O alta caract este repetitivitatea identica la acelasi bolnav; violenta este absurda, fara sens. 

47. Sdr de automatism mental = asociere de fen psihopatice ce det la pac sentimente si convingeri delirante ca nu
mai e stapan pe vointa sa (o forta straina ii dirijeaza gandurile, perceptia ). Pac prezinta pasivitate (I se 
impun anumite trairi), fenomene de dedublare a gandirii sau ecou, halucinatii verbale (" comentariu" al gandurilor,
actelor). Triplul automatism : motor (=ticuri, stereotipii, impulsiuni) + ideoverbal + senzorial (=halucinatii vizuale,
auditive, olfactive, gustative, tactile ).
48. Sdr de conversie: caracter atipic, variabil, polimorf. Patogenia nu poate fi demonstrata. Nu respecta  conditia
afectiunii pe care o sugereaza, exista o somatizare a dezordinii psihice. E legata de situatii conflictuale, dependenta
de anturaj, iar manifest sunt modulate in fctie de ce zice o persoana sau alta; nu se pierde contactul  cu realitatea
Poate sa apara "lesin nevrotic". Simptome :  manifestari senzoriale (orbire, surditate, paralizii, afonie, hemiplegie,
ticuri, convulsii),  trasaturi asociative : probleme sexuale, indiferenta fata de simptome, mecanisme disociative-
personalitatea se descompune in fragmente mari, sugestibilitate, atragerea atentiei. Poate avea beneficii primare=
prevenirea impulsivitatii cu scaderea  anxietatii si secundare =obtinerea unor avantaje din statutul de bolnav (atrage
atentia, manipuleaza, se elibereaza de sarcini).

49. Sdr oneroid .invazia inconstientului asupra starii de veghe nu e totala ci partiala=> amestec intre vis si realitate
de proportii variate. Asemanator visului).  Oneroidul nu este oniricul care ignora realitatea ;este mai sistematizat, e o
poveste fantastica, o interpretare a realitatii in sensul fantastic, care rastoarna datele realului (in sensul ca ceilalti
sunt elementele unui scenariu de film in functie de ce stie si ce a vazut fiecare). Oniricul e fragmentat, nu e o
succesiune de imagini, scene de film cum e oneroidul. In descrierea standard bolnavul zace la pat cu ochii deschisi si
da impresia ca percepe realitatea inconjuratoare, dar nu comunica.  El e prins, e hipnotizat, e iluzionat  magic de visul
la care asista. De aici rezulta ca boln. nu halucineaza ci are o falsa recunoastere continua, o iluzionare sistematica,
percepe delirant. Desi nu trebuie confundat cu delirul primar, oneroidul apartine pato acute, dureaza ore sau zile si
dupa desfasurarea episodului  il povesteste ca pe o poveste minunata care l-a fascinat. 
Toxicomanul face onirism in abstinenta si face  onirodie agreabila cand isi admin substantele. 

50.  Sdr oniric : e o tulburare calitativa a starii de veghe (de constienta); este determinat de invazia totala a 
constientei normale de catre inconstient in starea de veghe. E o situaţie proprie de obicei stărilor psiho-organice acute:
toxice (ex.delirium tremens la alcoolici), infecţioase (ex.meningo-encefalită, traumatisme cranio-cerebrale). Bolnavul nu
doarme, dar e ca şi cum ar dormi cu ochii deschişi, nemaiţinând cont de reperele realităţii, el fiind animat de visul lui dar
acest vis este proiectat în realitate, substituie realitatea. Bolnavul halucinează predominant vizual, mai rar având şi
halucinaţii auditive. Pentru că e un delirium cu halucinaţii, bolnavul e agitat conform acestei imagistici, e alergat, se luptă cu
obstacolele imaginare. Deci onirismul pune în pericol viaţa bolnavului şi a celor din jur. E un scenariu incoerent, fragmentar,
pentru că aşa e şi visul dar, spre deosebire de visul natural, visul acesta patologic nu se memorează (decât excepţional
anumite fragmente). Deci acest sindrom este caracteristic patologiei organice acute (infecţii, intoxicatii, traumatisme),
extreme de rar complica patologia endogena (furor-ul maniacal sau melancolia confuza maligna), si se poate intalni in
starile de soc psihogen foarte grave . Dup ace trece perioada de stare, in cateva zile, bolnavul reintra in real, putand pastra
cateva din aceste fragmente (onirism residual).

51. Sindromul psihoorganic acut= o tulburare psihica explicata printr-o leziune anatomica sau metabolica in care
agentul patogen actioneaza brutal, masiv, global si det o stare de confuzie mentala.  Simptomatologia se manifesta
cu confuzie febrila, iluzii vizuale, incoerenta, halucinatii.
 
52. Sindromul psihoorganic cronic = Agentul patogen este de intensitate mai scazuta, actioneaza pe o perioada mai
lunga, cu actiune mai difuza (peste 6 luni). In deteriorare mentala, sdr demential, oligofrenie. Reprezintă o tulburare
psihică datorată unei disfuncţii cerebrale generale. Simptomele principale sunt: slăbirea memoriei, scădere atenţiei,
scădere capacităţii de judecată, generalizare, abstractizare, fatigabilitate, bradipsihie, sărăcirea nuanţării afective,
tendinţa la perseverare, stereotipii, modificări evidente în personalitate subiectului, egoism. Se descriu trei pattern-
uri comportamentale care se asociază şi se condiţionează reciproc: dezorientare (confuzie pe plan senzorial), distimie
(pe plan emoţional), deteriorare (pe plan cognitiv).

