Carta drepturilor fundamentale a Uniunii

Europene s-a constituit într-un document cu o

istorie, deşi încă scurtă, destul de complexă.
Carta Drepturilor Apărut în contextul definitivării Tratatului de la
Nisa, inclus în proiectul eşuat de Tratat instituind o
Constituţie pentru Europa, va dobândi forţa unui
Fundamentale ale omului act de drept primar comunitar odată cu intrarea în
vigoare a Tratatului de la Lisabona.
Ce conţine acest document? Care sunt sursele

în Uniunea Europeană
sale de inspiraţie? care îi va fi locul în dreptul
comunitar? Sunt câteva din întrebările la care s-a
încercat să se răspundă în cadrul acestui studiu.

Dan Niţă
Editor WWW.EUROPEANA.RO

ASPECTE INTRODUCTIVE

Încă din timpurile cele mai vechi, pe planul relaţiilor dintre state s-au
manifestat anumite preocupări cu caracter umanitar. Ele vizau însă numai anumite
categorii, specifice, determinate, ca de pildă trimişii diplomatici (soli) cărora li se
recunoştea inviolabilitatea (sancti habentur legati), sau persoanele necombatante
(femeile, copii) care urmau să fie cruţate în cazul cuceririi unor cetăţi 1. Totuşi,
sorgintea concepţiei „drepturilor omului” se găseşte în sistemele de gândire stoice,
naturaliste greceşti şi romane din antichitate2. Ele au evoluat apoi, în funcţie de fiecare
perioadă istorică, atât în ceea ce priveşte aria de manifestare cât şi a formei. În prezent,
doctrina de specialitate identifică3:

1
Grigore Geamănu, Drept internaţional public, vol. II, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
1983, p. 443.
2
Ionel Cloşcă, Ioan Suceavă, Tratat de Drepturile Omului, Editura Europa Nova, Bucureşti, 1995, p.
25.
3
Ioan Vida, Drepturile omului în reglementări internaţionale, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1999, p
19-20.

© www.studiijuridice.ro – Toate drepturile rezervate!

1
 a) Drepturi civile şi politice, numite şi de „primă generaţie”. În această
categorie, se includ: dreptul la viaţă; interzicerea torturii, a aplicării unor pedepse sau
tratamente crude, inumane ori degradante; interzicerea sclaviei; interzicerea muncii
forţate; dreptul fiecăruia la libertatea şi securitatea persoanei sale; dreptul persoanelor
arestate sau deţinute de a fi tratate cu umanitate etc.;
b) Drepturile economice, sociale şi culturale, numite şi de „a doua generaţie”.
În această categorie se includ: dreptul la munca liber aleasă sau acceptată, care să
asigure, îndeosebi, un salariu echitabil şi o recunoaştere egală pentru o muncă de
valoare egală; dreptul oricărei persoane de a se bucura de condiţii de muncă juste şi
prielnice; dreptul egal pe care îl au bărbatul şi femeia de a beneficia de drepturi
economice, sociale şi culturale etc.;
c) Drepturile omului din „a treia generaţie”. Acestea sunt aşa-numitele
„drepturi de solidaritate”, respectiv dreptul la mediu înconjurător sănătos, dreptul la
mediu social corespunzător, dreptul la pace şi securitate, dreptul la dezvoltare.
Uniunea Europeană a apărut pe baza unui proiect european al statelor
democratice occidentale, pornit în anii `50. Este normal astfel ca ea să aibă ca una
dintre cele mai importante caracteristici problematica respectării drepturilor omului,
problematică pe care blocul capitalist a folosit-o pe post de stindard în campania
propagandistică din timpul războiului rece.
Drepturile fundamentale şi valorile democratice sunt respectate în statele
membre ale Uniunii Europene, atât în baza reglementărilor de drept intern prezente
inclusiv în actelor juridice fundamentale precum constituţiile, cât şi în reglementări de
drept internaţional cum ar fi4:
 Convenţia europeană a drepturilor omului (1950);
 Declaraţia universală a drepturilor omului (1948);
 Carta socială europeană (1962);
 Carta comunitară a drepturilor sociale fundamentale ale lucrătorilor
(1996).
4
Mihaela Vrabie, Cetăţenie şi drepturi europene, Editura Tritonic, Bucureşti, 2007, p. 16.

© www.studiijuridice.ro – Toate drepturile rezervate!

2
 Angajamentul Uniunii faţă de aceste valori a fost reafirmat, în mod oficial în
Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.
În ceea ce priveşte evoluţia care a dus la apariţia Cartei, după cum arată
doctrina de specialitate, îşi găseşte originile în 1994, când un proiect al drepturilor
fundamentale a fost inserat în decizia, privind „Proiectul unei constituţii europene"
care a fost prezentat Parlamentului European, el reluând Declaraţia din 1989. Urmând
acest curs, Consiliul European de la Koln a hotărât, la 3 şi 4 iulie 1999, elaborarea unei
Carte Europene a Drepturilor Fundamentale5. Astfel, în cadrul Consiliului de la
Tampere, din 15 şi 16 octombrie 1999, s-a format un organism special - Convenţia -
alcătuit din reprezentanţi ai şefilor de stat şi de guvern, ai instituţiilor comunitare şi ai
altor instituţii europene şi naţionale, însărcinat cu elaborarea Cartei.
Prima reuniune a Convenţiei s-a ţinut la 17 decembrie 1999, lucrările fiind
finalizate în septembrie 2000 şi, la reuniunea şefilor de stat şi de guvern, de la Biaritz,
din octombrie 2000, s-a cerut Parlamentului European, Consiliului european si
Comisiei să aprobe Carta6. Parlamentul european, în continuare, şi-a manifestat voinţa,
în sensul acordului, în data de 14 noiembrie 2000, iar Comisia la 6 decembrie 2000.
Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene a fost oficial proclamată
de Parlamentul European, Consiliu şi Comisie la 7 decembrie 2000, cu ocazia
Conferinţei Interguvernamentale (CIG) asupra Tratatului de la Nisa7. Aceasta CIG are
meritul şi de a finaliza formarea Tratatului de la Nisa, semnat de guvernele statelor
membre la 26 februarie 20018. Prin acest Tratat s-au modificat Tratatul privind
Uniunea Europeană, Tratatele care instituie Comunităţile europene şi unele acte

5
Gilbert Gornig, Ioana Eleonora Rusu, Dreptul Uniunii Europene, Editura C.H. Beck, Bucureşti,
2006, p. 108.
6
Stelian Scăunaş, Uniunea Europeană. Construcţie. Instituţii. Drept, Editura All Beck, Bucureşti,
2005, p. 132-133.
7
Radu Carp, Proiectul politic european. De la valori la acţiune comună, Editura Universităţii din
Bucureşti, Bucureşti, 2006, p. 30.
8
Marin Voicu, Politicile comunitare în Constituţia Uniunii Europene, Editura Lumina Lex, Bucureşti,
2005, p. 15.

© www.studiijuridice.ro – Toate drepturile rezervate!

