Test 1

I Formarea Criminologiei ca Stiinta

1.1 Identificati premizele obiective si subiective ale aparitiei criminologiei ca stiinta.
Premise obiective:-cresterea fenomenului criminal 1 - cresterea fortelor de productie- dezvoltarea proprietatii-
necesitatea organizarii pe baze stiintifice a luptii impotrivacriminalitatii. 
Premise subiective:I.socialistii utopiei primitive.1. Reprezentantii utopiei primitive:Thomas Morus(1478-1535),Thomaso
Campanella
2. Lucrarile: insula imaginara “Utopia” (loc care nu exista),(Thomas Morus), “Civitas solis ” – “Cetateasoarelui”(Thomaso
Campanella).3. Tezele: - pune in lumina cauzele criminalitatii orânduiriifeudale si protesteaza contra pedepsei cu moartea
sipedepselor corporale prevazute de legile medievale ca remediinecesare apararii ordinii sociale(T.M);- si-a imaginat o
societate care sa aiba la baza proprietateacomuna, munca si repartizarea veniturilor dupa nevoi (T.C).II. Iluministii.1.
Denumirea: “secolul luminilor”, deoarece se ocupa depreocuparea distincta a spiritului uman.2. Ginditori celebri: Hugo
Grotius, Spinoza, F.Bacon,J.Looke, Voltaire, Rousseau, Montesquieu, Diderot,Lamartine, Helvetius, Cesare Beccaria.3.
Lucrari:- F.Bacon(1561-1626), in lucrarea sa “ Novumorganonum”arata ca, “stiinta este putere”; “oamenii nu pot stapâni
naturadecât supunându-se legilor ei”; “a cunoaste cu adevarat inseamna a cunoaste prin cauze”. Baruch Spinoza(1632-
1677), in lucrarea sa fundamentalaintitulata “ Etica”, demonstra contemporanilor sai cauniversul are un numar infinit de
atribute, de insusiriesentiale, dintre care omul cunoaste numai doua: intindereasi gândirea.-Charles-Louis de Secondat-
Montesquieu avand la bazaumratoarea opera“Divinitatea are legile sale, lumeamateriala are legile sale, animalele au
legile lor, omul edominat de legile sale”, in opera sa fundamentala este de acunoaste spiritul legilor si a raspunde la
intrebarea extrem dedificila: “ce sunt si cum sunt legile dupa legea lor”. Principiile lui Montesquieu:* teoriei separatiunii
puterilor in stat, puterea judecatoreascafiind chemata sa aplice legea, nu s-o creeze.* legile penale speciale nu sunt
eterne sau absolute, ci relative, acestea fiind limitate in actiunea lor asupracriminalitatii in timp si spatiu geografic.*
diversitatea masurilor profilactice corespunzatoarecriminogenezei societatii.* ar trebui sa domine securitatea societatii
contracriminalitatii si anume: “legea statului nu trebuie sa provoace infricosarea oamenilor, ba chiar sa admita din
parteacetatenilor o iertare fata de infractori”.4. Merite: Iluminismul a adus ratiunea la cârma tuturorlucrurilor si
fenomenelor.5. Critici: Cea mai fundamentala este opera intitulata “Del’Esprit des Lois” (Geneva, 1748 in 2 volume) si
esteconsacrata criticii feudale in conditiile afirmarii orânduiriicapitaliste. ( Montesquieu.III. Democratii revolutionari
1. Scopul: rasturnarea vechiului sistem feudal2. Reprezentantii: Robespierre, Danton, Sant-Juste si Marat 
3. Reprezentantii rusi: Dobroliubov, Cernisevski, Herten, Belinski, Radiscev.
4. Meritele comune: au sesizat, ca sursa criminalitatii rezida in existenta proprietatii private.IV.
 Socialistii utopiei târzii
1. Reprezentanti: Saint-Simon, Charles Fourier si Robert Owen.- Saint-Simon- accentua influenta factorilor economici
asupracomportamentului uman, ca factori criminogeni decisivi. Inasemenea mod el releva caracterul de clasa al
criminalitatii,iar cauza principala a fenomenului infractional se afla informa proprietatii private.-Charles Fourier- la cauzele
criminalitatii mai releva:diferenta dintre sat si oras; dintre munca fizica si ceaintelectuala; diferentierea de venituri intre
oameni si carezultat – cresterea fenomenului criminalitatii.- Robert Owen este si el de parere ca izvorul criminalitatii
seafla in proprietatea privata. Criminalitatea ar putea filichidata doar intr-o societate care sa aiba la bazaproprietatea
comuna, o munca comuna si o repartitie a bunurilor dupa necesitati. El este considerat ca fiindprecursor al “socialismului
stiintific”

Analizati etapele de constituire a Criminologiei

-Prima etapa este marcata de activitatea celebrului medic militar italian Cesare Lombroso (1835-1909),care in baza unei
sinteze creatoare,imbogatia de propriile sale cercetari, a publicat in anul 1876 lucrareaintitulata “Omul delicvent” in care
sustine ca ar fi gasit imaginea-model al infractorului,descriindu-l ca pe o fiinta predestinata sa comita crime datorita unor
sintagme fizice si psihice innascute.C.Lombrosso a fost supranumit si creatorul antropologiei criminale.
- A doua etapa este legata de activitatea profesorului de drept si sociologie Enrico Ferri (1856-1929),care in lucrarea sa
“Sociologia Criminala”,aparuta in 1881, analizeaza rolul infractorilor sociali in geneza criminalitatii , motiv pentru care a
fost considerat intemeietorul criminologiei sociologice
A treia etapa,care aduce,de fapt, si consacrarea termenului in cercetarea fenomenului criminalitatii este marcata de
activitatea magistratului Raffaello Garofalo (1851-1934),a carui celebra lucrare intitulata “Criminologia”,apare la Napoli in
anul 1885. Autorul incearca sa depaseasca granitele cu care se confrunta criminologia in secolul al XIX-lea.Anume 1885 a
fost considerat de catre majoritatea criminologilor ca reprezentind momentul nasterii criminologiei ca stiinta
Proiectati directiile noi ale investigatiilor criminologice contemporane.

II Resocializarea infractorului
2.1 Definiti notiunea si conceptul de resocializare a infractorului.
Resocializarea este un proces educativ,reeducativ,si de tratament aplicat persoanelor condamnate penal,prin care
seurmareste readaptarea infractorilor la sistemul de norme si valori general acceptate de societate,in scopul
reintegrariisociale a acestora si prevenirii recidivei.Procesul de resocializare are urmatoarele caracterisitic:-vizeaza
persoanele care au savirsit deja o infractiune- are drept scop imediat prevenirea recidivei,fiin,in acest senso componenta
a prevenirii speciale.-constituie un demers social realizat in mod stiintific depersonalul special calificat in acest
scop.Metodele resocializariii sunt:educarea,reeducarea sitratamentul.Implicind abandonarea unui mod de viata si
optareaaltuia,resocializarea presupune o rupere completa cutrecutul,un control institutionalizat,exercitata in
anumitestabilimente de profilare presupune:-restructurarea profunad a personalitatii individului care acomis un delict,in
ideea prevenirii repetarii unor noi actedelincvente.-asigurarea unor conditii de viata compatibile cu demnitateaumana si
in conformitate cu normele comunitatii.Realizarea unei resocializari normale si eficienyte aindividului este conditionatat
de o serie de factori dintre carecei mai importanti sunt:1-factorii care definesc caracteristicele si elementele specificeale
institutiei in care se deruleaza procesul de resocializare(centru de reeducarempenitenciar,etc.)2-factorii care definesc
individualizarea sanctiunii si durataacesteia,precum si masurile de asistenta sociala,educativa,simedicala,adoptate in
functie de personalitatea fiecaruidelincvent

2.2 Argumentati rolul diagnosticului criminologic si al prognosticului social in sfera resocializarii infractorului.
Diagnosticul criminologic este cea mai importanta latura acriminologiei clinice,deoarece constataea corecta si
stabilireadiagnozei „bolnavului” social vor permite elaborarea faraintirziere a pronosticului si tratamentului
infractorului.Pt arealiza si formula un diagnostic cit mai real ,este necesar sa separcurga 3 etape succesice:1-aprecierea
capacitatii infractionale-presupune satbilireatrasaturilor psihologice din care este formata personalitateaorientata
antisocial.Acest grup de caracterisitic pot fi stabiliteprin compararea indicilor bio-psihologici cu cei sociali acrepot fi
obtinuti in urma examenului medico-psihologic si incadrul unei anchete sociale.2-evaluarea inadaptarii sociale-a 2 etapa
importanta adiagnosticului criminologic.Fiecare individ are un anumitnivel de dezvoltare a aptitudinilor fizice ,psihice
siprofesionale,iar in final tinde spre un anumit statut social.Deregula cor deveni criminali persoanele mediocre,dar
cuaspiratii care depasesc posibilitatile lor reale.acestia vor aveaun comportament inadecvat si vor fi respinsi de mediul
socialinalt in care au nimerit intimplator sau in virtutea unorcircumstante de hazard. 3-aprecierea stariii de periculozitate
–vizeaza o sinteza aprimelor 2 etape:a capacitatii infractionale si a inadaptariisociale,prin aprecierea gradului de
intensitate al fiecaruilaturi.De ex,capacitatea infractionala este foarte puternica,iaradaptabilitatea este foarte
buna,putem obtine cea mai gravaforma a pericolului social in persoana infractorilor cu „gulerealbe”.In sfirsit o importanta
aparte a studierii diagnosticuluicriminologic reprezinta faptul ca acesta serveste drept baza pto alta etapa-a pronosticului
social.Pronosticul social este a 2faza a criminologiei clinice in care starea de periculozitate demoment a unui infractor
trebuie combinata cu situatiileprobabile in care subiectul va evolua in viitor
2.3 Propuneti programe de tratament psihologic al infractorului
Cea mai raspindita metoda de tratament in criminologia occidental, bazata pe criminologia clinica, este
psihoterapia.Aceasta metoda cunoaste mai multe sub – metode, dintre care cele mai cunoscute sunt:
1)psihoterapiile individuale
2)psihoterapiile colective
Din lista psihoterapiilor individuale fac parte:
- psihanaliza;
- Psihoterapia rationala.
Pshihanaliza vizeaza identificarea motivelor inconstiente ale tulburarilor si dezechilibrarilor sufleteste specifice
infractrorului.,Pentru ca acestea sa fie inlaturate ori macar controlate , ele trebuie privite interior si cunoscutte.
In pofida faptului ca este o metoda unica si foarte eficienta aplicarea psihanalizei in R.M intimpina mari dificultati.Aceasta
se datoreaza lipsei specialistilor de inalta calificare, precum si conditiilor speciale de tratament – durata tratam. 3-4 ani cu
o frecventa de 4-5 ori pe sappptamina.
Psihoterapia rationala – propulseaza ideea de represiune psihologica si consta in actiunea, prin internmediul
rationamentului a terapeutului asupra mecanismelor psihologice si culturale ale infractorului petru al determina sa se
autocenzureze si sa adopte decizii prorii in spiritul respectului fata de fnomele de convietuire sociala.Astfel, psihologul il
determina pe infrator sa se autocontroleze si sa-I cenzureze comportamentul, sa nu sa se lase influentatsi intimidat de
partenerii sai si sa nu mai adopte conduite infrationale.Printre cele mai raspindite metode de psihoterapie colectiva se
inscriu
- psihoterapia de grup
- psihodrama
- metoda relatiilor de grup.

Test 2
I Gindirea lumii antice asupra criminalitatii
Relatati formele de limitare ale razbunarii
Formele cele mai raspindite de limitare a razbunarii au fost:
1)Abandonul noxal – Gruparea sociala (familia,clanul,tribul) il preda pe criminal gruparii adverse.
2)Talionul reprezenta dozarea pedepsei in raport cu gravitatea faptei si este exprimata in “legea talionului” care razbate
prin negura timpului pina in Babilonu civilizat al regelui Hammurabi.
3)Ivoirea pecuniara. Razbunarea privata era tarifata in valori materiale.Aceasta forma de limitare a razbunarii o
intilnim,mai tirnziu, in Grecia Antica si Roma Antica. In acest sens, il amintim pe Homer care a aratat ca a pe scutul lui
Achile era gravata o figura desemnind modul de rezolvare a conflicului dintre doi tineri prin darea unei sume de bani.
1.2 Analizati problema educatiei corecta ca masura de prevenire a fenmenului criminalitatii in conceptiile ginditorilor
Greciei Antice.
Primele explicatii ce s-au dat fenomenelor , proprietatilor, obiectelor din lumea inconjuratoare au avut un pronuntat
caracter mistic,creindu-se in acest fel marile mituri privind geneza lumii.
Sofocle este acela care a aratat ca sursa crimei o reprezinta soarta omului,destinul.
Poetul Hesiot in poemul “Munci de zile” are preocupari ciminologice , aratind ca sursa tuturor relelor o constituie
nedreptatea sociala.
Anaximandru,Parmenide , Anaxagora manifesta o atitudine dezaprobatoare fata de crima si consecintele sale,dar nu
reusesc sa-si explice originile criminogenezei.
Pitagora arata ca numarul este estenta tuturor lucrurilor.El a elaborat o stiinta a numerelor si o doctrina a sufletului.In
conceptia sa, sufletul este format din spiritul rational rational si spiritul intelectual.Sufletul este format din cinci trepte:
- nonconstientul
- inconstientul
- Subconstientu
- constientul
- supraconstientul
Parcurgerea celor cinci trepte are loc prin tehnica educatiei si prin ea se ajunge la cunoasterea de sine (“Cunoastete pe
sine insusi”)
Democrit a sustinut ca atomul este esenta tuturor lucrurilor.Pornind de la atom, de la materie si impulsuri, autorul ajunge
pe caleamiscarii la bazele biologiei si la antropologie pozitiva.
Socrate pune omul in centrul dialogurilor sale, considerind ca crima este rezultatul ignorantei:ignoranta este sursa
crimei,iar criminalul ignora ca este ignorat.
Platon este primul ginditor al antichitatii care sesizeaza faptul ca pedeapssa nu poate fi justificata prin ea insusi, ca reactie
la raul provocat prin fapta antisociala,ci trebuie orientata catre un scop care sa constiotui e temeiul juridic si filosific al
aplicarii acesteia.Scopul identificat de marele filosof antic este si astazi modern – prevenirea savirsirii altor crime in viitor.
Printre masurile de influenta asupra criminalitaii Aristotel mentiona, in mod deosebit , urmatorii factori sociali:
- organizarea corecta a institutiilor statale
- stabilirea legilor
- suprematia legilor asupra persoanelor cu functii de raspundere
- lupta cu corutpia
- Dezvoltarea economiei ce ar asigura un nivel inalt de viata si trai al membrelor societatii
1.3 Estimati influenta religiei in lupta impotriva criminalitatii
Unul din cei mai importanti reprezentanti ai gindirii criminologice crestine din acea perioada a fost Sfintul Augustin
(Avreliu Augustin – 354-430 e.n.)El s-a preocupat,in primul rind,de ideea ordinii si a totalitatii,sesizind ca oamnennii se
impart in oameni buni si oameni rai.Avind in vedere aceste premise, el ajunge la concluzia ca oamenii rai nu pot sa
afecteze si nu vor afecta decit alte creaturi ale lui Dumnezeu,care coexista cu ceilalti p-u ca asa vrea Dumnezeu.
Sfintul Augustin a incercat sa patrunda in esenta “raului” “ De unde privine raul, daca tot ce a creat Dumnezeu este bazat
pe binefacere”.
In Anul 1486 , calugarii-inchizitori Ia. Sprengher si G.Institoris au publicat o directiva, un indreptar de lupta impotriva
criminalitatii – “ Ciocanul vrajitaorelor” in care au fost sa analizate aspectele teoretice ale comportamentului diavolicesc
in actiunile oamenilor, elaborate diferite aspecte ale procesului inchizitoriu, inclusiv torturile, masurile de pedeapsa etc.
Sfintul Toma D’Aquino a aratat ca geneza crimei se afla in pacat,respectiv in pacatul originar care este cauza si expresia
tuturor manifestatiilor antisociale.El a preconizat pentru suprimarea criminalilor aplicarea pedepsei cu moartea , sustinind
ca acestea nu pot fi reeducati , ci trebuie stirpiti pur si simplu.
Trebuie de remarcat ca biserica s-a preocupat indeaproape de studiul criminalitatii in general, referindu-se atit la cauzele
si conditiile generatoare sau favorizatoare,precum si la personalitatea infractorului si la natura pedepselor. In aceasta
perioada criminalitatea a crescut in mod ingrojitor, multe crime fiind comise din rindul fetelor bisericesti,lucru
nerecunoscut chiar de ei.Aceasta ar fi un motiv din care reprezentantii bisericesti s-au preocupat de aceste probleme,prin
adoptarea de masuri si mijloace de dprept bisericesc.

II Fenomenologia criminalitatii
2.1 Reproduceti notiuni de criminalitate
Prin criminalitate ca obiect de studiu al criminologiei se intelege fenomenul social de masa care cuprinde
totalitateainfractiunilor savirsite in decursul intregii evolutii umane saunumai in raport cu anumite civilizatii, epoci,
intervale de timpori spatii geografice determinate.Din acest punct de vedere concepem notiunea de criminalitate in doua
sensuri:a) Sensul larg (lato sensu), unde princriminalitate in senslargintelegem totalitatea crimelor comise de-a lungul
intregiievolutii umane pe intreaga suprafata a globului terestru. b) Sensul restrins (stricto sensu), unde princriminalitate
insens restrinsintelegem totalitatea crimelor savirsite inlimitele unei perioade de timp determinate, intr-o ariegeografica
determinata.

2.2 Determinati trasaturile criminalitatii.

Fenomenului criminaliații ii sunt caracteristice un șir detrasaturi ce ii confera un loc aparte in cadrul
manifestarilorantisociale.1)Caracterul social de masaprin care se intelege un fenomensocial, de o anumita frecventa, cu
anumite forme deexprimare.2)Caracterul de fenomen uman complex (biologic, psihologic si social).3)Caracterul istorico-
evolutiveste un caracter alcriminalitatii strins legat de procesul intemeierii statului sidreptului societatii clasice antice.
Aparut in acele conditiisocial-istorice, fenomenul criminalitatii a existat in societateaantica, a insotit civilizatiile societatilor
feudale, capitaliste sisocialiste, si persista in societatea contemporana, cunoscindamplificari continue.Fenomenul
criminalitatii este determinat de factoricriminogeni proprii, contradictorii, avind pe linga caracterulsau istoric si un
pronuntat caracterevolutiv. In mersul sauistoric, continuu si neintrerupt, criminalitatea cunoaste oscilatii si schimbari
puternice. Unele forme infractionaledispar, fiind consecinte ale schimbarilor social-economice.4)Caracterul daunator,
nociv, antisocial si periculosseexprima prin periculozitatea sociala, infractiunile siinfractorii prejudiciind principalele valori
sociale siindividuale, ocrotite de lege.5)Caracterul variat al criminalitatiice consta in diversitateacrimelor, in varietatea
acestora in legea penala.6)Caracterul conditionat (cauzal) al criminalitatii consta inaceea ca, criminalitatea, fiind un
fenomen cu manifestarifizico-sociale, nu poate exista in afara oricarui proces cauzal;nu poate fi de natura neconditionata.

2.3Evaluati starea,structura si dinamica criminalitatii.

In practica, pentru caracteristica cantitativa a criminalitatii seutilizeaza combinarea a doua
notiuni:stareasinivelul criminalitatii. Starea criminalitatii reprezinta numarul infractiunilorsavirsite si al persoanelor ce le-
au comis, pe un anumitteritoriu intr-o perioada de timp stabilita. Nivelul criminalitatiireprezinta valoarea determinata
dinnumarul total de infractiuni savirsite pe un teritoriudeterminat intr-o perioada de timp stabilita, raportat lanumarul
exact de populatie, spre exemplu la 1.000, 10.000sau 100.000.Starea criminalitatii este determinata deindicele
absolut,adica de numarul general al infractiunilor, inregistrate intr-operioada de timp determinata si pe un teritoriu
stabilit, sau denumarul total al infractorilor care au comis aceste infractiuni.Spre exemplu, pe teritoriul Republicii
Moldova, pe parcursulanului 1998 au fost inregistrate 36.195  infractiuni, savirsite de 17.153 de infractori.Criminologia
foloseste termenul de structura in sensul cel mailarg, intelegind felul de alcatuire, configuratia si asezarea inauntrul
fenomenului criminalitatii a diferitelor sale particomponente, precum si relatiile dintre ele.Prin structura criminalitatii
intelegem cunoastereacompozitiei si a configuratiei fenomenului intr-o anumitaunitate de timp si spatiu.Daca starea
criminalitatiireprezinta caracteristicile cantitative, atunci structura- pecele calitative. Criminalitatea este suma
caracteristicilorcantitative si calitative.In analiza sistemului infractional este necesar sa seevidentieze indicatorii ce o
caracterizeaza:a) Structura generala a criminalitatii; b) structura unor grupuri de infractiuni (violente etc.);c) structura
unor tipuri de infractiuni (omoruri, jafuri etc.). Dinamica criminalitatii reprezinta modificarile cantitative sicalitative
intervenite in structura acestui fenomen, princomparatie cu intervale de timp si spatiu succesive, reflectindcursul general
al criminalitatii si tendintele sale.

Test 3
I Obiec tde studiu al Criminologiei
1.1Definiti elementele constitutive ale obiectulu criminologiei.
Obiectul de studiu al criminologiei- este viata unui idivid la oetapa a vietii care comite infractiunea de la nastere si pina
lacomiterea infractiunii.Conceptiilecu privire la obiectul de studiu reflecta, in modfiresc, particularitatile istorice ale
procesului de formare acriminologiei. Faptul ca a aparut si s-a dezvoltat, o perioada detimp, in cadrul altor discipline
stiintifice, a dus la o dominare asistemului conceptual propriu altor discipline.

1.2 Stabiliti legaturile criminologiei cu alte discipline

Criminologia – dreptul penal
Criminologia - dreptul penal Unitatea:1) Filiatiaistorica. Cele doua stiinte – criminologia si dreptulpenal – au aparut in
aceleasi imprejurari, criminologiadezvoltându-se in cadrul disciplinei dreptului penal.
2)Obiectul de studiu
al celor doua stiinte estecomun – criminalitatea (cu specificul ca dreptul penal are unobiect de studiu mult mai restrâns ca
al criminologiei).
3) Scopul urmarit.
 Atât criminologia cât si dreptul penal au cascop prevenirea si combaterea infractiunilor, adica slujescacelasi scop practic
si anume cel al intelegerii si infaptuiriipoliticii penale de prevenire a manifestarilor infractionale.
Criminologia – dreptul procesual penal 
Exista o corelatie directa intre dreptul procesual penal, castiinta, si criminologie.Criminologia aduce contributii reale la
infaptuirea justitieipenale, prin aceea ca datele si concluziile desprecriminalitate, crima, criminal etc. sunt intr-o strânsa
legaturacu procesul penal in faza aplicarii legii penale. Si invers,procesul penal are un aport important la
progresulcriminologiei.Dreptul procesual penal studiaza principiile, categoriile,institutiile si normele care reglementeaza
procesul penal in intreaga sa complexitate.
Criminologia – dreptul penitenciar 
Intre criminologie si stiinta penitenciara exista evidentedeosebiri, in special, din amploarea obiectului de studiu
alcriminologiei. Cele doua stiinte se intâlnesc doar pe terenulpreocuparilor comune cu privire la infractor, la tratamentul
siresocializarea acestuia. Dar aceasta zona de contact estefoarte profitabila pentru ambele discipline. Importante studiiau
fost efectuate de criminologi la locurile de detentie ainfractorilor, iar rezultatele obtinute au constituit unimportant
rezervor de date utile aprofundarii cunoasterii
criminologice.Criminologia – statisticaC 
riminologia nu poate fi conceputa fara statistica. La nivel deprocuratura, instante de judecata etc., se culeg date
statisticece se centralizeaza pentru a observa dinamica criminalitatii inansamblu si pe categorii si genuri de infractori si
infractiuni.

1.3 Formulati metode si tehnici de investigare criminologica .

Criminologia utilizeaza o serie de metode de cercetare, care iipermit obtinerea rezultatelor stiintifice urmarite. Exista
douacategori mari de metode:1. Medote particulare (cu un grad maxim de generalitate, facparte
metoda observarii,metoda experimentala,metodaistorica). Metoda observarii-
reprezinta una din principalele cai decunoastere a fenomenului infractional. Nici o metoda de tipparticular nu se poate
delimita de metoda observarii,deaorecede aici se delimiteaza legatura intre cercetator si obicetul saude studiu. La rindul
sau, metoda observarii se subclasifica in: 
a. observarea emperica
- este prezenta in cadrul oricareipersoane, ea apare spontan in timpul zilei dintre individ sirealitatea inconjuratoare, fiind
limitat la sfera de interese aleindividului, la grupul social din care face parte.
b. observarea stiintifica- este orientata catre un scop binedeterminat. Ea presupune o intimplare intentionata si ometoda
a realitatii, iar calitatea sa va depinde de nivelulcunostintelor teoretice ale criminologului. Metoda experimentala- Anume
pe cale experimentalacercetatorul sesizeaza legaturile intre diferite fenomene dar mai ales raportul de cauzalitate
dintre acestea.2. Metoda generala- cu un grad mai redus de generalitate.Metoda clinica reprezinta calea prin care se
tinde catre ocunoastere multilaterala a personalitatii infractorului. Sicriminologia clinica, in ansamblul sau, are ca
suportmetodologic aceasta metoda.Una din tehnicile fundamentale de percepere sistematica este
observarea - este recomandata in studierea colectivitatilor saugrupurilor cu activitati determinate, usor de
perceput,urmarit si studiat. Aici se pot distinge mai multe tipuri deobservare.
1)In raport cu fenomenul studiat relatia observatoruluicu realitatea supusa observatiei poate fi
Directa sau nemijlocita si indirecta, mijlocita (spre ex. observareadocumentelor);
2) in functie de etapa cercetarii, observarea poate fi globala si  partiala ;3) in raport cu obiectivele si scopurile
urmarite,observarea poate fi sistematizata si nesistematizata
.Observarea nesistematizata este mai greu de realizat deoarececercetatorul nu participa la viata grupului studiat;4) in
raport cu pozitia observatorului fata de sistemulstudiat, observarea poate fi
externa(observatorul se afla inafara sistemului studiat),interna(observatorul – ininteriorul
sistemului).Observareainternamai poarta numele de observatie participativa
. Ea poate fi:-pasiva;-activa;-partiala;-totala.

II Criminologia preventiva
2.1 Determinati tipurile de prevenire a criminalitatii
Prevenire generala – este un proces multifazic complex,format din elementele interdependente.
Prevenire speciala – este ansamblul de masuri, mijloace si metode ce au drept scop impiedicarea savirsirii unor infratiuni
de catre persoanele care anterior au comis o infractiune.
Prevenire individuala – vizeaza cercul de persoane care inca nu au comis crime,dar in viitorul apropiat le pot comite.
Prevenirea primara – este strategia preventiva considerata fundamentala care prin masuri specifice in domeniul social
incearca sa inlature situatiile criminogene si cauzele care le-au generat.
Familia- poate fi influetntata prin masuri comunitare in scop educativ –preventiv.
Scoala – este institutia care , dupa familie,joaca un rol deosebit in formarea si perfectionalea continua a personalitatii.
2.2 Comparati modele de prevenire a criminalitatii
Modelele de prevenire a criminalitatii sunt:
1)modelul clasic; 2)modelul social; 3)modelul situational, numit si tehnoogic;4)modelul mixt;
M.Clasic – este strins legat de modelul represiv de reactie sociala impotriva criminalitatii,ele evolueaza impreunasi , in
final, urmaresc aceleasi scopuri.Modelului clasic ii sunt caracteristice:suveranitatea pedepselor,Promptitudinea
pedepselor,neutralizarea infractorilor.
M.social – este relativ nou ,datind din deceniile 8 si 9 ale secolului trecut.Pentru acest model este caracteristica
implicarea comunitati in fazele de prevenire si profilaxie a criminalitatii, lucru destul de dificil de realizat in statlele cu o
slaba economie, in care nu exista o clasa medie numeroasa , capabila sa asigure aceasta implicare.Modelul social poate
sevi la diminuarea criminalitatii, reducind necesitatle comiterii faptelor prejudiciabile.
M.Situational – presupune o diminuare a riscurilor criminalitatii printr-o serie de masuri realiste,simple , unele
accesibile,altele nu,din cauza costurilor.Spre deosebire de modelul social,orientat catre potentialii infractori, modelul
situational este orientat catre victemele potentiale.
M.Mixt – este cel mai realizabil pentru tara noastra datorita posibilitatilor enorme pe care le oferaModelul numit mixt
este o imbinare a modelelor clasic,social si situational.Astfel prevenirea criminalitatii se va efectua nu doar in masuri de
drept penal ci va implica si controlul social sistemul informational etc.
2.3 Elaborati programele de prevenire a criminalitatiiprevenire infractiunilor informationale-
Pentru asigurarea securitãtii sistemelor informatice si aprotectiei datelor personale, autoritãtile si institutiile publicecu
competente in domeniu, furnizorii de servicii, organizatiileneguvernamentale si alti reprezentanti ai societãtii
civiledesfãsoarã activitãti comune si programe de prevenire acriminalitãtii informatice.- Autoritãtile si institutiile publice
cu competente indomeniu, in cooperare cu furnizorii de servicii, organizatiileneguvernamentale si alti reprezentanti ai
societãtii civilepromoveazã politici, practici, mãsuri, proceduri si standardeminime de securitate a sistemelor informatice.-
Autoritãtile si institutiile publice cu competente indomeniu, in cooperare cu furnizorii de servicii,
organizatiileneguvernamentale si alti reprezentanti ai societãtii civileorganizeazã campanii de informare privind
criminalitateainformaticã si riscurile la care sunt expusi utilizatorii desisteme informatice.- Proprietarii sau administratorii
de sisteme informatice lacare accesul este interzis sau restrictionat pentru anumitecategorii de utilizatori au obligatia de a
avertiza utilizatorii cuprivire la conditiile legale de acces si utilizare, precum si cuprivire la consecintele juridice ale
accesului fãrã drept laaceste sisteme informatice. Avertizarea trebuie sã fieaccesibilã oricãrui utilizator.- Realizarea
studiilor criminologice, analize si diagnozereferitoare la dimensiunile si tendintele criminalitatii.- Fundamentarea, pe baza
cercetarilor si analizelor,desfasurarea activitatii de prevenire a criminalitatii.- Realizarea sondajelor de opinie privind
perceptia populatieiasupra gradului de siguranta comunitara.- Initierea, derularea, monitorizarea si evaluarea
programelorde prevenire si combatere a criminalitatii, impreuna cu altestructuri din cadrul inspectoratului, in domenii
precum:infractiuni indreptate impotriva persoanei, infractiuni indreptate impotriva proprietatii, activitati comunitare
sidrepturile omului, prevenire si educatie rutiera.- Initierea si derularea programelor de prevenire acriminalitatii in
parteneriat cu structuri guvernamentale sineguvernamentale.- Organizarea campaniilor de informare si
educareantivictimala si antiinfractionala a membrilor comunitatii.- Asigurarea informarii opiniei publice cu privire
larezultatele studiilor elaborate in domeniu si ale activitatilorpreventive derulate.