53. Sindromul psihoorganic de involutie = ultima etapa ontogenetica presupune  fen de regresiune anatomo-


fiziologica  globala. Aceasta se numeste proces patoplastic (adica un proces organic care favorizeaza si un  
dezechilibru psihologic). Exista o involutie fiziologica, deci o scadere a performantelor insa cu o compensare
spiritual, si o involutie patologica in care creativitatea adultului e inlocuita cu o noua dominanta care este corpul, 
dar nu sub aspect estetic. Problema care se pune este intretinerea, mentinerea corpului , lupta cu deformarea si
suferinta corporala. Omul are o constiinta exagerata a corpului lui, asta il ingrijoreaza  si incepe sa isi puna problema
finala, ajunge la  probleme de filozofie, se pune deci problema mortii de care suntem angoasati, nelinistiti si
reevaluam viata de pana aici. Exista in psihiatrie 2 cai mari prin care se ajunge la acest final : cea mai frecventa cale
este cea vasculara (ateroscleroza sistemica cu deteriorari cerebrale, cardiace, renale cu/fara HTA). A2-a cale este
cea degenerativa, globala sau in principal cerebrala. 
54. Cura de dezintoxicare 
-detoxifierea medicamentoasa este numai primul stadiu al tratamentului.  Un tratament ce se doreste eficace are
drept componente de baza consilierea si alte terapii comportamentale. Exista detoxifiere nonsubstitutiva: se face cu
CLONIDINA maxim 1mg in primele 3 zile dupa care se continua cu 0.1-0.3 mg/zi; si substitutiva cu METADONA
(agonist opioid de sinteza cu efecte similare cu ale morfinei ). Desi exista riscul de dependenta la Metadona, sevrajul
indus de intreruperea acesteia este mai bland. Planul terapeutic in detoxifierea substitutiva = 4tipuri: 
               a. detoxifiere pe termen scurt- reducerea dozelor intr-o luna sau mai putin 
               b.  detoxifiere pe termen lung = reducere doze in interval >1L 
               c.  mentinerea pe termen scurt  = prescriptie si stabilizare pt maxim 6L 
               d.  mentinere pe termen lung = >6L 
Indiferent de schema se incepe cu 10-20 mg/zi si se creste zilnic pana la 120mg. Se mai folosesc si medicamente
adjuvante : agenti anticonvulsivanti (CARBAMAZEPINA 400-600 mg ; VALPROAT DE NA pana la1000mg/zi) +
anxiolitice (BZD) + antidepresive triciclice  in doze mici + hipnotice la nevoie. Dupa o perioada de3-4 S  in spital
urmeaza cura de consolidare a rezultatelor terapeutice in cadrul careia se continua si cura de dezobisnuire. 

55. Cura de dezobisnuire : are drept  scop rezolvarea dependentei de substante psihoactive pe termen lung, vizand
in primul rand dependenta psihologica. Ea incepe practic odata cu cura de dezintoxicare si se continua si in afara
spitalului. Abordarea este medicamentoasa si psihoterapeutica.  Pt tratamentul psihotrop  chimioterapia se incepe
ca si la cura de dezintoxicare. 
Modelul este cel pt heroina (Metadona, anxiolitice, antidepresive  triciclice, anticonvulsivante). Un rol important
revine diferitelor forme de psihoterapie de tip suportiv, de consiliere si pe prim plan la ora actuala  de tip cognitiv-
comportamental in echipa psihiatru-psiholog-terapeut- asistent social. De asemenea este activ implicata familia care
la randul ei poate avea nevoie de consiliere adecvata si rezolvarea situatiilor de criza. 

56. Toxicomania la amfetamine(psihostimulante) : Dozele moderate (mai mici de 30 mg dextroamfetamină)


provoacă: activitate simpatică excesivă, midriază, tremor, HTA, nelinişte, hipertermie, tahipnee, tahicardie,
hiperactivitate. La doze mai mari apar anxietate, atacuri de panică, stare confuzională acompaniată de diverse
tulburări vasomorii (mai ales HTA severă) şi de aritmii cardiace. Infarctul miocardic şi hemoragia cerebrală reprezintă
două dintre cele mai redutabile complicaţii ale intoxicaţiei severe cu cocaină sau cu metamfetamină. În cadrul
aceluiaşi tablou clinic se descrie psihoza paranoidă acută cu halucinaţii auditive, psihoză dificil de distins de forma
paranoidă a schizofreniei.

57. Toxicomania la benzodiazepine:  in stadiile incipiente ale intoxicatiei, pacientii prez simptome asemanatoare
intoxicatiei cu alcool (par beti), acuza ameteala, comportament dezinhibat, uneori violent, par sedati si pe acest fond
au perioade de hiperactivitate paradoxala si uneori labilitate emotionala; BZD se acumuleaza, ceea ce la pacientii
varstnici provoaca stari confuzionale predominant vesperal; in stadiile tardive miscarile isi pierd coordonarea si
devin mai lente. Supradoza e frecventa, cu risc vital de obicei in asociere cu alcool sau alte sedative. Sevraj:
anxietate,disforie, insomnie, agitatie, manif g-I (in prima faza); oboseala, crampe musc, tahicardie, transpiratii,
tremor generalizat, hiperreflexie, convulsii, fenomene perceptuale productive (halucinatii vizuale, auditive).
Hiperpirexie in formele severe, prognostic prost.

58. Toxicomania la heroina:  efectul esential este euforizarea; alte semne: mioza, letargie, somnolenta, dizartrie,
tulburari de atentie si memorie, afectarea capacitatii de judecata (rar insa insotita de agresivitate), constipatie,
greata, varsaturi, hTA, aritmii, hiperpirexie.
- se produce o blanda obnubilare, o usurare de povara subiectiva interna (neliniste, angoasa, depresie, indispozitie si
se stimuleaza creatia, imaginatia, visarea); se poate ajunge chiar la somn, specific somnul cu ochii deschisi 
- un portret robot al heroinomanului ar putea fi un tanar cu conditie 
igienica dubioasa, cu apucaturi violente, antisociale, nu poate fi trist, daca il trezesti te omoara pt ca i-ai stricat visul 
- se incearca substituirea heroinei cu metadona, dar rezultatele nu sunt excelente (60-70% recaderi in prima luna de
la abstinenta) 
 