3
asociate acestora9. Proclamarea Cartei în 2000 nu a reprezentat însă decât un
angajament politic, fără forţă juridică obligatorie10.
Consiliul European a decis, prin Declaraţia de la Laeken din 15 decembrie
2001, stabilirea unei Convenţii Europene pentru Viitorul Europei, sub preşedinţia lui
Valery Giscard D'Estaing. Problemele legate de includerea Cartei în tratate au fost
incluse în mandatul acestei Convenţii, aşa cum a fost acesta prezentat de Consiliu. În
consecinţă, Convenţia a creat un Grup de Lucru (nr. II), plasat sub autoritatea
comisarului UE, Antonio Vitorino, pentru examinarea mijloacelor şi a consecinţelor
includerii cartei în proiectul de tratat de instituire a unei Constituţii pentru Europa.
Rezultanta a fost integrarea în întregime a Cartei în partea a II-a a proiectului de Tratat
instituind o Constituţie pentru Europa.
În urma blocajului procesului de ratificare al tratatului constituţional european,
s-a ajuns la soluţia unui nou Tratat de reformă. Acesta, denumit Tratatul de la
Lisabona, a fost semnat în decembrie 2007. În ceea ce priveşte Carta, aceasta a fost
semnată la Strasbourg, tot în decembrie 2007, de către preşedintele Parlamentului
European, Hans-Gert Pöttering, preşedintele Comisiei Europene, José Manuel Barroso
şi preşedintele în exerciţiu al Consiliului Uniunii, José Sócrates, conform Tratatului de
la Lisabona urmând să primească acelaşi caracter obligatoriu ca şi tratatele Uniunii.
Astfel, art. 1 punctul 8 din Tratatul de la Lisabona prevede că articolul 6 alineatul (1)
din Tratatul privind Uniunea Europeană va fi înlocuit cu următorul articol:
„Uniunea recunoaşte drepturile, libertăţile şi principiile prevăzute în Carta
Drepturilor Fundamentale din 7 decembrie 2000, astfel cum a fost adaptată la [12
decembrie 2007], care are aceeaşi valoare juridică cu cea a tratatelor.
Dispoziţiile cuprinse în cartă nu extind în nici un fel competenţele Uniunii
astfel cum sunt definite în tratate.
Drepturile, libertăţile şi principiile prevăzute în cartă se interpretează în
conformitate cu dispoziţiile generale din titlul VII al cartei privind interpretarea şi

9
Marin Voicu, Drept comunitar. Teorie şi jurisprudenţă, Editura Ex Ponto, Constanţa, 2002, p. 12.
10
www.europa.eu.

© www.studiijuridice.ro – Toate drepturile rezervate!

4
punerea sa în aplicare şi cu luarea în considerare în mod corespunzător a explicaţiilor
menţionate în cartă, care prevăd izvoarele acestor dispoziţii.”
Trebuie precizat că, în conformitate cu articolul 51, „dispoziţiile cartei se
adresează instituţiilor, organelor, oficiilor şi agenţiilor Uniunii, cu respectarea
principiului subsidiarităţii, precum şi statelor membre numai atunci când pun in
aplicare dreptul Uniunii.”
În afară de aceasta, alte trei texte ale conferinţei interguvernamentale din 2007
se raportează la cartă: Protocolul nr. 7 privind aplicarea cartei în Polonia şi în Regatul
Unit, Declaraţia nr. 51 a Poloniei cu privire la cartă şi Declaraţia nr. 53 a Poloniei cu
privire la Protocolul privind aplicarea cartei în Polonia şi în Regatul Unit. Regimul
special convenit cu Regatul Unit şi Polonia a permis păstrarea caracterului juridic
obligatoriu al cartei, precum şi aplicarea integrală şi deplină a acesteia la celelalte 25
de state membre.

© www.studiijuridice.ro – Toate drepturile rezervate!

5
 CONŢINUTUL CARTEI

Carta cuprinde, într-un text unic, pentru prima dată în istoria U.E., ansamblul
drepturilor civile, politice, economice şi sociale ale cetăţenilor europeni, precum şi ale
tuturor persoanelor care trăiesc pe teritoriul Uniunii. După cum remarcă unii autori de
drept comunitar, această Cartă este un exemplu pentru tendinţa Uniunii Europene de a-
şi crea propriul sistem al drepturilor omului, separat de cel al Convenţiei europene şi a
Curţii Europene a Drepturilor Omului11.
Aceste drepturi sunt grupate în 6 capitole, după cum urmează:
 Demnitatea;
 Libertatea;
 Egalitatea;
 Solidaritatea;
 Cetăţenia;
 Justiţia.

DEMNITATEA
Este de observat că, dacă dreptul la viaţă este primul drept substanţial
reglementat de Convenţia europeană a drepturilor omului12, textul Cartei regăsit în
Constituţia Europeană se deschide cu dreptul la demnitate. Astfel, conform art. II-1 din
Constituţia Europeană:
„Demnitatea umană este inviolabilă. Ea trebuie respectată şi protejată”.
Dreptul la demnitatea umană se află la baza drepturilor fundamentale, fiind
consacrat încă din anul 1948, de către Declaraţia universală a drepturilor omului, în
Preambulul său. Dreptul la demnitate este prezent de altfel şi în cadrul Convenţiei

11
Henri Labayale, Droits fondamentaux et droit européen, AJDA, 1998, p. 86.
12
Corneliu Bîrsan, Uniunea Europeană şi Convenţia europeană a drepturilor omului: Unitate sau
dualitate în protecţia europeană a drepturilor omului?, în R.R.D.C. nr. 1/2003, Editura Rosetti,
Bucureşti, 2003, p. 156.

© www.studiijuridice.ro – Toate drepturile rezervate!

6
Europene a Drepturilor Omului (CEDO), deşi nu este expres reglementat în nici unul
dintre articolele sale13. Trebuie subliniat că el nu este numai un drept fundamental în
sine, ci chiar baza drepturilor fundamentale, făcând parte din substanţa tuturor
drepturilor înscrise în Cartă14.
În următoarele articole se face referire la:
- Dreptul la viaţă15;
- Dreptul la integritate al persoanei16;
- Interzicerea torturii şi a pedepselor sau tratamentelor inumane sau
degradante17;
- Interzicerea sclaviei şi a muncii forţate18.
Prevederile din acest capitol preiau multe dintre cele conţinute de Convenţia
europeană a drepturilor omului.
Referitor la dreptul la viaţă, primul alineat al articolului preia dispoziţiile art. 2
din Convenţia europeană a drepturilor omului19, iar cel de-al doilea alineat, care
interzice pedeapsa cu moartea, preia dispoziţiile art. l din Protocolul adiţional nr. 6 la
Convenţia europeană a drepturilor omului. Aceasta prevedea şi cazurile în care
13
Ion Gâlea, Aniela Băluţ, Augustina Dumitraşcu, Cristina Morariu, Tratatul instituind o
Constituţie pentru Europa - text comentat şi adnotat, Ministerul Afacerilor Externe, 2004, p. 57.
14
Stelian Scăunaş, op. cit., p. 134.
15
Conform art. 2 al Cartei:
(1) Orice persoană are dreptul la viaţă.
(2) Nimeni nu poate fi condamnat la pedeapsa cu moartea sau executat”.
16
Conform art. 3 al Cartei:
(1) Orice persoană are dreptul la integritate fizică şi psihică.
(2) În domeniile medicinei şi biologiei trebuie respectate în special:
(a) consimţământul liber şi în cunoştinţă de cauză al persoanei interesate, în conformitate cu procedurile
prevăzute de lege;
(b) interzicerea practicilor de eugenie, în special a celor care au drept scop selecţia persoanelor;
(c) interzicerea utilizării corpului uman şi a părţilor sale, ca atare, ca sursă de profit;
(d) interzicerea clonării fiinţelor umane în scopul reproducerii”.
17
Conform art. 4 al Cartei:
„Nimeni nu poate fi supus torturii şi nici pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante”.
18
Conform art. 5 al Cartei:
„(1) Nimeni nu poate fi ţinut în sclavie sau în servitute.
(2) Nimeni nu poate fi constrâns să efectueze o muncă forţată sau obligatorie.
(3) Traficul de fiinţe umane este interzis”.
19
Pentru jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului cu privire la acest domeniu, a se vedea
Marin Voicu, Protecţia europeană a drepturilor omului. Teorie şi jurisprudenţă, Editura Lumina Lex,
Bucureşti, 2001, p. 40 şi urm.

© www.studiijuridice.ro – Toate drepturile rezervate!

