REPUBLICA MOLDOVA

I. Caracteristicile fizico-geografice
Republica Moldova este situată în partea centrală Sud-Estică a Europei, la vest fiind
mărginită de râul Prut, care formează hotarul cu România, iar la nord, sud și est se
învecinează cu Ucraina.
În Republica Moldova se evidențiază următoarele forme de relief: câmpii, podișuri,
coline, văi, canioane. Cu excepția acestora din urmă, caracterul general al reliefului este puțin
contrastat, cu forme rotunjite de o eroziune relativ uniformă, datorata atât slabei pluviometrii,
cât și geologiei, în care domină sedimentele recente orizontale.
Clima Republicii Moldova este temperat continentală. Verile sunt lungi și călduroase
cu temperaturi medii de peste 20 °C, iernile sunt sărace în precipitații iar în ianuarie
temperatura medie este în jur de -4 °C. Cantitatea de precipitații căzute variază drastic,
perioadele de secetă sunt dese, dar mediile multianuale de precipitații se încadrează între 400
mm în sud și 600 mm în nord. Majoritatea precipitațiilor cad în lunile martie și octombrie
atunci au loc și majoritatea inundațiilor și viiturilor. Minima absolută : -36 °C, maxima
absolută : 41 °C.
Teritoriul țării este traversat de peste 3200 râuri, râulețe și pâraie permanente, 90%
din care au o lungime mai mica de 10 km și numai 9 de peste 100 km. Cele mai mari râuri și
principalele surse de apă - Nistru are o lungime de 1345 km, Prutul cu o lungime de 967,
izvorăsc din munții Carpați din Ucraina și pentru Moldova sunt râuri de frontieră. În granițele
sale actuale, Republica Moldova are 569 m din malul stâng al Dunării la confluența sa cu
Prutul. Cel mai important curs de apă intern este Răutul ce are o lungime de 286 km și un
bazin hidrografic de 7.760 km². Pluviometria slabă și neregulată determină perioade de etiaj
sau chiar de desecare totală a majorității cursurilor de apă cu debit mic.
Flora cuprinde 2300 specii de plante sălbatice : din acestea circa 13% sunt specii rare.
Printre arbori, stejarul, fagul, jugastrul și teiul domină. Republica Moldova este situată între
două zone de vegetație : pădurea și stepa, care în trecut au fost acoperite de plante ierboase și
vegetație forestieră. Stepa a fost arată, scăzând semnificativ suprafața de pășune, cea mai
mare parte a pădurilor a fost tăiată în secolul XIX, iar mlaștinele au fost drenate. Suprafața de
pădure-verde aflată în rezervații naturale și a zonelor protejate este de 428,5 mii de hectare
(2005). Pădurile ocupă o suprafață de 12,5% la sută. Pădurile seculare care s-au mai păstrat
ocupă suprafețe mici—6000 ha. Predomină pădurile foioase specifice Europei Centrale.
Componența lor floristică este destul de diversă și numără peste 100 de specii de arbori și
arbuști.
Deși s-au descoperit mici filoane de minereuri de metale, substanțele minerale
metalifere nu pot fi exploatate din pricina nerentabilității, ceea ce salvează zonele respective
de poluarea cu metale grele precum mercurul, și de distrugerile peisagere consecutive, lăsând
astfel neatins potențialul economic agricol și turistic. În raionul Soroca, lângă Vărăncău, s-a
descoperit minereuri de fier constituite din piroxen, magnetit și cuarț. Conținutul mediu de
magmatit este de doar 30-35%.
II. Caracteristicile demografice
Conform datelor recensământului populației din 2004, populația republicii pe malul
drept al Nistrului constituia 3.383.332 persoane (fără Transnistria). În același an, în
Transnistria s-a desfășurat un recensământ propriu la care au fost înregistrate 555.347
persoane. Însumând aceste două rezultate vom obține o populație totală de 3.938.679. Față de
recensământul din 1989, populația republicii s-a redus cu 396.681 persoane sau cu 9,14%.
Suprafața totală este de 33.846 km².
Densitatea populație este de 86,2[6] loc/km² (2020).
Principalele orașe din Republica Moldova: Chișinău, Tiraspol, Bălți, Tighina,
Rîbnița, Cahul, Ungheni, Soroca, Orhei, Dubăsari, Comrat, Ceadîr-Lunga, Strășeni, Căușeni,
Drochia, Slobozia, Edineț, Vulcănești, Durlești, Hîncești.
III. Caracteristicile economice:
Structura producției agricole poate fi catalogată drept una relativ stabilă, care în linii
generale, pentru Moldova reprezintă 55-70% cea de origine vegetală și 30-45% de origine
animală. În anul 2012 acest coraport a fost de 54.7% pentru producția vegetală, și respectiv
45.3% pentru cea animalieră. Zona de nord a țării, este specializată în producție și prelucrare
a sfeclei de zahăr, boabe, fructe, tutun, și este caracterizată prin tratament termic relativ mare,
suficient în comparație cu zonele sudice. Zona centrală este specializată în producția de
struguri. Zona de sud este specializată în producția de struguri, în special struguri roșii,
porumb și floarea soarelui.
Republica Moldova are o industrie axată mai mult pe industria prelucrătoare
(industria alimentară și a băuturilor, fabricarea articolelor de îmbrăcăminte, produselor
textile, etc), producția de mașini și aparate electrice, producția de produse din minerale
nemetalifere, industria extractivă.
 În 2013, principalele căi de transport în Republica Moldova erau cele rutiere (12 719
km în total, printre care 10 977 km suprafață pavată) feroviare (1 138 km) și cele aeriene (6
aeroporturi pavate din care unul internațional).
Turismul în Republica Moldova are un potențial de dezvoltare, prezentând o
combinație complexă de medii naturale (arii naturale, masive forestiere în centrul țării, toltre,
defilee, lunci) și artificiale (lăcașuri medievale, cetăți, orașe cu diverse stiluri arhitecturale,
stațiuni balneare, festivaluri, vinării etc). Potențiale forme de turism care ar putea concura pe
piața internațională sunt de asemenea: turismul vinicol, ecoturismul, turismul de recreare, de
sănătate și cel cultural.

Surse bibliografice: https://ro.wikipedia.org/wiki/Republica_Moldova