59. Tulb psihice in boala Parkinson: Substratul morfo-funcţional al acestor tulburări rezidă în componentele motorii,
oculo-motorii, limbice şi prefrontale ale buclelor aferente şi eferente cortico-striato- talamico-cerebeloase care
asigură conexiunea dintre regiunile corticale anterioare şi talamus (via „striaţi”). Prezintă o gama largă de tulburări
psihice: afective (depresive, maniforme, mixte), psihotice (halucinaţii, idei delirante, delirium), demenţă, asociate
simptomelor motorii clasice: bradikinezie, rigiditate, tremor, tulburări specifice de mers şi posturale. Circa 50% din
pacienţi sunt depresivi (în general datorită depleţiei de DA în neuronii ariei tegmentale ventrale care proiectează
neuroni DA-ergici în zonele emoţiei şi cogniţiei, nucleul accumbens, cingulat, tuberculii olfactivi, cortexul entorinal,
lobii prefrontali, hipocamp). Tulburările cognitive care duc la demenţă (mai frecventă la parkinsonieni decât la
subiecţii control de aceeaşi vârstă) s-ar datora deficitului colinergic. Stările psihotice apar prin perturbarea
echilibrului DA-ergic. Pacienţii prezintă vulnerabilitate mare la stări psihotice confuzive (delirium) în circumstanţe
care le solicită capacitatea de adaptare (intervenţii chirurgicale, intoxicaţii, alte terapii). Tulburările de somn sunt de
asemenea întâlnite, pot fi accentuate de medicaţia DA-ergică, de accentuarea tremorului la trezire, de depresie sau
de episoade scurte de delirium care intersectează perturbarea ritmului somn-veghe.

60. Tulb psihice in tumori cerebrale: În general, tulburările psihice constau în schimbări inexplicabile ale
comportamentului şi personalităţii (la 1 din 5 pacienţi), tulburări emoţionale şi cognitive.
Glioamele constituie circa 50-60% din tumorile primare. Simptomatologia este globală sau focală. Simptomatologia
globală: deficitul cognitiv difuz, care se accentuează lent odată cu progresia formaţiunii, la care se pot asocia
manifestari depresive, maniforme, histeriforme, schizoforme, pseudodemenţiale, confuzionale. Manifestări
paroxistice posibile: crize uncinate, episoade halucinatorii sau de depersonalizare, derealizare cu”dreamy states” ,
absenţe. Simptomatologia focală depinde de localizare. Mai frecvente sunt meningioamele (25% din tumorile
primare cerebrale) care comprimă zone circumscrise corticale generînd simptome focale, crizele epileptice fiind
frecvente. Acestea mai apar în localizările temporale, alături de episoade psihotice postcritice sau intercritice. O
treime din pacienţii cu tumori cerebrale prezintă crize comiţiale ca simptom de prezentare la medic, trei sferturi le
fac la un moment dat în evoluţie. În localizarea temporală mai apar: amnezii, sindrom Korsakof, afazie, depresie,
crize de tip complex parţial, schimbări de personalitate.
Tumorile frontale pot prezenta dezinhibiţia comportamentală moriatică, ce contrastează cu anozodiaforia şi
indiferenţă faţă de ambianţă, alteori alternanţe afective maniform-depresive (mai frecvente în localizarea din girusul
cingular), tulburări confuzionale de tip pseudo-demenţial (dezorientare în locuri familiare, puerilism, avoliţie,
pierderea spontaneităţii gândirii, excentricităţi), incontinenţă urinară. În localizarea orbitară apar akinezie, pierderea
iniţiativei, apatie, pierderea spontaneităţii. Mai pot apărea halucinaţii vizuale, auditive, olfactive.
Localizarea parietală este săracă în simptome psihice. Dacă se află în lobul dominant asociază afazia; tumora de lob
parietal nondominant prezintă neglijarea hemicorpului controlateral şi anozognozie. Mai pot apărea hemipareze,
agnozie, apraxii, crize senzoriale.
Localizarea occipitală poate prezenta halucinaţii vizuale, rareori crize senzoriale colorate, luminoase, geometrice.
Joncţiunea parieto-occipitală produce agnozii vizuale (prosopagnozia-nerecunoaşterea figurii umane).
Tumorile diencefalice şi de ventricul III produc alterări evidente de personalitate şi afectivitate, tulburări vizuale.
Tumorile de ventricul III se manifestă prin sindromul de HIC cu tulburări cognitive, torpoare, pierderea voinţei,
inactivitate. Tumorile talamice prezintă hemipareze, deficite hemisenzoriale (inclusiv) prin secţionarea funcţională a
conexiunilor buclei cortico-striato-palido-talamo-corticale care suprimă aferenţele şi eferenţele frontale. De aceea
simptomele psihice frontale sunt prezente.
Tumorile de trunchi produc ataxie, obnubilare, senzaţie de slăbiciune, mai rar vertij, greaţă, vomă, stări maniforme.
Leziunea directă/indirectă de trunchi produce HIC (cefalee matinală, exacerbată de mişcările capului, rezistentă la
analgezice, vărsături în jet care acutizează cefaleea), bradicardie, crize de tip comiţial/hipertonice, stază papilară fie
bilaterală, cu scăderea uşoară a acuităţii vizuale fie unilaterală, cu atrofie optică contro-laterală (sindromul Foster-
Kennedy).
Tumorile de corp calos pot prezenta o multitudine de simptome psihice (depresive, cognitive, psihotice).
Tumorile de fosă posterioară (subtentoriale) nu se caracterizează printr-o simptomatologie psihiatrică anume. Cele
mai frecvente simptome sunt ataxia, cefaleea.
 