Test 4
I Victima infractiunii
1.1 Definiti victimologia ca directie noua in investigarea criminologica.
In literatura de specialitate victimologia a primit mai multedefinitii. Astfel ea reprezinta stiinta comportamentului
sipersonalitatii victimei raportata la conceperea, realizarea siconsecintele directe ale actului agresional asupra victimei.
J. A. R. Calderon defineste victimologia ca fiind disciplina care,in explicarea cauzelor, studiaza victima fara a planifica
sirealiza o politica a victimei.Provine din latinescul victima si din termenul de originegreaca logos si denumeste domeniul
stiintific care studiazarolul victimei in savarsirea infractiunii deoarece, practica judiciara a demonstrat ca uneori activitatea
victimeifavorizeaza savarsirea faptei prevazute de legea penala.

1.2 Comparati conceptul de victima a infractiunii in sens criminologic,sociologic si juridico-penal

Conceptul juridico-penal:Se considera victima oricepersoana fizica sau juridica careia, prin infractiune, i-au fostaduse
daune morale, fizice sau materiale. Victima are dreptulca cererea sa sa fie inregistrata imediat in modul stabilit,sa fie
solutionata de organul de urmarire penala, iardupa aceasta sa fie informata despre rezultatele solutionarii”.Conform
notiunii legale de victima, persoana juridica ca sipersoana fizica, poate dispune de aceasta calitate si poateparticipa in
proces,. Asemenea reglementare apropienotiunea legala de victima de notiunea data de criminologie.Conceptul de
victima a infractiunii in criminologie se bazeaza numai pe criteriul obiectiv, ce reflecta evenimentulreal- cauzarea
prejudiciului prin infractiune. Daca persoanacare,nemijlocit, a suferit in urma infractiunii(adica victima reala) nu este
recunoscuta ca parte vatamata,oricum ea este victima,. Conceptul criminologic de victima a infractiunii are un continut
mai larg decit notiunea juridico-penala de victima.Definitiile criminologice de victima cuprind, persoanele careau suferit
direct sau indirect consecinte fizice morale saumateriale al unor actiuni sau inactiuni criminale.Mentionam, de asemenea,
ca in sens juridico-penal, persoanadevine victima din momentul in care organul de urmarirepenala este informat despre
cauzarea prejudiciului prin infractiune (persoana s-a adresat cu cerere). Prin urmare, victimele latente nu sunt victime in
sens juridico-penal, inschimb au calitatea data din punctul de vedere al victimologieicriminologice.Din punt de vedre
sociologic victima este orice persoanaumana care a suferit moral fizic sau material in urma uneiinfractiuni ,astfel aici
se studiaza cauzele si conditiile ce aufavorizat pe unele persoane sa devina victime aleinfractiunii.Din punct de vedere
social sa ia in consideratiecaracteristica individuala a persoanei ce consta inpredispozitia ei de a deveni victima ,precum si
caracteristicacomportamentului persoanei care in anumite situatii risca sadevina victima a infractiunii.

1.3 Propuneti si realizati masuri de profialxie victimologica a celor mai vulnerabile categorii de victime.
Directiile principale ale activitatii subiectilor profilaxiei victimologice sunt urmatoarele:1)instruirea si educarea
victimologica a cetatenilor(elaborarea algoritmelor comportamentului optim insituatiile victimogene si
antrenamentele speciale); 2)ridicarea gradului de protectie a persoanelor cu functii deraspundere, care se
caracterizeaza printr-o vulnerabilitate victimala sporita in legatura cu indeplinirea de catre ele a indatoririlor de
serviciu; 3) reducerea maxima a situatiilor victimogene; evitarea, neutralizarea si inlaturarea lor;informarea
cetatenilor despre situatiile victimogene tipice,pentru a le evita in masura posibilitatilor; 4) protectia,resocializarea
si reintegrarea sociala a victimelorinfractiunilor.Profilaxia victimologica, in calitate de activitate practica,trebuie
organizata in modul cuvenit siasigurata informational, ceea ce necesita rezolvarea unui sirde probleme:1)pregatirea
specialistilor in domeniul prevenirii victimologice. Pentru solutionarea acestui neajuns estenecesara crearea unor institutii
speciale de invatamânt, e dedorit pe baza Ministerului Afacerilor Interne si MinisteruluiJustitiei;2) selectarea profesionala
pentru angajarea in serviciulorganelor afacerilor interne,respectind trasaturilepsihologice ale candidatilor, capacitatea
acestora de a seorienta adecvat in diferite circumstante. Acest moment pare afi departe de prevenirea victimologica, dar
are oimportanta enorma, fiindca un politist neatent, neechilibrateste o potentiala victima a infractorului;3)organizarea
unui serviciu psihopedagogic unic in cadrulcomisariatelor de politie. In general,pot fi evidentiatedoua directii ale lucrului
consultativ: a) consultatii cu privirela mijloacele tehnice de paza a patrimoniului; b) consultatii cuprivire la modalitatea de
comportament, daca este o situatie victimogena.Tinind cont de faptul ca in timpul acestei activitatise intilnesc frecvent
situatii in care este foarte greu de stabilitcontactul cu victima, specialistii psihologi ar putea sa ajutegrupul operativ la
lucrul cu aceste persoane si sa organizeze ostudiere cuvenita a victimelor;4)organizarea evidentei profilactice a
persoanelor care audevenit victime sau real pot fi victimizate. Acest sistem alevidentei profilactice, reprezentind doar
interes operativ,nutine seama de calitatile victimologice ale persoanei si,respectiv,nu poate servi in calitate de purtator al
informatieiobiective. Evidenta victimologica va permite reducereanumarului persoanelor ce sunt luate in evidenta ca
potentialiinfractori si concentrarea atentiei si eforturilor asuprapersoanelor ce necesita masuri de siguranta personalasi
apatrimoniuluiO activitate eficienta de prevenire a infractiunilor trebuiesa se bazeze pe informatia multilaterala
cu caractercriminologic, care este concretizata in fiecare caz apartepentru a intreprinde masuri referitoare la persoane
concrete. Asemenea informatie poate fi obtinuta prinstudiereaminutioasa a fiecarei persoane care este obiect al
prevenirii victimologice.Obtinerea unor asemenea date, informatii este posibila doarcu conditia organizarii adecvate a
cercetarii victimologice.Directiile prioritare ale unei asemenea organizari pot fi: 1)cercetarea trasaturilor personale ale
victimei infractiunii;trebuie studiate toate calitatile, dar, prioritar,victimitatea lanivel psihologic; 2) studiul
comportamentului victimelor insituatiile tipice anumitor categorii de infractiuni; 3) analizarelatiilor infractor-victima in
masura in care ele determinadinamica si caracterul evenimentelor criminale, inclusiv alegerea de catre infractor a victimei
si a modalitatii desavirsire a infractiunii; 4) cercetarea nemijlocita a situatiilor  in care se realizeaza trasaturile personale
atit ale victimelor,cit si ale infractorilor, adica a situatiilor „careasteapta”victimasi infractorul concret. Aceste cercetari
trebuie sa cuprinda situatiile diferitelortipuri de infractiuni si satina cont de dinamica acestora,analizata in ansamblu cu
datele despre unele sau alte victime.Dispunind de asemenea informatie, activitateaprofilactica poate fi organizata mult
mai eficient fata depersoanele ce prezinta interes din punct de vedere victimologic.Sub aspect practic, utilizarea
posibilitatilor victimologice inprevenirea infractiunilor are loc in functie de faptul cit demultilateral si la timp sunt relevate
potentialele victimesicircumstantele concrete, ce pot favoriza sau determinacomiterea infractiunii Vom tine cont de
faptul ca multe persoane care au fost victimizate nu se adreseaza organelor competente si, inconsecinta,victimizarea
reala este necunoscuta statisticiioficiale. O metoda importanta ce permite stabilirea victimizarii in societate sunt
sondajele de victimizare.

II Terorismul
2.1 Relatati notiunea si clasificarea terorismului
Terorismul este o tactica de lupta neconventionala folositapentru atingerea unor obiective politice. El se bazeaza pe acte
de violenta spectaculara actionate asupra unor populatiineimplicate in mod direct in conflict dar cu potential depresiune
asupra conducerii (stat , organizatii, categoriisociale sau, impotriva unui grup de persoane civile) in sensulscontat de
teroritti - producerea unui efect psihologicgeneralizat de panica si intimidare, augmentat de folosireamanipulativa a
mediei, cu scopul atingerii unui obiectiv greude realizat prin mijloace democratice sau conventionale.In functie de
organizare si numarul de persoane implicate: Terorism Individual Este un caz foarte rar in care indivizi izolati comit acte de
terorism. In general numarul de victime si pagubele material produse de acesti teroristi sunt reduse, dar efectul de frica si
psihoza produsa pot fi serioase.Terorismul individual este celmai dificil de combatut.Grup terorist izolatEste format in
general dintr-un grup mic de persoane care,fiind rude sau prieteni, se cunosc personal inainte de inceperea activitatilor
teroriste si decid in mod spontan satreaca la acte de terorism. Este un caz rar si dificil de detectat,combatut si
anihilat.Grup terorist de francizaInitial acest concept de organizare apartinea celuleloranarhiste de la inceputul secolului,
dar a revenit in actualitatedatorita actiunilor grupului terorist Al Qaeda.In esenta este vorba de incercarea de a oferi o
umbrelaideologica, politica si religioasa comuna pentru a favorizaaparitia spontana a unui numar mare de grupuri
teroristeizolate, care sa actioneze pentru atingerea unor obiectiveasemanatoare fara a avea legaturi clare de comanda,
controlsisustinere logistica.Grup terorist cu sustinere externaIn general orice grup terorist a primit sau va primi in
timpulexistenței sale susținere de la un stat interesat.Inca din timpul „razboiului rece” au existat grupuri teroristecare nu
aveau baza de susținere proprie, fiind de fapt grupuriteroriste organizateși dependente de un stat sau de un grupde
state.In general grupurile teroriste cu susținere externa suntcompuse din pâna la 20 de membri care sunt cu toții
implicațidirect in planificareași executarea actelor teroriste(atribuțiile de suport, comandași logistica fiind asigurate
deunul sau mai multe servicii secrete de stat).Exemple de terorism cu susținere externa au fost grupareaterorista condusa
de CarlosȘacalul (Carlos Ilici Ramirez) carea fost sprijinitși de statul comunist român), grupareaterorista palestiniana
Septembrie cel Negru, creata inițial contra Iordaniei, cu bazeși susținere in Siria și Liban-gruparea Abu-Nidal din aceasta
organizație a organizat ataculterorist contra sportivilor israelieni la Olimpiada de vara de la München, munițiile și
armamentul fiind trnsportate in bagajulunor diplomați bulgari.Intrnaționala teroristaGrup terorist afiliatMajoritatea
organizațiilor teroriste importante sunt afiliateunei mișcari politice, religioase, sau a unui curent ideologic(naționalist,
social, ecologist etc.). Aceste organizații mai suntdenumiteși grupari teroriste propriu-zise.

2.2 Determinați legatura dintre terrorismși crima organizata:

Convergenta organizatiilor criminale cu cele teroristereprezintã cea mai importantã amenintare asuprademocratiei si
drepturilor fundamentale ale omului. Legãturadintre terorism si criminalitate a cãpãtat o nouã dimensiunedatoritã
reducerii in ultimii zece ani a finantãrii de cãtreunele state a grupãrilor teroriste si a declansãrii, la initiativaSUA, a
rãzboiului global impotriva terorismului international.Una din consecinte este cã organizatiile teroriste sunt nevoitesã-si
extindã zonele de actiune, atât pentru a ataca, cât sipentru a se ascunde, dar mai ales pentru a-si asigura singurefonduri si
materiale logistice specifice, prin activitãticriminale.Principala diferentã dintre grupãrile teroriste si retelelecrimei
organizate constã, dupa cum s-a subliniat deja, infaptul cã in timp ce grupãrile teroriste sunt implicate in acte violente
motivate in special politic si religios, cele mai multeretele ale crimei organizate sunt interesate in relatia cuputerea
politicã doar de obtinerea, prin acte de coruptie, aprotectiei necesare pentru activitatea propiei organizatii,motivatã in
primul rând de obtinerea de profit. Totusi, inevaluarea amenintãrilor contemporane la adresa ordinii dedrept, a devenit
tot mai dificilã posibilitatea de a facedistinctie intre motivatiile politice si cele criminale . Estefoarte probabil ca in viitorul
apropiat, etapa convergenteidintre crima organizatã si terorism sa fie inlocuitã definitiv deun nou stadiu si mai periculos,
acela de conlucrare dintreaceste grupuri. Crima organizatã si terorismul, desi se aflã pepozitii separate, distincte, având
scopuri diferite, pot coexista in acelasi plan infractional si converge cãtre un punct central,unde o singurã entitate
manifestã simultan trãsãturi aleterorismului si crimei organizate.Legãturile dintre retelele crimei organizate si
grupãrileteroriste, in contextul globalizãrii, pot fi definite prin maimulte forme de manifestare:Aliantele,care pot include
acorduri pe termen lung sauscurt si sunt de obicei utilizate pentru a câstiga experientã sausprijin operational (acces la
rutele care faciliteazã activitateade contrabandã). Sunt asemãnãtoare celor din economiarealã, fiind definite prin scop,
perioade si mod de finantare.Cele mai uzuale aliante se realizeazã in operatiunile decontrabandã, cum ar fi schimbul
“droguri pentru arme” saude trafic ilegal de persoane. Principalele neajunsuri inconstructia unor asemenea proiecte sunt
legate de:suspiciunile legate de securitate fiecãrei entitãti; posibiledivergente privind prioritãtile si strategiile; pericolul
aparitieide rivalitãti.Extinderea tacticilor operationale , care a dus la actiuni cuscop politic desfãsurate de retelele crimei
organizate sirespectiv la actiuni infractionale specifice crimei organizate,dar desfãsurate de grupãrile teroriste. Aceste
preluãrireciproce de metode au totusi utilizãri de o altã naturã simotivatie. Astfel, retelele crimei organizate apeleazã la
tacticiteroriste, dar nu pentru a schimba statutul unei tãri din punctde vedere politic, ci doar pentru a-si asigura si proteja
mediulsãu operational-infractional. Este totusi o abordare atipicã siextremã si pentru cã duce la incãlcarea uneia din
regulile de bazã ale crimei organizate si anume pastrarea anonimatului.In acest context, multe grupãri teroriste s-au
implicat indesfãsurarea de operatiuni infractionale specifice crimeiorganizate, pentru a-si asigura
autofinantarea.Convergenta motivationalã,care se referã la acele entitãticare, prin actiunile desfãsurate, trec de la
postura initialãspecificã, la capãtul celãlalt al binomului crimã organizatã-terorism. Astfel, grupãrile criminale actioneazã
din ce in cemai mult in virtutea unor motivatii politice, care ajung pânã ladorinta de a-si exercita influente directe asupra
mediuluipolitic, economic si social de pe raza unui anumit teritoriu,oras sau stat, situatie specificã organizatiilor de tip
mafiot. Inal doilea rând, grupãrile teroriste incep in cele din urmã sã-siutilizeze retorica politicã drept paravan doar
pentrudesfãsurarea de activitãti infractionale pentru profit, baza lorideologicã fiind compromisã.Gaura Neagrã[10], când
convergenta dintre motivatiacriminalã si cea politicã din cadrul unei singure grupãri iipermite sã câstige controlul
economic si politic asupra unuistat, care devine astfel prizonier al infractorilor.Gauraneagrãpoate contribui la aparitia unui
stat care nu areautoritate si manifestã caracteristicile specifice anarhismului,sau poate da nastere unui stat criminal.
Practic, acesta este unstat captiv. Utilizând tactici teroriste de a-si mentine putereasi controlul asupra acestor state (sau
regiuni), elitele se folosesc de pozitiile lor oficiale pentru a se implica in activitãtiilicite profitabile in propriul beneficiu sau
de pozitiile oficialepentru a crea regiuni sigure pentru alte organizatii criminalesau teroriste

2.3 Modele de prevenire ale terorismului

In primul rând,educatie si instruire bazate pe analizarationala, adica odata ce societatea civila invata ce
inseamnaterorismul, caracteristicile si metodele acestuia si odata ceacestia stiu cum gândesc teroristii si de ce fac ceea ce
fac, ei vor sti mai bine sa invinga teama si anxietatea in fataterorismului si nu vor fi ei insisi un instrument in
mâinileteroristilorIn al doilea rând, publicarea unor pliante, reviste lunare,anunturi si materiale informative la scara
largapoateschimba modul de opinie si contracarare a celor care dorescsa-si atinga scopurile criminaleIn al treilea
rând,seminariile, atelierele de lucru siconferintele cu scop informativau un rol predominant deprevenire si contracarare a
terorismului. Este importantmodul in care societatea este antrenata sa constientizezefenomenul numit terorism. Asadar,
se impune implementarea uneieducatii si instruiri lanivel scolar, universitar si institutional pentru a contracarasi preveni
orice forma criminala de tip terorist, dar si pentru aatrage atentia asupra modului in care societatea civila poateface fata
unei amenintari teroriste.- elaborarea si implementarea programelor specialeinterdepartamentale si departamentale cu
privire laprevenirea si combaterea terorismului;- crearea unei baze centrale de date si a unui sisteminformational
centralizat pentru acumularea informatiei cuprivire la organizatiile si persoanele cu atributii la activitatiteroriste,
finantarea si asigurarea materiala a actelorteroriste;- elaborarea si realizarea unui plan de actiuni privindinstruirea
profesionala a colaboratorilor subdiviziunilorspecializate in combaterea terorismului ale organelorcompetente, inclusiv
organizarea procesului de instruire siperfectionare a colaboratorilor subdiviziunilor specializate decombatere a
terorismului in cadrul Institutului National deInformatii si Securitate, modernizarea bazei tehnico-materiale si metodico-
didactice a Institutului, organizareadeplasarii colaboratorilor pentru instruire si perfectionare ininstitutiile similare de
instruire din statele Uniunii Europene,organizarea seminarelor si conferintelor pe tematicacombaterii terorismului cu
participarea specialistilor dinstatele Uniunii Europene;

Test 5
Teorii criminologice contemporane asupra criminalitatii
1.1Descrieti orientarile criminologice contemporane privind cauzalitatea criminalitatii
Orientarile criminologice contemporane asupra criminalitațiisunt: teorii de orientare bioantropologica, teorii de
orientarepsihologicași teorii de orientare sociologica.Teoriile de orientare bioantropologica cuprinde o serie deteorii
printre care: teoria inadaptarii sociale (Olof Kimberg),teoria constituției delincvente (Benigno di Tulio – Manual
deantropologie criminala), teoria endocrinologica acriminalitații, teoria starii de pericol, teoria criminologieiclinice, teoria
cromozomului crimeiși operele clasicilorliteraturii universale (W. Shakespeare, Dostoievschi, Balzac,etc).Din cadrul
teoriilor contemporane de orientare psihologicafac parte: teoria infioritații (Alfred Adler), Teoria lui David Abrahamsen,
teoria lui Etienne de Greef, testele depersonalitate, teoria personalitații criminale a lui JeanPinatel.Printre teoriilor
contemporane de orientare sociologica senumara: teoria ecologica, teoria asociațiilor diferențiate,teoria conflictului de
cultura, teoria anomiei sociale a luiRobert Merton, teoria marxista, teoriaapararii sociale, teorianoii criminologii, etc.

1.2Analizati portretul tipologic al infractorului de pe pozitia teoriei constitutiei predisponzant delicventiale.

Pornind de la sensul acestei teorii putem spune ca teoria data explica existența unei constituții anatomice a omului ce
estepredispusa la comiterea de delicte. Autorii acestei teorii sunt: Ernst Kretschner, W. Sheldon,Houton, Pende.Teoria
data se regasește in urmatoarele opere: „Fizic și caracter” de Ernst Kretschner (1925), „Structuracaracterului” (1921),
„Criminalul american” Houton (1939),„Varietatea criminalitații minore” Sheldon (1949).Teoria data are la baza
urmatoarele teze:1.Exista o corelație intre structura corpului uman și trasaturile sale fizice pe de o parte,și caracterul
persoanei pede alta parte. Principalele tipuri caracteriale sunt:
a.Constituția corpului, b) Caracterul, c) Temperamentul.Exista tipuri constituționale distincte (tipologii):a)picnic – scund,
grasuț, intelegent, vesel, si fiindpredispus la savârsirea infractiunilor ce necesita o dozasporita de viclenie – falsuri,
escrocherii, fraude s.a.
 b)tipul astenic– caracterizat prin trasaturi longiline,umeri ingusti si musculatura subdezvoltata, fiind firavi, calmisi
energici, având o predispozitie delincventiala mare lasavârsirea unor infractiuni din cele mai variate;
c)tipul atletic –cu musculatura puternica si o bunastabilitate psihologica, inclinati la comiterea infractiunilorcontra
persoanelor si a bunurilor;
d)tipul displastic– cu disproportionalitati si dezarmonii in dezvoltarea corporala, inclinat spre comiterea unorinfractiuni
grave si spre recidiva.
2.Fiecare tipologie arei un anumit tip de temperamet:-endomorf-viscerotonic, având o dezvoltare maipronuntata a
organelor interne;-mezomorf-stomatotoniccu o dezvoltare puternica amusculaturii;
-ectomorf-cerebrotoniccu o mai mare dezvoltare ascoartei cerebrale si a inteligentei.Printre meritele teorii date
senumara:a)sunt printre principalii continuatori ai lombrozianismului. b)Multe din concluziile/cercetarile lor au fost
confirmate(exista legaturi intre particularitațile fizice ale minorilorși inclinațiile lor spre un anumit tip de criminalitate).
c) Au facut numeroase cercetari (spre exemplu Houton acomparat 13 000 condamnaț
i cu 3 208 noncriminali).Printre cei mai aspri critici au fost: Sutherlandși Cressey. Aufost criticaț
i pentru lipsa de suportștiințific in majoritateaconcluziilor.

1.3 Selectati si evaluati cea mai importanta teorie contemporana de orientare sociologica.
Cea mai importanta teorie contemporana de orientaresociologica este teoria ecologica. Teza principala consta inaceea ca
orice element indiferent de natura sa din momentul in care intra relaț
ii cu alte elemente este susceptibil de a fiimplicat intr-o relației cauzala. In același context relaț
iadintre om și societate este examinata prin intermediulparticularitaților ecologice.Cu toate ca marele neajuns al acestei
teorii consta inexplicarea criminalitatii doar sub aspectele fenomenologice ale acesteia, nedezvaluind esenta
fenomenului, cauzele realede natura economica si social, totusi, meritul scolii de laChicago este incontestabil: atragerea
atentiei asupraconditiilor de viata, hrana si educatie din cartierele nevoiase,locuite de emigranti, latino-americani si negri.
Teoria adeschis calea unor cercetari mai complexe privind raportuldintre anumite fenomene sociale, ca
urbanizarea,industrializarea si criminalitatea.

II Cauzalitatea criminalitatii
2.1 Definiti conceptele generale ale cauzalitatii criminalitatii
Cauzalitatea si principiile acesteia constata dependentadintre diferite fenomenesi stabilestecaracterul acestei
dependente, care consta in aceea ca un fenomen (cauza) inanumite conditii genereaza alt fenomen (efectul).Cauzalitatea
este o forma a interactiunii dintre  fenomenesi procese, este tipul  principal de determinare si reprezintaprin sine legatura
obiectiva dintre doua fenomene: cauza si efect .Cauza – fenomen ce determina apariț ia altui fenomen( fenomenul care in
mod obiectiv si necesar, precede sigenereaza alt fenomen).Condiț ie –este un fenomen ajutator, ce
favorizeazaproducerea unui alt fenomen. Spre exemplu, procurarea uneiarme, cu care criminalul comite fapta de omor,
este o actiune-conditie. Factor – In literatura criminologica se utilizeaza si termenulde  factor , prin care se intelege tot o
cauza, adica factorul ar fisimilar cu o cauza. Factorii criminalitatii sau cauzelecriminalitatii ar avea acelasi sens. Totuși unii
autori consideraca prin factor se intelege ceva mai mult decit prin cauza,termenul avind un sens mai larg, care ar include
atit o cauza,cit si o conditie, ba chiar si alte elemente contributive laaparitia unui fenomen.
2.2. Clasificaț i factorii criminogeni
Printre criminologii de vaza care s-au interesat deproblemele clasificarii factorilor criminogeni se numara si J.Pinatel, unde
intilnim o clasificare in factori geografici,economici,culturali si politici
.H. Mannheim trateaza cauzele de ordin social alecriminalitatii, nefiind, insa, preocupat de o clasificare strictaa acestor
cauze. Acesta face doar o interesanta corelatie intretipurile de factori criminogeni si tipologiile infractionale.La fel si D.
Szabo analizeaza problema complexa acauzalitatii, evaluind rolul factorilor socio-culturali,economici etc. Totusi, autorul
nu opereaza o distinctie clara intre cauzele criminalitatii ca fenomen social si cauzeleactului infractional concret.Clasificari
reusite a factorilor criminogeni intilnim incriminologia nationala si româna. Asa, in criminologia nationala una din cele mai
reusiteclasificari este cea facuta de Gh. Gladchi, in :-factori economici;-factori sociali (relatii sociale);
-factori demografici, politici, juridici, deorganizare.Clasificari similare intilnim in criminologia româna. Spreexemplu, o
analiza succinta a factorilor care determinacriminalitatea ca fenomen social o intilnim la Gh. Nistoreanusi C. Paun,
clasificindu-i in:-factori economici;-factori demografici;-factori socio-culturali;-factori politici. Altii, ramin in prezenta a trei
tipuri fundamentale deraspuns la problema data, utilizind conceptul de deformarespre criminalitate a tipului normal de
comportament:-deformarea biologica;-deformarea psihologica;-deformarea sociala.In cele ce urmeaza, vom incerca si noi
sa estimam factoriicare genereaza criminalitatea, utilizind acolo unde esteposibil unele curente, teorii, scoli atit clasice cit
sicontemporane. Am ales aceasta cale fiindca, caracteristicaesentiala a unei teorii stiintifice este aceea ca ea face
afirmatiicare ulterior pot fi contestate. Pentru a contesta o teoriestiintifica, trebuie sa prezinti date empirice, care deriva
dinaceasta teorie, apoi sa compari aceste date cu observatiifacute in lumea reala. Daca observatiile coincid cu
dateleteoriei, atunci aceasta devine si mai credibila, dar nu siprobata. Daca observatiile nu coincid cu ideile teoriei,
atunciaceasta este falsa.Din considerentele exprimate mai sus preferamurmatoarea analiza a factorilor care determina
sau genereazacriminalitatea, clasificindu-i in:-factori ereditari (antropologici);-factori geografici;-factori economici;-factori
demografici;-factori psihologici;-factori socio-culturali;-factori politici

2.3. Estimaț i influenț a factorilor economiciși socioculturaliasupra criminalitaț ii

.Omul fiind o ființa sociabila interacționeaza cu semenii sai infiecare zi. El nu poate trai izolat, fiind influențat de
diferițifactori, printre care cei socioculturaliși economici. Dintrefactorii economici putem enunța industrializarea și
urbanizarea,șomajul, crizele economice.In criminologie factorii socio-culturali au un rolpredominant in socializarea
pozitiva sau negativa aindivizilor. Numeroase teorii cu privire la cauzele si conditiileaparitiei comportamentului criminal,
se incadreaza in mareagrupa a teoriilor sociologice. Aceste teorii se opresc, cuprecadere, asupra factorilor socio-culturali
si evidentiazaneconcordanta care intervine intre valorile si aspiratiileculturale pe de o parte si, normele si mijloacele
legitime pe dealta parte, de unde si aparitia indivizilor care incearca sa-sirealizeze aspiratiile, idealurile si scopurile sociale
siindividuale prin utilizarea unor mijloace ilicite.Inca de la nastere, individul ia cunostinta cu lumea inconjuratoare si cu
factorii socio-culturali. De aici, copilul se va socializa pozitiv sau negativ in raporturile sale familiale,apoi scolare,
profesionale etc.Dintre factorii socio-culturali putem meniona: Familia- Un factor de importanta majora il reprezinta
structura familiei. Astfel, avem familii:-normale, inchegate si-dezorganizate, disociate.Școala– Locul de munca
(Profesia)– Starea civila–Organizarea timpului liber -Timpul liber este timpul de care dispune o persoana dupace si-a
onorat obligatiile familiale, scolare ori profesionale.Timpul liber are urmatoarele functii:- odihna;- divertismentul;-
dezvoltarea personalitatii.
 Influenta negativa a mijloacelor de informare in masa - Specificul national - Religia -Toxicomania –
De influena acestor factori s-au preocupat mai muli savaniți printre care Lombrosso, Garofalo. Fiecare factor din cei
mentionati nu poate fi prin sine generator al efectului , el fiind mai mult o conditie (ceea ce favorizeaza).