7
moartea nu este considerată ca fiind cauzată prin încălcarea reglementării,
respectiv în care aceasta ar rezulta dintr-o recurgere absolut necesară la forţă20.
În ceea ce priveşte dreptul la integritate, Carta drepturilor fundamentale intră pe
un tărâm nou în cadrul reglementărilor drepturilor omului, cel al problematicii legate
de medicină şi biologie.
În domeniul interzicerii torturii şi a pedepselor sau tratamentelor inumane sau
degradante, Carta preia integral dispoziţiile art. 3 din Convenţia europeană a
drepturilor omului. În acela al interzicerii sclaviei şi a muncii forţate, se preiau formele
de reglementare prezente în art. 4 CEDO dar şi reglementările Convenţiei Europol cu
privire la interzicerea traficului cu fiinţe umane21.

LIBERTĂŢILE
În cadrul capitolului privind libertăţile, sunt citate următoarele:
- Dreptul la libertate şi la siguranţă22;
- Respectarea vieţii private şi de familie23;
- Protecţia datelor cu caracter personal24;
- Dreptul la căsătorie şi dreptul de a întemeia o familie25;
- Libertatea de gândire, de conştiinţă şi de religie26;
20
Marin Voicu, op. cit., p. 50-51.
21
Ion Gâlea, Aniela Băluţ, Augustina Dumitraşcu, Cristina Morariu, op. cit., p. 58.
22
Conform art. 6 din Cartă:
„Orice persoană are dreptul la libertate şi la siguranţă”.
23
Conform art. 7 din Cartă:
„Orice persoană are dreptul la respectarea vieţii private şi de familie, a domiciliului şi a secretului
comunicaţiilor”.
24
Conform art. 8 din Cartă:
„(1) Orice persoană are dreptul la protecţia datelor cu caracter personal care o privesc.
(2) Asemenea date trebuie tratate în mod corect, în scopurile precizate şi pe baza consimţământului
persoanei interesate sau în temeiul unui alt motiv legitim prevăzut de lege. Orice persoană are dreptul de
acces la datele colectate care o privesc, precum şi dreptul de a obţine rectificarea acestora.
(3) Respectarea acestor norme se supune controlului unei autorităţi independente”.
25
Conform art. 9 din Cartă:
„Dreptul la căsătorie şi dreptul de a întemeia o familie sunt garantate în conformitate cu legile interne
care reglementează exercitarea acestor drepturi”.
26
Conform art. 10 din Cartă:
„(1) Orice persoană are dreptul la libertatea de gândire, de conştiinţă şi de religie. Acest drept implică
libertatea de a-şi schimba religia sau convingerea, precum şi libertatea de a-şi manifesta religia sau

© www.studiijuridice.ro – Toate drepturile rezervate!

8
 - Libertatea de exprimare şi de informare27;
- Libertatea de întrunire şi de asociere28;
- Libertatea artelor şi ştiinţelor29;
- Dreptul la educaţie30;
- Libertatea de alegere a ocupaţiei şi dreptul la muncă31;
- Libertatea de a desfăşura o activitate comercială32;
- Dreptul de proprietate33;

convingerea individual sau colectiv, în public sau în particular, prin intermediul cultului, învăţământului,
practicilor şi îndeplinirii riturilor.
(2) Dreptul la obiecţie pe motive de conştiinţă este recunoscut în conformitate cu legile interne care
reglementează exercitarea acestui drept”.
27
Conform art. 11 din Cartă:
„(1) Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie şi
libertatea de a primi sau de a transmite informaţii sau idei fără amestecul autorităţilor publice şi fără a
ţine seama de frontiere.
(2) Libertatea şi pluralismul mijloacelor de informare în masă sunt respectate”.
28
Conform art. 12 din Cartă:
„(1) Orice persoană are dreptul la libertatea de întrunire paşnică şi la libertatea de asociere la toate
nivelurile şi în special în domeniile politic, sindical şi civic, ceea ce implică dreptul oricărei persoane de
a înfiinţa împreună cu alte persoane sindicate şi de a se afilia la acestea pentru apărarea intereselor sale.
(2) Partidele politice la nivelul Uniunii contribuie la exprimarea voinţei politice a cetăţenilor Uniunii”.
29
Conform art. 13 din Cartă:
„Artele şi cercetarea ştiinţifică sunt libere. Libertatea universitară este respectată”.
30
Conform art. 14 din Cartă:
„(1) Orice persoană are dreptul la educaţie, precum şi la accesul la formare profesională şi formare
continuă.
(2) Acest drept include posibilitatea de a urma gratuit învăţământul obligatoriu.
(3) Libertatea de a înfiinţa instituţii de învăţământ cu respectarea principiilor democratice, precum şi
dreptul părinţilor de a asigura educarea şi instruirea copiilor lor, potrivit propriilor convingeri religioase,
filozofice şi pedagogice, sunt respectate în conformitate cu legile interne care reglementează exercitarea
acestora”.
31
Conform art. 15 din Cartă:
„(1) Orice persoană are dreptul la muncă şi dreptul de a exercita o ocupaţie aleasă sau acceptată în mod
liber.
(2) Orice cetăţean al Uniunii are libertatea de a-şi căuta un loc de muncă, de a lucra, de a se stabili sau
de a presta servicii în orice stat membru.
(3) Resortisanţii ţărilor terţe care sunt autorizaţi să lucreze pe teritoriul statelor membre au dreptul la
condiţii de muncă echivalente acelora de care beneficiază cetăţenii Uniunii”.
32
Conform art. 16 din Cartă:
„Libertatea de a desfăşura o activitate comercială este recunoscută în conformitate cu dreptul Uniunii şi
cu legislaţiile şi practicile naţionale”.
33
Conform art. 17 din Cartă:
„(1) Orice persoană are dreptul de a deţine în proprietate, de a folosi, de a dispune şi de a lăsa moştenire
bunurile pe care le-a dobândit în mod legal. Nimeni nu poate fi lipsit de bunurile sale decât pentru o
cauză de utilitate publică, în cazurile şi condiţiile prevăzute de lege şi în schimbul unei despăgubiri juste

© www.studiijuridice.ro – Toate drepturile rezervate!

9
 - Dreptul de azil34;
- Protecţia în caz de strămutare, expulzare sau extrădare35.
Acest domeniu al „libertăţilor” este acela în care Uniunea deja avea, cel puţin
în câteva aspecte, reglementări şi o jurisprudenţă destul de masivă. Se face referire aici
în special la cele patru libertăţi de circulaţie – a persoanelor, capitalurilor, bunurilor şi
serviciilor – care au reprezentat de multe ori semnul cel mai tangibil al apartenenţei la
spaţiul comunitar36. Referiri la aceste libertăţi se fac încă din Tratatele institutive,
astfel, în Tratatul de la Roma care a pus bazele Comunităţii Economie Europene, se
făcea referire la37:
- Crearea unei pieţe comune între statele semnatare ca modalitate de a atinge
obiectivul mai înalt, acela al „unei dezvoltări economice armonioase şi al creşterii
standardului de viaţă al cetăţenilor din statele semnatare”.
- Pentru a realiza un asemenea obiectiv, aşa cum se arată în art. 9 al tratatului,
„Comunitatea se va baza pe o uniune vamală”, ceea ce este similar înlăturării taxelor
vamale şi tuturor măsurilor echivalente plus instituirea unui tarif vamal extern şi a unei
politici comerciale comune faţă de ţările terţe.
- Tratatul se referă şi la două politici comune sectoriale — la politica în
domeniul transportului şi la aceea a agriculturii.

acordate în timp util pentru pierderea pe care a suferit-o. Folosinţa bunurilor poate fi reglementată prin
lege în limitele impuse de interesul general.
(2) Proprietatea intelectuală este protejată”.
34
Conform art. 18 din Cartă:
„Dreptul de azil este garantat cu respectarea normelor prevăzute de Convenţia de la Geneva din 28 iulie
1951 şi de Protocolul din 31 ianuarie 1967 privind statutul refugiaţilor şi în conformitate cu Tratatul
privind Uniunea Europeană şi cu Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (denumite în
continuare „tratatele”)”.
35
Conform art. 19 din Cartă:
„(1) Expulzările colective sunt interzise.
(2) Nimeni nu poate fi strămutat, expulzat sau extrădat către un stat unde există un risc serios de a fi
supus pedepsei cu moartea, torturii sau altor pedepse sau tratamente inumane sau degradante”.
36
Dumitru Miron, Laura Păun, Alina Dima, Violeta Băjenaru, Ovidiu Săvoiu, Economia integrării
europene, Editura ASE, Bucureşti, 2001, p. 128.
37
Mihaela Crăcană, Marcel Căpăţână, Libera circulaţie a persoanelor, bunurilor, serviciilor şi
capitalurilor, Editura Tritonic, Bucureşti, 2007, p. 12.