61. Atacul de panica: 
- episoade recurente de anxietate paroxistica, severa, intense, neliniste, senzatie iminenta de moarte; 
- apare imprevizibil, nelegat de o circumstanta exterioara;  
- are caracter crescator (in 10 min atinge maxim) 
- debut brusc, plapitatii, dureri toracice, lesin, senz de cadere, transpiratii, tremor distal 
- simte ca pierde controlul, nu mai e stapan pe sine 
- DSM IV "teama de a nu innebuni" 
- depersonalizare 
- uneori dispnee,greata, frisoane 
- dupa 30min-2h episodul se stinge lasand o stare de usurare, epuizare 
- se repeta (cateva luni) 
- apar comorbiditati: depresie, tulb de personalitate 
- netratata evolueaza ani si se poate complica 
- mai des la femei tinere; varsta medie de debut 16-20 ani 
- sunt studii care atesta o origine genetica 
 
62.Caract clinice ale tulb anxioase generaliz: 
- teama fara obiect pe care o traieste tot timpul 
- anxietate nejustificata si persistenta care nu apare limitata la o anumita circumstantatemporala sau ambientala 
- anxietate "liber flotanta" 
- se acutizeaza in anumite momente 
- simptome: palpitatii, ameteli, senzatie de gura uscata, dificultati de concentrare, tulb de somn 
- in timp duce la scaderea performantelor sociale, personale, de cuplu 
- se asoc cu: tulb de panica, tulb fobice, depresie, alcoolism, rezolutie cronica 
 
63. Tulb (nevroze) fobice: 
-a)fobiile specifice: frecvente, benigne, debut in copilarie/adolescent, dispar sau nu la adult; nesemnificative
pathologic; constau in frică iraţională de situaţii / activităţi / obiecte specifice, care poate lua uneori forma unor crize
anxioase acute (sugerând atacul de panică) sau declanşa perioade cu anxietate generalizată. Se poate ajunge la
conduite de evitare care pot avea consecinţe negative asupra funcţionării normale a persoanei. Cele mai frecvente
sunt fobiile de animale, înălţime (acrofobia), spaţii închise, aglomeraţie (claustrofobie), de obiecte ascuţite.
- teama de un obiect precizat 
- b) agorafobia=frica de spatii deschide si, dupa DSMIV,si de multime, de a calatori cu autobuzul, de a sta la rand 
- este extrem de invalidanta (uneori se pensioneaza) prin dezvoltarea treptata a conduitei de evitare-> izolare
- se asoc frecv cu atacuri de panica; tratament: BZD+ antidepresive+psihoterapie cognitiv-comportamentala
- c) fobia sociala= teama de a nu fi umilit, pus intr-o situatie in care subiectul poate fi observat si criticat 
- se poate ajunge la declansarea unui atac de panica; frecv la adolescenti; evolutie cronica, cu oscilatii. 
 
64. Caract clinice ale tulb obsesiv compulsive: 
- prezenta obsesiilor si compulsiilor care se asociaza si persista si induc pacientului o stare de anxietate continua,
care pot duce la invalidarea pacientului 
- compulsii: definite ca acţiuni repetitive (spălat pe mâini – ablutomanie, numărat excesiv şi inutil, ordonarea la
nesfârşit a obiectelor) sau acte mentale (repetarea în gând a unor cuvinte, rugăciuni, socoteli) pe care persoana le
execută ca urmare a unor obsesii sau a unor reguli rigide impuse, deşi încearcă să li se opună, dar fără să reuşească.
Atunci când subiectul li se opune se declanşează anxietate insuportabilă.
- obsesii: gânduri persistente şi recurente, impulsuri sau imagini intruzive şi inadecvate, cu caracter egodistonic,
dificil de controlat care induc anxietate marcată, pe care pacientul nu le poate ignora, deşi încearcă şi faţă de care
are critică
-conform ICD10: pacientul recunoaste ca sunt propriile ganduri; sunt constant anxiogene; cel putin un gand/obsesie
domina atat de mult incat nu mai opune rezistenta
- se complica cu depresie, alte tulb anxioase 
- afecteaza adultul tanar, mai frecv baietii, evolutie cronica 2/3, fluctuenta 1/3 
-dg diferential: sindrom Tourette, tulburari de personalitate tip borderline, antisocial sau obsesiv-compulsiv,
schizofrenia la debut, hipocondria.

65. Caract clinice ale tulb de stress posttraumatic: 


- apare dupa un stress intens care depaseste experienta obisnuita, acesta fiid considerat trigger-ul unui raspuns
endogen, in cadrul unei vulnerabilitati crescute. Marca tulburării de stress posttraumatic este reiterarea subiectivă a
simptomelor iniţiale şi caracterul lor intruziv
- clinic: retraire mentala a evenimentului sub forma de imagini si ganduri , evitarea oricarei stari evocatoare a
evenimentului stresant, aparitia unor tulb. neurovegetative: somn cu cosmaruri, dificult de concentrare, modificarea
starii emotionale: capacitate scazuta de a reactiona emotional, irascibilitate 
- evolutie: acuta (1-3L), cronica (>3L), tardiva (debut la >6L de la impactul cu stresorul), intermitenta, reziduala
- alterarea functionarii normale 
 
66. Caract clinice ale tulb de somatizare: 
- stare de discomfort subiectiv +/- depresie, anxietate, dominata de acuze somatice multiple si care debuteaza
inainte de 30 ani 
- simptome dureroase in orice parte a corpului, dar care nu au niciodata un echivalent somatic 
- simpt g-I: greata, varsaturi, intoleranta alimentara; c-v: palpitatii, precordalgii; neurologic: conversii, pareze,
parestezii; sexuale: menstruale, de dinamica sexuala 
- simptomatologie refractara la tratament; 
- evolutie cronica; pacient dificil fata de care medicul face contratratament 