 Conditiile economice sunt in strinsa legatura cu conditiile socioculturale. Somajul determina stari de tensiune in familie.

Astfel se poate ajunge de la o familie cu structura normala la una cu structura dezorganizata.S omajul este un fenomen ce
i-a amploare in timp de criza economica, care este tot o condiie economica. Lipsa indelungata a surselor financiare
determina situatii de disperare ce determina o stare emoionala dezastruoasa a individului, ce se rasfringe si asupra
mediului socio-cultural.Influenta factorilor economici si socio-culturali asupra criminalitatii este determinant.  Factorii
negativi de acest tip  influenteaza fenomenele si mediile respective, astfel  dinamica criminalitaii suferind modificari.
In dependenta de intensitatea si nivelul acestor factori se determina si majorarea sau scaderea nivelului criminalitaii.

Test 6
I Conceptii si teorii clasice asupra criminalitatii
1.1Descrieti legea termica si legea saturatiei criminalitatii
Legea termica-criminalitatea este un fenomen natural ce serepta cu regularitate de la an la an
 Legea saturatii-criminalitatea este un fenomen complex carenu se repta mecanic de la an la an, ci este supusa
saturatiei(adica a legii), care face ca criminalitatea dintr-o perioada detimp si spatiul sa nu depaseasca anumite limite
minime simaxime

1.2 Analizati premisele scolii pozitiviste Italiene.

Scoala pozitiva italiana este acea care a contribuit colosal la constituirea criminologiei ca disciplina autonoma, de sine
statatoare, cuprinzind idei foarte impornate pentru criminologie, la care s-a ajuns prin intermediul unor ginditori care au
avut valoroase idei,dar nu s-au ridicat nivelul unei scoli.Acesti ginditori se inscriu in curentele criminologice ce tine de
fizionimie,frenologie,antropologie generala si alienism.
1)Fiziognomia studiaza caracterele omului dupa trasaturile fetei considerind ca exista o strinsa legatura intre trasaturile
fetei , pe de o parte si calitatile psihice pe de alta parte.
La constituirea fiziognomiei ca stiinta o contributie estentiala si-a adus-o scriitorul,filosoful elvetian Johann Gaspar
Lavater,aratind ca in fiziognomie se reflecta sufletul omului dar acesta poate fi vazut doar prin vointa lui Dumnezeu si
doar de “oameni alesi”.
2)Frenologia este stiinta care considera ca facultatile psihice ale indivizilor sunt localizate pe anumite suprafete ale
creierului uman.
Efectuind studii ecranoscopice F.J.Gall a descoperit existenta unor protuberante , umflaturi,cucuie pe suprafata cutiei
craniene si a presupus ca functiile psihice ale indivizilor sunt localizate anume in aceste locuri de denivelari,pe care el le
numeste bose craniene.F.J.Gall a identificat 85 de asemenea bose craniene , sustinind ca este suficient sa pipai craniul
unei perrsoane pentru a-ti da seama de nivelul intelectual al acesteia
3)Antropologia Generala – este stiinta care studiaza omul ca fiinta biologica precum si evolutia acestuia prin studierea
raselor si etniilor, a formelor si dimensiunilor omului,precum si a capactitatii de adaptare a acestuia la mediu.
4)Curentul alienistilor – a adus o noua orientare in criminologie,considerind ca fenomenul 3-c(crima criminal
criminalitate) isi are izvorul din bolile psihice ale indivizlor.Denumirea curentului provine de la medicii psihiatri care
considera ca criminalul este un bolnav psihic.Cesare Lombroso a elaborat teoria degenerescentei cu privire la explicarea
comportamentului criminal.In conceptia sa izvoruk fenomenului 3-c consta in degenerarea fizica si intelectuala a
individului,ca rezultat al conditillor corespunzatoare de viata si trai.
1.3 Evaluati rolul conceptiilor si teoriilor sociologice clasice in prevenirea fenomenului criminalitatii.
Tratarea principalelor curente in criminologie este destul dediversa, deoarece oamenii de stiinta care au o
orientarecomuna in problemele de baza ale domeniului cercetat potavea opinii diferite in privinta altor aspecte ale
aceluiasidomeniu.Marea majoritate a doctrinelor criminologice s-au concentratasupra cauzalitatii fenomenului
infractional. Acest criteriu afost utilizat de multi istorici ai criminologiei prin includerea teoriilor criminologice in diverse
orientari ce au aparut indecursul timpului.In cadrul orientarii antropologic-biologice sunt reunite teoriicare confera
factorilor biologici o importanta hotarâtoare ingeneza crimei. Specific pentru aceasta orientare este limitareaobiectului
criminologiei la studiul infractorului prin incercarea de a demonstra existenta unor trasaturi specificede ordin
bioantropologic. O importanta deosebita pentruaprecierea corecta a continutului si limitelor acestei orientarieste
intelegerea corecta a conceptelor fundamentale cu carestiintele biomedicale opereaza, cum sunt acelea de:
Ereditar, innascut ,constitutional etc.

II Criminalitate Organizata
2.1 Relatati trasaturile definitori ale conceptului de organizatie criminala.
Crima organizataeste definita prin existenta unor grupuride infractori, structurate pe ideea infaptuirii unor
activitatiilegale, conspirative, avand ca principal scop obtinerea deprofituri ilicite la cote deosebit de ridicate. Activitatile
ce compun Crima Organizata au un caractersecret si bine organizat, din care cauza realizeaza un impact social deosebit de
negativ, in multe state el constituind"cancerul perfid" care vlaguieste puterea societatii amenintaintegritatea guvernelor,
determina cresterea taxelor care seadauga la pretul marfurilor, pericliteaza siguranta si locurilede munca ale cetatenilor,
aduce daune agentilor economiciaflati in competitie, controleaza prin forta banilor sindicatele,in final realizand o
puternica influenta in sfera economicului,socialului si mai ales
politicului.- Stabilitate in cadrul asociatiei infractionale;- O anumita structura interna si diviziune aroiurilor intre membrii
asociatiei;- Continuitatea si sistematizarea activitatii infractionale;- Scopul principal al asocierii infractionale sa fie obtinere
aunor câstiguri importante;- Activitatea infractionala sa fie profesionalizata.

2.2 Clasificati si comparati tipurile organizatiilor criminale

1. Familiile Mafiei, constituite pe structuri ierarhice stricte,norme interne de disciplina, un cod de conduita si o
marediversitate de activitati ilicite (familiile italiene, americane,cartelurile columbiene ale drogurilor etc.);2.Organizatiile
profesionaleale caror membrii, spredeosebire de familiile Mafiei, se specializeaza in una saudoua tipuri de activitati
criminale (laboratoare clandestinepentru fabricarea drogurilor, imprimerii clandestine pentrucontrafacerea sau
falsificarea monedelor, furtul si traficul cumasini furate, rapiri de persoane pentru rascumparare etc.)3.Organizatii
criminaleconstituite pe criterii etnice, caresunt, de regula, rezultatul unor imprejurari specifice precum inchiderea
granitelor ori circulatia dificila peste frontiere,severitatea excesiva a procedurilor de emigrare, expansiuneageografica, in
asemenea situatii se afla societatile criminalechineze (triade), grupurile criminale japoneze, grupurile jamaicane si
altele;4.Organizatiile teroriste internationale, care practicaasasinatul, deturnarea de avioane, rapirea de persoane etc,sub
diferite motivatii, de regula politice, militare, religioase sirasiale

2.3 Recomandati solutii practice de lupta eficienta impotriva criminalitatii organizate.

- Promovarea cooperaгii regionale intre organele de ocrotire anormelor de drept relevante (politie, trupele de
graniceri, vama si justitie);- Dezvoltarea suportului legal si psihologic a victimelor avinddrept scop reintegrarea
lor.Ratificarea si implementarea deplina a instrumentelorinternationale care au o importanta deosebita in
domeniulcombaterii crimei organizate.- studierea si implementarea tehnicilor si metodelor europenede cooperare
politieneasca;- crearea si asigurarea functionarii unui sistem computerizatde schimb de informatii intre organele
nationale de drept;

Test 7
Reactia sociala impotriva criminalitatii
1.1 Identificati bazele istorice ale reactiei socialeantiinfractionale
Criminologia este unica stiinta sociala,extrajudiciara,careoglindeste societatea,ofera o imagine globala,esentiala
simultilaterala realitatilor socioumane.Ea este preocupata sastudieze cu precadere cauzalitatea criminalitatii ca
fenomensocial.E greu de marcat astazi pe curba istoriei acel punct deunde isi ia inceputul acest fenomen social-
criminalitatea.Asadar,constatam ca criminalitatea ca fenomen social aaparut odata cu structurarea primelor comunitati
umanearhaice.Anterior acestui fapt istoric essential nu se poate de vorbit despre existenta criminalitatii,deoarece “acolo
unde nu exista morala si norme,nu exista crime”Este foarte probabil,ca primele preocupari pentrupedepsirea unor
comportamente individuale consideratepericuloase au fost determinate de necesitatea autoaparariicomunitatilor
umane,constituie in conditii naturale vitrege,care le amenintau permanent supravietuirea.In etapa salbaticiei,starea in
care apare omul,laorigine,fiinta umana este caracterizata prin trasaturile sale biologice.Comportamentul omului este
dictat de instincteleprimare,salbatice,cu care natura l-a inzestrat.Prin urmare sicomportamentul era orientat spre
satisfacerea unor anumitenecesitati cum ar fi:instinctele defoame,sete,autoaparare,sexual s.a. In scopul
satisfaceriinecesitatilor, se recurge la forta brutala,se ajunge la ciocniricare se finalizeaza cu exterminarea fizica sau cu
presiuneapsihica.In peroada presociala,etapa pur naturala, nu atestamcrime,ele nu existau,la fel cum nu exista binele sau
raul.Omul a fost, este si va fi o fiinta sociabila,fiindca existentaindividului in societate este nu numai o conditie
naturalanecesara vietii ,dar si o cerinta de convietuire.Astfel omul segaseste in societate in mediul sau natural,iar pentru
acoexista,este absolute necesr ca membrii societatii,fiecare inparte,sa faca si anumite sacrificii in interesul
colectivitatii.Societea se dezvolta, se transforma, evolueaza.Pe caleaevolutiei s-a ajuns la hoarda,ginta,clan,trib la
societateaorganizata in stat.Indivizii trebuie sa urmeze si sa respectenormele de coexistenta si cooperare pentru
pastrarea echilibrului social. In asemenia situatii din partea societatii se va produce o reactie, un fenomen absolute
natural,pentru areproba agresiunea si a se apara de agresori.Conform opiniei lui Hugo Grotius(1583-1645),o
trasaturacaracteristica a naturii omenesti este frica.Juristul englez Jeremy Bentham dezvolta aceasta teorie ainteresului,
in a carei exceptie interesul este considerat ca fundamental societatii,ca principiu generator al tuturoractelor
umane.Dreptul este o creatie a ratiunii umane,fiind pusa,in fiecaretara,in dependent de vointa legiuitorului.In scopul de
aameliora conditiile vietii sociale,fiecare popor si-a impuscoduri complete,concepute si formulate dupa
principiileratiunii.In diferite perioade de timp statele lumii diagnosticau sauetichetau comportamentele umane ca
fiind “normale” ori“anormale”,in functie de natura normelor sociale,de gradulde tolerant a societatii respective,ca si de
pericolul potentialpe care il reprezinta pentru stabilitatea vietii sociale.
1.2 Comparati tendintele moderne in politica penala
Tendinta neoclasica Schimbarile aparute in ultimile decenii pe plan mondial,in,general,ne face sa conchidem ca suntem la
etapa unei noiimpartiri a lumii,a sferelor de influienta, a noilor piete dedesfacere, in care sunt cointeresati si implicate cei
care conduc si dicteaza noua ordine economica si politica mondiala.Aceasta duce in mod firesc la criminalizare globala,
unde chiar si tarilecu economie dezvoltata cu greu pot opune rezistenta acestuifenomen, iar tarile cu economie slaba si
resurse natural sarace ,cum este R.M, se transforma in zone criminogene avansate.Unii autori considera ca exista o elita
mondiala aputerii,numita “Ordinea”, care are drept principal obiectiv instaurarea unei noi ordini mondiale,iar in final-
crearea unuigovern mondial. Unul din scopuri este de-a dreptulsocant:stabilirea unei religii mondiale, care va coordona
toatereligiile pamintului si care va avea un pontic mondial, ce arconduce alaturi de conducatorul politic mondial.O alta
dovada in acest sens este tendinta de armonizareinternational in plan legislative a combaterii criminalitatii.In acest
process extreme de complex o importanta deosebitarevine congreselor specializate ale ONU,cu privire la
prevenireacriminalitatii si tratamentul delincventilor.Directiile prioritare ale ONU in material politicii penale audevenit:-
problematica executarii pedepselor;-prevenirea criminalitatii;-ameliorarea legislatiei statelor member;-descriminalizarea
unor infractiuni mai putin grave,usoare sineinsemnate;-simplificarea justitiei penale;Aceasta tendinta , ca orientare
teoretica sa constituit ca oreactive fata de modelul curative de politica penala, asprucriticat din cauza ineficacitatii
modelelor si tehnicilordetratament, abuzului de pwsihiatrie s.a.Tendinta neoclasica reduce rolul intimidant al pedepsei
inprim- plan , pledind pentru renuntarea la masurile alternativeinchisorii, limitarea liberarii conditionate. Gratie
acesteitendinte ,dominante acum in Europa, sa largit cimpul deincriminare si de sporire generala a severitatii pedepselor.
Nu suntem de acord cu bsolutizarea rolului tendinteineoclasice,repressive fiind partasiiunei imbinari creative
intremodelele preventive/curative,pe de o parte , si a tendinteineoclasice,repressive, pe de alta parte. Sporirea
pedepselor ,fara adoptarea unor masuri complexe care ar permiteeradicarea saraciei in R.M si imbunatatirea conditiilor
de viata,nicidecum nu va duce la stoparea fenomenuluiinfractional. Trebuie inlaturate cauzele si conditiile caregenereaza
si/sau favorizeaza criminalitatea in tara, dar nu deagravat pedepsele.. “Daca va deranjeaza tintarii , nu puteti lainfinit sa
alergati dupa fiecare-in cele din urma trebuie sa vaginditi cum sa influientati asupra mlastinii din care acestia senasc”.
Prin aplicarea a numai pedepsei cu inchisoarea nu vomobtine nimic bun.O dovada in acest sens reprezinta lucrarile
Seminarului European asupra alternativelor la pedeapsa cu inchisoarea, 1987 la Helsinki.In concluziile sale Seminarul
lanseaza idea capedeapsa cu inchisoarea poate fi necesara doar in functie dedoua criteria:1)In cazul savirsirii infractiunilor
deosebit de grave siexceptional de graveIn cazul infractorilor incorigibili,fata de care anterior aufost aplicate pedepse
nonprimative de libertate, dar care n-auavut nici un effect.Totusi, tendinta neoclasica ,represiva este inca
foarteputernica . De exemplu , G. Bush, ex-presedintele SUA,remarca: “ Avem nevoie de legi dure contra criminalilor…”
Iarpentru cele mai grave crime avem nevoie de o pedeapsa capitaloperand, adica reala”.Tendinta moderataAceasta este
ultima tendinta aparuta in cadrul modelelor dereactive sociala impotriva criminalitatii , unde se incearcaimbinarea si
tendinta neoclasica, represiva. Tendinta moderataeste politica penala a natiunilor secolului XXI, reprezentindpolitica
bunului simt. Ea se anexeaza pe idea ca tit o presiunefoarte dura cit si o renuntare complete la acesta vor duce
lacresterea continua a fenomenului 3k.Unele idei si propuneri ale tendintei moderate se intilnesc incadrul modelelor
preventive si curative de reactive socialaantiinfractionala, insa drept an al aparitiei de sine statatoareconsideram a fi anul
1985, cind aceasta tendinta a fost dominantin cadrul Congresului al VII-lea de la Milano, cu tema“ Prevenirea criminalitatii
pentru libertate ,justitie, pace sidezvoltare”.Lucrarile Congresului s-au finalizat cu importante rezolutiicare s-au
transformat in Planul de actiune de la Milano.Punctele-cheie ale acestiu plan tin de exploatarea si incurajarea
diverselor forme de participare a comunitatii la prevenirea sicontracararea
fenomenului criminal prin creareaalternativelor la detentiune,printer care:-diversificarea sistemului de sanctiuni
alternative inchisorii siadoptarea sanctiunilor noi,ca avertismentul penal, aminarea nelimitata a prountarii sentintei,
masuri de compensare a victimei;-acordarea prioritatii pedepselor pecuniare ;-pastrarea masurilor recomandate de
modelul curative ce tinde suspendarea executarii pedepsei,probatiune, s.a-aplicarea cit mai fregventa a pedepsei cu
muncaneremunerata in serviciul comunitatii s.a.Suntem de parere ca tendinta moderata in politica penala aR.M are un
mare viitor nu in ultimul rind datorita faptului casunt oferite multiple alternative viabile pedepsei cu inchisoarea.

1.3 Evaluati modelele de reactive sociala impotriva criminalitatii

Modelele de reactive sociala impotriva criminalitatii sunturmatoarele:-modelul represiv;-modelul preventive;-modelul

mixt;-modelul curativ.Modelul represiv.Originile reactiei sociale impotriva criminalitatii coincide cuoriginea
societatii.Forma cea mai rudimentara a dreptului a fostrazbunareaprivata nelimitata ,cind victim sau rudele acesteia se
razbunaupe aggresor.Oamenii se bazau pe principil raul trebuie sa fierasplatit cu rau.Cu trecerea timpului, ca forma mai
avansata,aparerazbunarea sociala si ce-a religioasa.In decursul istoriei sale omenirea a cunoscut etape sicodificari
interesante in ceea ce priveste evolutia criminalitatii,precum si a masurilor de protective social ape care le-a
adoptatpentru a diminua si preveni acest fenomen.Cele mai vechi codificari descoperite pina in present suntLegile din
Esnunna si legislatia lui Lipit-Istar din Isin.Ele erauconsiderate a fi alcatuita de regale statului Esnunna,avind uncontinut
foarte variat,cuprinzind norme de drept civil, dreptpenal, precum si reactii de alta natura. Una din pedepselepenale era
amenda. Pentru prima oara era este reglementat conceptual de circumstanta agrvanta.Ce-a mai cunoscuta codificarea
antica ramine a fi Codul lui Hammurabi,in care se distinge citeva tipuri de pedeapsa:-talionul;-pedepse corporale;-
pedepse pecuniare;-pedepse capital.Printre cele mai cunoscute codificari antice se inscrie si Legea celor XII Table. Se face
o delimitare a circumstantelor agravante siatenuante;are loc o prima incercare de delimitare a etapeloractivitatii
infractionale.Modelul represiv de reacti sociala a existat inca multtimp.,cruzimea pedepselor si executiilor salbatice
intilnindu-se chiar si in a doua jumatate a sec . XVIII.Totusi incepind cumijlocul sec.al XVII-lea au loc initiative de reformare
adreptului penal si a criminologiei.Modelul preventiveCel mai important “punct de sprijin” in aparitia noilor madelede
reactive sociala de infractionism, mai ales in aparitiamodelului preventive a jucat Tratatul despre delicate si pedepsea lui
Cesare Beccaria. Ideile cuprinse in acest Tratat au permistransformari rapide si radicale in sistemele penale
nationale.Printere acestea se numera:-desfiintarea torturii;-aparitia a codurilor penal si de procedura penala;-desfiintarea
torturii, confiscarii si a pedepsei cu moartea.Astfel, toate ideile lui C. Beccaria ar putea fi sistematizate infelul urmator :
1.principiul legalitatii;2.caracterul retributive la pedepsei;3.caracterul echitabil al pedepsei;4.principiul
umanismului;5.caracterul preventive al pedepsei6.promtitudinea pedepsei;7.desfiintarea torturii;8.inlaturarea ierarhiei
probelor9.desfiintarea pedepsei cu moartea;10.necesitatea prevenirei crimelor;In viziunea reprezentantilor modelului
preventive,sistemulsanctionator are o importanta limitata in prevenirea criminalitatii,mult mai importante fiind masurile
de ordinsociall si economic,care ar putea mult mai eficiente sa eliminesau sa limiteze rolul facatorilor criminogeni.Deci,
inca ocaracteristica a acesti model tine de aceea ca pentru realizareaprevenirii generale este suficienta siguranta si
promtitudineapedepsei sis u severitatea acesteia.Rolul acestui model este enorm. El reprezinta primaincercare de
reformare pe baze stiintifice a reactiei socialecontra criminalitatii, propunind o opera moderna de aparareorientate in mai
multe directii:-social-economica;-educativa-complexa;-igienico-sanitara etica si mai multe.Modelul mixtModelul de
reactive sociala sociala antiinfractionala apare inurma imbinarii primelor doua modele :represiv+preventive.Modelul mixt
imbina represiunea penala cu preventia generalasi speciala a pedepselor penale , orintind reactia
sociala contracriminalitatii in planul combaterii criminalitatii reale, aparindastfel valorile sociale ocrotite de legea
penala.In viziunea noastra este modelul cel mai reusit, potrivitcaruia scopul legii penale consta in apararea sociala, care
poatefi realizata doar printr-o imbinare a represiunii si a prevenirii.Modelul; mixt a avut o importanta destul de mare , iar
oserie de idei ale acestuia si-au gasit reflectarea in legislatiapenala a unor state,de exemplu cum ar fi masurile
desiguranta:-masura de constringere cu character medical;-masurile de constringere cu character educati;-expulzarea;-
confiscarea speciala.Principalele idei de reactive sociala antiinfractionala erau:1.politicile penale nationale trebuiau sa fie
indreptate spreresocializarea infractorilor,precum sis pre reintegrareapostcondamnatorie imediata a
acesteia;2.pedepsele stabilite urmau sa aiba la baza metode de tratament;3.pentru fiecare infractor,in final,trebuia sa fie
elaborate untratament individual de resocializare pee tape;4.elaborarea si adoptarea unui ansamblu de masuri
siprograme sociale,economice,politice,cultural,profesionale s.acapabile sa asigure reintegrarea sociala cit mai adecvata
ainfractorului,dupa executarea pedepsei privative de libertate.Modelul curativeModelul curative se deosebeste essential
de celelalte modele siprin faptul ca un rol important in realizarea lui il au un sir deaspect ca:-prognozarea criminological;-
strategia luptei reesind din cauzalitate determinate si stareareala a lupte;-programarea luptei antiinfractionale s.a.
Modelul curative si-a gasit o ampla consacrare in sistemullegislatiei penale nationale:-condamnarea cu suspendarea
conditionata:-liberarea conditionata inainte de termen;-inlocuirea partii neexecutate din pedeapsa cu o pedeapsa
mai blinda;-liberarea de pedeapsa de pedeapsa a minorilor;-liberarea de pedeapsa datorita chimbarii de situatie;-
liberarea de la executarea pedepsei a persoanelor grav bolnave;-aminarea executarii pedepsei pentru femei gravid si
pentrufemei care au copii pina la virsta de 8 ani

II Criminalitatea femenina
2.1 Descrieti rolul femeii contemporane si implicarea acesteia in fenomenul criminalitatii
Criminalitatea feminina totalitatea infracțiunilor savirșite decatre femei intr-o perioada de timp determinat in cadrul
unuiteritoriu determinat.Criminalitatea femenina apare ca unsubsistem al criminalitaț ii generale,cu care se afla organic
inlegatura strinsa.

2.2 Stabiliti cauzele, conditiile , trasaturile si tendintele criminalitatii femenine

Cauzele;in primul rind motivele politice. Fosta URSS seconsidera, ca prima țara in lume a muncitorilor și țaranilor,marea
putere a soluționat definitiv problemafeminina.Femeia devenind membru al societații cu dr.Egale,participa activ la
conducerea societații ,statului,și totodata ia poate deveni infractor,atenteaza asupraproprietații socialiste,face abuz de
serviciu, speculații,comite acte huliganice,cauzeaza leziuni corporale...Cerințele ca izvor al activitații de gindirei conduita
aactivitații omului,ce reflectași insușirile lui naturale, spreexemplu:necesitatea de alimentare, imbracaminte, locuința.
Practica criminala arata inștiința criminologiei se observaca:intre femeile infractori a crescut numarul persoanelor custudii
superioare,deoarece multe femeiau devenit femei deafaceri,conducatori de banci comerciale și firme, pe cale criminala
au insușit averi devenind bogate. Criminale pot fi atit mijloace de atingerea scopurilor,cit și insași scopurile conduitei
social periculoase,de a atinge un standard material și de a trai mai bine ca alții. Tendințe: Inceputul anilor 80 sa inregistrat
o creștere vadita a numarului de femei, trase la raspundere penala. Criminalitații femenine sunt și comune și tendințe
particulare,clasificarile de virste in fișele statistice arata ca in decurs de un an jumate și un an,sunt evidente numai 2
grupe de virste a femeilor,careau comis infracțiuni respectiv la 14-17și 18-49 ani diapazonul este oficial redus.

2.3 Propuneti masuri de resocializare a femeilor condamnate la pedeapsa inchisorii.

Test 8
I Conceptii si teorii clasice asupra criminalitatii
1.1 Descrieti esenta experimentului criminologic realizat in Roma Antica.
Roma, sub aspectul gândirii, era dominata de o intelepciunepractica, concreta, având foarte putine inclinatii spreabstract.
In acest sens, un exemplu viu il reprezinta educatiareligioasa a cetatenilor, educatie foarte pragmatica. Cel maimare
filosof al Romei antice – Cicero arata ca, credinta indumnezei aduce cumintenie, ceea ce este de folos statului.
Cicero (sec. V i.e.n.) a creat o opera filosofica de mariproportii, ajungând la concluzia ca intelepciunea imobilizeaza
activitatile omenesti datorita atasamentului fata de ea,conducând la filosofie.In perioada guvernarii lui Pompei in Roma
antica a fostefectuat unul din primele experimente criminologice, cândpiratii prinsi in Marea Mediterana nu au fost
omorâti, ci imprastiati prin intreaga tara si improprietariti cu pamânt.
 Cu timpul ei au devenit slujitori fideli ai statului. Despreaceasta experienta  Plutarh scria: “Pompei a reiesit din aceeaca,
omul, dupa natura sa, nu este salbatic. Chiar si cele maicrude fiare, vazând ca cu ele se comporta bine, isi pierd cruzimea…
”Gândirea Romei antice a fost puternic influentata deplatonism si aristotelism. Acest lucru se observa in esenta
lui Lucretiu(anii 50 i.e.n.), Horatiu(ultimii ani i.e.n.),Ovidiu, Seneca(sec. I. e. n.),Vitruviu, Marc Aureliu s.a. Spre exemplu,
Seneca, care era considerat cel mai mare moralist alRomei antice, puternic influentat de Platon, a fost printre ceice s-au
preocupat de dreptul de a pedepsi si a fundamentatacest drept, sustinând posibilitatea disparitiei totale afenomenului
criminal
1.2 Argumentati rolul scolii clasice sau bacariene in constituirea principiilor fundamentale de drept penal.
Un rol determinant in aparitia acestei scoli l-a avut iluminismul reprezentat de Voltaire, Montesquieu, Rousseau,Diderot,
Kant, Ferguson s.a. Anume sub influentailuministilor au aparut in a doua jumatate a sec. XVIII, lucrarice vor juca un rol
hotarâtor in evolutia stiintelor penale. Laloc de frunte se situeaza lucrarile lui Cesare BonesanaBeccaria si Jeremy
Bentham.Cesare Bonesana Beccaria (1738-1794) s-a nascut la Milano,Italia. A absolvit colegiul din Parma, apoi
Universitatea dinPavia, devenind la vârsta de 20 de ani doctor in drept canonicsi drept roman. A scris o serie de poeme,
eseuri, articole,studii. C.Beccaria a fost un om de cultura, un cititor pasionat si cunoscator a mai multor limbi straine.Desi
scoala este denumita numai a dreptului penal iarBeccaria s-a conturat ca unul din cei mai mari penalisti aituturor
timpurilor, conceptiile sale intemeiate pe ideeacentrala a liberului arbitru de vointa si actiune a individului,contin teze
importante referitoare la fenomenulcriminalitatii, fiind astfel justificata extinderea scolii ladomeniul
criminologiei.Totodata, C.Beccaria sugereaza ca unele din infractiuni pun inevidenta factori criminogeni proprii. El a impus
in constiintaepocii principii fundamentale pentru dreptul penal modern,cum ar fi:-legalitatea incriminarii si a pedepsei;-
necesitatea individualizarii pedepsei;-caracterul personal al pedepsei.Referindu-se la pedeapsa cu moartea, Beccaria
evidentiazacaracterul de clasa al criminalitatii, precum si deosebirile detratament juridic dintre bogati si saraci. Referitor
la altetipuri de pedepse, autorul sustine ca pedeapsa trebuie sa fiecorespunzatoare nu numai faptei comisedar
si personalitati iinfractorului, acceptând ca acesta din urma poate fi influentatde anumiti factori externi, factori de mediu
fizic si social.