© www.studiijuridice.ro – Toate drepturile rezervate!

10
 - Prevederi referitoare la funcţionarea regulilor de piaţă şi ale concurenţei în
cadrul pieţei comune.
Odată cu semnarea Actului Unic European, Comunitatea a urmat pe drumul
definitivării pieţei unice europene. Şi celelalte tratate au preluat şi aprofundat domeniul
libertăţilor fundamentale din Uniune, inclusiv în proiectul de Tratat instituind o
Constituţie pentru Europa sau în Tratatul de reformă de la Lisabona existând referiri cu
privire la el.
Carta duce mai departe reglementările libertăţilor fundamentale ale Uniunii
Europene, extrapolând domeniul acestora la aspecte precum libertatea de exprimare,
dreptul la educaţie, azilul, arii care se regăsesc majoritatea şi în Convenţia Europeană a
Drepturilor Omului, actul din care îşi trag seva multe din reglementările documentului
comunitar. Acolo unde CEDO nu este bază directă de pornire pentru noile prevederi,
ea este cel puţin la nivel indirect, cum este cazul dreptului la educaţie citat în
Protocolul adiţional la Convenţia pentru apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor
fundamentale din 1952, la art. 2, unde se vorbeşte despre „dreptul de instruire” 38. La fel
este cazul şi protecţiei în caz de evacuare, expulzare sau extrădare, unde regăsim
Protocolul Adiţional nr. 4 la Convenţia europeană a drepturilor omului39.
Un alt aspect demn de menţionat în acest loc este şi faptul că şi acolo unde
reglementările comunitare nu formau un corp bine conturat cu privire la una din
problemele legate de acest capitol, se putea ca jurisprudenţa Curţii de la Luxembourg
să fie destul de consistentă. Se poate da ca exemplu aici dreptul de proprietate unde
Curtea deja a decis că el este garantat în sistemul ordinii juridice comunitare şi se
realizează atât în conformitate cu dispoziţiile comune ale constituţiilor statelor membre
cât şi cu cele ale art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia europeană40.
Un alt aspect deosebit este acela al dreptului de azil, care îşi are originea în
dispoziţiile art. 63 TCE, ce impun Uniunii să respecte Convenţia de la Geneva cu
38
Lidia Barac, Europa şi drepturile omului. România şi drepturile omului, Editura Lumina Lex,
Bucureşti, 2001, p. 64 şi urm.
39
Stelian Scăunaş, op. cit., p. 137.
40
A se vedea CJCE, 13 decembrie 1979, Liselotte Haner c/ Rheinhard - Pfalz, cauza 87/1979, Recueil,
p. 1274.

© www.studiijuridice.ro – Toate drepturile rezervate!

11
privire la refugiaţi, precum şi în Protocolul privind Marea Britanie, Irlanda şi
Danemarca, anexate Tratatului de la Amsterdam. De asemenea, prevederile acestui
articol sunt în spiritul Protocolului privind azilul, anexat TCE41.
În ceea ce priveşte domeniul protecţiei datelor cu caracter personal, un drept
deosebit de important în contextul societăţii contemporane în care informaţia constituie
unul din elementele centrale ale vieţii de zi cu zi, articolul din Cartă reia o serie de
prevederi atât comunitare, articolul 286 TCE, directiva 95/46/EC a Parlamentului
European si a Consiliului cât şi prevederi CEDO, articolul 8 şi ale Consiliului Europei,
Convenţia Consiliului Europei din 28 ianuarie 1981 privind protecţia indivizilor cu
privire la procesarea automată a datelor personale42.
În ceea ce priveşte libertatea de exprimare, domeniul a cunoscut deja la nivel
comunitar o consacrare importantă prin deciziile Curţii de justiţie care au precizat
inclusiv limitările sale. Astfel, s-a decis că necesitatea menţinerii libertăţii presei poate
justifica restricţii la libera circulaţie a mărfurilor, cu aplicarea principiului
proporţionalităţii între măsurile aplicate şi scopul lor, dar cu apărarea pluralismului de
idei ca element determinant al punerii în valoare a libertăţilor de exprimare prevăzută
de art. 10, care fac parte dintre drepturile fundamentale apărate de ordinea de drept
comunitară43.
Libertatea de întrunire şi asociere preia şi din prevederile Cartei Comunitare
privind drepturile sociale fundamentale ale muncitorilor, ori din cele ale TCE.
Carta socială comunitară şi Carta comunitară privind drepturile sociale
fundamentale ale muncitorilor au un impact şi asupra prevederilor Carte drepturilor
fundamentale relative la libertatea profesională şi dreptul la muncă sau la libertatea de
a desfăşura o activitate comercială.

EGALITATEA
În cadrul capitolului intitulat „Egalitatea”, sunt citate următoarele drepturi:
41
Mihaela Vrabie, op. cit., p. 36.
42
Ion Gâlea, Aniela Băluţ, Augustina Dumitraşcu, Cristina Morariu, op. cit., p. 58.
43
Corneliu Bîrsan, op. cit., R.R.D.C., p. 29.

© www.studiijuridice.ro – Toate drepturile rezervate!

12
 - Egalitatea în faţa legii44;
- Nediscriminarea45;
- Diversitatea culturală, religioasă şi lingvistică46;
- Egalitatea între femei şi bărbaţi47;
- Drepturile copilului48;
- Drepturile persoanelor în vârstă49;
- Integrarea persoanelor cu handicap50.
Egalitatea şi nediscriminarea sunt cele două mari principii de drept
internaţional care guvernează materia drepturilor omului, ele fiind garantul demnităţii
umane. Principiile respective postulează dreptul de exercitare a tuturor drepturilor
recunoscute şi asigurarea protecţiei fiecărei persoane în faţa eventualelor abuzuri ale
autorităţii. Dimpotrivă, inegalitatea şi discriminarea sunt o negaţie a drepturilor şi
44
Conform art. 20 din Cartă:
„Toate persoanele sunt egale în faţa legii”.
45
Conform art. 21 din Cartă:
„(1) Se interzice discriminarea de orice fel, bazată pe motive precum sexul, rasa, culoarea, originea
etnică sau socială, caracteristicile genetice, limba, religia sau convingerile, opiniile politice sau de orice
altă natură, apartenenţa la o minoritate naţională, averea, naşterea, un handicap, vârsta sau orientarea
sexuală.
(2) În domeniul de aplicare a tratatelor şi fără a aduce atingere dispoziţiilor speciale ale acestora, se
interzice orice discriminare pe motiv de cetăţenie”.
46
Conform art. 22 din Cartă:
„Uniunea respectă diversitatea culturală, religioasă şi lingvistică”.
47
Conform art. 23 din Cartă:
„Egalitatea între femei şi bărbaţi trebuie asigurată în toate domeniile, inclusiv în ceea ce priveşte
încadrarea în muncă, munca şi remunerarea.
Principiul egalităţii nu exclude menţinerea sau adoptarea de măsuri care să prevadă avantaje specifice în
favoarea sexului sub-reprezentat”.
48
Conform art. 24 din Cartă:
„(1) Copiii au dreptul la protecţia şi îngrijirile necesare pentru asigurarea bunăstării lor. Ei îşi pot
exprima în mod liber opinia. Aceasta se ia în considerare în problemele care îi privesc, în funcţie de
vârsta şi gradul lor de maturitate.
(2) În toate acţiunile referitoare la copii, indiferent dacă sunt realizate de autorităţi publice sau de
instituţii private, interesul superior al copilului trebuie să fie considerat primordial.
(3) Orice copil are dreptul de a întreţine cu regularitate relaţii personale şi contacte directe cu ambii
părinţi, cu excepţia cazului în care acestea sunt contrare interesului său”.
49
Conform art. 25 din Cartă:
„Uniunea recunoaşte şi respectă dreptul persoanelor în vârstă de a duce o viaţă demnă şi independentă şi
de a participa la viaţa socială şi culturală”.
50
Conform art. 26 din Cartă:
„Uniunea recunoaşte şi respectă dreptul persoanelor cu handicap de a beneficia de măsuri care să le
asigure autonomia, integrarea socială şi profesională, precum şi participarea la viaţa comunităţii”.