67. Hipocondria: Criteriile de diagnostic preluate din D.S.M.-IV sunt următoarele:


A. Preocuparea subiectului în legătură cu faptul că ar avea sau chiar convingerea că are o maladie severă, bazată pe
interpretarea eronată de către acesta a simptomelor corporale;
B. Preocuparea persistă în pofida evaluării medicale corespunzătoare şi a asigurării de contrariu;
C. Convingerea de la primul criteriu nu este de intensitate delirantă (ca în tulburarea delirantă, de tip somatic) şi nu
este limitată la preocuparea circumscrisă la aspect (ca în tulburarea dismorfică corporală);
D. Preocuparea cauzează o detresă sau deteriorare semnificativă în domeniul social, profesional ori în alte domenii
importante de funcţionare;
E. Durata perturbării este de cel puţin 6 luni;
F. Preocuparea nu este explicată mai bine de anxietatea generalizată, tulburarea obsesivo-compulsivă, panică, un
episod depresiv major, anxietatea de separare sau altă tulburare somatoformă.
Pacientul prezintă anxietate şi uneori chiar o uşoară depresie secundare. Frica de prezenţa uneia / mai multor boli
(nosofobia) face parte din hipocondrie. Dacă bolnavul citeşte într-o publicaţie populară despre simptomele unei boli
începe să creadă că o are şi el (boala a mai fost denumită „boala studenţilor în medicină”). Simptomele
hipocondriace sunt influenţate de contextul cultural al pacientului care nu stabileşte o relaţie bună cu medicul
datorită solicitărilor exagerate de examene paraclinice, a unor tratamente anume şi a frustrării pacientului mereu
nemulţumit de atanţia insuficientă care i se acordă. Frustrarea pacientului creşte odată cu trimiterea sa la psihiatru.
Când această preocupare iese din sfera nevrozei, pierzându-şi caracterul critic, poate deveni idee prevalentă /
delirantă intrând în sfera psihozei delirante cu conţinut hipocondriac.

68. Schizofrenia paranoida: (halucinaţii auditive, una sau mai multe idei delirante)
- cel mai comun tip
- domină sindromul paranoid care este cel mai bine exprimat în faza acută a bolii
- există idei delirante de persecuţie, urmărire, otrăvire, control al gândurilor şi ideilor de către ceilalţi, grandoare,
misticism, misiune specială (reformă, mesianic), schimbare corporală (delirante somatice), gelozie, filiaţie (naştere
ilustră), invenţie, relaţie / referinţă (la media, TV, oamenii pe stradă privesc pacientul cu ostilitate, suspiciune, „într-
un fel anume”). Aceast aduce la modificări profunde ale perceperii de sine şi a lumii, se pierd limitele sinelui.

69. Schizofrenia catatonica:  ( este prezent sindromul catatonic)


- tabloul e dominat de tulburările psihomotorii, reprezentate de elemente sau de totalitatea sindromului catatonic
care poate fi întrerupt de perioade de excitaţie violentă (raptusuri catatonice): negativism, atitudine şi posturi bizare
(pentru lungi perioade), rigiditate (posturi rigide împotriva eforturilor de a fi mobilizat), flexibilitate ceroasă
(menţinerea membrelor, corpului, în poziţii impuse din exterior), sindrom: ecomimie – ecolalie – ecopraxie, stupor
(scăderea marcată a reactivităţii la ambianţă, cu reducerea mişcărilor şi activităţii spontane, mutism), uneori
stereotipii, uneori raptusuri (activitate motorie crescută, aparent fără scop, neinfluenţată de stimuli exteriori –
izbucnire brutală, irepresibilă, de raptus)

70. Schizofrenia hebefrenica (dezorganizata): (comportament, vorbire dezorganizată, aplatizarea şi inadecvarea


afectului)
- debut precoce, insidios (15 – 25 ani)
- domină alterarea afectivităţii (dispoziţie superficială, inadecvată, râs prostesc, nemotivat, zâmbete bizare
traducând o atitudine de autosatisfacţie, de nimic motivată, nătângă)
- halucinaţii efemere, fragmentare
- tendinţe la solitudine
- comportament lipsit de scop, imprevizibil, cu manierisme, grimase
- limbaj dezorganizat, stereotipii de fraze incoerente, acompaniate de râs, bufonerii prosteşti
- pronostic rezervat, tocire precoce a afectivităţii şi voinţei.

71. Schizofrenia nediferentiata: (sunt prezente simptome psihotice active în absenţa criteriilor altor forme clinice)
- se întâlnesc elemente ale tulburării schizofrene de tip paranoid, catatonic, hebefrenic, dar nu sunt conforme cu nici
unul cu formele de mai sus, nu se diferenţiază nici o clară predominanţă a unui set particular de caracteristici
diagnostice.
72. Schizofrenia reziduala: (sunt prezente simptome negative; sunt absente semnele pozitive)
- corespunde stadiului tardiv, cronic, „cicatrizat” după multiple episoade paranoide acute, floride. - constă în
predominanţă a simptomelor negative, deficitare: lentoare psihomotorie, hipoactivitate, tocirea afectivităţii
(complet aplatizat), slabă comunicare non – verbală prin sărăcire mimică cu privire indiferentă şi lipsa modulării
vocii, postură pasivă, lipsa autoîngrijirii, izolare socială, gândire sărăcită cu relaxarea asociaţiilor, alogie (gândire
ilogică).
 
73. Ipoteze etiologice in schizofrenie: 
1. Ipoteza vulnerabilitatii genetice sustinuta de studiile pe gemeni si de adoptie: 
- gemenii monozigiti au concordanta de 50% pt schizo, fata de dizigoti (14%) 
- concordanta mai mare pt simptomele negative decat cele pozitive 
- tendinta monozig de a face tipuri identice de schizo 
- studiile de adoptie pe copiii proveniti din mame schizo, adoptati imediat dupa nastere, au dem incidenta mai mare
decat la copiii mamelor normale 
2. ipoteza diateza-stres: sustine o vulnerabilitate mostenita ce determina aparitia bolii prin injurii ale hipocampului
(obstetrical); manifestata prin interactiunea dintre vulnerabilitatea genetica si cea indusa de mediul
psihotraumatizant (adoptii de la mame schizo de catre familii normale, au facut mai rar boala decat cei neadoptati,
asupra carora au act fact defavorizanti antrenati de existenta unei mame schizo )
3. ipoteza dopaminergica: 
- boala este data de cresterea activit dopaminergice  mezolimbice generatoare de simptome positive mediate de
hipoactivitatea cortexului prefrontal generatoare de simptome negative reziduale. Se presupune rolul scaderii
inhibitiei serotoninei asupra eliberarii DA; argumente:
- act neurolepticelor (fenotiazine) dopamino-blocanta 
- similitudinea psihozelor amfetaminice cu schizo 
- scaderea metab dopaminei in LCR, plasma, urina dupa trat neuroleptic 
- cresterea R dopaminergici observata post-mortem in creierul schizo netratati 
4. ipoteza serotoninergica : producerea psihozelor experimentale de care agonistii 5HT si prin act neurolepticelor
atipice (risperidona, olanzapina)care actioneaza si pe receptorii serotoninergici;
5. ipoteza fenilciclidinei si a glutamatului: se bazeaza tot pe inducerea de psihoze experimentale; presupune anomalii
ale sistemului glutamat- dopamina la nivelul circuitului palido-talamic corticostriat.
6. ipoteza GABA-ergica: diminuare a neuronilor GABA-ergici în hipocamp constatată la schizofreni.
7. ipoteza infectiei virale din al III-lea trimestru de sarcina: induce vulnerabilitatea pentru schizofrenie.
5. ipoteza neuroanatomica: 
- implicarea LF (hipofrontalitate la studii de imagistica functionala, constand in scaderea fluxului cerebral prefrontal
si scaderea consumului de glucoza, deci a metabolismului, in aceesi zona, chiar in repaus) 
- lipsa partiala a activarii cortexului prefrontal in timpul testelor functiilor cognitive; hipofrontalitatea ar corela cu
simpt negative 
- largirea spatiilor ventriculare, mai ales la barbati, corelata cu simpt negative 
- scaderea densit neuronale in anumite arii (frontal, motorie) 
- reducerea volumului LT 
 
