Sunteți pe pagina 1din 1

Operă 

(din italiană opera in musica, „lucrare muzicală“) este un termen desemnând din anul 1597 un gen
muzical ca o formă de teatru, fiind deseori denumită teatru liric, în care întreaga acțiune se desfășoară
total sau predominant utilizând muzică și cântat. Mai târziu va fi denumită la fel de asemenea și clădirea
operei (locul unde se interpretează sau Instituția producătoare) cât și ansamblul teatreal care o
interpretează. Opera utilizează multe din elementele teatrului vorbit sau dramatic, precum ar
fi scenariul, costumele, decorurile, mișcarea scenică și interpretarea. În ciuda acestor asemănări,
interpreții operei trebuie să posede în primul rând calități vocale deosebite, care conferă genului muzical
identitatea sa definitorie.

Întrucât mesajul operei este transmis preponderent prin muzică, la calitățile vocale primordiale ale
interpreților se adaugă întotdeauna un ansamblu de instrumentiști de acompaniament al cărui
complexitate poate varia între a unui ansamblu minimal, de tipul unui trio, cvartet sau cvintet, până la
o orchestră simfonică completă. Uneori, și în special în cazul operei franceze, pentru cea mai mare parte
a istoriei sale, spectacolul de opera include și ample scene de balet.

Opera s-a detașat ca gen muzical și teatral aparte în Italia anilor 1600 ca unul din produsele artistice și
intelectuale ale amplei și puternic influentei mișcări artistice a barocului, dar a atins culmile sale de
rafinament și perfecțiune în secolele ulterioare, al 18-lea și al 19-lea, reverberând puternic până
în secolul 20, fiind generată și perpetuată mai ales de compozitorii austrieci, germani și cei italieni.