© www.studiijuridice.ro – Toate drepturile rezervate!

13
libertăţilor fundamentale ale persoanei umane51. Este astfel de înţeles de ce aceste
drepturi sunt reglementate aproape în toate instrumentele juridice internaţionale
importante ale drepturilor omului, începând cu Declaraţia universală a drepturilor
omului din 10 decembrie 1948, care în art. l prevede: "Toate fiinţele umane se nasc
libere şi egale în demnitate şi în drepturi, ele sunt înzestrate cu raţiune şi conştiinţă şi
trebuie să se poarte unele faţă de celelalte în spiritul fraternităţii", iar articolul 2
dispune că "Fiecare om se poate prevala de toate drepturile şi de toate libertăţile
proclamate în prezenta Declaraţie, fără nici o deosebire, ca de exemplu, de rasă,
culoare, sex, limbă sau religie, de opinie politică iau de orice altă opinie, de origine
naţională sau rasială, de avere, de naştere sau decurgând din orice altă situaţie"52.
Principalele direcţii în care a acţionat Organizaţia Naţiunilor Unite au fost:
1. Eradicarea rasismului şi a discriminării rasiale. Rasismul constituia, în
momentul creării Naţiunilor Unite, cel mai amplu fenomen care afecta drepturile a sute
de milioane de fiinţe umane.
2. Înlăturarea discriminărilor dintre bărbat şi femeie, care o plasa pe aceasta din
urmă într-o flagrantă situaţie de inegalitate.
3. Combaterea prejudecăţilor şi a intoleranţei.
Revenind la Carta europeană, se poate observa că şi acest domeniu este tratat în
majoritatea sa la fel ca în reglementările conţinute de Convenţia Europeană a
Drepturilor Omului. Totuşi, alte surse de inspiraţie pentru legiuitorul comunitar au mai
fost şi:
- tratatele comunitare,
- Convenţia privind drepturile omului şi biomedicinei referitoare la moştenirea
genetică, şi interzice orice discriminare bazată în special pe motive de sex, rasă,
culoare, origini etnice sau sociale, caracteristici genetice, limbă, religie sau convingeri,
opinii politice sau orice altă opinie, apartenenţă la o minoritate naţională, avere,
naştere, handicap, vârstă sau orientare sexuală;

51
Ionel Cloşcă, Ion Suceavă, op. cit., p. 79.
52
Ioan Vida, op. cit., p. 50.

© www.studiijuridice.ro – Toate drepturile rezervate!

14
 - Carta socială europeană revizuită, din 3 mai 1996;
- Carta europeană privind drepturile muncitorilor;
- Convenţia de la New York privind drepturile copilului, elaborată la 20
noiembrie 1989;
- legislaţia comunitară secundară, se poate da drept exemplu aici art. 2 alin. (4)
al Directivei Consiliului 76/207/EEC privind implementarea principiului tratamentului
egal pentru femei şi bărbaţi referitor la muncă, perfecţionare şi promovare;,
- jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene, unde se poate da ca
exemplu cazul Defrenne53.

SOLIDARITATEA
Uniunea a fost acuzată în numeroase rânduri că acordă o prioritate absolută
aspectelor economice şi monetare ale integrării europene, lăsând deoparte aspectele
sociale sau chiar costurile implicate de acestea54. Ca un posibil răspuns la aceste acuze,
factorii de decizie comunitari au plasat în articolele II-27 – II-38 din Constituţia
Europeană aşa-numitele drepturi de „solidaritate”. Ele privesc următoarele domenii:
- Dreptul lucrătorilor la informare şi la consultare în cadrul întreprinderii55;
- Dreptul de negociere şi de acţiune colectivă56;
- Dreptul de acces la serviciile de plasament57;
- Protecţia în cazul concedierii nejustificate58;
53
Mihaela Vrabie, op. cit., p. 38.
54
Pierre Mathijsen, Compendiu de drept european, Editura Club Europa, Bucureşti, 2002, p. 405.
55
Conform art. 27 din Cartă:
„Lucrătorilor sau reprezentanţilor acestora li se garantează, la nivelurile corespunzătoare, informarea şi
consultarea în timp util, în cazurile şi în condiţiile prevăzute de dreptul Uniunii şi de legislaţiile şi
practicile naţionale”.
56
Conform art. 28 din Cartă:
„Lucrătorii şi angajatorii sau organizaţiile lor au dreptul, în conformitate cu dreptul Uniunii şi cu
legislaţiile şi practicile naţionale, de a negocia şi de a încheia convenţii colective la nivelurile
corespunzătoare şi de a recurge, în caz de conflicte de interese, la acţiuni colective pentru apărarea
intereselor lor, inclusiv la grevă”.
57
Conform art. 29 din Cartă:
„Orice persoană are dreptul de acces la un serviciu gratuit de plasament”.
58
Conform art. 30 din Cartă:
„Orice lucrător are dreptul la protecţie împotriva oricărei concedieri nejustificate, în conformitate cu
dreptul Uniunii şi cu legislaţiile şi practicile naţionale”.

© www.studiijuridice.ro – Toate drepturile rezervate!

15
 - Condiţii de muncă echitabile şi corecte59;
- Interzicerea muncii copiilor şi protecţia tinerilor la locul de muncă60;
- Viaţa de familie şi viaţa profesională61;
- Securitatea socială şi asistenţa socială62;
- Protecţia sănătăţii63;
- Accesul la serviciile de interes economic general64;
- Protecţia mediului65;