74. Trat schizofrenie:  recomandarea oricarui medic atunci cand presupune existent bolii este spitalizarea intr-un
serviciu de psihiatrie, obligatoriu.
- faza acuta: cura neuroleptica, medicatie antipsihotica atipica, TEC 
- trat de intretinere 
- trat psihoterapeutic si de reabilitare 
 
75. Partic clinice ale tulb depresive majore (episodul depresiv major): 
- episoade depresive/ de pierdere marcata a interesului si a placerii in activit obisn cu evol ciclica a dispozitiei de la
eutimie la depresie si apoi la remisiuni (si uneori la hipomanie) 
- cand tulb de dispoz este severa, psihotica, se ajunge la perturbareaprof a functiilor cognitive 
- clinic: 
- implica invariabil afectarea dispozitiei ca sentimente de depresie in cea mai mare parte a zilei timp de cel putin 2 s
- diminuarea marcata a interesului si placerii pt toate/aproape toate activit, cea mai mare parte a zilei/aproape in
fiecare zi 
- semne neuroveget sau neurosomatice ale depresiei:  pierdere in G, desi nu tine dieta sau luare in G (cel putin 5%
din G in+/-) intr-o luna, scaderea/cresterea apetitului, insomnie/hipersomnie aproape in fiecare zi, fatigabilitate/lipsa
de energie, sentimente de inutilitate/ culpa excesiva, inadecvata, ganduri recurente de moarte, ideatie suicidara
recurenta, fara un plan anume, inhibitie psihomotorie/neliniste psihomotorie asoc anxietatii de insotire 
- aceste simpt nu trebuie sa se datoreze doliului, abuzului de subst psihoactive sau unor cauze somatice 

76. Ipoteze etiologice ale tulb afective: 


1. vulnerabilitatea genetica: 
- studii fam si de adoptie au aratat un risc crescut la rudele de gradul I, care scade odata cu cosangvinitatea; riscul pt
tulb afective la rudele grad I ale pac cu tulb depresiva majora este de 3 ori mai mare decat in pop gen, dar mai mic ca
pt tulb bipolara 
- studiile de genetica moleculara arata ca ar fi implicat bratul scurt al cromoz 11 si poate cromoz X in transm bolii
bipolare 
2. ipoteza monoaminelor: 
- serotonina ar fi scazuta in fanta sinaptica; este sust de: efectul ISRS, scaderea R 5-HT2 dupa adm antidepresivelor,
scaderea metabolitilor serotoninei in LCR-ul sinucigasilor, scaderea triptofanului (precursor al serotoninei) plasmatic
la depresivi 
- NA scaderea niv a fost dovedita prin scaderea 3-methoxy-4-hidroxiphenyl-glycol (MHPG-metabolit al NA) in LCR si
cresterea lui in manie; sunt leg funct intre receptorii 5-HT2 si NA 
- Dopamina sugerata de studii care fac leg intre boala Parkinson (a gg bazali) si depresie 
 3.Ipoteza neuroendocrină. S-ar datora probabil variaţiilor acţiunii aminelor biogene la nivelul hipotalamusului (în
depresie creste cortizolul prin hiperactivitatea axei hipotalamo-hipofizo-suprarenale). Se asociază diminuarea TSH,
FSH, GH, LH şi a testosteronului.

77. Episodul hipomaniacal: 


- dispozitie expansiva cel putin 4 zile, clar despartita de episodul depresiv;  
- se intalnesc cel putin 3 din: grandiozitate/autostima crescuta, scaderea nevoii de somn (ii ajung 3 ore dupa care se
simte odihnit), logoreea, fuga de idei sau senzatia subiectiva de gandire rapida, distractibilitate, agitatie psihomot/
cresterea activit directionate (scolare, profesionale, sexuale), implicare excesiva in activit placute cu mare potential
prejudiciant 
- episodul duce la schimbarea clara in functionalitatea individului, care nu ii este caracteristica;
- schimbarea de dispozitie e observata de altii 
 