1.3 Evaluati criminalitatea in Moldova si Tara Romaneasca .

Criminalitatea acelei societati poarta amprentacontradictiilor interne si externe agravate de expansiuneaImperiului
Otoman in Tara Româneasca si Moldova si dedominatia Ungariei si Imperiului Habsburgic
asupraTransilvaniei. Problematica criminalitatii epocii si a remediilor eipreocupa constiinta individuala si colectiva a
populatieiistatelor feudale (Tara Româneasca (Muntenia),Tara Româneasca Moldova si Voievodatul Român
Transilvania.)Spre exemplu, tradarea domnului (hiclenia) in TaraRomâneasca si Moldova, in cadrul criminalitatii
societatiifeudale era osluhul si consta in neascultarea si nerespectareaporuncilor domului. Potrivit legii tarii, fiind
savârsita de boieri si nobili era pedepsita cu moartea. Osluh se considerasi neascultarea de catre taranii aserviti a
poruncilor boierilorfeudali, fapta care era pedepsita in Tara Româneasca siMoldova cu amenda sau bataie.La
fel,omuciderile care cunosc o frecventa ridicata in cadrulcriminalitatii societatii feudale, erau pedepsite cu moartea
(deregula executata prin tragerea in teapa). Furturile si tâlhariile cunosc, de asemenea, o frecventa mare,aducând
prejudicii insemnate proprietatii publice si private.Prins asupra “furtului pe fata”, hotul era pedepsit la moarteprin
spânzurare. In cazuri de tâlharie (“vina mare”), vinovatiise pedepseau cu moartea prin spânzurare la locul faptei.Foarte
aspru erau pedepsiti, mai târziu, in perioada Regulamentelor organice (anul 1831 in Tara Româneasca sianul 1832 in
Moldova), magistratii care judecau strâmb inschimbul banilor primiti. “Nu trebuie sa primesti daruri –spunea A.D.Xenopol
– nici pentru lucrurile bune, nici pentrucele rele”.

II Criminalitatea in R.Moldova
2.1 Identificati cauzele si particularitatile criminalitatii in R-M
la momentul actual Criminalitatea in R .M a crescut constant de la declararea independentei r.mIn societate au aparut
grupari criminale organizate conduse de autoritati criminale,care incepind cuanul 2001 au fost arestate si condamnate la
termene mari dedetentie.Un aspect ingrijorator este cresterea mare acriminalitatii organizate care colaboreaza cu retele
internationale de criminali si care au condus la crestereatraficului de fiinte umane,contrabanda precum si trafic de
prelevare a organelor umane. Particularititile criminalitatii inR.M. ii confera un loc aparte in cadrul manifestarilor
antisociale. Criminalitatea este un fenomen social,adica constadintrun ansamblu de crime care au loc pe un anumit
teritoriu ;este un fenomen uman complex,aceasta particularitate desemneaza natura obiectiva a factorilor criminogeni,
exogeni si endogeni, factori specifici criminalitatii reale descoperite si judecate.O alta particularitate este faptul ca
criminalitatea este daunatoare,antisociala si periculoasa prejudiciind principalele valori ocrotite de normele penale.
Referitor la cauzele care genereaza si favorizeaza criminalitatea in R.M.sunt variate in dependenta de mai multi factori.De
multe ori mediul social este o cauza care duce la declansarea unei criminalitati, adica in dependenta de mediul in care
traiese ,in care se afla permanent avind diferite relatii,mediul in care iti exercita diferite atributii de serviciu sau alt mediu
care este caracteristic fiintei umane.De asemenea o alta cauza sunt siconditiile economice care influenteaza criminalitatea
fie in mod direct sau indirect.Mizeria ,lipsurile,proasta alimentatieprecum si lipsa unei locuinte produc degenerare fizica
si psihica care este favorabila criminalitatii. Somajul tot il putem anexa ca fiind o cauza a criminalitatii, deoarece el
provoaca o instabilitate emotionala punind personalitatea umana in situatia de a nusi putea realiza aspiratiile. acestea si
multe alte cauze am putea mentiona la cauzele criminalitatii in R .M.

2.2  Determinati starea,structura ,dinamica si tendintele criminalitatii in R.M.

Starea criminalitatii reprezinta numarul de infractiuni savirsite si al persoanelor ce leau comis pe un anumit teritoriu,intro
perioada de timp stabilita.In R.M.se descopera anual doar 64% din numarul total de crime inregistrate si aproximativ 10-
15% din crimele savirsite de anii precedenti.Toate acestea genereaza anumite deficiente la stabilirea numarului real al
infractorilor ce au comiscrime.structura este modul de organizare interna de alcatuirea realitatii materiale,obiective
precum si organizarea fiecarui element component unul fata de altul. Structura este constitutia si forma interioara de
organizare care reclama ounitate a concludentei intre elementele constitutive .Structura criminalitatii este compusa din
unitati de spatiu,adica localitati,raioane ;unitati de timp adica luni sau ani ;tipuri deinfractiuni ;feluri de infractiuni.
Dinamica criminalitatiireprezinta modificarile cantitative si calitative intervenite instructura acestui fenomen, prin
comparatie cu intervale detimp si spatiu succcesive,reflectind cursul general alcriminalitatii si tendintele sale.Dinamica
permite a elaboraatit ipotezele privind cauzele criminalitatii cit si mijloacele deprofilaxie mai eficiente
2.3 Formulati masuri de prevenire si combatere a criminalitatii
-neutralizarea infracorilor(aplicarea pedepsei cu moartea)-de a aplica o pedeapsa mai severa decit cea prevazuta-
de a se aplica diferite masuri de securitate cum ar fi supravegherea unei anumite zone,sector.-educarea cetatenilor
prin popularizarea legislatiei in vigoare-instituirea unui control social specializat.(de le explicattoate).

Test 9
Victima infractiunii
1.1 Identificati vinovatia victimei in cauzalitatea criminalitatii
Pentru a caracteriza actiunile victimei, care au contribuit lacauzarea de prejudicii acesteia atit nemijlocit inainte de
infractiune, citsi in timpul incidentului, cercetatorii au elaborat un sir de conceptii. Potrivit acestor conceptii, victimele pot
crea conditii pentru savirsirea infractiunilor saupot avea un comportament neatent ori provocator. Anume presupunerea
precum ca cuvintele sau actiunile victimei ar contribui intr-un anumit mod la cauzarea dedaune acesteia, a determinat
orientarea prioritara acercetarilor stiintifice desfasurate de catre victimologii dinOccident de lainceputul anilor 1940si
pina la sfirsitul anilor1960.Doar vinovatia victimei reprezinta prin sine atitudineapsihica a acesteia fata de
comportamentul sau in situatia preinfractionala, in momentul incidentului si dupa comitereainfractiunii, manifestindu-se
in exterior prin actiunile sauinactiunile persoanei vatamate. Individul poate sa prevadasipoate sa nu prevada consecintele
comportamentului sau saupoate sa conteze pe un alt rezultatIn cazul vinovatiei victimei, actiunile acesteia „trebuiesa fie
intentionate sau imprudente.Victimele, intr-unsir de cazuri, pot crea deci conditiifavorabile pentru savirsirea infractiunii,
demonstrind uncomportament neatent (neprevazator) sau provocator . Vinovatia victimei se manifesta atit prin
comportamentulprovocator sau neatent, cit si prin starea de neputinta aacesteia.Comportamentul provocator al victimei
este caracteristic, indeosebi, infractiunilor violente contra persoanei. Un astfel de comportament al victimei frecvent este
constatat si lacomiterea infractiunii de viol. Provocarea violului se intimpla atunci cind persoana vatamata, prin
comportamentul ei imoral, creeaza o situatiesexuala tensionata (prinactiuni, limbaj, priviri etc.).Prin provocare din partea
victimei se intelegeforma extrema de contribuire a persoanei vatamate la comiterea infractiunii. Comportamentul
provocator al victimei poate fi pasiv sauactiv, continuu sau intimplator.Mentionam ca, atit o forma,citsi alta a
comportamentului necorespunzator al victimei poate fi constienta si inconstienta, adica persoana  vatamata nu-si da
seama de caracterul provocator alcomportamentului sau si despre reactia posibila fata deacesta.

1.2 Clasificati situatiile victimogene dupa comportamentul victimei

Dupa comportament:-pozitiv-victima opune rezistenta activa-negativ-insasi victima incalca normele morale sau juridice-
neutruDupa Schafer:-anterior nu au avut nici o legatura cu faptasul-victima nu arenici o vina,ea este o persoana
intimplatoare-victima provocatoare-care a comis ceva ce a declansattrecerea la act-victima neglijenta care incita
infractorul la trecerea la act.Deex. Nu incuie usa la masina-victima slaba fiziologic,biologic-nu opune rezistenta-victime
slabe social-minotitati etnice,religioase fara vinaproprie-victime autovictimizante-prostituate,suicigasi-victime
politiceDupa Mendelson: _absolut nevinovate-vinovatie minora-la fel de vinovate ca infractorul-mai vinovata ca
infractorul-absolut vinovata(ea savirseste atacul)-victima-simulant.Dupa Lamborn-initiere-facilitare-provocare-cooperare-
instigareDeci dupa comportamentul adoptat de victime,acesta pot fiacuzate cand insele prin comportamentul lor
provoacasituatia criminogena respectiva si pot fi aparate cind sunt victime absolut intimplatoare si inocente.
1.3 Proiectai raportul infractor – victima.
Pentru activitatea practica de combatere a criminalitatii oimportanta deosebita o are analiza si cunoasterea relatiilor
dintre infractor si victima pina la infractiune, din momentul incidentului,precum si dupa comiterea faptei penale. Aceasta
permite stabilirea unei imagini reale asupra fenomenului,loculu isi rolului victimei in mecanismul actului, fundamentarea
unor recomandari de prevenire, autoprotectie si resocializare a persoanelor vatamate, precum si la o rapida si corecta
aplicare a legii in cazul comiterii infractiunii. Astfel, in victimologia criminologica, raportul “infractor - victima” este un
concept de baza,bine elaborat la nivelurile teoretic si empiric, care are valoare deosebita, mai ales dinpunct de vedere al
genezei comportamentului infractional.Deci relatiile reciproce dintre potentialul victimizator siposibila victima, care
genereaza infractiunea, sunt niste legaturi specifice si apar in baza multiplelor raporturi sociale. Aceste legaturi pot fi de
serviciu si de vecinatate, de rudenie sifamiliale. Ele iau nastere in baza concubinajului, convietuirii conjugale,
cunostintelor intimplatoare etc. In procesul acestor legatur iintre oameni se formeaza relatii de afaceresicolegiale; de
prietenie si dragoste; de dusmanie,tensionate sineutrale. Toate se bazeaza pe anumite procese psihice aleindivizilor:
simpatie si antipatie, impuls emoziona si pasivitate, frica si indiferenta etc. Trebuie de mentionat insa ca continutul,
caracterul sau intensitatea relatiilor dintre subiecti nu duc inevitabil la un conflict care genereaza infractiunea. Numai
calitatile subiective individuale ale infractorului si victimei reflectate in relatiile lor, pot duce intr-o anumita situatie
concreta de viata la comiterea infractiunii,deoarece oricesituatie de conflict il obliga pe subiect sa primeasca oanumita
decizie si sa-si aleaga varianta comportarii.Prin urmare, mentionam ca in victimologia criminala aspectul obiectiv al
relatiilor sociale il reprezinta situatia in care oamenii sunt uniti in mod obiectiv de locul, timpul, situatia concreta.
Asemenea relatii obiective apar intre oameni la serviciu, la locul de trai, intre pasageriiunui mijlocde transport public etc.
In astfel de conditii,raportul obiectiv dintre diferite persoane necunoscute poatesa-i transforme in victime comune, reale
sau potentiale, iar inaltele, sa determine comportamentul lor, reactia si actiunilecomune. Aspectul subiectiv al raportului
„infractor - victima”presupune cazuri in care infractorul si victima se cunosc reciproc.Raporturile reciproce existente
determina si caracterul reactiei fata de comportamentul participantilor unei sau altei situatii.. In functie de gradul 
interactiunii, mecanismul ei si altifactori, in literatura de specialitate se deosebesc trei categoriide relatii intre infractor si
victima lui: intimplatoare,nedeterminate si predeterminate.Raporturile intimplatoare apar indiferent de vointa sau
initiativa unuia dintre participantii dramei criminale. Incadrul acestor relatii, comportamentul victimei are un rolabsolut
neutral ingeneza infractiunii, iar in actiunile victimizatorului lipseste intentia directa de obtinere a rezultatului ilegal.
Raporturile nedeterminate sunt acele relatii dintre infractorsi victima care se formeaza la initiativa victimizatorului, rolul
persoanei vatamate fiind pasiv in geneza crimei.Daca in cadrul raporturilor nedeterminate, potentialulinfractor in functie
de orientarile sale antisociale, deregula isi alege cea mai potrivita victima in viziunea lui, atunci in cadrul relatiilor
predeterminate, personalitatea sicomportamentul victimei determina, in mare parte, savirsireainfractiunii. Criminalul n-
are o astfel de necesitate, reactia lui agresiva fiind orientata impotriva unui individ concret. In situatia cu relatii reciproce
predeterminate, deseori victima este stabilita cu mult inaintea comiterii actului criminal. Asa se intimpla in cazurile in care
pretextul infractiunii este cearta, dusmania, gelozia, dragostea etc.Relatiile reciproce predeterminate se caracterizeaza
printr-odesfasurare relativ indelungata din momentul aparitieiintentiei infractiunii pina la realizarea ei.Ele apar, de
obicei, in baza unor raporturi stabile dintre potentialul infranto si viitoarea victima:familiale, de rudenie, amoroase
etc.Investigatiile victimologice realizate demonstreaza ca majoritatea infractiunilor gravecontrapersoanei se savirsesc in
cadrul unor relatiipredeterminate intre infractorsi victima.
II Coruptia
2.1 Descrietie conceptul si evolutia reglementarilor nationaleprivind fenomenul coruptiei.
 Coruptia apare de la latinescul coruptio si desemneaza stareade abatere de la moralitate ,de la cinste,de la
datorii.Coruptia-fenomen antsocial ce reprezinta o intelegere ilegala intre 2parti,una propunind sau promitind privilegii
sau beneficiinelegitime,cealalta,antrenata in serviciul public ,consimtindsau primindu-le in schimbul executarii sau
neexecutarii unor anumite actiuni functionale,ce contin elemente ale infartiuniiprevazute in CP.Coruptia reprezinta
folosirea abuziva aputerii publice,in scopul satisfacerii unor interese personalesau de grup.Ca act antisocial,coruptia este
foarte frecventaintilnita in societate si este deosebit de grava deoarecefavorizeaza interesele unor particularu,mai ales in
ariaeconomica,afectind interesele collective prininsusirea,deturnarea si folosirea resurselor publice in
interespersonal,ocuparea unor functii publice prin relatiipreferentiale,incheierea unor tranzactii prin eludareanormelor
morale si legale.CCCEC este un organ de ocrotire a normelor dedrept,specializat in contracacrarea infractiunilor
economico-financiare si fiscale,precum si a coruptiei.Cadrul juridic alactivitatii Centrului il constituie Constitutia RM,legea
cuprivire la CCCEC din 06.06.2002,alte acte normative,inclusivetartatele internationale la care RM este parte.Odata
cuadoptarea Legii cu pr la CCCEC in RM a fost creata o institutieavind un sistem complex de descoperire a
infractiuniloreconomice,incepind cu obtinerea si documentareainformatiilor operative ,efectuarea actului de revizie
sicontrol,intentarea dosarului penl,urmarirea penala si transmiterea dosarului in inst de jud.Centrul a fost creat caurmare
a fuzionarii Departamentului Control Finaciar siRevizie al Ministerului Finantelor;Directiei anticoruptie aDepartamentului
pt combaterea Crimei organizate sicoruptiei,precum si a Directiei politiei economico-financiare aInspectoratului General
de Politie al Ministerului AfacerilorInterne si a Garzii Financiare,cara era subordonataInspectoratului Fiscal Principal de
Stat.

2.2 Clasificati si comparati formele coruptiei.

a)Corupere activaadica faptul de a propune,de a oferi sau de ada,sau indirect ,orice foloase necuvenite functionarului
publicsau oricarei persoane care conduce sau activeaza in cadrulunei unitati din sectorul privat,pt ea sau pt altcineva pt
caaceasta sa indeplineasca ori sa se abtina de la indeplinireaunui act in exercitiul functiei sale. b)corupere pasiva-adica
fapta functionarului public sauoricarei persoane care conduce sau activeaza in cadrul uneiunitati din sectorul privat,de a
solicita sau de a primi,directori indirect orice folos necuvenit pt sine sau pt altcineva ori dea accepta oferta de a indeplini
ori de a se abtine saindeplineasca un act in exercitarea functiei sale.c)traficul de influenta,adica faptul de a o oferi sau de
ada,direct sau indirect,orice foloase necuvenite ca remunerareoricui afirma sau confirmaq ca poate sa execite o
influentaasupra luarii deciziei de catre orice persoana curaspundere,precum si faptul de a estorca,de a primi sau de
aaccepta oferta sau promisiunea sub forma de remunerare,savirsita intentionat de catre o persoana care are influentasau
care sustine ca are influenta asupra unei persoane.d)spalarea bamilor ,adica savirsirea operatiunilor legale cumijloace
banesti sau cu alte valori dobindite cu buna-stiinta carezultat al actului de coruptie in scopul atribuirii unui aspectlegal
sursei si provenientei acesteia ,spre tainuirea,deghizareasau denaturarea informatiei privind
natura,originea,miscarea,plasarea sau apartenenta lor.e)Protectionismul0este asimilat formei de coruptie si atragedupa
sine sanctiuni administative sau disciplinare ptpersoana cu functie de raspundere,potrivit legii daca actiunilesau
incatiunile acesteia nu intrunesc o infractiune.f)Coruptia politica-actiunile sau inactiunile persoanelor seproduc in
domeniile de activitate a partidelor si altororganizatii social-politice,sistemul electoral,mass-media siinstituuile  
2.3Elaborati masuri si strategii de prevenire si combatere acoruptiei.
Contracararea coruptiei prin aplicarea efectuva si eficienta anormelor penale;prevenirea coruptiei prin
eliminareaoportunitatilor ei din sistemele si procedurile institutiilorpublice si de drept;educarea tuturor categoriilor de
populatiein spiritual intolerantei fata de coruptie si incurajarea uneisustineri active din partea cetatenilor in activitatea
deprevenire si contracarare a coruptiei.1.Perfectionarea cadrului legislative si asigurarea aplicariilegislatiei-in dom
legislative se vor elabora acte normative cureglementari anticoruptie eficiente,conformnormelor,recomnadarilor si
standardelor internationale.Deasemenea se impune consolidarea capacitatilor institutiilorresponsabile de asigurarea
respectarii legislatiei penale,prinrevizuirea rolurilor si responsabilitatilor acestora,pregatireaprofesionala si
specilaizarea judecatorilor,procurorilor,ofiterilor de urmarire penala,etc.2.Prevenirea coruptiei in institutiile publice si in
pricesulpolitic.a.Eficientizarea sistemului institutional-se va optimizastructura autoritatilor publice si a altor instituii
publice prinreducerea numarului de ministere,departamente si de alteorgane.Organe bine instruite pt a lupta contra
coruptiei. b.Asigurarea transparentei si responsabilitatii in activitateapolitica. Modificari in legislatie pt ca finantarea
partidelor si acampaniilor electorale sa se efectueze cu respectareaadevarata a principiilor transparentei si
responsabilittii.Deasemenea,este importanta stabilirea raspunderii penale ptmituirea alegatorilor in cadrul campaniilor
electorale,etc.c.Diminuarea efectelor coruptiei asupra sectorului privat- Inacest sens impunindu-se modificarea legislatiei
fiscale si vamale intru reducerea poverii fiscale si sporirearesponsabilitatii in caz de evaziune fiscala.3.Intensificarea
cooperarii institutiilor publice cu societatecivila un obiectiv major al politicii de prevenire a coruptiei ilconstituie
implicarea societatii civile in actiunile de prevenirea coruptiei si informarea opiniei publice cu privire la cauzelesi
consecintele coruptiei,la paguba pe care o aduce.audiovizualului ,in masura in care acestea isidesfasoara activitatea lor.

Test 10
I Teorii clasice asupra criminalitatii
1.1 Descrieti rolul factorilor sociali in cauzalitatea criminalitatii prin prizma scolii mediului social.
Anume lui Lacassagne isi datoreaza denumirea scoala lioneza(dupa denumirea localitatii in care a trait si a activat).
Fiind intemeietor si fondator al ideii, el sustinea ca individulcriminal nu se naste criminal, dupa cum afirmaureprezentantii
scolii pozitiviste italiene sub conducerea luiLombroso. Afirmatia scolii sociologice franceze se baza peideea ca criminalul
este un produs al mediului social in caretraieste, produs al conditiilor necorespunzatoare ale vietiisale economice.Scoala a
intocmit un “calendar al crimelor”, bazându-se peteoria ca asupra criminalitatii influenteaza factorul fizic,mediul
climateric si natural. Se sustinea ca numarul crimelor impotriva proprietatii creste iarna si scade vara, in timp cenumarul
crimelor impotriva persoanelor creste o data cu cresterea temperaturii, atingând cel mai inalt nivel in timpul verii. Acest
calendar ilustra grafic nu numai situatiacriminogena si a criminalitatii, ci si modul exprimarii lorcoraportat la lunile
anului.Insa in opinia lui Leonse Manouvrier , crima este materiesociologica, iar criminalul un produs sociologic. Prin
altecuvinte, Manouvrier confirma prin ideile sale conceptiaexprimata de Lacassagne.Conceptia sa privitoare la
continutulcategoriei de mediu social el ii atribuie un rol mai importantdecât Lacassagne ce nu este intru totul exacta si
suficientadeoarece, se considera ca prin mediul social se intelege “totaceea ce omul vede, aude si invata”;In ceea ce
priveste scoala interpsihologica, Gabriel Tarde este adeptul psihologismului sociologic si respectiv al ideii ca“socialul” este
un fenomen de interrelatii de nivel psihologic intre indivizi, coordonate de legile imitatiei, ale opozitiei siadaptarii, in
cadrul unui sistem de echilibru dinamic, al unuisistem aflat in continua schimbare si transformare. In final,postulatele lui
G.Tarde invoca criminalitatea ca un fenomensocial, dispunând de cauze preponderent sociale ca: mizeria,incultura,
influenta negativa a mediului social inconjurator sialtele.

1.2 Argumentati tezele scolii sociologice a lui Emile Durkheim

Principalele lucrari a lui Emil Durkheim sunt: “Diviziuneasociala a muncii” (1863), “Regulile metodei sociologice”(1895),
“Suicidul” (1897), “Prohibirea incestului si originilesale” (1897).Pornind de la premisa caracterului social al
criminalitatii,E.Durkheim a formulat in lucrarile sale o serie de teoriioriginale privind geneza, natura si perspectivele
acesteia. Astfel, analizând in unele din lucrarile sale criminalitatea,autorul o considera ca facând parte din orice
societatenormala – crima este o parte integranta a tuturor societatilor.Intrucât “nu poate exista o societate in care
indivizii sa nu seabata, mai mult sau mai putin, de la tipul colectiv, esteinevitabil ca si printre aceste abateri sa fie unele
care saprezinte caracter criminal. Ceea ce le da acest caracter nu esteimportanta lor intrinseca, ci aceea pe care le-o
imprumuta constiinta comuna”. Intrucât crima este un act care trebuiepedepsit, o societate scutita de crima este absolut
imposibila.Crima este, dupa opinia lui Durkheim necesara. Prin urmare, criminalitatea trebuie analizata si explicata nu
prin ea insasici in legatura cu o cultura determinata in timp si spatiu.Faptele sociale se impart in “normale” si “anormale”
si dinacest punct de vedere criminalitatea este un fenomen normal ,care insoteste in permanenta orice colectivitate
sanatoasa. Astfel,anomia reprezinta, in conceptia lui Durkheim, o stareobiectiva a mediului special caracterizata printr-o
dereglare anormelor sociale, datorita unor schimbari bruste – crizeeconomice etc., - ceea ce duce la o neconcordanta
intre nevoileindividului si mijloacele disponibile pentru a le satisface.Durkheim arata ca individul, cu cât are mai mult, cu
atâtdoreste mai mult, intrucât primirea unor bunuri si avantajenu face decât sa stimuleze si nu sa satisfaca sau sa
reducanevoile sau dorintele acestuia.Meritul acestor conceptii consta in special in replica pe care adat-o conceptiilor
bioantropologice, deschizând noiperspective in fata cercetarii stiintifice a cauzelorcriminalitatii.

1.3 Estimati rolul scolii pozitiviste italiene in constituirea criminologiei ca stiinta.

Scoala pozitivista italiana este ceea care a contribuit colossalla constituirea criminologiei ca
disciplinaautonoma,cuprinzind idei foarte importante pt criminology lacare sa ajuns prin intermediul unor ginditori care
au avut valoroase idei darn u sau ridicat la nivelul unei scoli.Comunpt ei este tenta pozitivista bazata pe metoda
experimentalarenuntind la studierea infractiuni ca entitate juridical infavoarea studiului infractorului ,adica a omului viu
ce a comis infractiunea.Acesti ginditori se inscriu in curentelecriminologice ce tin de
fiziognomie,frenologie,antropologiegenerala si alienism.In cadrul orientarii anthropologic-biologice sunt reuniteteorii care
confera factorilor biologici o importantahotaritoare in geneza crimei.Specific pt aceasta orientare estelimitarea obiectului
criminologiei la studiul infractorului prinincercarea de a demonstra prin incercarea de a demonstraexistenta unor
trasaturi specifice de ordin bioantropologic.Oimportanta deosebita pt aprecierea corecta a continutului silimitelor acestei
orinetari este intelegerea corecta aconceptelor fundamentale cu care stiintele biomedicaleopereaza cum sunt acelea de
ereditar,innascut,constitutional.

I Victima infratiunii
2.1 Reproduceti criterii de clasificare si tipologii a vicimelor.
Exista mai multe criterii de clasificare a victimilor:1.Dupa categoria infractionala se pot diferentia numeroasecategorii de
victime:-victime ale infractiunii de vatamare corporala-victime ale infractiunii de viol-victime alr infractiunii de tilharie
etc.Practic victime exista la orice componenta deinfractiune dinpartea speciala a CP. 2.Dupa gradul de implicare si de
responsabilitate in comitereainfractiunii a victimilor am analizat clasificarile luiMendelson,Fattah si Lamborn,axindu-ne in
final peclasificarea lui Sheley din 1979:-infractor activ-victima pasiva-infractor activ-victima semiactiva-infractor activ-
victima activa-infractor pasiv-victima activa-infractor semipasiv-victima activa3.Dupa criteriul biologic,psihologic si social
se inscrieclasificarea „parintelui”victimologiei Henting in:-consumatori de alcool si droguri-persoanele cu o intelegenta
redusa,in conceptia lui Hentingacestea sunt nascuti pt a fi victime datorita naivitatii sicredulitatii lor-persoanele temporar
deprimate,singuratici sau cu inimazdrobita pot cadea prada hotilor ,escrocilor..-persoanele achizitive,adica cele care in
orice imprejurarecauta sa-si mareasca bunurile.Aceasta tendinta poate duce atitla crima cit si la victimizare.

2.2 Stabiliti rolul personalitatii si comportamentului victimei in mecanismul actului infractional.

Fapta infractionla in realitate reprezinta un cuplupsihologic,adica criminalul ce a savirsit crima pe de o parte
si victima crimei pe de alta parte.Victimele deseori colaboreazacu criminaliilor.Aceasta colaborare poate fi :-constienta-
inconstienta-subconstienta.Rolul victimei ni acest cuplu este extrem de divers si dinaceasta cauza comportamentul
vicgtimelor poate fi:-pozitiv-adica victima opune rezistenta activa agresorului-neutru-nu contribuie nici la comiterea
infractiunii nici lacontarcararea ei-negativ-unde victima insesi incalca intr-un oarecare modnormele morale sau
juridice.Reiesind din faptl ca un rol mai putin important in acest cupluil are victima,apare problema vinovatiei victimei
prin care seintelege comportamentul integral al victimei si nu doar laturasubiectiva a conduitei,adica atit aspectul obiectiv
cit si celsubiectiv privite in strinsa corelatie.Deci reiesind din gradul de responsabilitate al victimilor incomiterea
infractiunilor precum si in functie de reactiesociala fata de acesta, victimele pot fi acuzate sau aparate. Victimele pot fi
acuzate pentru erorilecomise,comportamentele indecente care au dus la aparitiaunor consecinte negative.Fiacare trebuie
sa.si ia masuri deprecautie pt a reduce la minim riscul victimizarii. Aparatorii victimei considera ca cei care acuza
victimaexagereaza masura in care provocarea contribuie la comitereainfractiunii si sustin ca majoritatea victimilor sunt
complet inocente,nevinovate.Vinovati sunt criminalul sau sistemul.