59
Conform art. 31 din Cartă:
„(1) Orice lucrător are dreptul la condiţii de muncă care să respecte sănătatea, securitatea şi demnitatea
sa.
(2) Orice lucrător are dreptul la o limitare a duratei maxime de muncă şi la perioade de odihnă zilnică şi
săptămânală, precum şi la o perioadă anuală de concediu plătit”.
60
Conform art. 32 din Cartă:
„Încadrarea în muncă a copiilor este interzisă. Vârsta minimă de încadrare în muncă nu poate fi
inferioară celei la care încetează perioada de şcolarizare obligatorie, fără a aduce atingere normelor mai
favorabile tinerilor şi cu excepţia unor derogări limitate.
Tinerii acceptaţi să lucreze trebuie să beneficieze de condiţii de muncă adaptate vârstei şi să fie protejaţi
împotriva exploatării economice sau a oricărei activităţi care ar putea pune în pericol securitatea,
sănătatea, dezvoltarea lor fizică, psihică, morală sau socială sau care le-ar putea compromite educaţia”.
61
Conform art. 33 din Cartă:
„(1) Familia se bucură de protecţie juridică, economică şi socială.
(2) Pentru a putea concilia viaţa de familie şi viaţa profesională, orice persoană are dreptul de a fi
protejată împotriva oricărei concedieri din motive de maternitate, precum şi dreptul la un concediu de
maternitate plătit şi la un concediu parental acordat în urma naşterii sau adopţiei unui copil”.
62
Conform art. 34 din Cartă:
„(1) Uniunea recunoaşte şi respectă dreptul de acces la prestaţiile de securitate socială şi la serviciile
sociale care acordă protecţie în caz de maternitate, boală, accident de muncă, dependenţă de alte
persoane sau bătrâneţe, precum şi în caz de pierdere a locului de muncă, în conformitate cu normele
stabilite de dreptul Uniunii şi de legislaţiile şi practicile naţionale.
(2) Orice persoană care are reşedinţa şi se deplasează în mod legal în cadrul Uniunii are dreptul la
prestaţii de securitate socială şi la avantaje sociale, în conformitate cu dreptul Uniunii şi cu legislaţiile şi
practicile naţionale.
(3) Pentru a combate marginalizarea socială şi sărăcia, Uniunea recunoaşte şi respectă dreptul la
asistenţă socială şi la asistenţă în ceea ce priveşte locuinţa, destinate să asigure o viaţă demnă tuturor
celor care nu dispun de resurse suficiente, în conformitate cu normele stabilite de dreptul Uniunii şi de
legislaţiile şi practicile naţionale”.
63
Conform art. 35 din Cartă:
„Orice persoană are dreptul de acces la asistenţa medicală preventivă şi de a beneficia de îngrijiri
medicale în condiţiile stabilite de legislaţiile şi practicile naţionale. În definirea şi punerea în aplicare a
tuturor politicilor şi acţiunilor Uniunii se asigură un nivel ridicat de protecţie a sănătăţii umane”.
64
Conform art. 36 din Cartă:
„Uniunea recunoaşte şi respectă accesul la serviciile de interes economic general, astfel cum se prevede
în legislaţiile şi practicile naţionale, în conformitate cu tratatele, în scopul promovării coeziunii sociale şi
teritoriale a Uniunii”.
65
Conform art. 37 din Cartă:

© www.studiijuridice.ro – Toate drepturile rezervate!

16
 - Protecţia consumatorilor66.
Drepturile consacrate în acest capitol sunt fundamentate, mai ales, pe Carta
socială europeană revizuită şi Carta comunitară a drepturilor sociale fundamentale ale
muncitorilor, dar şi pe documente precum: Tratatul C.E., directivele comunitare şi
jurisprudenţa Curţii de Justiţie sau a Curţii Europene a Drepturilor Omului67.

DREPTURILE CETĂŢENILOR
Consacrarea instituţiei cetăţeniei europene şi-a găsit locul în Tratatul de la
Maastricht. Aşa cum o defineşte acesta, cetăţenia europeană constă în posibilitatea dată
oricărui individ care are cetăţenia unui stat membru de a fi considerat cetăţean al
Uniunii Europene68.
Primul paragraf al articolului 17 (fostul art. 8) din Tratatul instituind CE
defineşte cetăţeanul european ca fiind „acea persoană care are naţionalitatea unui stat
membru”. Cu toate acestea, printr-o Declaraţie anexată în anul 1992 Tratatului de la
Maastricht, cu ocazia Conferinţei Interguvernamentale, se reaminteşte faptul că, de
fiecare dată când se face referire la cetăţenii statelor membre, problema de a şti dacă o
persoană are cetăţenia unui stat membru sau a altuia, nu se va rezolva, decât făcându-se
referire la dreptul naţional al statului membru în cauză. În Declaraţie s-a subliniat
faptul că cetăţenia Uniunii este un concept politic şi juridic diferit de cel al cetăţeniei în
sensul Constituţiei Regatului Danemarcei şi a sistemului juridic danez şi că nici o
dispoziţie a Tratatului asupra Uniunii Europene nu implică angajamentul de a crea o
cetăţenie a Uniunii în sensul cetăţeniei unui stat membru. Tot atunci, s-a adăugat şi
faptul că cetăţenia Uniunii nu conferă nici unui cetăţean dintr-un alt stat membru
dreptul de a obţine cetăţenia daneză sau alte drepturi, obligaţii ori avantaje proprii

„Politicile Uniunii trebuie să prevadă un nivel ridicat de protecţie a mediului şi de îmbunătăţire a calităţii
acestuia, care să fie asigurat în conformitate cu principiul dezvoltării durabile”.
66
Conform art. 38 din Cartă:
„Politicile Uniunii asigură un nivel ridicat de protecţie a consumatorilor”.
67
Stelian Scăunaş, op. cit., p. 139.
68
Augustin Fuerea, Dimensiunea politico-juridică a cetăţeniei europene, în Cetăţenie Naţională –
Cetăţenie europeană, Fundaţia Culturală Libra, Bucureşti, 2003, p. 34.

© www.studiijuridice.ro – Toate drepturile rezervate!

17
cetăţenilor danezi în temeiul normelor constituţionale, juridice şi administrative din
această ţară.
Tratatul de la Amsterdam a adus o serie de completări în materie. Astfel, prima
vizează articolul 17 din TCE, în care se precizează că „cetăţenia Uniunii completează
cetăţenia naţională şi nu o înlocuieşte”.
Carta se apleacă în prevederile sale asupra domeniului cetăţeniei europene,
extinzând numărul drepturilor legate de ea. Astfel, sunt reglementate:
- Dreptul de a alege şi de a fi ales în Parlamentul European69;
- Dreptul de a alege şi de a fi ales în cadrul alegerilor locale70;
- Dreptul la bună administrare71;
- Dreptul de acces la documente72;
- Ombudsmanul European73;
69
Conform art. 39 din Cartă:
„(1) Orice cetăţean al Uniunii are dreptul de a alege şi de a fi ales în cadrul alegerilor pentru Parlamentul
European, în statul membru în care acesta îşi are reşedinţa, în aceleaşi condiţii ca şi resortisanţii acestui
stat.
(2) Membrii Parlamentului European sunt aleşi prin vot universal direct, liber şi secret”.
70
Conform art. 40 din Cartă:
„Orice cetăţean al Uniunii are dreptul de a alege şi de a fi ales în cadrul alegerilor locale în statul
membru în care acesta îşi are reşedinţa, în aceleaşi condiţii ca şi resortisanţii acestui stat”.
71
Conform art. 41 din Cartă:
„(1) Orice persoană are dreptul de a beneficia, în ce priveşte problemele sale, de un tratament imparţial,
echitabil şi într-un termen rezonabil din partea instituţiilor, organelor, oficiilor şi agenţiilor Uniunii.
(2) Acest drept include în principal:
(a) dreptul oricărei persoane de a fi ascultată înainte de luarea oricărei măsuri individuale care ar putea
să îi aducă atingere;
(b) dreptul oricărei persoane de acces la dosarul propriu, cu respectarea intereselor legitime legate de
confidenţialitate şi de secretul profesional şi comercial;
(c) obligaţia administraţiei de a-şi motiva deciziile.
(3) Orice persoană are dreptul la repararea de către Uniune a prejudiciilor cauzate de către instituţiile sau
agenţii acesteia în exercitarea funcţiilor lor, în conformitate cu principiile generale comune legislaţiilor
statelor membre.
(4) Orice persoană se poate adresa în scris instituţiilor Uniunii într-una din limbile tratatelor şi trebuie să
primească răspuns în aceeaşi limbă”.
72
Conform art. 42 din Cartă:
„Orice cetăţean al Uniunii şi orice persoană fizică sau juridică care are reşedinţa sau sediul social într-un
stat membru are dreptul de acces la documentele instituţiilor, organelor, oficiilor şi agenţiilor Uniunii,
indiferent de suportul pe care se află aceste documente”.
73
Conform art. 43 din Cartă:
„Orice cetăţean al Uniunii, precum şi orice persoană fizică sau juridică care are reşedinţa sau sediul
social într-un stat membru au dreptul de a sesiza Ombudsmanul European cu privire la cazurile de
administrare defectuoasă în activitatea instituţiilor, organelor, oficiilor sau agenţiilor Uniunii, cu

© www.studiijuridice.ro – Toate drepturile rezervate!