78.Psihopatia paranoida: 
Se caracterizează pe neîncrederea şi suspiciozitatea faţă de ceilalţi, până la a considera că aceştia sunt răuvoitori, vor
să-i prejudicieze, să profite de ei. Acestea se manifestă în variate circumstanţe şi contexte. Au tendinţa de a
interpreta acţiunile oamenilor ca deliberat ameninţătoare (demeaning). Se îndoiesc de loialitatea persoanelor
apropiate şi prietenilor şi ca urmare evită treptat intimitatea şi ajung să se izoleze. Sunt resentimentari (fără motiv
real), ranchiunoşi faţă de jigniri, insulte reale sau imaginare, se simt uşor atacaţi, trataţi cu lipsă de respect şi
reacţionează în consecintă rapid, cu furie sau printr-o actiune razbunatoare - până la a pune la cale răzbunări
“exemplare”. Sunt suspicioşi, geloşi fără motiv pe partenerul marital sau sexual. Ezita sa faca confidente altora
datorita temerii nejustificate că informatia va fi utilizată impotriva sa. Păstrează pizma, invidia, nu uită uşor insultele,
tratarea cu lipsă de consideratie – este plin de resentimente. Se consideră obiectivi, raţionali, justiţiari. Persoanele
din anturaj îi consideră lipsiţi de flexibilitate emoţională şi de resurse afective, rigizi, excesiv de vigilenţi. Când sunt
jigniţi devin excesiv de ostili, pot avea chiar scurte episoade psihotice, gândire referenţială (ca un stadiu prevalent al
delirului de relaţie) care pot necesita tratament psihiatric în urgenţă şi internare în secţia de psihiatrie.La examenul
clinic vedem un ins care nu se poate relaxa, tensionat muscular, lipsit de umor, hiperserios, cauta in situatie si
context probe care sa-i sprijine banuielile. Desi premizele sunt false, rationamentele sale sunt corecte si
binedirectionate. Exprimă gânduri care atestă clar proiecţia, ideile de prejudiciu, si idei ocazionale de referinţă.

79. Psihopatia isterica: 


- comportament dramatic, colorat, demonstrativ, aratat de o pers extroverta, excitabila, excesiv de emotionala 
- inabilitate de a mentine o relatie profunda, care sa presupuna un atasament afectiv real si autentic 
- comporament evident de atragere a atentiei 
- tind sa-si exagereze sentimentele si gandurile 
- daca nu li se acorda atentie, vor plange, vor acuza pe altii 
- pot fi disfunctionali sexual: femei anorgasmice, barbati impotenti, actioneaza in sensul sexual pt a se asigura ca sunt
atractivi pt celalat sex 
- relatii emotionale superficiale, orgoliosi, nestatornici si schimbatori  
- au o puternica dependenta, folosesc un limbaj excesiv de impresionist, lipsit de detalii exacte 
- histrionism=teatralism+ hiperexpresivitate+ plasticitatea atitudinii corporale+ dramatizarea relatarii prin intonatiile
vocii+ recursul la formule de limbaj menite sa frapeze    
 
80. Psihopatia antisociala: 
- acte repetate antisociale sau criminale, dar nu sunt sinonime cu criminalitatea 
- incapacitatea de a se conforma normelor sociale demonstrate inca din adolescenta (chiuleste de la scoala, fuge de
acasa) cel putin pe durata unei nopti si cel putin de 2 ori, cruzimi fata de animale, implicare in viol, distrugere
deliberata a bunurilor altuia, vatamare corporala, furturi;
- pattern de comportament iresponsabil/antisocial inaintea varstei de 15 ani 
- ignorarea normelor sociale, ocupatii ilegale, cu/fara arestari, ranirea altora 
- incapacitatea de a-si face si urma un plan de viitor 
- calatorii din loc in loc fara un scop anume si nu in cautarea unei slujbe, fara sa stie cand i se va termina calatoria 
- totala lipsa de respect fata de adversar, mintind mereu 
- nu a avut niciodata o relatie monogama totala mai mult de un an 
- lipsit de remuscari (considerandu-se indreptatit sa faca rau altora) 
 
81. Psihopatia schizoida: 
Se caracterizează prin excentricitatea comportamentului dominat de retractilitate, detaşare şi indiferenţă faţă de
realităţile înconjurătoare. Nu doresc şi nu iniţiază relaţii şi legături emoţionale nici chiar cu membrii familiei proprii.
În situaţii sociale sunt retraşi, evită de obicei contactul vizual şi conversaţiile spontane (resimt disconfort în a se
angaja într-o acţiune comună cu altul sau alţii pentru că sunt foarte introvertiti, arata o inabilitate de-a lungul intregii
existente de a se infuria si a-si exprima nemultumirea in mod direct). Sunt demne de notat afectul îngust
(constricted) şi politetea lor manierista. Pentru o persoana din afara apar izolati, excentrici, singuratici.Neglijează
aparenţa exterioară, poartă de obicei îmbrăcăminte mai mult sau mai puţin demodată, au preferinţe pentru hoby-uri
singuratice (jocuri pe computer, pescuit) şi pentru ocupaţii care nu îi implică în relaţiile cu publicul (paznici,
meteorologi, astronomi, matematiceni, filozofi), în care de altfel pot excela şi realiza performanţe de excepţie. Pot fi
foarte ataşaţi de animale. Se implică deseori în miscari sau actiuni voluntare legate de promovarea sanatatii sau
pacii, etc, devin vegetarieni, se angreneaza in miscari filosofice sau de asanare a raului social indeosebi daca acestea
nu necesita o implicare in inter-relatii personale. La examenul clinic dau impresia de: raceala, rezervă şi lipsă de
implicare în evenimente cotidiene sau care îi privesc pe alţii, distanţi, calmi si tacuti, nesociabili, izolaţi. Au o bogată
viaţă interioară, cu fantazări inclusiv pe teme sexuale, deseori în compensaţie pentru redusa activitate sexuală.