2.3 Elaborati directii prioritare de activitate a subiectilor prevenirii victimologice.

Investigatia victimologico-psihologica isi pune scopuri oarecum tangentiale cu celeale criminologiei,determinate
deinteresul pentru personalitatea victimei infractiunii.Unul dinscopuri consta in reabilitatea victimilor,deoarece
acesteasuporta daune psihice profunde,pierderea increderii in lumeaincojuratoare si ni fortele proprii.Scopul principl
al victimologiei este preintimpinarea savirsirii infractiunilor.Sarcinile victimologiei sunt:-studierea procesului de
victimizare si a rolului victimei inmecanismul actului infractional-stabilirea pronosticului victimologic,deoarece cunoscind
mecanismul de victimizare ,metodele si tipurile de victimizare,caracteristicile victimelor,locul si perioada detimp ce
coreleaza cu procesul de victimizare este posibil de apreciza nivelul victimizarii in plan statistic.-victimoterapia, ar include
elaborari metodologice decomportare cu victima,de audiere a acesteia precum si decreare a unui sistem de reabilitare a
victimei.Subiectii prevenirii victimologice mai sunt reprezentate deorganele de stat care au atributii in sfera prevenirii
sicombaterii actelor infractionale.Victima poate fi aparat prinurmatoarele forme de cater autoritatea de stat:1.accesul la
justitie si tratamentul echitabil.Victimele tre sa fietratate cu compasiune si sa le fie respactatdemnitatea.Trebuie sa fie
informate dsp drepturile lor pt apute obtine compensarea cuvenita. Este dreptul victimei sa-ifie satisfacute nevoile
juridice,cum ar fi posibilitatea curecurs,asistenta juridica pe tot parcursulprocedurii,asigurarea securitatii los si familiei lor.
 2.obligatia de restituire si compensare.Sa se repare echitabilprejudiciile cauzate victimilor si familiilor lor.3.Indemnizatie-
tre sa fie asigurata o indimnizatie financiaracare este in obligatia infractorului,in caz ca acesta nu aresurse,obligatia revine
statului.O posibilitate de imbunatatire aacestor cerinte ar fi cresterea si intarirea fondurilor nationalede indemnizare a
victimilor.Importanta activitatii subiectilor prevenirii victimologiceconsta in studierea victimei si conditiile care au
inlesnittransformrea persoanei in victima,propune solutii ptinlaturareaacestor consecinte si masuri de protectie sociala.

Test 11
I Teorii criminologice contemporane de orientare psihologica
1.1 Definiti notiunea de psihanaliza
Psihanaliza inglobeaza o serie de concepții dezvoltate de Sigmund Freud privind explicarea fenomenelor
psihice, bazate in primul rând pe cercetarea proceselor desfașurate in inconștient și a relațiilor sale cu conștientul,
din care rezultaprocedee terapeutice aplicate in cazul tulburarilor psihopatologice.Psihanaliza este in același
timp- un procedeu de cercetare a proceselor psihice cu scopul de ainvestiga semnificația faptelorși reprezentarilor
ce au loc ininconș tient;- o metoda de terapie a tulburarilor psihice, in cadrul careia setinde la rezolvarea acestora
prin aducerea la suprafațaș iclarificarea semnificației rezistențelor, transferurilor și dorințelor ascunse ale
pacienților;- un sistem complex de teorii cu privire la efectele proceselorpsihice inconștiente asupra trairilor,
gândirii și activitaț ai oamenilor. Elementele acestor teorii deriva din cercetareaproceselor psihice și terapia
starilor psihopatologice.Psihanaliza desemneaza concomitent trei lucruri.1.O metoda de investigarea a mintii. Si
in special a mintiiinconstiente;2. O terapie a nevrozelor inspirata din metoda de mai sus;3. O noua disciplina de
sine statatoare care se bazeaza pecunostintele dobindite in urma aplicarii metodei
deinvestigare si experimentelor clinice.Prin urmare nu este nimic confuz in definitia psihanalizei.Psihanaliza este
o tehnica specifica de investigare a mintii si oterapia inspirata de aceasta tehnica. Eu as pune terapia peprimul
plan pentru a sublinia si mai clar ca psihanaliza nueste nimic speculativ, ca ea se invecineaza mai degraba
cupsihoterapia si mai putin cu filozofia.

1.2 Analizati trasaturile constitutive ale nucleului personalitatii criminale in opinia lui Jean Pinatel.
Aceasta teorie e conceputa ca un model explicativ, capabil saaduca lamuriri atit in ce priveste geneza, cit si
dinamicaactului criminal.Notiunea de „personalitate criminala” nu trebuie inteleasa caun tip antropologic, o
varianta a speciei umane. Ea este un„instrument clinic, un concept operational”. Pinatel neagaexistenta diferentei
de natura intre oameni cu privire la actulcriminal: „Psihanaliza ne-a invatat in acest sens unele lucruripe care le
stiam inca de la Decalog. Orice om, in circumstanteexceptionale, poate deveni delincvent”.Inexistenta diferentei de
natura intre oameni nu exclude insaexistenta unor diferente graduale in privinta „pragului lordelincvential”.Indivizii
necesita instigari exterioare de diferita intensitatepentru a prezenta reactii delictuale, pentru a realiza trecereala act.
Aceasta diferenta graduala este data de anumitetrasaturi psihologice care, in conceptia lui Pinatel, alcatuiesc„nucleul
central al personalitatii criminale”.Reluând elementele pozitive ale teoriilor existente, J.Pinatelconstruieste o teorie
explicativa centrata in jurul conceptuluide personalitate criminala.
In una din lucrarile sale, autorulformuleaza posibilitatea conturarii unei astfel de“personalitati criminale”, un fel de
portret robot al acesteipersonalitati. Pinatel respinge teza existentei unor diferente de natura umana  intre infractori si
noninfractori, acceptând,mai degraba, o diferenta de grad , unde gradul este nivelul dela care impulsurile endogene si
excitatiile exogene ildetermina pe individ sa comita fapta antisociala. Sub aspectcomparativ, teoria lui J.Pinatel este ceva
mai moderata decâtcele ale predecesorilor sai.In conceptia autorului, personalitatea criminala este alcatuitadintr-un
nucleu central , care include un sir de trasaturi de baza:1)egocentrismul,dupa care criminalul se dovedesteextrem de
individualist si de egoist;2)labilitatea,dupa care criminalul are o constructiepsihica si morala slaba, firava, schimbatoare;
3)indiferenta afectiva, dupa care criminalul este rece,lipsit de mila, de simpatie fata de semenul sau; 4)agresivitatea,
tendinta spre violenta si duritate etc.Fiecare dintre aceste trasaturi, luate izolat, nu sunt specificedoar acestei categorii de
persoane si numai reuniunea lor  intr-o constelatie confera personalitatii vocatia crimei. Aceste patru componente ale
nucleului personalitatii auurmatoarea distributie:-agresivitatea joaca un rol de incitare, fiind ocomponenta activa, iar-
egocentrismul, labilitatea si indiferenta afectiva aurolul de a neutraliza inhibitia trecerii la act prin impiedicareasubiectilor
de a lua corect in considerare aprecierea socialaori sentimentul de compasiune si simpatie pentru altul. Zisaltfel, rolul lor
este de a da „culoare verde” agresivitatii.O trasatura de baza, caracteristica criminalului, este si nivelulscazut de
inteligenta. Conform datelor statistice dintre cei cecomit furturi, 34% sunt debili si 26% sunt inapoiati mintal; ceice comit
omoruri 47% sunt debili mintali si 26% suntmarginiti; cei ce comit violuri, 50% sunt debili mintali si 50%sunt inapoiati
mintali.Dupa J.Pinatel, aspectul psihologic al criminalului trebuiecompletat si cu alte elemente. Asa, nivelul de
cunostinte,nivelul de instruire al criminalului este, in general, scazut. Aceasta se exprima prin numarul mare de analfabeti
in rândurile criminalilor, de cei care au intrerupt sau abandonat scoala. In consecinta, nivelul scazut de cunostinte
referitor la normele de conduita sociala, nivelul de pregatire profesionala etc. Toate acestea duc la inexistenta frânelor
care in modobisnuit inhiba la indivizii normali starea de agresivitate.In sfârsit, conform conceptului de personalitate
criminala,infractiunea este o fapta omeneasca, iar criminalii suntoameni obisnuiti, ca toti ceilalti; ceea ce ii deosebeste
este“trecerea la act”, care constituie expresia “diferentei de grad”si astfel, intre personalitatea infractorului si cea
anoninfractorului exista doar o diferenta cantitativa si nu unacalitativa.In acest context criminologia insasi apare ca o
stiinta cestudiaza trecerea la actul delictual, evaluând reactiapersonalitatii fata de o situatie specifica care creeaza
“ocaziainfractionala”.Este cert faptul ca, pentru Pinatel, teoria personalitatiicriminale, cu toate ca este construita pe
datele criminologieigenerale, reprezinta o ipoteza de lucru in domeniulcriminologiei clinice.Initial, teoria personalitatii
criminale a fost conceputa pentrua explica fenomenul criminal individual. Ulterior, aceastateorie a fost extinsa cu privire
la criminalitate.Totodata, ea a constituit o baza de lansare pentruteoriile „trecerii la act”, care apartin criminologiei
dinamice,„succesoarea” etiologiei criminale.

1.3 Evaluati importanta teoriilor criminologice contemporane de orientare psihologica in aplicarea terapiilor si
reabilitare a infractorilor.
In cadrul orientarii psihologice sunt grupate principaleleteorii si conceptii criminologice, a caror trasatura comunarezida in
centrarea explicatiei cauzale pe factori psihologici,iar deosebirea in caracterul mai mult sau mai putin exclusivist al
determinismului psihologic.In comparatie cu teoriile de tip antropologic, psihopatologic,sociologic, care nu au urmarit
rolul deciziei libere aindividului in geneza crimei, orientandu-se spre odeterminare de tip mecanicist intern sau extern,
teoriile deorientare psihologica pledeaza pentru concilierea factorilorde personalitate libera a individului cu cei de
determinare exosau endogena, recunoscandu-se pana la urma idei unei determinari relative a comportamentului
criminal. Trecere in revista a celor mai valoroase teze formulate dereprezentantii teoriei:1. A. Adler: Complexul de
inferioritate al individuluideclanseaza dorinta acestuia de a-si depasi conditia proprie,care se poate manifesta prin actiuni
antisociale, menite sacompenseze complexul prin faptul situarii sale in centrulatentiei publice.2. Etienne de Greef (teoria
psihomorala) stabileste cele treifaze de evolutie ale psihicului catre savirsirea crimei:asentiment temperat, asentiment
formulat, criza. Individulcare a parcurs aceste faze capata un “Eu” care consimte sitolereaza ideea crmei, prin aceasta
deosebindu-se de un non-infractor. Primul va trece mai usor la comiterea crimeiaflindu-se intr-o situatie favorabila.
 3. J. Pinatel (vezi mai sus) : - “personalitatea criminalului” –ipoteza pentru dezvoltarea criminologiei clinice;-a constituit o
baza de lansare pentru teoriile „treceriila act”, care apartin criminologiei dinamice, succesoareaetiologiei criminale.- a
negat existenta diferentei de natura intre criminali si non-criminali (teza sustinuta de reprezentantii scolii
bioantropologice), situind in centrul atentiei personalitateacriminalului ca suma de trasaturi specifice cumulative.

II Traficul de fiinte umane

2.1 Descrieti notiuni juridico penale si criminologice ale traficului de fiinte umane .
conform C.P Republicii Moldova,este recrutarea, transferarea, adapostirea sau primirea uneiperoane, cu sau fara
consimțamintul acesteia, in scop deexploatare sexuala sau necomerciala, prin munca sau serviciiforțate, pentru
cerșetorie, in sclaviesau in condiții similaresclaviei,de folosire in conflicte armate sau activitați criminale,de prelevare a
organelor sau țesuturilor,sivarșite prinamenințare sau abuz: amenintare cu aplicarea sau aplicarea violentei fizice sau
psihice nepericuloase pentru viata sisanatatea persoanei, inclusiv prin rapire, prin confiscare adocumentelor si prin
servitute, in scopul intoarcerii uneidatorii a carei marime nu este stabilita in mod rezonabil:a)inselaciune ,b)abuz de
putere, dare sau primire a unor plati sau beneficii pentru aobtine consimtamintul unei persoane care detine controlul
asupra unei alte persoane, se pedepseste cu inchisoare de la 7la 15 ani.Daca facemanaliza juridico-penalaa componentei
date deinfractiune, atunci observam ca dispozitia articolului 165 CPal RM consta din:1) actiuni(adica: recrutarea,
transportarea, transferul,adapostirea sau primirea), enumerate exact ca si in Protocolul cu privire la trafic;
2)scopuri(exploatare sexuala comerciala sau necomercialaetc.); 3)mijloace(lista mijloacelor este inclusa in lit. lit. a), b),
c),alin. (1), art. 165 al CP al RM).Legislatorul moldav a facut un pas inainte, incluzind lanotiunea de „exploatare sexuala”
din Protocol… a specificarii„comerciala si necomerciala”. Consideram aceasta specificare binevenita si pozitiva, mai ales
tinind cont de existenta in RMa traficului „mireselor la comanda”.

2.2 Stabiliti etapele traficului de fiinte umane

EtapeleTFU sunt:1)recrutarea(adica selectarea si racolarea persoanelor in vederea deplasarii lor catre punctul de
destinatie, in care seprezuma ca acestea vor fi exploatate sexual sau prin muncaori servicii fortate, sau exploatate in
sclavie sau in conditiisimilare sclaviei, ori vor fi folosite in conflicte armate sau inactivitati criminale, ori le vor fi prelevate
organele sautesuturile pentru transplantare) poate fi efectuata de una dinceletrei categoriide recrutori: barbati, avind
virsta cuprinsa intre 20 si 30 de ani (pina la 70% dintre recrutori); femei, cu virsta intre 18-35 de ani si familii. De regula
recrutorii auocupatii ce presupun relatii cu publicul (vinzatori,taximetristi, angajati ai firmelor de turism etc.). Cele mai
desutilizate metode de recrutare suntofertele falsedesprelocurile de munca in strainatate (chelnerita, dansatoare, baby-
sitter, menajera etc.) in tari ca Italia, Germania, Frantas.a., facute direct victimelor, sau prin intermediulcunostintelor,
rudelor sau altor persoane apropiate;anunturila mica publicitate (de exemplu, „Tinere cu virsta intre 18-25ani, dansatoare
in tara X. Salariu foarte inalt. Plecareimediata.”);2)transportarea(presupune deplasarea persoanelortraficate peste
frontiera de stat a Republicii Moldova sau ininteriorul tarii, in vederea folosirii lor in scopurile prevazutede TFU) se
desfasoara pe anumite rute, din tara de originespre tara de destinatie. Trecerea frontierelor se face cuajutorul
recrutorilor sau al calauzelor si poate fi:legala(deexemplu, sub pretextul unor excursii sau participarii lacompetitii,
intruniri etc.) siilegala(in cazul persoanelorminore sau fara pasaport etc.); printre tarile de destinatie celmai des figureaza
Macedonia, Iugoslavia, Bosnia siHertegovina, Albania, Italia, Grecia, Turcia, Cipru s.a. Modalitatilede traversare a
frontierelor sunt urmatoarele:- cu pasapoarte si vizelegale;- cu pasapoarte si vize false;- cumituireaserviciilor de
frontiera;- cuevitareaserviciilor de frontiera.De regula, doar ajunse in tara de destinatie isi dau seama caau devenit
victime ale TFU, fiind obligate sa traiasca inconditii de sclavie si sa ofere servicii sexuale, prostituindu-sepe strada, in
cartiere special amenajate acestor servicii(zonele „felinarelor rosii”), in cluburi de noapte, agentii deescorta sau in
bordeluri. Lipsite de bani si acte de identitate,aceste femei ajung in situatia de marfa, traind in conditiifizice si psihice
infernale;3)transferul (adica transmiterea persoanelor traficate de laun traficant la altul, prin vinzare-cumparare, donatie,
schimb,dare in chirie etc., pentru ca victima sa fie folosita in scopurileprevazute de art. 165 CP al RM); 4)adapostirea
(consta in ascunderea victimelor traficului intr-un loc ferit, ascuns, pentru a nu fi gasite de persoanelecare ar putea alerta
autoritatile despre infractiunea de TFU,precum si pentru folosirea victimei in scopurile mentionate mai sus);
5) primirea(inseamna intrarea in posesie asupra„bunului”, adica asupra victimei; la fel, primirea inseamna si angajarea
victimei in activitatea, care i-ar permitecriminalului de a o folosi in scopurile TFU).

2.3 Elaborati programe de prevenire a traficului de fiinte umane

Protectia victimelor in cadrul structurii complexe a uneistrategii antitrafic cuprinzatoare, prima prioritate esteprotectia
persoanelor aflate in pericol. Nu numai organele depolitie, ci si alti actori, dar in special sistemul judecatoresc,trebuie sa
tina seama de chestiunea sigurantei atunci cind actioneaza in contextul masurilor antitrafic. De exemplu, atunci cind un
inculpat este eliberat, trebuie cintarit faptuldaca acesta reprezinta un pericol pentru siguranta altorpersoane. in acest caz,
inainte de a elibera inculpatul, esteimperativa informarea politiei sau a organizatiei de sprijin al victimelor, la care victima
a gasit adapost. Cind un inculpateste eliberat, trebuie cintarit faptul daca acesta reprezinta unpericol pentru siguranta
altor persoane. in acest caz, inainte dea elibera inculpatul, este imperativa informarea politiei sau aorganizatiei de sprijin
al victimelor, la care victima a gasitadapost.

Test 12
I Metodologia cercetarii criminologice
1.1 Dati notiunea de metoda si tehnica de investigare criminologica.
Metoda este "acea ordine care se pune in studierea si invatarea unei stiinte". Este  un produs ideatic, o creatie a mintii, ce
se diversifica in activitatea de cercetare stiintifica intr-o pluralitate de metode particulare.
Tehnica sau procedeul poate fi definit ca felul practic in care se utilizeaza o metoda sau  alta.
Metodologia, rezultat al reflectiilor filosofice legate de explicatia cauzala oferita de determinism si de rolul pe care il
ocupa cauzalitatea in procesul de cunoastere,  este stiinta care se ocupa cu studiul metodelor stiintifice.
1.2 Determinati specificitatea metodologiei cercetarii criminologice
Majoritatea criminologilor ultimelor decenii au fostpreocupati de necesitatea conturarii unei metodologii
acercetarii criminologice, pentru stabilirea locului acesteia incadrul metodologiilor de ramura si a raportului ei
cumetodologia generala.Definitia metodologiei cercetarii criminologice rezulta dincomplexitatea fenomenului
infractional, din necesitateainvestigatiilor cu caracter sociologic, psihologic, biologic,psihiatric, juridic etc.,
datele obtinute fiind integrate sicorelate teoretic intr-o maniera metodologica propriecriminologiei
1.3 Evaluati metode si tehnici de investigare criminologica.
3. Metode particulareClasificare
a) metode de maxima generalitate (metoda observatiei, metoda experimentala);b) metode cu grad mai redus de
generalitate (metoda clinica etc.).
Unele metode particulare utilizate in domeniul criminologiei
a) Metoda observatiei
Observatia este de doua feluri:
- empirica - la indemâna oricui, are caracter spontan, subiectiv, nu ofera o imagine completa a
fenomenului studiat etc. ;
- stiintifica - o contemplare intentionata a realitatii, presupune existenta unor abstractii stiintifice
b) Metoda experimentala
Este o observatie provocata in conditii determinate sau alese de experimentator.
Tipuri de experiment:
- dupa locul de desfasurare: experiment de laborator si experiment de teren (fiecare prezinta avantaje si dezavantaje);
- dupa natura variabilei independente: experiment provocat si experiment invocat;
- dupa modalitatile concrete de manipulare a variabilelor: expe-riment "inainte" si "dupa", experiment
"dupa", experiment ex post facto.
Procedee pentru alcatuirea grupurilor de control:- controlul de precizie;- controlul statistic;- controlul la intâmplare.
c) Metoda clinica
Cerceteaza cazul individual pentru formularea unuidiagnostic si prescrierea unei terapeutici. Foloseste studii de follow-
up, studii descriptive ale unor cariere criminale si studii de caz propriu-zis.
d) Metoda tipologica
Este folosita pentru a descrie un anumit tip de criminal in opozitie cu tipul noncriminal, pentru a descrie tipuri particulare
de criminali (de ocazie, profesionist, pasional etc.), precum si pentru a stabili o tipologie criminologica a actului criminal.
Intrebuinteaza notiunile de tip si tipologie.
In criminologie, tipologiile se clasifica in: specifice (cea creata de Lombroso privind existenta unui tip unic de criminal
innascut etc.) si de imprumut (realizate de E. Kretschmer, W. Sheldon etc.). O alta clasificare are in vedere orientarile
teoretice din criminologie: tipologii constitutionale, psihologice, sociologice.
e) Metoda comparativa
Metoda comparativa este intâlnita in toate fazele cercetarii criminologice, de la descrierea si explicarea pâna la
prognozarea fenomenului infractional, la toate nivelurile de interpretare - fenomen, fapta penala, faptuitor, victima - atât
in cercetarea de natura cantitativa, cât si in cea de natura calitativa. Criminologia foloseste, cel mai adesea, urmatoarele
trei procedee: procedeul concordantei, procedeul diferentelor si procedeul variatiilor concomitente.
f) Metodele de predictie
Acestea au ca scop:
- formularea unor previziuni privind evolutia fenomenului crimina-litatii pe o anumita perioada de timp (de obicei 5 ani);
- evaluarea probabilitatilor de delincventa (care se poate realiza prin prevederea semnelor unei
delincvente viitoare la o vârsta foarte frageda sau prin prevederea comportamentului delincvent al persoanelor care au
deja o conduita delincventa, cum ar fi, de exemplu, recidivistii).
Criminologia foloseste doua metode de predictie: metoda schemei de pronostic (scoala Germana) si metoda tabelelor de
predictie (SUA).
tehnicile de investigare criminologice -pot fi umratoarele:
 Ancheta sociala
Cauzele care implica criminalitatea , causeeconomice, sociale, politice, exista in orice perioada sociala siapar ca factori
constanti in ancheta sociala cu caracterparticular sau general.
Chestionarul 
– este utilizat in cercetarea criminologicapentru efectuarea unor evaluari de ansamblu ale fenomenuluicriminalitatii, in
afara datelor statistice oficiale. Estereprezentat de intrebari de logica si psihologie, de imaginigrafice, care determina pe
cel anchetat sa explice un anumitcomportament social.
 Interviul 
– este o tehnica de investigare si aprofundare multmai flexibila. Realizarea interviului trebuie facuta decercetatori bine
pregatiti professional, cu tact, interes pentrucercetare si confidentialitate.
Tehnica documentara
– are in vedere lecturareadocumentelor care pot fi statisticile oficiale, dosare penale,dosare personale, etc.

II Spalarea banilor
2.1 Descrieti trasaturile caracteristice ale conceptului criminologic de “spalare a banilor”.
Cod Penal – savirsire actiunilor fie spre atribuirea unuiaspect legal sursei si provinientei mijl banesti, a bunurilorsau
veniturilor obtinute illicit in urma savirsiriiinfractiunilor, fie spre tainuirea, deghizarea saudenaturarea informatiei priv
natura, originea, miscarea,plasarea sau apartenenta acestor mijl banesti, bunuri sau venituri despre care pers stie ca
provin di activitinfractional. Termenul de „splare a banilor” apare prinanii 1920, cand aa personaliti ca Al Capone i Bugsy
Moranau deschis spltorii in Chicago pentru a-i spla „baniimurdari”, iar bandele stradale cutau s dea o explicaielegitim
banilor pe care ii obineau din activiti infracionale.„Splarea banilor” este o expresie de origine americanutilizat iniial de
structurile crimeiorganizate pentru a desemna reinvestirea in afaceri ilicitea banilor obinui din asemenea afaceri,utilizand
in acestscop circuite financiare naionale i internaionale .Prin termenul „splarea banilor” legiuitorul are in
vedere„legalizarea veniturilor ilegale”,folosindu-le in calitate desinonime. Desigur, utilizarea acestuia
simplificcomunicarea, evitandu-se astfel explicaiile in plus, cu atatmai mult c termenul „splarea banilor” a cptat amploare
inplan internaional, fiind inclus chiar i in acteleinternaionale .Pe lang „splarea banilor” este utilizatfrecvent i termenul
„bani murdari”