18
 - Dreptul de petiţionare74;
- Libertatea de circulaţie şi de şedere75;
- Protecţia diplomatică şi consulară76.

JUSTIŢIA
În capitolul intitulat „Justiţia”, se reglementează următoarele:
- Dreptul la o cale de atac eficientă şi la un proces echitabil77;
- Prezumţia de nevinovăţie şi dreptul la apărare78;
- Principiile legalităţii şi proporţionalităţii infracţiunilor şi pedepselor79;

excepţia Curţii de Justiţie a Uniunii Europene în exercitarea funcţiei sale jurisdicţionale”.

74
Conform art. 44 din Cartă:
„Orice cetăţean al Uniunii şi orice persoană fizică sau juridică care are reşedinţa sau sediul social într-un
stat membru are dreptul de a adresa petiţii Parlamentului European”.
75
Conform art. 45 din Cartă:
„(1) Orice cetăţean al Uniunii are dreptul de circulaţie şi de şedere liberă pe teritoriul statelor membre.
(2) Libertatea de circulaţie şi de şedere poate fi acordată, în conformitate cu tratatele, resortisanţilor
ţărilor terţe stabiliţi legal pe teritoriul unui stat membru”.
76
Conform art. 46 din Cartă:
„Orice cetăţean al Uniunii beneficiază, pe teritoriul unei ţări terţe în care statul membru, al cărui
resortisant este, nu este reprezentat, de protecţia autorităţilor diplomatice sau consulare ale oricărui stat
membru, în aceleaşi condiţii ca şi resortisanţii acelui stat”.
77
Conform art. 47 din Cartă:
„Orice persoană ale cărei drepturi şi libertăţi garantate de dreptul Uniunii sunt încălcate are dreptul la o
cale de atac eficientă în faţa unei instanţe judecătoreşti, în conformitate cu condiţiile stabilite de
prezentul articol.
Orice persoană are dreptul la un proces echitabil, public şi într-un termen rezonabil, în faţa unei instanţe
judecătoreşti independente şi imparţiale, constituită în prealabil prin lege. Orice persoană are
posibilitatea de a fi consiliată, apărată şi reprezentată.
Asistenţa juridică gratuită se acordă celor care nu dispun de resurse suficiente, în măsura în care aceasta
este necesară pentru a-i asigura accesul efectiv la justiţie”.
78
Conform art. 48 din Cartă:
„(1) Orice persoană acuzată este prezumată nevinovată până ce vinovăţia va fi stabilită în conformitate
cu legea.
(2) Oricărei persoane acuzate îi este garantată respectarea dreptului la apărare”.
79
Conform art. 49 din Cartă:
„(1) Nimeni nu poate fi condamnat pentru o acţiune sau omisiune care, în momentul săvârşirii, nu
constituia infracţiune potrivit dreptului intern sau dreptului internaţional. De asemenea, nu se poate
aplica o pedeapsă mai mare decât cea aplicabilă la momentul săvârşirii infracţiunii. În cazul în care,
ulterior săvârşirii infracţiunii, legea prevede o pedeapsă mai uşoară, se aplică aceasta din urmă.
(2) Prezentul articol nu aduce atingere judecării şi pedepsirii unei persoane care s-a făcut vinovată de o
acţiune sau omisiune care, în momentul săvârşirii, era incriminată pe baza principiilor generale
recunoscute de comunitatea naţiunilor.
(3) Pedepsele nu trebuie să fie disproporţionate faţă de infracţiune”.

© www.studiijuridice.ro – Toate drepturile rezervate!

19
 - Dreptul de a nu fi judecat sau condamnat de două ori pentru aceeaşi
infracţiune80.
Cum sentinţele date în cadrul unui proces afectează de multe ori în mod
extraordinar de puternic viaţa celor care iau parte la el, dreptul legate de domeniul
justiţiei sunt unul din dezideratele importante reglementate în materia drepturilor
omului. Mai ales în ultimul timp, unele procese ce au beneficiat de o acoperire media
internaţională foarte puternică, precum cel al foştilor preşedinţi Saddam Husein şi
Slobodan Milosevici, au readus această problematică în mijlocul dezbaterilor lumii
juridice. Interesant este faptul că tot domeniul politic a dus şi în trecut la reglementarea
lor, după cel de-al doilea război mondial ele impunându-se ca o reacţie împotriva
abuzurilor săvârşite de regimurile totalitare de tip fascist şi stalinist81.
Expresia de „proces echitabil” nu găseşte o definiţie exactă, de aceea este
frecvent utilizată de organele jurisprudenţiale de la Strasbourg pentru a desemna
ansamblul drepturilor oferite justiţiabililor prin art. 6 al Convenţiei europene a
drepturilor omului, expresia vizând ansamblul garanţiilor procedurale care permit
punerea în valoarea drepturilor protejate prin Convenţiei.
Fundamentale principale ale reglementărilor cuprinse de Cartă în domeniul
acestui capitol se află în Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Ele au însă surse
de inspiraţie şi în:
- Protocolul nr. 7 la Convenţia europeană a drepturilor omului;
- Convenţia Schengen;
- Convenţia privind protecţia intereselor financiare europene;
- Convenţia privind lupta împotriva corupţiei;
- Jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene.

80
Conform art. 50 din Cartă:
„Nimeni nu poate fi judecat sau condamnat pentru o infracţiune pentru care a fost deja achitat sau
condamnat în cadrul Uniunii, prin hotărâre judecătorească definitivă, în conformitate cu legea”.
81
Adrian Ştefan Tulbure, Angela Maria Tatu, Tratat de drept procesual penal, Editura All Beck,
Bucureşti, 2001, p. 41.

© www.studiijuridice.ro – Toate drepturile rezervate!

20
 INTERPRETAREA ŞI APLICAREA CARTEI

Conform art. 51, Carta se adresează instituţiilor, organelor, oficiilor şi

agenţiilor Uniunii, cu respectarea principiului subsidiarităţii, precum şi statelor
membre numai în cazul în care acestea pun în aplicare dreptul Uniunii. Prin urmare,
acestea respectă drepturile şi principiile şi promovează aplicarea lor în conformitate cu
atribuţiile pe care le au în acest sens şi cu respectarea limitelor competenţelor conferite
Uniunii de tratate. Ea nu extinde domeniul de aplicare a dreptului Uniunii în afara
competenţelor Uniunii, nu creează nici o competenţă sau sarcină nouă pentru Uniune şi
nu modifică competenţele şi sarcinile stabilite de tratate.
Orice restrângere a exerciţiului drepturilor şi libertăţilor recunoscute prin Cartă
trebuie să fie prevăzută de lege şi să respecte substanţa acestor drepturi şi libertăţi. Prin
respectarea principiului proporţionalităţii, pot fi impuse restrângeri numai în cazul în
care acestea sunt necesare şi numai dacă răspund efectiv obiectivelor de interes general
recunoscute de Uniune sau necesităţii protejării drepturilor şi libertăţilor celorlalţi.
Drepturile recunoscute de documentul comunitar analizat în cadrul acestui
studiu, care fac obiectul unor dispoziţii prevăzute de tratate, se exercită în condiţiile şi
cu respectarea limitelor stabilite de acestea. În măsura în care sunt drepturi ce
corespund unor drepturi garantate prin Convenţia europeană pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, înţelesul şi întinderea lor sunt aceleaşi
ca şi cele prevăzute de convenţia menţionată. Această dispoziţie nu împiedică dreptul
Uniunii să confere o protecţie mai largă. În acelaşi timp, în măsura în care Carta
recunoaşte drepturi fundamentale, aşa cum rezultă acestea din tradiţiile constituţionale
comune statelor membre, aceste drepturi sunt interpretate în conformitate cu tradiţiile
menţionate.
Dispoziţiile care conţin principii pot fi puse în aplicare prin acte legislative şi
de punere în aplicare adoptate de instituţiile, organele, oficiile şi agenţiile Uniunii,
precum şi prin acte ale statelor membre în cazurile în care acestea pun în aplicare

© www.studiijuridice.ro – Toate drepturile rezervate!