82. Tulb schizotipala: 


Se caracterizează prin excentricităţi comportamentale evidente. Indivizii cu această tulburare au credinţe particulare
(clarviziuni, telepatie, gândire magică) într-un grad care depăşeşte anumite obiceiuri şi norme acceptate de cultură /
subcultura unei populaţii sau a unui grup, “al şaselea simţ”(ca de ex. credinţa în farmece întâlnită în anumite zone
rurale sau la anumiţi indivizi credincioşi, superstiţii etc.) (Vine in contadictie cu normele sociale in general acceptate
de mediul in care traieste. Convingeri ciudate, gandire magica, (cred in miracole, vraji spirite, simboluri) se pot crede
inzestrati cu puteri speciale, paranormale (capacitatea de a comunica prin ganduri, de a avea clarviziuni, premonitii)
ceea ce ii face sa participe la practici oculte; se apara de sentimentul ca e obiectul preocuparii speciale a celorlalti
(interpreteaza tot ce fac ceilalti ca fiind referitoare la ei “in sens rau”). Excentricităţile se manifestă în modul straniu
şi inadecvat de a se îmbrăca, în vorbirea care este vagă, digresivă, abstractă, cu stereotipii, metafore, detalii excesive,
face dificila comunicarea cu altii şi în mod caricatural, poate culmina cu solilocviul în public. Au capacitati scazute
pentru legaturi apropiate, au relatii interpersonale deficitare, un deficit de adaptare sociala cu disconfort afectiv
acut. De altfel, ei preferă să se izoleze datorită inadecvării lor sociale pe care o percep ei singuri (prefera
izolarea sociala pentru a evita anxietatea generata de relatiile sociale pe care le suporta greu. Pot avea idei de
referinţă, iluzii sau halucinaţii corporale, fenomene de derealizare, depersonalizare, ajungând chiar la episoade de tip
paranoiac, cu păstrarea capacităţii de testare a realităţii şi cu absenţa tulburărilor formale de gândire (care apar în
schizofrenie). Aceste trairi de referinta nu sunt delirante dar indivizii pot face decompensări psihotice în perioade de
stres maxim. Incepe la adultul tanar se “toceste” relativ dupa 40 de ani.Unii pacienţi pot avea un statut social şi
marital acceptabil în timp ce alţii, datorită decompensărilor psihotice şi percepţiei sociale dezavantajoase nu reuşesc
(şi nici nu încearcă să realizeze) acest lucru. Circa 10 % au tentative de suicid sau chiar reuşesc să se sinucidă.

83. Tulb de personalitate obsesionala: 


- ingustare, restrangere emotionala cu reducerea expresivitatii afectelor 
- perfectionism care interfera cu indeplinirea sarcinilor, indica incapacit de a termina o actiune 
- excesiva preocupare cu detalii, reguli, scheme care consuma timpul util 
- insistenta exagerata de a-i determina pe altii sa respecte propriile reguli 
- devotiune excesiva muncii, perseverenta, cu ignorarea distractiilor din timpul liber 
- indecizie  
- scrupulozitate, inflexibilitate in materie de moralitate/principii etice/valori 
- lipsa generozitatii in privinta timpului, banilor 
 
84. Personalitatea pasiv-agresiva: 
Comportament care exprima o agresivitate subiacenta si care este exteriorizata pasiv; caracterizata prin:
obstructionism+amanare, taraganare (procrastination)+incapatanare+ineficienta
Criterii:
-Un pattern invadant, care patrunde peste tot constant (pervasive) de rezistenta pasiva la performanta sociala si
ocupationala, incepand din perioada de adult tanar si prezent in variate contexte ca: amanarea, taraganarea, lasatul
pe mai tarziu (procrastination to put off) a lucrurilor care e nevoie sa fie facute la un termen precis, astfel incat
acesta nu e respectat;
-Devine iritabil, suparat, imbufnat, ursuz (sulky) sau argumentativ cand incearca sa faca ceva ce nu doreste sa faca;
-Pare sa lucreze deliberat lent nu sa faca prost ceva ce nu vrea de fapt sa faca;
-Protesteaza fara justificare ca ceilalti ii cer lucruri nerezonabile;
-Evita obligatiile pretinzand, revendicand, cerand (by climing) ca “a uitat”;
-Crede ca face mai multe decat cred altii ca face;
-Se simte ofensat, iritat, jignit (resend) cand altii ii fac sugestii utile privind modul in care ar putea deveni mai eficient
-Obstructioneaza eforturile altora, sabotandu-le prin inactiunea sau proasta sa actiune care ar trebui de fapt sa le
sprijine acestora demersurile;
-Critica in mod nejustificat/batjocoresc, dispretuiesc (scorn) pe cei aflati in pozitii sociale de autoritate;

85. Psihopatia borderline:


Se caracterizează prin instabilitate şi schimbarea bruscă a echilibrului emoţional, impulsivitate, tulburări de
identitate (plictiseală cronică, senzaţie de ”gol”), comportament recurent suicidal / parasuicidal şi idealizarea
primitivă sau identificarea proiectivă, “splitting”(clivaj) ca mecanisme defensive care perturbă controlul afectiv şi
stabilirea relaţiilor cu ceilalţi. Instabilitatea relaţiilor datorită incapacităţii meninerii unui raport afectiv constant
constituie simptomul central care determină particularităţile existenţei individului borderline: “acting – out”
periodic, cu trăiri intense de furie şi anxietate, consecinţă a “speranţelor” negratificate, a aşteptărilor mereu înşelate
de ceilalţi, a trăirilor de abandon care pot lua forma clinică a unei stări reactive psihotice (microepisoade psihotice -
simptomele lor psihotice sunt mai totdeauna trecatoare, circumscrise sau indoielnice) sau a unei stări disociative.
Pacientii borderline par a fi totdeauna in stare de criza.
Comportamentul pacientului borderline este foarte impredictibil: acte autodistructive repetate, de ex. sectionarea
venelor pentru a smulge compasiunea / ajutorul celorlalti, pentru a-si exprima furia sau pentru a stupefia,
impresiona, paraliza pe ei insisi printr-un afect excesiv. Se plâng de lipsa unui sens real al propriei identitati, de
sentimente cronice de plictiseala/goliciune sufleteasca (= difuziunea identitatii). Prezintă impulsivitate in cel putin
doua domenii care pot deveni autoprejudiciante cum ar fi: cheltuirea banilor , sex, uzul de substante, furtul din
magazine, abuzul de bautura si mancare.
-pattern de relatii interpersonale instabile/intense caracterizate prin alternarea intre extreme pe supraidealizari si
devalorizari;
-instabilitate emotional-dispozitionala poate dura ore, cel mult – cateva zile;
-furie nejustificata si intensa sau pierderea controlului pana chiar la provocarea de conflicte fizice repetitive;

S-ar putea să vă placă și