2.2 Comparati metode si tehnici de sparare a banilor

Metodele de spalare a banilor1. Reguli de baza ale spalarii banilor.a) Anonimatul- este una din regulile spalarii banilor prin
caretranzactia cu valori obtinute din infractiuni trebuie sa fieasemanatoare altor tranzactii legale din mediul sau locul
undeacestea au loc. In esenta, numerarul nu trebuie sa lase niciopista care sa conduca la originea sa. In economiile in care
sefoloseste des numerarul pentru achizitii de mai mica sau maimare valoare, dispunerea de acesta nu reprezinta niciun
riscpentru infractor. Totusi, in majoritatea tarilor, aproape toatetranzactiile cu sume mari sunt realizate nu cash, ci
prinutilizarea altor mijloace de plata (cecuri, polite bancare, cartide credit), de aceea cheltuirea sau depozitarea unor
sumemari de bani in numerar creeaza suspiciuni.Din aceasta cauza, infractorii au creat tehnici si metode variate de
inserare a numerarului in sistemul financiar, sianume:-structurarea, adica divizarea sumelor mari in sume mai micisi
depunerea acestora de catre mai multe persoane in diverseconturi bancare sau utilizarea sumelor respective in
vedereaachizitionarii altor instrumente de plata, cum ar fi titlurile lapurtator sau ordinele de plata;-contrabanda cu
numerar, prin simpla scoatere ilegala dintara a unei cantitati de bani in numerar si introducereaacesteia intr-o alta tara, in
general cu reguli mai putin stricte,de obicei prin curieri sau prin ascunderea cantitatii pe vasecargo;-amestecul fondurilor
ilegale cu cele care provin dintr-oafacere legala cu numerar, sume care apoi sunt depozitate impreuna. b) Viteza-
circulatia rapida a valorilor, pentru a nu putea fidetectate. Odata ce numerarul a intrat in sistemul financiar,fie ca se afla
sau nu in tara de origine, spalatorul poate utilizaavantajele create de progresele informatice (IT), metodelemoderne de
transmitere a banilor, pentru a-i pune rapid incirculatie. Transferurile bancare electronice pot misca sumemari de bani
aproape oriunde in lume in doar câteva minute,fara ca detinatorul lor sa fie nevoit sa treaca pe la banca sau saimplice
angajatii bancii.c) Complexitatea. Prin impartirea fondurilor sale in maimulte tranzactii si viteza acestor operatiuni,
spalatorul facedificila si uneori imposibila munca investigatorilor de a reconstitui drumul banilor. Transferurile dintr-
un cont in maimulte conturi aflate in alte tari si redirectionarea ulterioaradinspre acele tari creeaza un circuit
complex multinationalelectronic, care face dificila urmarirea lor de catre organellede cercetare.d) Secretul. In
ciuda faptului ca secretul bancar are un scoplegitim si o justificarea comerciala, acesta poate conduce laaparitia
unor paradisuri financiare, ce ofera protectieinfractorilor, la nivel mondial existând aproximativ unmillion de
corporatii anonime, ce impun un secret financiarstrict si apara investitorii straini de investigatii si
anchete judiciare.2. Tehnici de disimulare a originii ilicite a veniturilor:- supraevaluarea pretului unui bun printr-
o factura de valoaremai mare decât valoarea sa reala sau printr-o factura partialsau in totalitate falsa;- tranzactii
comerciale false inserate in cadrul unei afacerilegale prin: tranzactii cu numerar dintr-o valuta in alta inmod
repetat si rapid, folosirea unor conturi bancare multiple,deschiderea si inchiderea repetata a acestora,
transferurielectronice bancare din contul unor persoane juridice incontul unor persoane fizice, efectuarea de
transferuri externea unor valori mari folosind multiple instrumente monetare,cecuri bancare sau de calatorie,
operatiuni de credit,investitii, constituirea de garantii fictive, etc;- metoda imprumutului returnat. O parte din
fonduriletransferate pe cai ilicite in strainatate revin sub forma de imprumut infractorului sau firmei pe care o
controleaza. Aceasta operatiune este urmata apoi de returnarea sumei imprumutate, la care se adauga
dobânzile convenite de partisi eventual penalitati de intarziere, ce conduc la sume din ce in ce mai mari, care
intra astfel in circuitul legal;- politele de asigurare, prin schimbari frecvente ale beneficiarilor, plata unor prime
mai mari decât cele normaldatorate si solicitarea ulterioara ca rambursarea sa fie facutacatre o terta persoana,
receptionarea primelor de asigurareprin brokeri sau intermediari financiari din centre offshorecare nu respecta
regulile de publicitate sau evidenta, la carede fapt intentionat nici nu sunt obligati contractual.3. Sisteme utilizate
in spalarea banilor.a) Destinatiile offshore. Paradisurile offshore sunt tari sauteritorii, adesea insule sau grup de
insule, care acceptaimplantari fictive de companii, utilizate ca simple cutiipostale, zone cu reglementari elastice
privind controlulschimburilor valutare si mari libertati privind impozitele sicare ofera, in acelasi timp, aproape
fara exceptie, un secret bancar impenetrabil si multe drepturi in acest senscompaniilor private.In momentul in
care banii sunt transformati intr-o forma carepoate fi transferata sau cu care se poate face contrabanda, celmai
adesea acestia iau calea unui centru offshore. Acest sistem ofera reale avantaje practice pe care infractorii
lecunosc. In primul rând , fondurile sunt plasate in zonelegeografice protejate de jurisdictii ce nu admit
influenta jurisdictiilor in care s-a obtinut profitul. Prin implicarea uneialte jurisdictii, apar mai multe bariere
legale si financiare incalea organelor de investigatie, atât sub aspectul obtinerii, câtsi al conservarii ori
valorificarii probei care sa poata fi admisa in instanta. In al doilea rând, sunt inca multe tari carefaciliteaza
primirea banilor din exterior indiferent de sursaacestora sau a modului de transmitere, bani ce pot intra directsi
discret in sistemul bancar conventional, intrucât nu existanicio obligatie de plata a taxelor, nu exista o dovada
acapitalului social, niciun acord de dubla impunere, nicioobligatie de a tine registre contabile, nu exista
administratorisau actionari inregistrati, nu se cunosc persoanele care detinputerea de decizie in companie, nu se
cunoaste identitateaadevaratului beneficiar, etc. De obicei, proprietariicompaniilor nu au resedinta in tarile unde
si-au infiintatsocietatile, aceste persoane fiind reprezentate prin imputerniciti, care primesc dispozitii prin
mijloace codificateconvenite anterior.Paradisurile fiscale reprezinta una din cele mai comune siutilizate
proceduri pentru frauda si evaziune fiscala la nivelinternational. b) Companiile scoica. In esenta, companiile
scoica sunt aceleacare exista doar pe hârtie. Documentele de infiintare alecompaniei pot cuprinde un cont bancar
valid si ceva mai multdecât numele sau adresa avocatului sau agentului care seocupa cu infiintarea companiei,
imputernicit si poate câtivaactionari.Sunt acele companii care nu au active independente sauoperatiuni
comerciale proprii si care sunt utilizate deproprietarii acestora pentru a-si desfasura afacerile saupentru a mentine
controlul asupra altor companii. Ocompanie scoica este inregistrata in tara in care este infiintata, dar nu este
tranzactionata pe piata de capital si nuopereaza de sine statator. Intrucât companiile scoica nu suntilegale,
spalatorii de bani, evazionistii si finantatoriiterorismului le pot relativ usor converti si utiliza pentruascunderea
provenientei ilicite a veniturilor. Aceste companiisunt usor de infiintat si pot fi conectate cu alte companiiscoica
din lume. Daca o companie scoica este infiintata intr-o jurisdictie cu o legislatie stricta sub aspectul
protejariisecretului bancar, este aproape imposibil sa se identificeadevaratii proprietari sau
administratori ai societatii si, deaceea, este imposibil sa se urmareasca fondurile ilicite caresunt returnate catre
beneficiarul real.O tehnica folosita cu succes de infractori este infiintarea decompanii scoica pentru a le
putea vinde actiunile„investitorilor externi”. Acesti „investitori externi” sunt defapt intermediari folositi de
spalatorii de bani. Achizitionareaactiunilor se face cu documentatia legala necesara si baniiintra astfel in mod
legal in posesia infractorilor.De obicei, infiintarea companiilor scoica se face nu deproprietari, ci de agenti, care
selecteaza jurisdictiile ce oferaavantajele unei infiintari rapide, costuri mici de inmatriculare, clauze minime sau
care cauta acele zonegeografice care faciliteaza aparitia companiilor „pe teava”,locatii unde nu se solicita
informatii despre proprietari saucare interzic dezvaluirea unor astfel de informatii. c) Folosirea liber-
profesionistilor. Avocatii, notarii, contabiliisi alti liber-profesionisti realizeaza un numar semnificativ deactivitati
in sprijinul clientilor lor, organizând siadministrându-le afacerile financiare si comerciale. Inaintede toate, ei
acorda asistenta persoanelor fizice si juridice indomenii precum investitiile, infiintari de companii,administrare,
management, optimizarea situatiei lor fiscale sialte operatiuni legale. In plus, consultantii legali pregatesc si,daca
este necesar, strâng documentatia necesara pentru infiintarea de societati comerciale. In multe situatii,
pentru beneficii materiale substantiale, astfel de profesionisti pot fidirect implicati in desfasurarea de tipuri
specifice detranzactii financiare, de exemplu, pastrarea fondurilor sauplata pretului de achizitionare sau vânzarea
de bunuriimobiliare. Unii din acesti liber-profesionisti ajung sa sespecializeze in identificarea unor societati
comerciale saulocatii offshore pentru utilizarea lor in scheme de spalare a banilor, producând toata documentatia
de specialitatenecesara, ce ofera o aparenta de legalitate afacerilor.In esenta, liber-profesionistii folositi ca
intermediari detincunostinte si competente ce pot fi utilizate de infractoripentru transformarea profiturilor ilegale
in venituri legale.d) Sistemele alternative de transmitere a banilor.Sistemele alternative de transmitere rapidã a
banilor (SAT)permit ca banii sã circule in jurul lumii fãrã a utiliza sistemul bancar conventional. SAT poate fi
utilizat in scopuri legale siilegale si poate exista in forme diverse. De obicei sunt pãstrateevidente ale tuturor
tranzactiilor, dar acestea pot fi fãcute in dialect, prescurtate sau printr-un limbaj nefamiliarinvestigatorilor si de aceea
poate fi dificil sau imposibil deinterpretat.Din motive evidente, SAT este un sistem atractiv si folosit pescarã largã de cãtre
retelele crimei organizate si infractoriipericulosi. SAT este utilizat nu numai pentru a spãla veniturile obtinute din
infractiuni, dar si pentru a evita taxelefiscale si obligatiile vamale. Existã si o ingrijorare la nivelinternational asupra
faptului cã SAT poate fi folosit usor infinantarea terorismului. Se estimeazã faptul cã existã inEuropa mii de bancheri SAT,
majoritatea apartinândcomunitãtilor asiatice, iar clientii lor sunt persoane fiziceobisnuite si nu infractori.Desi este o
afacere discretã, bancherii din economiasubteranã sunt probabil cunoscuti in cadrul comunitãtii sirespectati pentru
serviciile pe care le oferã in transmiterea banilor care au fost câstigati in strãinãtate cãtre familiile deacasa, adesea la o
ratã de schimb mai bunã si cu un comisionmai scãzut decât cel aplicat de bãnci sau de sistemele oficialede transmitere
rapidã de bani.Transferurile de bani sunt, de obicei, folosite de cãtrepersoane care nu pãstreazã o relatie traditionalã cu
banca sicare vor sa transfere banii in tara lor de origine, cu minimumde cheltuieli. Aceste transferuri pot fi folosite si de
cãtrespãlãtorii de bani. Prin intermediul unei retele internationalede agentii localizate peste tot in lume, o persoanã
poatetransfera electronic bani rapid (de obicei, in cca 10 minute), cu incredere, convenabil si la preturi atractive unor
altepersoane aflate in una din cele peste 150 de tãri.e) Cazinourile si Internetul.Un cazino este un club comercial
de jocuri care ofera maimulte tipuri de jocuri, de exemplu jocuri mecanice, caresolicitã monezi sau jetoane
pentru a fi activat.Cazinourile sunt vulnerabile de a fi manipulate de cãtrespãlãtorii de bani datoritã vitezei si
naturii intensive a jocurilor cu numerar si datoritã faptului cã intr-un numãrmare de tãri cazinourile furnizeazã
clientilor lor o gamã largade servicii financiare. Acestea servicii disponibile la cazinourisunt similare, in multe
cazuri cu cele furnizate de bãnci si potinclude conturi de debit sau credit, facilitãti pentrutransmiterea sau
primirea de fonduri direct de la alteinstitutii, precum si servicii de schimb valutar si de incasare in numerar a
cecurilor.Cazinourile din România incã nu aplicã servicii formalefinanciare, dar nu putem exclude cã acestea
ar putea fiinteresate in serviciile respective intr-o scurtã perioadã detimp.Riscul spãlãrii banilor este foarte mare
datoritã faptului cãInternetul folosit in aceste cluburi oferã accesul usor siaproape universal, eliminã contactul
fatã-in-fatã si esteextrem de rapid si eficient in eliminarea frontierelor. Existatrei caracteristici ale Internetului
care impreuna tind saagraveze anumite riscuri conventionale de spalare a
banilor:- accesul usor prin Internet- contactul dintre client si institutie este unuldepersonalizat;- rapiditatea tranzactiilo
r electronice.f) Societãtile cu titluri nominale si la purtãtor.Certificatele de actionar sunt documente care dovedescdreptul
de prioritate asupra companiei sau societatiicomerciale. In majoritatea tãrilor, detinãtorul de actiuni este inregistrat si
orice transfer de actiuni cãtre o altã persoanãtrebuie sã fie inregistrat intr-un registru oficial. Totusi, unele jurisdictii oferã
posibilitatea detinerii sau transferuluiactiunilor intr-o formã “la purtãtor”. Aceste actiuni la purtãtor conferã drepturi de
proprietateasupra companiei mai mult decât detinerea actualã aactiunilor. In cazul acestor actiuni “la purtãtor” nu existã
nicio inregistrare cu privire la actionar si cel care se aflã inposesia fizicã a certificatului de actionar este proprietarulunei
parti corespunzatoare din societatea comerciala. Deaceea, este probabil ca adevãratul proprietar al companiei sãnu aparã
in nici o evidentã a companiilor sau in vreo statisticaguvernamentalã. Atunci când identitatea actionarilor nu
este inregistratã la emiterea si transferarea unei actiuni, dreptulde proprietate este anonim. Astfel de companii
reprezintãmijloace excelente pentru primirea, detinerea si transferulaverii in mod anonim, la adapostul controlului
financiar saual organelor judiciare.g) Folosirea organizatiilor non-profit.Organizatiile non-profit aduna sute de miliarde de
dolarianual de la donatori si distribuie acesti bani -dupa platacosturilor lor administrative- catre beneficiari.
Atâtcheltuielile lor administrative, cât si cuantumul si necesitateacheltuielilor beneficiarilor pot fi exagerate si dificil
deapreciat utilitatea lor.Folosirea cu rea-credintã a organizatiilor non-profit pentruspalarea banilor si finantarea
terorismului este o modalitatefrecvent folosita de retelele crimei organizate, de multe oriaceste entitati fiind create
special in astfel de scopuri.Problema aceasta a captat antentia Grupului de ActiuneFinanciarã Internationalã (GAFI)[2], G8
si Natiunilor Unite,precum si a autoritãtilor nationale din mai multe regiuni.

2.3 Apreciati eficienta aplicabilitatii prevederilor Legii Nr.190 “cu privire la prevenirea si combaterea spalarii banilor si
finantarii terorismului” din 26.07.2007 referitor la declararea tranzactiilor limitate si suspectate de catre entitatile
raportoare.
In conformitate cu art. 6 din legea sus-mentionata, entitatileraportoare (unitati de schimb valutar, banci, fonduri
deinvestitii, burse de valori etc) aplica masuri de identificare (a beneficiarului operatiunii financiare) stabilind amploarea
lor in functie de riscul asociat tipului de client, relatiei de afaceri, bunului sau tranzactiei.Institutiilor financiare li se
interzice sa tina conturi anonimesau conturi pe nume fictive, sa stabileasca ori sa continue orelatie de afaceri cu o banca
fictiva sau cu o banca despre carese stie ca permite unei banci fictive sa utilizeze conturile sale.Entitatile raportoare sint
obligate sa se abtina de la deschiderea contului, de la stabilirea unor relatii de afaceri,sa inceteze ori sa refuze indeplinirea
tranzactiilor in cazul incare nu au fost prezentate actele stabilite pentru identificareapersoanei fizice sau juridice ori datele
si informatiile obtinutesint neautentice sau neveridice, conform legislatiei in vigoaresi actelor normative ale organelor de
supraveghere. Inconformitate cu art.8, entitatile raportoare sint obligate saraporteze astfel de circumstante Centrului
pentruCombaterea Crimelor Economice si Coruptiei.Entitatile raportoare sint obligate sa informeze imediatCentrul pentru
Combaterea Crimelor Economice si Coruptieidespre orice activitate sau tranzactie suspecta, in curs depregatire, de
realizare sau deja realizata. Datele privindtranzactia suspecta sint reflectate intr-un formular special,care se remite
Centrului pentru Combaterea CrimelorEconomice si Coruptiei in cel mult 24 de ore.Tranzactiilerealizatesau in proces de
realizare printr-o operatiune cu o valoare ce depaseste 500 de mii de lei,precum si cele realizate prin mai multe
operatiuni, indecursul a 30 de zile calendaristice, in valoarea mentionata,sint reflectate in formularul special, care se
remite Centruluipentru Combaterea Crimelor Economice si Coruptiei cel tirziula data de 15 a lunii imediat urmatoare lunii
de gestiune.Reglementarea si controlul modului de executare a legii puse in duscutie sint asigurate de urmatoarele
institutii cu functiide supraveghere a entitatilor raportoare, conformcompetentei stabilite de legislatie:a) Centrul pentru
Combaterea Crimelor Economice siCoruptiei;b) Banca Nationala a Moldovei;c) Comisia Nationala a Pietei Financiare;d)
Ministerul Justitiei;e) Ministerul Dezvoltarii Informationale;f) Ministerul Finantelor;g) Serviciul Vamal.Pentru prevenirea si
combaterea spalarii banilor si finantariiterorismului, organele cu functii de supraveghere a entitatilorraportoare sint
obligate:a) sa constate ca entitatile raportoare utilizeaza politici,practici si proceduri scrise, inclusiv reguli stricte cu privire
lacunoasterea persoanelor fizice sau juridice, avind drept scoppromovarea normelor etice si profesionale in
sectorulrespectiv si prevenirea folosirii acestuia, in mod intentionatsau nu, de catre grupuri criminale organizate sau
deasociatiile lor;  b) sa determine ca entitatile raportoare se conformeazapoliticilor, practicilor si procedurilor proprii,
orientate spredepistarea activitatii de spalare a banilor si de finantare aterorismului;c) sa informeze entitatile raportoare
despre tranzactiile despalare a banilor si de finantare a terorismului, inclusiv despre noile metode si tendinte in acest
domeniu;d) sa identifice posibilitatile de spalare a banilor si definantare a terorismului ale entitatilor raportoare,
sa intreprinda, dupa caz, masuri suplimentare pentruprevenirea folosirii ilegale a acestora si sa informeze
entitatileraportoare despre eventualele abuzuri.Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice si Coruptieipoate
efectua, din oficiu sau la solicitare, expedierea,receptionarea ori schimbul de informatii si de documente cuservicii
similare straine pe principiul de reciprocitate, cuconditia conformarii acelorasi exigente privindconfidentialitatea, in baza
acordurilor de cooperare.La decizia Centrului pentru Combaterea Crimelor Economicesi Coruptiei, entitatile raportoare
sint obligate sa sisteze, peun termen indicat in decizie, dar nu mai mare de 5 zilelucratoare, executarea tranzactiilor
suspecte. Daca aceastaperioada este insuficienta, Centrul pentru CombatereaCrimelor Economice si Coruptiei poate
solicita motivat, inainte de expirarea termenului, Procuraturii Generale sauinstantei judecatoresti prelungirea perioadei
de sistare sausechestrarea bunurilor.Entitatile raportoare sisteaza, pentru 2 zile lucratoare, tranzactiile cu bunuri,
exceptind tranzactiile de suplimentarea contului, ale persoanelor si entitatilor implicate in activitatiteroriste, in finantarea
si in acordarea de sprijin acestora pealte cai; ale persoanelor juridice dependente sau controlatedirect ori indirect de
astfel de persoane si entitati; alepersoanelor fizice si juridice care actioneaza in numele sau laindicatia unor asemenea
persoane si entitati, inclusiv mijloacele derivate sau generate de proprietatea care leapartine sau care este controlata,
direct sau indirect, depersoanele si entitatile mentionate, precum si de persoanelefizice si juridice asociate lor, informind
imediat Centrulpentru Combaterea Crimelor Economice si Coruptiei, dar numai tirziu de 24 de ore de la primirea cererii.
Daca intermenul de 2 zile mentionat nu primesc decizia Centruluipentru Combaterea Crimelor Economice si Coruptiei
desistare a tranzactiei, entitatile raportoare executa tranzactia.

Test 13
I Teorii clasice asupra criminalitatii
1.1 Relatati esenta scolii cartografice (geografice).
Reprezentantii scolii cartografice sunt – Andre Michel Guerry(1802-1866) si Adolphe Quetelet (1796-1874).Denumirea
scolii i-a fost acordata pentru ca adeptii eievidentiau rolul factorilor de mediu si geografici asupracomportamentului
criminal, rolul asa-ziselor harti alecriminalitatii. Deci, crimele, in acest context, depind de:clima, temperatura, altitudine,
latitudine, eruptii solare etc.Cu aceasta denumire – scoala cartografica sau geografica, nusunt de acord unii criminologi,
considerând ca denumireaeste prea restrânsa, adeptii scolii studiind nu numaidependenta geografica a criminalitatii.
Totusi, ei au fost aceicare au acreditat termenii utilizati destul de frecvent in epocacontemporana ca “factor geografic”,
“geografia crimei”, “zona criminogena” si “harta a criminalitatii”.In cele din urma Quetelet considera ca omul este un
produs almediului fizic si social, iar fiecare infractiune este pregatita de insusi societate, criminalul fiind doar instrumentul
deexecutare.Principalele teze ale scolii cartografice merg spre ideea de baza ca criminalitatea este in esenta un fenomen
social,natural, care se repeta de la an la an, cu aceeasi regularitate siconstanta, ceea ce permite previzibilitatea producerii
sale in viitor.Datorita acestei legi – “legea dezvoltarii cu constanta siregularitate a criminalitatii” – se poate aprecia câte
crime vor fi comise in viitor. La aceasta lege s-a ajuns in special pe baza datelor statistice.a)O teza principala formulata de
Guerry si Quetelet este faimoasa lege termica a criminalitatii, potrivit careiacriminalitatea se repeta cu constanta si
regularitate de la an laan, iar aceasta se face sub influenta unor factori fizici cumsunt latitudinea, sustinând, de exemplu,
ca infractiunile de violenta predomina in sezonul cald sau in sud, iarinfractiunile impotriva proprietatii predomina in nord
sau insezonul rece. Aceasta scoala are un merit colosal, fiindca este prima care asesizat legaturile ce exista intre
criminalitate si fenomeneledin mediul social si natural. Adeptii scolii au observat siargumentat caracterul repetabil al
criminalitatii, subliniind necesitatea luarii unor masuri cu caracter penal si social decombatere a criminalitatii.

1.2 Comparati teoriile din cadrul curentului psihologic clasic.

O comparare esentiata ce sta la baza teoriilor din cadrulcurentului psihologic clasic intre asociationaism si behaviorism
este:1.Asociationismul este un curent psihologic de orientarematerialist-mecanicista raspândit in Europa intre sec. XVIII-
XIX.  Behaviorismul este un curent psihologic american aparut la inceputul sec. XX.2. Conform asociationismului,
mecanismul fundamental alformarii insusirilor si proceselor psihice umane il reprezinta procesul de asociere, sustinând ca
fiecare proces psihic,fiecare insusire este rezultatul unui lant sau compozitiiasociative, formate in constiinta individului
normal saucriminal, independent de vointa acestuia.Insa denumirea curentului provine de la cuvântul englez“behaviour”,
care inseamna comportament. De aici, behaviorismul mai poarta denumireade teoria comportamentelor . Acest curent
american a pus la baza studieriicomportamentului uman relatia dintrestimul-raspuns.Potrivit acestei conceptii, pentru a
analiza procesele psihice,trebuie sa pornim, in exclusivitate, de la date obiective,respectiv de la reactiile glandulare,
viscerale, musculare saularingale ale individului, la stimulii exteriori.3. La asociationismteorie este in mare parte
nestiintifica,fiindca reduce explicatia comportamentului criminal doar la asociatiile de idei, ceea ce este normal, dar
absolut incomplet.In fine, asociationismul anume din aceasta privinta si estecunoscut si sub denumirea de “atomism
psihologic”.Iar la behaviorism aceasta orientare este considerata demarea majoritate a autorilor ca fiind nestiintifica
siunilaterala, intrucât nu sesizeaza cauzele reale alefenomenului criminalitatii, incercând fara succes sa readucasi sa
explice aspectele de comportament. Anume din acesteconsideratii aceasta orientare mai este cunoscuta si subdenumirea
de “psihologie fara constiinta” sau “psihologiaobiectiva”.

1.3 Evaluati rolul feudalismului si a doctrinei psihanalitice in tratamentul psihologic al infractorilor.

Se considera ca psihanaliza a constituit punctul de trecere dela psihologia criminala la criminologia psihologica. Sigmund
Freud s-a nascut la 6 mai a.1856 in localitateaFreiberg, pe teritoriul Cehoslovaciei. El si-a petrecut intreagacopilarie la
Viena. El a fost medic neurolog si psihiatru vienezde mare renume, creatorul unei doctrine originale care-ipoarta numele
– freudismul .Teoriile freudiste nu au aparut pe un teren gol. Ideea depsihanaliza apartine unui tovaras al sau mai mare –
Iosif Breier precum si specialistului in hipnoza, francezului JeanCharcot care activa la Spitalul Salpetriere, unde S.Freud si-
adesfasurat practica.Pentru prima data cuvântul de psihanaliza a fost utilizat deFreud intr-un ziar francez din a.1896 si
aproape 10 ani el afost singurul reprezentant al acesteia.Printre principalele lucrari ale lui Sigmund Freud se
numara:“Psihopatologia vietii cotidiene”, “Interpretarea viselor”,“Psihologia maselor si analiza eului”, “Noi prelegeri
depsihanaliza”, “Introducere in psihanaliza”, “Eul si sinele”,“Totem si tabu”Freud are meritul incontestabil de a introduce
o maniera cutotul originala in explicarea mecanismelor psihicului umanprin metoda psihanalitica. Prin studiile sale, el a
incercat sademonstreze existenta unei personalitati antisociale ce tine desfera psihologiei normale si sa explice
mecanismul deformare a acesteia.Teoria lui Freud a rezultat din doua etape decisive. Primaetapa contine ideea
referitoare la inconstient – “parteainvizibila a aisbergului, care formeaza cel mai larg si cel maiputernic sector al mintii
noastre”. Inconstientul, in conceptialui Freud, se deosebeste de preconstient care, desi in modnormal este asemanator
inconstientului, poate fi stimulatprin diverse procese de gândire si deveni constient  . Deci,prima etapa include
inconstientul, preconstientul si constientul ca niste entitati autonome.Meritele lui S.Freud sunt enorme, iar realizarile lui
au fostutilizate cu succes in medicina, reusindu-se vindecarea unortulburari psihice. Cu ajutorul metodei psihanaliste, el
aintrodus o maniera originala de explicatie a mecanismelor siproceselor psihice; a elaborat conceptii noi cu privire
laaparatul psihic, iar psihanaliza este tot mai des folosita, virtutile ei nefiind insa pe deplin elucidate.

II Fenomenologia criminalitatii
2.1 Definiti conceptul de criminalitate in sens restrins si in sens larg.
Sensul larg (lato sensu), unde prin criminalitate in sens larg intelegem totalitatea crimelor comise de-a lungul intregii
evolutii umane pe intreaga suprafata a globului terestru.
b) Sensul restrins (stricto sensu), unde prin criminalitate in sens restrins intelegem totalitatea crimelor savirsite in limitele
unei perioade de timp determinate, intr-o arie geografica determinata. 
2.2 Clasificati factorii criminogeni.
  Factorii criminogeni ce determina criminalitatea ca fenomen social se clasifica in :
- factori economici,- factori demografici,- factori culturali,- factori politici.
1)      Factori economici ce pot fi considerati cu continut criminogen.
a)      Industrializarea   -  ofera locuri de munca , posibilitat de instruire , specializare si cresterea nivelului de trai ,
-         mobilitatea populatiei spre zonele industriale din mediul rural, individul devenind un necunoscut,
-         navetismul prelungit, -  dezechilibrul psihologic cu efecte in starea de stres a muncitorilor
b) Somajul   - scaderea nivelului de trai ,   - instabilitate emotionala,
   -  scade autoritatea tatalui ca si "cap al familiei".
c) Nivelul de trai - saracia si dorinta de inavutire imping spre delicventa
d) Crizele economice - scad salariile, creste rata somajului, - apare specula,
- proprietatea este in pericol atât a statului cât si cea particulara.
2) Factorii demografici
a) moblitatea sociala si urbanizarea,   - scade controlul social ,
   - structurile urbane nou formate sunt necuprinzatoare la inceput sub aspectul emotional.
b) emigrarea spre tari cu potential economic.
- tel neatins, frustrarea,- necunoasterea legislatiei ,- acceptarea sclaviei si a muncii fortate,
- export de delicventa si criminalitate autohtona ,- import de criminalitate straina.
c) imigrarea din tari foarte sarace, asiatice , africane spre spatii favorizante economic.  
- dezechilibru social pe zonele unde se instaleaza,- ermetizarea etniilor,
- lipsa factorilor educationali in mediul etniilor,
- lipsa comunicarii cu autoritatile datorata necunoasterii limbii.
d) traficul cu fiinte umane
- prostitutie ,- cersetorie,- sclavie,- dezvoltarea retelelor de trafic.,- spalarea banilor,
- violenta maxima.
3)Factori socio-culturali
 a)      familia
-         familia contemporana si-a micsort dimensiunile si rolul,
-         apar sintagme noi precum: "disparitia familiei"," familia in bucati", "familia asistata" , "familia destramata",
-         s-a dezvoltat concubinajul,
-         vârsta casatoriei a crescut inspre 40 de ani,
-         procentajul divorturilor este in crestere,
-         preocuparea pentru parinti ori rudele in neputiinta a scazut.
b)      esecuri privind integrarea scolara
-         copiii inadaptati social constituie o problema ,- insubordonare ,-  lipsa de interes,
-         absenteismul,-  repetentia,-  conduita agresiva in raport cu cadrele didactice.
c)      impactul activitatilor din timpul liber
-         lipsa de interes pentru sport , cultura , arte,-  consumul de alcool si tutun,
-         fuga de acasa.
d)      impactul mijloacelor de informare in masa ( radio , TV,presa scrisa).
e)      alcoolismul- consum de alcool,- consum si trafic de droguri.
4)Factori politici
a)      razboiul-         instaureza haosul, anarhia economica si sociala, violenta.
     b) revolutia reprezinta acea stare de criza politica de mare amploare care se finalizeaza pe cale conflictuala urmarindu-
se inlaturarea de la putere a unui grup/ conducator , cucerirea puterii politice si schimbarea orânduirii sociale.

Test 14
I Personalitatea infractorului
1.1 Definiti trasaturile biologice individuale ale infractorului: virsta si sexul.
Virsta infractorului- reprezinta o trasatura individuala apersonalitatii care ne indica nivelul de dezvoltare bio-psiho-sociala
a acestuia. Astfel, virsta caracterizeaza gradul dedezvoltare a aptitudinilor fizice ale persoanei(forta fizica,dezvoltarea
instinctilor, inclusiv a celor sexualeetc.), niveluldezvoltarii psihice(intelectul, vointa sau afectivitatea), niveluldezvoltarii
sociale(gradul de scolarizare, profesia, stareacivila, experienta de viata etc.). Toate aceste caracteristici nepot da indicatii
referitoare la explicarea comportamentuluideviant in general.Stabilirea virstei infractorului este necesara pentru a
seputea cunoaste nivelul dezvoltarii bio-psiho-sociale a acestuiasi pentru a se stabili daca acesta raspunde penal
pentrufaptele sale, in raport de virsta pe care o avea la data savirsiriifaptei.Criminologia distinge cinci categorii de virsta:-
copilaria (de la 0-12 ani);- adoliscenta(12-22ani, unde preadolescenta cuprinde virstaintre 12-15ani; adolescenta propriu-
zisa-15-15ani;postadolescenta-18-22ani);- tineretea(de la 22-35ani);- virsta adulta(de la 35-60/65ani);- virsta a treia sau
batrinetea(de la 60/65ani). Virsta prezinta interes in criminologie deoarece in raport cuea se constata atit o curba
specifica de evolutie, numerica, citsi tipologica a infractorului. Sexul infractorului- reprezinta ansamblul trasaturilor
morfologice si sociale prin care indivizii umani se impart in barbati si femei. Diferentele dintre sexe se explica prin factori
de natura biologica, psihica, socialasi culturala. Din acestpunct de vedere, barbatii se deosebesc de femei in plananatomo-
morfologic, fiziologic, psihic si social, precum siprin manifestarile comportamentaleEste indiscutabil faptul ca intre barbat
si femeie suntdeosebiri esentiale, dar este discutabila originea, natura,proportiile si efectele acestor deosebiri, si prin
urmare aleinegalitatilor dintre sexe.Deosebirile anatomice, fiziologice, psihologice si intelectualedintre sexe s-a preocupat
cercetatorul francez H. Marion, careconsidera ca deosebirile anatomice si fiziologice dintre barbatsi femeie ar fi:
constitutia anatomica, fizica mai puternica a barbatului, decit a femeii; scheletul si constitutia femeii maimica, mai slaba
ca a barbatului; talia, statura si greutateacorpului femeii mai mica; musculatura femeii este mai slabdezvoltata decit cea a
barbatului, de unde urmeaza ca barbatul este mai puternic, viguros din punct de vedere fizic;inima femeii in general este
mai mica si mai usoara decit a barbatului.Deosebirile psihice intre barbat si femeie ar fi mai esentiale,decit cele fizice. La
femeie prevaleaza capacitatile, insusirile,calitatile sufletesti, iar la barbat capacitatile, facultatile intelectuale.La femeie
predominasentimentul,la barbat ratiunea.Femeia este mai sensibila, mai impresionabila, maisentimentala, mai
capricioasa, mai pasionata decit barbatul. Barbatul este volitiv, femeia este afectiva.Deci, femeia are mai putina dispozitie
si capacitate pentrusavirsirea infractiunilor.