21
dreptul Uniunii, în exercitarea competenţelor lor respective. Invocarea lor în faţa
instanţei judecătoreşti se admite numai în scopul interpretării şi controlului legalităţii
unor astfel de acte.
Legislaţiile şi practicile naţionale trebuie să fie luate în considerare pe deplin
iar instanţele judecătoreşti ale Uniunii şi ale statelor membre ţin seama de explicaţiile
redactate în vederea orientării interpretării.
Nici una dintre dispoziţiile Cartei nu poate fi interpretată ca restrângând sau
aducând atingere drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale recunoscute, în
domeniile de aplicare corespunzătoare, de dreptul Uniunii şi dreptul internaţional,
precum şi de convenţiile internaţionale la care Uniunea sau toate statele membre sunt
părţi, şi în special Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale, precum şi prin constituţiile statelor membre. La fel, nici una
dintre dispoziţiile acestui act nu trebuie să fie interpretată ca implicând vreun drept de
a desfăşura orice activitate sau de a îndeplini orice act îndreptat împotriva oricăruia
dintre drepturile şi libertăţile recunoscute prin Cartă sau de a le impune restrângeri mai
ample decât cele prevăzute prin ea.

CONCLUZII

Problematica drepturilor omului în general şi a celor cuprinse în Convenţie şi în

Carta drepturilor fundamentale în special preocupă doctrina naţională şi europeană, dat
fiind impactul acesteia asupra vieţii de zi cu zi ai cetăţenilor europeni. Între cele
documente asemănările abundă, după cum s-a arătat şi în paginile de mai sus, însă
Carta aduce o serie de noutăţi, astfel cantitativ ea conţine atât drepturile şi libertăţile
fundamentale cuprinse, în general, în Convenţia europeană, dar şi drepturi sociale,
inspirate de Carta socială europeană adoptată sub egida Consiliului Europei, precum şi
„drepturi noi”, care ţin de evoluţia societăţilor europene în diverse domenii precum
bioetica, mediul înconjurător sau drepturile copilului82.
82
Corneliu Bîrsan, op. cit., p. 35.

© www.studiijuridice.ro – Toate drepturile rezervate!

22
 În acest moment, Tratatul de la Lisabona, instrumentul legal care îi va da forţa
unui element de drept primar comunitar Cartei, se află încă în proces de ratificare, după
ce a fost respins în cadrul unui referendum în Irlanda. Cum semnalele venite în
sondajele de opinie efectuate la începutul anului 2009 arată că irlandezii sunt acum
favorabili Tratatului, este de aşteptat ca acest hop să fie trecut şi, într-un viitor
apropiat, să vedem atât Tratatul cât şi Carta ca fiind noua bază de funcţionare a
Uniunii. Este de văzut dacă în acel moment Carta va căpăta la nivel unional aceeaşi
importanţă pe care în acest moment o are Convenţia Europeană a Drepturilor Omului
la nivel european.

BIBLIOGRAFIE

 Lidia Barac, Europa şi drepturile omului. România şi drepturile omului, Editura

Lumina Lex, Bucureşti, 2001
 Corneliu Bîrsan, Uniunea Europeană şi Convenţia europeană a drepturilor
omului: Unitate sau dualitate în protecţia europeană a drepturilor omului?, în
R.R.D.C. nr. 1/2003, Editura Rosetti, Bucureşti, 2003
 Radu Carp, Proiectul politic european. De la valori la acţiune comună, Editura
Universităţii din Bucureşti, Bucureşti, 2006
 Ionel Cloşcă, Ioan Suceavă, Tratat de Drepturile Omului, Editura Europa Nova,
Bucureşti, 1995
 Mihaela Crăcană, Marcel Căpăţână, Libera circulaţie a persoanelor, bunurilor,
serviciilor şi capitalurilor, Editura Tritonic, Bucureşti, 2007
 Augustin Fuerea, Dimensiunea politico-juridică a cetăţeniei europene, în
Cetăţenie Naţională – Cetăţenie europeană, Fundaţia Culturală Libra, Bucureşti,
2003
 Ion Gâlea, Aniela Băluţ, Augustina Dumitraşcu, Cristina Morariu, Tratatul

© www.studiijuridice.ro – Toate drepturile rezervate!

23
 instituind o Constituţie pentru Europa - text comentat şi adnotat, Ministerul
Afacerilor Externe, 2004
 Grigore Geamănu, Drept internaţional public, vol. II, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1983
 Gilbert Gornig, Ioana Eleonora Rusu, Dreptul Uniunii Europene, Editura C.H.
Beck, Bucureşti, 2006
 Pierre Mathijsen, Compendiu de drept european, Editura Club Europa, Bucureşti,
2002
 Dumitru Miron, Laura Păun, Alina Dima, Violeta Băjenaru, Ovidiu Săvoiu,
Economia integrării europene, Editura ASE, Bucureşti, 2001
 Stelian Scăunaş, Uniunea Europeană. Construcţie. Instituţii. Drept, Editura All
Beck, Bucureşti, 2005
 Adrian Ştefan Tulbure, Angela Maria Tatu, Tratat de drept procesual penal,
Editura All Beck, Bucureşti, 2001
 Ioan Vida, Drepturile omului în reglementări internaţionale, Editura Lumina Lex,
Bucureşti, 1999
 Marin Voicu, Drept comunitar. Teorie şi jurisprudenţă, Editura Ex Ponto,
Constanţa, 2002
 Marin Voicu, Politicile comunitare în Constituţia Uniunii Europene, Editura
Lumina Lex, Bucureşti, 2005
 Mihaela Vrabie, Cetăţenie şi drepturi europene, Editura Tritonic, Bucureşti, 2007
 www.europa.eu – Site-ul oficial al Uniunii Europene
 www.europeana.ro – România şi Uniunea Europeană

© www.studiijuridice.ro – Toate drepturile rezervate!

24
 Acest studiu a fost publicat în 2008 pe site-ul de profil
www.studiijuridice.ro.
Drepturile de autor aparţin www.studiijuridice.ro potrivit Legii nr.
8/1996!
Este interzisă publicarea acestui document prin orice mijloc sau

Ai scris o carte sau un studiu juridic?

Publică-le gratuit sau contra cost pe
www.studiijuridice.ro
Relaţii suplimentare la: 021/413.40.27; 0723.845.248; 0745.757.098 !

Pentru a comanda articole şi studii pe diverse teme din domeniile

DREPT sau INTEGRARE EUROPEANĂ, ne puteţi contacta telefonic la
nr.
021/413.40.27; 0723.845.248; 0745.757.098, 0761.694.248 !
Email: comenzi@studiijuridice.ro

Eşti autorul unei cărţi juridice?

Editura NOMINA LEX te ajută să o publici!

Contactează-ne la:
0761.694.248; 021/413.40.27, 0724.518.492 !

© www.studiijuridice.ro – Toate drepturile rezervate!

25