1.2. Argumentați caracteristicile, scopul, funcțiileși influenț apedepsei asupra personalitații infractorului.
Fundamentul dreptului de a pedepsi a evoluat de la o societatela alta. Prin urmare, au evoluat si notiunea, scopul,
functiile sisistemul pedepselor. Una din cele mai reusite notiuni ni separe a fi cea a criminologului Bujor V., dupa
care pedeapsa este o categorie stiintifica utilizata pentru a releva unfenomen social distinct ce consta intr-o negare si
dezaprobarea samovolniciei individului si care se manifesta prinaplicarea, in numele legii a masurilor de constringere
apersoanelor vinovate de savirsirea unei fapte interzise delegea penala si care are drept scop apararea societatii
deatentate infractionale, prevenirea de noi infractiuni,restabilirea ordinii de drept si a echitatii in societate. 
Scopul pedepsei este diferit in legislatiile penale nationale. Asa, in sistemul de drept continental scopul pedepsei tine
de:intimidare, rasplata, preintimpinare si corectare a vinovatului. In sistemul dreptului anglo-saxon accentul sepune pe
elementul represiv, restabilirea echitatii sociale,intimidarea si apararea societatii de atentate criminale., distingem
urmatoarelefunctii ale personalitati-functia de constringere- este o masura statala, aplicata deinstantele de judecata, in
numele legii, persoanelor care ausavirsit infractiuni, cauzindu-le anumite lipsuri si restrictiidrepturilor lor.- functia de
corectare si de reeducare- consta in influentareaasupra mentalitatii si deprinderilor condamnatului, in sensul inlaturarii
pozitiilor antisociale si formarii altoracorespunzatoare exigentelor societatii.-  functia de restabilire a echitatii sociale-
imbraca haina unuirau cu care se raspunde raului produs prin savirsireainfractiunii. Raul, suferinta pe care o implica
pedeapsa,decurg din lipsurile si restrictiile, precum si constringerileprevazute de lege: restrictia de libertate, restrictia
drepturilor civile- functia de preventie generala- are un scop mediat, indepartat, atentionind toti cetatenii despre
posibilitateapedepsei penale, in cazul cind ar fi tentati sa comitainfractiuni. Este o dispozitie de preintimpinare, ce
implicateama sau frica de pedeapsa, ultima avind un rol preventiv general antiinfractional.- functia de preventie speciala.-
ca scop al pedepsei estedefinita prin faptul ca pedeapsa are un scop imediat, de apreveni savirsirea de noi infractiuni din
parteacondamnatilor, adica a persoanelor care deja au savirsitinfractiuni.In ceea ce priveste influenta pedepsei asupra
personalitatii infractorului este anume acea institutie a pedepsei care aevidentiat principiile fundamentale ale
egalitatii,umanismului, democratismului, legalitatii, reprezentindlimitele de aplicare ale pedepsei. Prin lege sunt
stabilitecuantumul si modalitatile, categoriile pedepselor, acesteafiind conditii obligatorii ce necesita a fi indeplinite
pentru ca pedeapsa sa poata fi aplicata legal.
1.3. Elaborați clasificari și tipologii ale infratorului.Criteriul clasificarii variaza dupa conceptia despre geneza
criminalitatii.
Astfel poate fi utilizat criteriul antropologic,psihologic, sociologic etc. Printre primele clasificari oenumeram pe cea a lui
Lombroso care spune ca criminaliisunt:1) criminali nascuti;2) nebuni morali;3) criminali epileptici (epileptoizi);4) criminali
pasionali;5) criminali nebuni (la aceasta categorie se mai axeazacriminalii alcoolici, criminalii isterici si
criminaliiseminebuni sau matoizi);6) criminali de ocazie;7) criminali de obicei;8) criminali latenti.Ferri ii clasifica pe
criminali in cinci categorii:1) criminalii nebuni sau alienati2) criminalii nascuti sau instinctivi (sunt salbatici, brutali, vicleni
si lenesi, care nu fac nici o deosebire intre crima ingeneral si o meserie);3) criminalii de obicei (se recruteaza din indivizi,
care comit in copilarie primul delict);4) criminalii din pasiune (sunt rari si comit aproapetotdeauna crime contra
persoanelor; sunt de un temperament sanguin, de o sensibilitate exagerata, comitind crime mai ales in tinerete);5)
criminalii de ocazie.La rindul sau, A. Lacassagne distinge:1) criminali de sentiment sau de instinct (sunt incorigibili,fiind
determinati la crima de tendintele ereditare, obisnuintasau viciu);2) criminali de actiune sau de ocazie (numiti si
pasionali);3) criminali de gindire sau frontali (printre acestia se inscriusi criminalii alienati).In psihologia si criminologia
moderna, tipologia personalitatiiinfractionale tine cont de un cerc mai larg de criterii. Primadivizare tine de:1.gradul de
constientizare si dirijare psihica acomportamentului, unde se disting infractoriinormali si infractorii anormali. Infractorii
normali nu sunt afectati de patologii psihice, crima fiind constientizata. Astfel, fiind constienti de caracterulantisocial al
comportamentului lor, acesti infractori au la baza motive egoiste, de regula cupidante, comitind furturi,delapidari,
infractiuni economice.Infractorii anormali poseda dereglari psihice de diversanatura, patologii care nu le permit o
constientizare deplina siadecvata a actiunilor, comportamentelor.2. A doua divizare se face in functie de tendinta de
repetare a infractiunilor  , unde distingem infractori recidivisti siinfractori nerecidivisti . Infractorii nerecidivisti mai pot fi
numiti si infractori primari,care nu repeta comportamentul criminal.3. A treia divizare se face in functie de gradul de
pregatireinfractionala. Aici evidentiem doua tipuri:- infractori ocazionali sau situationali;- infractori de cariera.Infractorii
ocazionali sau situationali sunt indivizii careau comis infractiuni in virtutea unor circumstante deosebite(de ordin material,
afectiv, etc). Pentru ei crima este unfenomen contradictoriu modului obisnuit de comportament.

II Criminalitatea de violenta
Definiti caracteristicile psihice esentiale ale criminalului violent.
In primul rind virsta infractorului cel mai des in cazul acestorcrime e intre 18-25 ani pt viol,mai mult de 30 ani la
infractiunicontra vietii si sanataii.Violul cel mai des se savirseste instarile de ebrietate.In toate cazurile infractorul e mai
puternicdecit victima.Nivelul de intelectualitate e mediu.In cazulactiunilor perverse infractorul se deosebeste printrun
nivelintelectual mai inalt.Actiuni perverse de o singurapersoana,este premeditat si planificat din timp.Subiectul acestor
infractiuini se straduie sa se angajeze in institutii deinvatamint,medicina,cultura,sport legat de copii.
1.2.Determinati particularitatile crimei de violenta.
In cazul acestor infractiuni violenta este un element demotivare,ci nu pur metoda de atingere a scopului.Sunt infractiuni
contra vietii:omorul premeditat,pruncuciderea instare de afect,omor din imprudenta etc..Infractiuni impotriva sanatatii:
vatam integrit corporale premeditate,amenintareacu omo sau vatamare etc. Infractiuni contra libertatii, demnitatii si
cinstei:rapirea persoanei,traficul defiinte umane,privatiune ilegala de liberate.Infractiuni privind viata sexuala:violul,
constringerea la act cu caractersexual.etc.Tre de mentinat ca se evedentiaza o legatura strinsa intredinamica infractiuni
violente si alcoolism.De asemnea eimportant de mentionat ca cel mai des sunt descoperite infractiunile de violenta ca
omoruri savirsit de soti saurude.Dar omoruri savirsite cu deosebita cruzime sunt cel maiputin descoperite.de asemenea
a crescut procentul traficuluide fiinte umane.Tot mai des participanti la crime de violentasunt minori.Si tot asa a crescut
imbinarea crimelor de violenta cu scopul material.Majoritatea acestor crime se comit in orase mari,fiind aleslocul unde nu
sunt oameni(parcuri,ascensoare)Personalitatea victimilor are un aspect specific.In cazul violului in mai mult de jumate de
cazuri victima ii estecunoscuta infractorului.La actiuni perverse victime de obiceisunt minore.
1.3. Proiectati starea,structura dinamica si cauzalitatea criminalitatii de violenta.
Starea,adica nivelul criminalitatii de violenta a crescutcomparativ cu aniii 70.Adica au aparut noi infractiuni in
acestdomeniu,mijloace noi si motive noi.structura eurmatoare:1.privind unitati d spatiu-infr.de violenta
sesavirseste preponderent in orase mari in locuri neaglomerate2.tipuri de infractiuini-cele mai raspindite sunt
impotrivasanatatii persoanei.3.feluri de infractiuini-dintre infractiunileprivind viata sexuala cele mai raspindite
sunt actiuiniperverse. Aceste infractiuni de regula sunt savirsite premeditat si cumotiv.Infractorii in cazul dat tot
mai mult devin oamenitineri.Insa omoruri la comanda e comis de cei dupa 30 ani.Dinamica criminalitatii de
violentae urmatoarea:pina laformarea statului independent in RM nivelul criminalitatii de violenta era mai
scazut.Cauzalitatea criminalitatii de violenta consta in:-reformele care au avut loc in vata economica si politica
astatului,putera banilor e tot mai mare-limitele moralitatii populatitei scad-increderea in justitie scade-
somajul,indeosebi in cercurile tineretului-formarea gruparilor criminale
 Test 15
Formarea criminologiei ca Stiinta
1.1. Relatati fenomenologia criminalitatii in lucrarile socialeUtopiei Primitive -
Thomas Morus(1478-1535), gânditor umanist si om de statenglez, inchis si executat de Henric VIII pentru reformele
saleprogresiste, in renumita sa lucrare despre insula imaginara“Utopia” (loc care nu exista), pune in lumina cauzele
criminalitatii orânduirii feudale si protesteaza contrapedepsei cu moartea si pedepselor corporale prevazute delegile
medievale ca remedii necesare apararii ordinii sociale.Referindu-se la criminalitate Thomas Morus arata ca acestfenomen
isi are originea in proprietatea privata. El si-aimaginat o societate bazata pe proprietatea comuna; apreconizat o serie de
masuri cu caracter social-economicpentru prevenirea criminalitatii, dar si-a pus speranta increarea unei societati fara
criminalitate, relevând caracterultrecator al acesteia.La rândul sau,Thomaso Campanella in lucrarea “Civitassolis” –
“Cetatea soarelui” – si-a imaginat o societate care saaiba la baza proprietatea comuna, munca si repartizarea veniturilor
dupa nevoie.

1.2 Argumentati rolul codificarii antice in constituireacriminologiei.

 Aceasta codificare antica (Codul lui Hamurabi impreuna cuCodul lui Bilalama) a creat cadrul institutional
necesar,initiind eliminarea razbunarii private si intarind rolul statului in materie penala. Anume cu aceasta
codificare s-a trecut de lasclavagismul timpuriu incomplet la orinduirea sclavagistadezvoltata, care a pus baza
formatiunilor statale din Orientulantic.

1.3. Evaluati aspectele fenomenologice ale criminologiei-

 Aspectele fenomenologiceale criminalitatii pot fi:-generale si-individuale. Aspectele generale se refera la fenomenul
criminalitatii inansamblul sau, incluzând toate manifestarile antisociale,indiferent de genurile sau tipurile de
infractiuni.Aspectele individuale cuprind diverse genuri, tipuri, categoriisi specii de infractiuni (de ex.: furt, jaf, tâlharie
sauinfractiuni de sustragere).Tot sub acest aspect se studiaza structura cantitativa ainfractiunii, numarul si felul
infractiunilor, cauzele siconditiile care genereaza sau favorizeaza savârsireainfractiunilor, dinamica acestora, aspectul
calitativ etc. Tot inacest context se studiaza si faptele care nu sunt infractiuni,dar preced, determina sau insotesc
fenomenul criminalitatii,având o vocatie criminogena recunoscuta: somajul,alcoolismul, prostitutia, saracia, incultura
etc.1)Un alt aspect fenomenologic il reprezinta personalitatea infractorului,si anume particularitatile bio-psiho-sociale ale
individului, aptitudinile, caracterul sitemperamentul sau, care pot influenta comportamentuldeviant.2) Unul din cele mai
importante aspecte fenomenologice ilreprezinta elaborareametodelor de profilaxie si combatereafenomenului
criminalitatii. Scopul acestor metode consta indiminuarea fenomenului criminalitatii, in prevenirea prindiferite mijloace a
savârsirii de noi crime

II Institutii si strategii de lupta impotriva criminaltitatii

2.1 Numiti institutiile internationale si nationale de lupta impotriva criminalitatii.
Nationale-MAI,CCCEC.Instit Internationae:ONU cu sarcinaprioritara –prevenirea criminalit si tratamentuldelincventilo.Prin
cadrul ECOSOC-sectie administrativaServiciul prevenirii crimei si a justitie penale,Divizia pt justitia penla si prevenirea
criminbalit.1992 e formata Comisina NU pt prevenirea criminalit si justitia penala 40 destate memebre ONU.Institute
regionale:Instit NU din ASIA –UNAFEI,Insti LatinoMaericasn al NU-ILANUD,instit Helsinki al NU-HEUNI,Roma,Africa-
UNAFRI.Consiliul Europei-Pactul deprevenire a crimei organizate 1998.Europol-Interpol.Comitetul European pt Probleme
Criminale.ONG

2.2Clasificati directiile principale de organizare a luptei contra criminalitatii.

1-respectarea drepturilor omului si a libert fundam expuse inDeclaratia Univ a Dr Om,adoptata de Adunarea
Gener a ONU(1948)2-prevenirea crimei si imbunatatirea activit tuturor org careasig realiz pliticilor penale
nationale3-situarea preven crimin in centrul pol pen a state membre.4-respecatrea dr om in timoul executarii
pedepsei.5-crimin juvenila si justitia penala pt minori –directieprioritara in prevem si combatrea gener a
criminalit.6-protecti victimelor infr prin introd unor principii adecvatein justitia pen7-introd unor reg de conduita
a reprezentantilor org de dr.8-imbinarea rationala a masurii privative cu cele neprivativesi largirea spectrului
masuri neprivative de libertate pt prevensi combaterea crimin.

2.3.Evaluati rolul organismelor neguvernamentale in lupta impotriva criminalitaii.

Pe linga ONU :-Amnesty International,Asociatiainternationala a Jurisitilor DEmocrati,Asociatia I de Dr penal,Uniunea I a
Magistartilor,Comisia I aJurisitilot,Fundatia I penala si penitenciara,Federatia I aFunctionarilor Superiori de
Politie,Societate I deCriminologei (SIC).Elaborarea unor programe commune inlupta impotriva crimiinlatitatii,prevenirea si
combatereacrimelor,stabilirea strategiilor in solutionarea acestorprobleme in noua ordine economica mondiala.Pedeapsa
cuInchisoare-ultima masura aplicata infractorilor.Asistentatehnica in vederea promovarii reformei judiciare..In
RM- Amnesty International,Transparency International ,LaSTrada,Soros Moldova. Cooperarea intre, regionale,
locale siautoritatile guvernamentale nationale siONG-urile este esentiala pentru coordonarea eficienta departicipare a
publicului.ONG-urile sunt consolidarea bazei societatii civile in incafragile, in curs de dezvoltare democratii. Ele sunt
parteneriesentiali pentru guverne, sectorul privat, si organizatiile dedezvoltare in poporul lui satisface nevoile. ONG-urile
sunt oexpresie din credinta lui oameni care, prin proprie initiativalor, ei pot indeplini mai bine lor potential de lucru
impreuna,si in acest fel reduce diferenta de oportunitatea pe care exista intre avantajate si dezavantajate in societate.
"Curajul se intâmpla atunci când oamenii se uneasca.

Test 16
Terorii criminologice contemporane de orientare psihologica.
1.1 Descrieti rolul testelor de personalitate in stabilirea particularitatilor caracteristice ale infractorului.
 Testele de personalitate sunt niste probe care au drept scop sadezvaluie acele trasaturi ale individului care il determina
sareactioneze intr-o anumita maniera, intr-un caz dat. Testelede personalitate sunt utilizate in cercetarile
criminologiceexperimentale prin care se urmareste explorareapersonalitatii infractorului, dezvaluirea - intr-o prima etapa
-a acelor factori care ar putea diferentia, pe plan psihologic,infractorul de noninfractor, pentru ca, intr-o etapa
ulterioara,sa se poata concluziona asupra unei eventuale corelatii intrecriminalitate si anumite tipuri de personalitate.
1.2. Argumentați teoria lui Etiene deu Greffe.
Principalul reprezentant al teoriei psihomorale este criminologul Belgian Etienne de Greef6. Elconsidera ca structurile
afective ale individului suntdeterminate de doua grupuri fundamentale deinstincte: deaparare si de simpatie. In cursul
copilariei aceste instincte sepot altera, determinând un sentiment de injustitie, o stare deinhibitie si indiferenta afectiva.
In opinia autorului,personalitatea infractorului se structureaza de-a lungul unuiproces lent de degradare morala a
individului, denumitproces criminogen, care il conduce la comiterea actuluiinfractional.In evolutia acestui proces se
disting trei etape. In prima etapa,numita de autor "faza asentimentului temperat",individul normal sufera odegradare
progresiva a personalitatii caurmare a unor frustrari repetate. Convins de injustitia mediului social in care traieste, el nu
mai gaseste nici o ratiune pentru a respecta codul moral al acestuimediu.In cea de-a doua etapa, denumita a
"asentimentului formulat",individul accepta comitereacrimei, isi cauta justificari, cauta un mediu mai tolerant.In cea de-a
treia etapa apare"criza",in decursul careia esteacceptata eliminarea victimei,asteptându-se ocazia favorabila pentru
"trecerea la act". Inaceasta ultima faza, individul trece printr-o "stare psihicapericuloasa", care prefigureaza "trecerea la
act".Procesul criminogen este axat de E. de Greef pe un Eu careconsimte si tolereaza ideea crimei.Elementul de
diferentiere intre infractor si noninfractor consta in faptul ca infractorul trece mai usor la comitereaactului, intr-o situatie
favorabila, deci odiferenta de grad.Trasatura psihicafundamentala care permite trecerea la act ar fi indiferentaafectiva a
individului
1.3. Evaluați teoria lui David Abrahamsen și teoria infioritațiia lui Alfred Adler.
Una din cele mai importante teorii psihanalitice pentru analiza criminologica a comporta-mentului infractionalapartine
luiAlfred Adler (1870-1937), care a devenit cunoscut inurma inventarii conceptului de"complex deinferioritate".Teoria lui
Adler pleaca de la sentimentul deinferioritate al individului, care declanseaza dorinta acestuiade a-si depasi conditia
proprie, in contextul unor relatiidecompensare sau supracompensare. Din acest motiv, teoria sa a fost comparata cu
"filosofia puterii" a lui FriedrichNietzsche, cu care, insa, nu are prea multe elemente comune.In timp ce Nietzsche este
atras inprincipal de puterniculsuperman, Adler acorda mai mare atentie slabiciunii umane.Când individual devine
constient de carentele sale, incearca sale compenseze ajungând uneori la supracompensare. In acestfel, bâlbâitul
Demostene orientându-si toata energia in lupta impotriva acestui handicap, a devenit un mare orator, iarBeethoven,
depasindu-si surzenia accentuata decare suferea,a creat opere nemuritoare. Legea compensatiei in natura este
recunoscuta de multa vreme si este pusa in legatura cuconceptul de sublimare al lui Freud. In cazul in care deficient nu
este depasita, sentimentul de inferioritate poate degenera in complex de inferioritate. Acest concept a devenit unul din
cele mai convenabile mecanisme de interpretare a comportamentului uman, mai ales ca acest complex poate fi atribuit
oricarei persoane. Inferioritatea este un conceptrelativ si de aceea intotdeauna va exista un domeniu in careun om se va
simti inferior altuia, fie ca e vorba de vârsta, sex,fizic, inteligenta, rasa, clasa sociala sau nivel de pregatire.Complexul de
inferioritate poate conduce la savârsirea deinfractiuni, deoarece acesta este ocale extrem de facila ca individul sa atraga
asupra sa atentiaopiniei publice, in felul acestacompensându-si psihologic propria inferioritate. Astfel desituatii sunt
relativ frecvente in societatea industriala,determinate de sentimentele de frustrare si instrainare. Suntcunoscute studiile
asupra unor infractiuni la siguranta circulatiei rutiere savârsite de persoane care, pentru a-sicompensa sentimentele de
inferioritate, isi iau ca aliatautomobilul, caii-putere ai motorului devenind o prelungire apropriei forte.Pe lânga
sentimentul de inferioritate si slabiciune, care suntprincipalele caracteristici aleacestui tip de infractor, Adler adauga lipsa
de cooperare caurmare a sentimentelor de frustrareaparute in conditiile unei copilarii nefericite.Criticii teoriei lui Adler,
dupa ce mentioneaza importantaconsiderabila a conceptelor simecanismelor utilizate de autor, apreciaza ca el este
inclinatsa simplifice in mod exageratproblematica psihologiei infractorului. In contrast cupsihanaliza lui Freud, care apare
ca fiindsofisticata, Adler are tendinta sa renunte prea usor la bogatiacomplexitatii vietii psihologice pe care psihanaliza
tocmai ocâstigase. Se releva faptul ca Adler ia in considerare doarpartea rationala afenomenelor pe care le descrie si nu
poate vedea dincolo de determinismele rationale alecomportamentului uman.In contextual teoriilor psihologice, pe de
alta parte, Abrahamsen a dezvoltat in opera sa ,,Crime and the human mind “” o alta teorie , si anume ce
a ,,complexului de vinovatie’’, care ar favoriza comiterea crimei in momentul incare acest sentiment ar atinge un grad atât
de inalt incâtdevine insuportabil, astfel incât pedeapsa este asteptata ca oeliberare. In acest mod este explicat faptul ca
unii infractori isi "semneaza" crima, pentru a fi cât mai repede descoperiti.

Personalitatea Infractorului
2.1 Relatati orientarea antisociala a personalitatii infractorului.
Literatura criminologica utilizeaza conceptul de orientareantisociala a personalitatii, care este diferit ca mod de
manifestare si grad de intensitate. Din aceste considerente,conceptul analizat are doua semnificatii: 1)defineste
incapacitatea individului de a raspunde adecvat sistemului de norme si valori promovat de societate.Individul orientat
antisocial recunoaste sistemul legal de valori, dar personalitatea sa prezinta o inadaptare, o disfunctie, neputind sa
reactioneze intotdeauna inconformitate cu aceste valori si norme;2)elimina sistemul de norme si valori generale ale
societatii, insusindu-si norme si valori proprii, care suntcontrare, opuse celor eliminate. Aici nu mai avem stari de
inadaptare, disfunctie ci dimpotriva, personalitateainfractorului este pe deplin adaptata, dar la norme si valoriilicite,
criminale. Acest tip de orientare antisociala estecaracteristic recidivistilor.Gradul de intensitate a orientarii antisociale a
personalitatiiinfractorului ne vorbeste despre pericolul social potential pecare il prezinta acesta. De exemplu, un recidivist
prezinta unpericol social potential mai mare, decit un individ neadaptat,dar care nu contesta sistemul de norme si valori
impus desocietate. Ultimul prezinta un pericol social potential mairedus, desi intr-o situatie concreta favorabila el poate
savirsi oinfractiune.Orientarea antisociala a personalitatii poate avea gradediferite de intensitate. Criteriul de evaluare a
intensitatiiorientarii antisociale poate fi determinat de atitudinea individului fata de valorile sociale, existente intr-o
societate.  Am conchide ca, situatia concreta de viata, zisa si situatie preinfractionala reprezinta un ansamblu de
circumstante exterioare personalitatii infractorului, care preceda actul infractional.La rindul sau, situatia preinfractionala
este compusa din doua elemente:-evenimentul (evenimentele;-circumstantele. Evenimentul este elementul care
determina aparitia ideiiinfractionale in mintea personalitatii infractorului si poate avea o larga variabilitate in timp.
Evenimentul poate fi decisiv, ca in cazul adulterului ori nesemnificativ, cum ar fi in cazul omorului comis de un alcoolic.
Circumstantele reprezinta elementele in care fapta infractionala se pregateste si se executa. Ele nu au legatura cu
motivatia infractionala dar sunt decisive in cazul trecerii laact.Infractiunea, ca orice alta activitate umana, este un act
constient si volitiv, ceea ce inseamna ca infractorul inainte dea trece la act, are inchipuirea mentala a viitoarei sale
conduite. Observam ca, in principiu, momentul trecerii la act este momentul impactului dintre personalitate si situatia
concreta de viata. Subiectul este pus in situatia de a alege unadin variantele de comportament.In procesul psihologic de
alegere intre mai multe variante decomportament intervin un sir de criterii:-motivationale (mobil si scop);-valorice;-
morale;-afective;-materiale.Cele mai importante ni se par a fi criteriile motivationale. Dar aici consideram ca ar fi necesare
unele precizari intre motiv-mobil-scop. Cuvintul englezmotive acopera in acelasi timp infranceza motif  si mobile (al unei
actiuni). Motivul este mairational, mobilul mai afectiv. In literatura de specialitate se utilizeaza, in majoritatea cazurilor,
termenul de motiv.  Motivele sunt concretizarile trebuintelor. Ele constituiecomponenta dinamica si directionala a actului
concret.Termenul motivatie este folosit in acelasi sens cu motiv.Citeodata, in limbajul curent, motivul desemneaza
obiectul insusi sau scopul care motiveaza subiectul.
2.2 Determinati trasaturile morfologice psihice si sociale ale diferentierii infractorilor.
Merita o anumita atentie concluziile la care s-a ajuns in urmaunor studii morfocaracteriale care urmaresc sa evidentieze
existenta unor relatii semnificative intre structura corporalasi caracterul individului si intre acestia si inclinatia spre
criminalitate.Asa de ex,tipologia lui Kretschmer are si valentacriminologice.Astfel, se considera ca tipul picnic incepe
relative tardiv activitatea infractionala care consta mai ales in escrocherii sifraude. Astenicul, frecvent raspindit printer
infractori ,isiincepe activitatea ilicita la o virsta relativ timpurie si eacuprinde mai ales furturile, falsurile si abuzul de
incredere. Atleticul are o raspindire relative ridicata in cadrulpopulatiei infractoare,activitatea criminala a reprezentantilor
acestui biotip se desfasoara la aproape toate virstele. Acestiaau un character brutal , salbatic comitind de predilectie
assassinate,furturi in care se folosesc arme,incendii cumaracta tendinta de recidiva. b)Componenta psihologica.Exista o
anumita relati intre activitatea infractionala sitrasaturile personalitatii:-temperamentul,-aptitudinile,-caracterul.In ce
priveste relatia dintre temperament siinfractiune,trebuie spus ca aceasta influenteaza mai alesaspectul energetic formal
al acesteia.Una din aptitudinile acarei implicare in cadrul criminalitatii este printre cele maicontroversate o constituie
inteligenta.S-a acreditat pt o vremeideea ca infractorii ar fi inferiori din punctul de vedere alperformantelor intelectuale
fata de neinfractori.S-a constatatca o strinsa legatura cu comportamentul antisocial ar aveatrasaturile de caracter ,in mod
deosebit atitudinile fata desocietate,fata de semeni,de munca,de valorile sociale.In cepriveste procesel psihice ,se
remarca o puternica implicare a afectivitatii ,vointei,si motivatiei.Aproape fara exceptie,personalitatea infractorului se
caracterizeaza prininstabilitatea emotional-afectiva sau prin indiferentaafectiva , in general prin accentuate dereglari
aleafectivitatii.Tot atit de pregnante sunt si deficientele de ordin volitional ,in special insuficienta stapinire de sine si
slabulautocontrol.c) Componenta psihosociala.Desi in anumite conditii particularitatile psihice si fizice aleorganismului
uman pot exercita o influenta nefasta asupracomportamentului, acestea nu actioneaza ca factori „pur” biologici sau „pur
„ psihologici ci au o puternica incarcaturasociala , actioneaza intr-o anumita contextura socio-economica si de aceea
in context este mai potrivit sa vorbimde factori biosociali si psihosociali ,si nu de componentapsihosociala.
2.3 Dati apreciere personalitatii infractorului recidivist si infractorului profesionist prin prizma pericolului pentru
societate.
Criminalitatea recidiva a fost si ramine una dintre cele mai periculoase tipuri de criminalitate. Savirsirea infractiunilor in
mod repetat este o dovada elocventa despre ineficacitateamasurilor de corectare si reeducare a infractorilor.
Aceastacategorie de infractori prezinta un pericol social sporit,deoarece astazi criminalitatea recidiva a devenit
maipericuloasa si profesionala.Criminalitatea profesionala constituie tipul criminalitatii cese manifesta printr-o activitate
criminala permanenta a participantilor, ce constituie principala sursa a veniturilor lorsi necesita o specializare a
cunostintelor, deprinderilor sipriceperilor, precum si apartenenta criminalilor, care posedao anumita specializare, la o
subcultura si la un mediu criminalrelativ inchis si ierarhizat.Nu am fi de acord cu opinia ca "acest tip de criminalitatenu
trebuie confundat cu cel al recidivistilor, intrucit nu oricerecidivist este neaparat un criminal profesionist, precum sinu
orice criminal profesionist este un recidivist...". Dincontra, toti infractorii profesionisti devin recidivi speciali,precum si
recidivii speciali se transforma in profesionisti.In acelasi sens, nu am face o stricta delimitare intre tendintelede "
 profesionalizare" si "specializare" a infractorilor.Profesionalizarea, ca si specializarea, presupune comitereainfractiunilor
de un anumit tip si utilizarea unor anumitemijloace si metode de savirsire a infractiunilor, dar neaparatcriminale.Insa
 Specializarea este mult mai frecventa in cazul uneicondamnari anterioare pentru o crima de sustragere. Astfel, in cazul
unei noi condamnari mai bine de 50% vor fi pedepsiti anume pentru sustragere. Doua condamnari anterioarepentru
furturi creeaza verosimilitatea unei noi condamnarianume pentru aceasta categorie de crima in mai bine de 2/3din
cazuri.Iar in ceea ce priveste personalitatea infractorului recedivistunii autori o definesc in:- penitenciara
care presupune o perioada anterioara dedetentie;- persistenta(multirecidivism) - presupune savirsirea a trei simai multe
infractiuni.Dupa I. Oancea, recidivistii sunt de doua feluri:1)recidivisti postcondamnatorii(persoanele, care dupa ce aufost
condamnati pentru prime infractiuni, savirsesc din noualte infractiuni);2)recidivisti postexecutorii(dupa ce au executat
pedepsepentru prime infractiuni, persoanele comit din nou alteinfractiuni).Nenumaratele studii ale recidivistilor au
demonstrat existenta in structura personalitatii acestora a unei conjugari adeficientelor individuale si sociale. Astfel,
infractoriirecidivisti dau dovada de inadaptare sociala, imaturitate,egocentrism, infantilism social, dorinte de a exista pe
spatelealtora, necesitati sporite in raport cu posibilitatile,impulsivitate si indiferenta afectiva, agresivitate, scepticism,stari
interne de tensionare si conflict, percepere deformata arealitatii, dificultati in autoevaluare.Desi tipul recidivist
predomina printre barbati, se intilnescfemei cu comportament recidivist, studiile demonstrind sitendinte de crestere a
infractiunilor comise de acestea.Studiind cauzele criminalitatii recidive, stabilind starea,structura si dinamica acesteia,
criminologia isi propune saevalueze masurile impuse si sa elaboreze programeconvingatoare de prevenire a criminalitatii,
de resocializare sireintegrare sociala a delincventilor.Prevenirea criminalitatii desemneaza un  proces social  permanent ,
care presupune aplicarea unui ansamblu de masuri cu caracter social, cultural, economic, politic,administrativ si juridic,
destinate sa preintimpine savirsireafaptelor antisociale, prin identificarea, neutralizarea si inlaturarea cauzelor
fenomenului infractional.Preintimpinarea criminalitatii recidive poate fi caraterizataprin urmatoarele masuri:a) implicarea
tuturor organismelor statale si obstesti in luptacu fenomenele si procesele negative. b) perfectionarea reglementarilor
juridice ale luptei impotriva recidivismului;c) perfectionarea activitatilor de preintimpinare ale organelorde drept;d)
atragerea organizatiilor de stat si obstesti in lupta impotriva criminalitatii recidive;e) inlaturarea tendintelor negative.
 
Test 17
I Teorii criminologice contemporane de orinetare bioantropologica.
1.1 Relatati formele de inadaptare sociala a infractorului.
Cel mai de vaza reprezentant al acestei orientari estecriminologul suedez Olof Kinberg, care sustine teoriainadaptarii
sociale cu privire la criminal. El si-a prezentatprincipalele idei in lucrarea sa “Basic problems of Criminology”, aparuta la
Copenhaga in a. 1935.Potrivit acestei conceptii, infractiunea este considerata ca unprodus natural al unor trasaturi
biologice individuale,anormale, criminalul reactionând sub influenta obiectiva aacestor factori, fara a dispune de
posibilitatea alegerii altuicomportament.Inadaptarea sociala declanseaza comportamentul criminal, inspecial când acest
lucru este favorizat de concurenta unorfactori sociali.Teoria inadaptarii sociale afirma teza ca predispozitiile biologice ori
psihice prin ele insele nu sunt suficiente pentrudeclansarea comportamentului criminal, ultimul depinzând side
interactiunea unor factori sociali si individuali. Printrefactorii criminogeni individuali am evidentia surmenajul,afectiunile
cerebrale, anumite dificultati legate de viatasexuala, deficitul mintal s.a.Daca adaptarea inseamna intotdeauna atasarea
fata de unobiect, valoare, atunci dezadaptarea se inscrie in sensuldivergentei tendintelor individului cu cerintele normelor
deconvietuire sociala.Pentru a desemna personalitatea ca atare, Kinberg propunetermenul de structura biologica actuala,
având in vederemodalitatile prin care partile unui intreg sunt imbinatepentru a realiza functia.In conceptia unor autori,
Kinberg releva citeva modalitatiprincipale de dezadaptare:1) Dezadaptarea fizica ce este legata de tulburarilefunctionale
ca defectele de auz, vedere, tulburari endocrineale dezvoltarii având ca consecinta gigantismul oriinfantilismul etc. Prin
urmare, toate aceste stari diminueazasansele individului in viata, punându-l in stari de izolaredureroasa ce se soldeaza cu
recurgerea la comportamenteilicite;2)dezadaptarea psihica este si mai importanta,afectând echilibrul mintal. Persoana
sufera de un dezacordemotional, fiind supusa unei presiuni interioare nefasteasupra proceselor intelectuale, favorizând
tendinta sprecrima. Acest dezechilibru impiedica persoana de a maiexamina calm si critic lucrurile;3)dezadaptarea
psihologicase produce, de regula, laindivizi normali, reprezentând un ansamblu de reactiineadecvate, generate de catre
un conflict intre schemele decomportament.Cu toata apartenenta teoriei la teorii de orientare bioantropologica, Kinberg
evidentiaza un sir de factori sociali,care favorizeaza comportamentul criminal: saracia,alcoolismul si stupefiantele,
atmosfera sociala, presa si opinia publica etc.In plan profilactic O.Kinberg propune o profilaxie mixta:-medico-higienica si-
morala. Autorul recomanda combaterea factorilor negativi ca:prostitutia, alcoolismul, parazitismul social,
vagabondajul,cenzura subiectelor de scandal si violenta din presa. In caz desavârsire a unei crime de catre un bolnav –
aplicarea terapieimedicale cu izolarea speciala, chiar de lunga durata aindividului.Meritul lui O.Kinberg in dezvoltarea
criminologiei ca stiintaeste destul de mare. El a situat omul ca fiinta biologica incentrul preocuparilor criminologice, a
analizat profundproblemele legate de fiinta umana, aratându-iindividualitatea. A aratat ca ar fi o grava greseala de a
crede caindivizii care comit sporadic sau chiar frecvent acte criminalear fi in mod necesar diferiti de cei care nu le comit.

1.2. Comparati teoria constitutiei predispozant delincventialesi teoria constitutiei delincvente.

Promotorii t. constitutiei predispozant delincventiale(Kretschmer, Scheldon, Hooton), continuatori ailombrozianismului,
considera ca la baza comiterii crimei seafla constitutia anatomica a omului in calitate de unitatemorfologica si functionala.
In conceptia reprezentantilor t.constitutiei delincvente (Benigno di Tullio), constitutiacuprinde, pe de o parte, elemente
ereditare si congenitale, iarpe de alta parte, elemente dobindite in timpul vietii, in special in prima ei parte. Astfel,
tendintele ereditare nu suntconsiderate a conduce automat la savirsirea crimei, ci doar cafiind favorizante, conferind
“vocatia crimei”.Pentru di Tullio, studiul crimei nu poate fi exclusiv biologicori exclusiv sociologic, ci intotdeauna
biosociologic. In acelasitimp biologicul nu poate fi desprins de psihic, deoarece “inrealitatea organica a corpului uman nu
exista nici o functie,afara de cele pur vegetative, care sa se poata detasa deactivitatea psihica”. “Predispozitia pentru
crima este expresiaunui ansamblu de conditii organice si psihice, ereditare saudobindite care, diminuind rezistenta
individului la instigaricriminogene, permite individului, cu mai multa probabilitate,sa devina criminal” (Benigno di Tullio “
Manuel danthropologie criminelle”). Reprezentantii t. consitutieipredispozant delincventiale, insa, s-au axat pe cercetari
experimentale care sa demonstreze corelatia intre activitateacriminala si biotip (tipul biologic); corelatia stabilindu-se
fie in raport cu structura corpului (morfo-caracterologice), fie inraport cu somatotipul (tipul corpului avut in vedere,
plecindde la embrion), fie in raport cu tipul endocrinian. Astfel,Kretschmer in “Structura corpului si caracterul” a
distinspatru categorii de indivizi cu o constitutie corporala sistructura psihica distincta si, corespunzator, inclinatie
maiputernica spre comiterea unor infractiuni specifice (de ex.tipul atletic – infractiuni contra persoanelor si bunurilor,
tipul picnic – fraude, escrocherii). Scheldon a stabilit experimental – in baza unui esantion de 200 delincventi – cacele mai
multe cazuri de delincventa apar in cazul tipului mezomorf (cu o dezvoltare puternica a musculaturii). Hooton,efectuind
cercetari antropologice ale criminalilor, masurind volumul cutiei toracice, dimensiunile craniului si ale altororgane la mai
mult de 13 mii condamnati, a ajuns la concluziaexistentei tipului criminal cu o constitutie predispozanta criminala.
Observam ca di Tullio face o analiza minutioasa afactorilor sociali ori fizici, exteriori individului, considerindca au o
influenta reala in masura in care intilnesc o constitutiecriminala preexistenta ori contribuie la formarea unei astfelde
personalitati: “De unde convingerea noastra ca mediul nudevine un factor criminogen decit daca, prin grava
sapersistenta, poate exersa asupra individului o influentaperiorativa, degenerativa sau patologica, si sa provoace astfelun
“supra-eu” imoral, un dezechilibru psihic acompaniat deinstigari criminogene, sau daca opereaza asupra unor indivizi in
mod particular receptivi, ca urmare a constitutiilor biopsihice”. Desi, reprezentantii t. constitutiei predispozantcriminale,
din aceeasi perspectiva, nu o considera drept odeterminare absoluta, ci ca o probabilitate sporita - inclinatie,totusi acestia
nu pun in valoare interconexiunea cu factoriisociali si psihici, precum o face di Tullio. Meritul celui dinurma consta si in
stabilirea notiunii de “prag”, adica de limita specifica pentru individ predispus biologic la comiterea unorinfractiuni
(declansarea reactiei antisociale depinzind de odiferita intensitate a stimulului in functie 1.3.Evaluati importanta
criminologiei clinice in tratamentulinfractorului.
 Dupa cum precizeaza J.Pinatel in lucrarea sa “Lacriminologie”, din care doua treimi sunt consacratecriminologiei clinice,
aceasta este o stiinta organizatametodologic dupa modelul clinicii medicale, care are in finalscopul pregatirii unui aviz  cu
privire la individul criminal. Acest aviz include un:1)diagnostic;2) prognostic si 3)tratamentul eventual.
Deci, potrivit acestei teorii, infractorul este unbolnav, iarcriminalitatea isi are sursa principala in  patologie.J.Pinatel
aacceptat si caracterul social al criminalitatii clinice.Rezultatele observatiilor si constatarilor de ordin clinic sunt in final
comparate cu indicii sociali si numai pe aceasta bazase recurge la diagnosticul criminologic. Anume de aceea,sustinatorii
acestei scoli pretind ca criminologia clinica nueste un simplu capitol al clinicii medicale, ci are un accentuatcaracter
social.Criminologia clinica utilizeaza o gama variata de investigatii,inclusiv cele de ordin medical, psihiatric si
psihologic.Sunt foarte interesante recomandarile criminologiei clinice indomeniul profilaxiei criminale, cum ar fi:-
extragerea chirurgicala a zonelor presupuse a fizone de agresivitate;-utilizarea tranchilizantelor si antidepresivelor incazul
delincventilor psihopati;-castrarea in scopuri terapeutice a delincventilorsexuali;-
practicarea psihanalizei pentru inlaturarearabufnirilor criminale;-utilizarea narcodiagnosticului s.a.Deci, criminologia
clinica include un program de masuriclinice in scopul preintâmpinarii savârsirii de catre individ aunor noi infractiuni.De o
popularitate enorma s-a bucurat criminologia clinica incepând cu anul 1970. Pe primul loc se afla Franta si Italia,unde
promotorii acestui curent se bucurau de o mareautoritate si si-au adus vaste contributii in procesul dereabilitare a
condamnatilor. Spre exemplu in Franta, in urmareformei penitenciare din august a.1985 s-au imbunatatitconsiderabil
conditiile de executare a pedepselor. Inpenitenciarele franceze a fost creat un vast serviciu social –educativ. Condamnatii
au obtinut dreptul de a primi studiiprofesionale, de a invata in diferite institutii de invatamânt,precum si posibilitatea
asistentei medicale in afarainstitutiilor penitenciare fara un control permanent dinpartea administratiei.Criminologia
clinica este o stiinta aplicata, care se concretizeaza in examinarea multidisciplinara a cazului individual,formularea unui
diagnostic, a unei ipoteze asupra conduitei ulterioare (prognostic) si luarea unei decizii asupratratamentului ce se va
aplica infractorului, in scopulresocializarii acestuia si prevenirii recidivei. Examenul medico-psiho-social a fost instituit, pe
plan legislativ, in Franta, inanul 1959, in cadrul art. 81 alin.4 C.proc.pen. Acesta are uncontinut complex, care cuprinde:
- un examen cu privire la personalitatea inculpatului si oancheta referitoare la situatia sociala materiala si familiala
aacestuia;- un examen medical;- un examen medico-psihologic;-orice alte masuri utile.Examenul de personalitate si
ancheta sociala sunt obligatorii in materie criminala si facultative in materie corectionala.Examenul medico- psihologic
este facultativ in ambelesituatii.Dosarul de personalitate al infractorului serveste laindividualizarea sanctiunii. Dupa
ramânerea definitiva ahotarârii judecatoresti, dosarul se transmite administratieipenitenciare, iar ulterior, comitetului de
reinsertie post-penala.Fiind o stiinta aplicata, organizata metodic in maniera uneiclinici medicale, criminologia clinica isi
orienteaza eforturileasupra infractorului concret, formulând un diagnostic, unprognostic si, eventual, un tratament.
Totodata, criminologia clinica nu este un capitol alcriminologiei medicale, intrucât nu ia in considerare doarelementele
bio-psihologice;ea are un caracter socialaccentuat. Elementele sociale si bio-psihologice sunt unite decriminologia clinica
intr-o perspectiva sintetizatoare,dominata de conceptul de stare periculoasa. Starea periculoasa
 Aprecierea criminologica a "starii periculoase" presupuneevaluarea capacitatii infractionale si a posibilitatii dede individ).

Criminalitatea in RM
1.1. Definiti cauzele criminalitatii in RM
1.2. Stabiliti rolul criminalitatii orgnizate si a coruptiei inR.M. 
Ambele joaca niste roluri negative.Criminalitatea organizataare un character secret si bine organizat din care cauza 
realizeaza un impact social negative ,care vlagueste putereasocietatii,ameninta integritatea
guvernului,determinacresterea taxelor care se adauga la pretulmarfurilor,pericliteaza siguranta si locurile de munca
acetatenilor,adduce daune agentilor economici in finalrealizind o puternica influenta in sferaeconomiculuu,socialului si
politicului.La rindul sau surselecoruptiei sunt alimentate de perpetuarea unor structureeconomice politice si sociale
deficitare care sunt incapabile saatenueze in anumite momente ,dificultati economice,conflictesi tensiuni sociale,crize
economice.inflatie,saracie sisomaj,inegalitate ti inechitate intre indivizi.Coruptia este caun flagel care
submineaza puternic starea sociala,economicasi politica.
1.3. Formulati masuri de prevenire si combatere acriminalitatii economic-financiare

Test 18
I Formarea Criminologiei ca stiinta.
1.1 Descrieti istoricul si originile criminologiei ca stiinta.
De-a lungul mileniilor societatea lupta continuu impotrivacelui mai mare flagel al tuturor timpurilor – criminalitatea.
Inaceasta lupta omenirea a cunoscut atât succese, cât si infrângeri. Astfel, criminologia pare sa aiba origini la fel de
indepartate casi celelalte stiinte sociale, deoarece criminalitatea, ca fenomensocial, apare odata cu primele comunitati
umane.Se considera ca primele preocupari pentru pedepsirea unorcomportamente individuale periculoase au fost
determinate denecesitatea autoapararii speciei umane, ce se constituia inconditii naturale vitrege care amenintau in
permanentasupravietuirea.O noua etapa in dezvoltarea mecanismelor de reactie impotriva incalcarii normelor sociale
stabilite a fost determinata de:-aparitia “razbunarii sângelui”;-intarirea si centralizarea puterii conducatorului.
“Razbunarea sângelui” sporea puterea unui individ aparte,deoarece toti membrii gruparii sociale asigurau si
efectuaupatronajul asupra confratilor mai slabi.„Intarirea si centralizarea puterii conducatorului”. Initial, inrezolvarea
conflictelor, el se baza pe propria forta fizica, maitârziu aceasta fiind inlocuita de detasamentul militar.“Codul” lui
Hammurabi a fost principalul izvor alreglementarii penale la popoarele invecinate cu Babilonul.Multe norme din “Cod”
se aplica in Egipt, in timpul RegatuluiNou (1650-1085 i.e.n.). Printre ele pedeapsa cu moartea pentru rebeliune si
conspiratie contra statului, pentru omor premeditat, viol si furt din mormintele regale.Se fac primele incercari de
combatere a coruptiei. Judecatoriicorupti primeau pedeapsa capitala, care se executa prinsinuciderea impusa.. La baza
“Codului” lui Hammurabi se afla “legea talionului” –“ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mana pentru mana,picior
pentru picior, arsura pentru arsura, vânataie pentru vânataie”Cele mai vechi codificari, descoperite pina in prezent,
sunt Legile (Codul) din Esnunnasi legislatia lui Lipit-Istar din Isin. Aceasta legislatie se considera ca a fost alcatuita de
regale statului Esnunna, Bilalama, de aceea mai sunt cunoscute si subdenumirea delegile lui Bilalama. Avind un continut
foarte variat, ele contin norme de drept civil,drept penal, precum si relatii de alta natura.Interesante sunt unele
reglementari cu caracter penal: in art.40 al Legilor din Esnunna se stipuleaza ca „…daca omul vacumpara un sclav, o
sclava, un taur sau oarecare alt lucru, iarpe vinzator nu-l va putea arata, atunci el este hotul”. Intilnim in aceasta
codificare antica si primele elemente ale principiului(legii)talionului.Printre cele mai cunoscute codificari antice se inscrie
si Legeacelor XII Table, care a fost rodul creatiei celebrilor juristi,politicieni si filosofi romani. Legea reprezinta un adevarat
codgeneral, reiesind din varietatea dispozitiilor de drept public sidrept privat. Legea a exercitat o influenta decisiva
asupradreptului de mai tirziu. Multe din categoriile juridice, notiunilesi conceptele actuale isi au originea in dreptul
roman. Tot de laromani ne vine si termenul des utilizat in criminologie de delicte, prin care se desemnau infractiunile.Inca
din acea indepartata perioada incep sa se constituie unelenorme si legi, multe dintre care au fost oglindite in multiple
ordonante regale ale faraonilor. Totusi, executarea acestora era lasata complet in mina vizirului, mina dreapta
afaraonului. In una din ordonantele sale, faraonul Tutmos III astabilit, chiar si imputernicirile vizirului: conducerea
cuadministratia statului; conducerea cu toate institutiile de judecata (inclusiv era si presedinte al sfatului celor zece –
Curte suprema de justitie, si in acelasi timp, organ deconducere al statului); conducea toate lucrarile indeplinitepentru
faraon (de la constructia sistemelor de irigare si pina laridicarea piramidelor); executa si functia de sef al
tuturordepozitelor statale si trezoreriei; executa functia de comandantal armatei si, in cele din urma, era principalul notar
cu dreptulde a confirm aproprietatea cetatenilor.Printre codificarile antice se inscriu si Legile lui Manu. Aceastacodificare
reprezinta apogeul modelului represiv de reactiesociala impotriva criminalitatii, dar in acelasi timp este si unizvor al
dreptului penal contemporan. Pentru prima oara inistoria omenirii, Legile lui Manu introduc un sir de cauze care inlatura
caracterul penal al faptei, precum ar fi: legitimaaparare, retinerea infractorului, riscul intemeiat s.a. Spreexemplu, „… cel
care a omorit aparindu-se pe sine insusi,protejind darurile jertfite, aparind o femeie sau un brahman,conform legii el nu
comite un pacat” Aceasta Lege consta din 2.684 de strofe a cite doua versuri,grupate in 12 carti.Legea lui Manu nu a
aparut pe un loc gol avind drept fundament vedantele– scoli filosofice raspindite in India antica, iar vedele reprezinta
culegeri de imnurireligioase cu o vechime de cinci mii de ani.Un rol deosebit in gindirea hindusa il joaca tratatele-
invataturi,care au fost transmise pe cale orala timp de secole si incredintate scrisului abia recent –upanishadele.In India,
dincele mai vechi timpuri, pentru a primi o invatatura, solicitantultrebuie sa se adreseze unui maestru, sa-i dovedeasca
obirstiasa nobila si sa ceara cu smerenie privilegiul de a devenidiscipolul lui. Dupa ce maestrul il va socoti vrednic de a
primi invatatura sa, solicitantul va fi admis ca discipol. In invataturalor, maestrii ii faceau sa inteleaga pe discipoli, ca, totul
se vapetrece chiar in om, in interiorul lui. Omul devenea astfel stapin pe propriul destin.

1.2 Comparati masurile de prevenire a criminalitatii in gindirea criminologica din Roma Antica si Grecia Antica.
Grecia Antica: Platon se interesa de principiile crimelor sianaliza motivelor lor:ura,gelozia,tendinta la placeri.El opta
ptindividualizarea pedepsei,caci pedeapsa e un bine pt infractorcare poate sa restabileasca armonia in sufletul sau.El
acceptapedeapsa cu moartea.A atras atentia la legiferarea-tr sa tindasa previna crima.,personificarea pedepsei.Cauza
criminalitatii-proasta eductaie. Aristotel :egalitatea cetatenilro in fata legii.Rolul preventive alpedepsei.El era sigur ca
omul devine criminal dupa vointa sa,dar mentiona si cauzele cind crimele au fost savirsite datoritafactorilor externi.El
considera important ca tr de luat in considerare circumstantele comiterii crimei si neatragerea laraspundere pt acelea
care erau savirsite in circumst ce nudepind de fortele omului.Juristii din Roma antica au preluat ideile celor din Grecia
siSparta.La fel Cicero ca principalele cauze a infractiunilorconsidera pasiuni irationale si zgircite la placeri si speranta
laaceea ce va fi nedepsit.La fel ca si grecii romanii spuneau dspimportanta pedepsei si rolului sau preventive.Cicero
spunea capedeapsa tr sa fie echivalenta raului adus dar si laturiisubiective a infract.Seneca spunea ca pedeapsa tr sa tinda
atitla reabilitarea inculpatului,cit si la securitatea cetatenilor prininfluenta sa asupra lor.Publius Sir spune ca tr de tins
laextirpare criminalitatii,ci nu a criminalilor.Diferenta consta inaccea ca romanii au evaluat mai mult in acest domeniu,dar
drlor se aplica numai cetatenilor romani ,dar nu si la sclavi sauperegrini.

1.3 Proiectati noi directii (ramuri) ale criminologiei contemporane.

In prezent, criminologia cunoaste o mare dezvoltare incât sepoate vorbi de mai multe ramuri sau subramuri ale
ei.1.Criminologia generalaEste o ramura cu caracter general, ramura ce imbratiseazastudiul intregului fenomen al
criminalitatii, incepând cucriminalitatea – fenomen social sau de masa (volum, stare, intindere, dinamica), continuând cu
criminalul, crima,mijloacele de lupta, cauzele generale si mijloacele principale decombatere etc. Ea cuprinde, de
asemenea, date generale desprecriminali, cum este criminalitatea dupa vârsta (criminalitatea minorilor, criminalitatea
majorilor), criminalitatea dupa sex(criminalitatea barbatilor, a femeilor).2. Criminologia specialaTeoretic, aceasta ramura
a criminologiei se ocupa cu studiulunor parti din criminalitate, bunaoara:criminalitate contra persoanei:- infractiuni de
omor,- vatamare corporala,- viol.criminalitate contra proprietatii publice ori private-infractiuni de furt,-tâlharie,-
distrugere,-delapidare,- inselaciune.Cercetarile de criminologie speciala sunt deosebit deimportante, fiindca privesc parti
mai restrânse dincriminalitate, dar parti mai unitare atât prin faptele –infractiunile ce-o compun, cât si persoanele
antrenate in acestefapte, precum si locul ce-l detine o anumita criminalitate incadrul general al
criminalitatii.3.Criminologia teoretica Este o ramura a criminologiei care nu se confunda cucriminologia generala; ea se
caracterizeaza prin aceea castudiaza teoretic si mai putin aplicativ probleme de baza alecriminologiei.4. Criminologia
clinicaCriminologia clinica examineaza fenomenul criminal ca fenomen individual, izolat si se preocupa cu precadere
deacesta. Criminologia clinica, asemanatoare cu medicina clinica,are misiunea de a efectua studii complexe ale
criminalului, inurma carora se pune un diagnostic privind cauzele comiteriiunei infractiuni si apoi se face un pronostic
asupra conditiei viitoare a criminalului respectiv.

Personalitatea Infractorului minor.

2.1 Definiți personalitatea infractorului minor.
Definirea delecventei juvenile a preocupat un numar marede cercetatori, pornind de la evidentierea caracteristicilor
specifice personalitatii delicventului minor, ajugindu-se laconturarea unui profil psihologic, definit prin: inclinatie
catreagresivitate, instabilitate emotionala, inadaptare sociala,dublicitatea conduitei, dezechilibru existential. Insa
M.Cusson defineste delnicventa juvenila ca fiindtotalitatea infractiunilor comise de adolescenti, pedepsibilede codul
penal.Delicventa juvenila poate fi definita si ca un comportamentde incalcare a legilor din partea celor care, din cauza
tineretiilor, nu sunt inca vazuti ca fiind pe deplin responsabili pentruactiunile lor.

2.2Argumentati , factorii și cauzele creșterii criminalitaț ii minorilor.

Referitor la calitatile personale ale infractorilor minori,putem spune ca exista o serie de trasaturi caracteristice tuturor
minorilor:- nu totdeauna domina in motivarea comportariiinfractionale,-ele pot doar sa intensifice influenta negativa sau
sa atenuezeaparitia situatiei criminogene,- formarea nedesavirsita a directivelor sociale, tendinta spregruparile
neformale,- dorinta de a demonstra independenta sa.- pot servi particularitati dependente de virsta precum sunt
experienta de viata (sau mai bine zis – lipsa acesteia), insa virsta fiind o trasatura individuala a personalitatii infractorului
minor are urmatoarele categorii de minori:a. pina la virsta de 14 ani - minori care nu sunt responsabili,chiar daca comit
infractiuni; b. intre 14-16 ani - responsabilitatea juridica este limitata,prevazuta doar pentru o categorie anumita de
infractiuni;c. intre 16-18 ani - minorii raspund in fata legii, dar in cazulunor infractiuni care nu prezinta pericol social
insemnatpedeapsa penala poate sa nu fie aplicata.Deosebit de importanta pentru criminologie este categoria
minorilor pina la virsta de 14 ani, adica a copiilor.Printre  factorii care faciliteaza si stimuleaza comitereacrimelor de catre
minori pot fi mentionate:- decalajul substantial intre oferta de produse alimentare, imbracaminte, servicii necesare
minorilor si posibilitatilereduse de cumparare datorita crizei economice generale carea dus la pauperizarea multor
familii;100- imposibilitatea incadrarii in cimpul muncii pentru obtinereaunui venit licit, satisfacator si constant;-
scolarizarea redusa;- accesul relativ usor la alcool si stupefiante. Fiecare alsaptelea minor a savirsit infractiunea in stare de
ebrietate;creste si implicatia minorilor la traficul si distribuireadrogurilor, care sunt desfacute in locurile de concentrare
inmasa a tineretului: la cluburi de noapte, in scoli, colegii,institutii superioare de invatamint. Numarul minorilornarcomani
s-a marit de 3 ori.- nivelul scazut al activitatii organelor abilitate cu combatereacriminalitatii minorilor;- influenta negativa
asupra formarii personalitatii minorilor apropagandei informationale la TV si in mass-media a scenelor sadice,
pornografice, pline de cruzime . Acestei propagandenu i se contrapune un sistem bine pus la punct de masuri
educationale din partea familiei, scolii, mass-mediei;- modificarea sistemului de valori al minorilor. Pentru multiau devenit
valori profitul obtinut usor, deseori prin mijloaceilicite, cu aplicarea violentei pentru atingerea scopuluipropus.De aici apar
un sir de cauze ce duc la delincventa:- autoevaluarea neadecvata – subevaluare sau supraevaluare-, ce duc fie la
diminuarea sentimentului de sine, la dorinta dea fi dominat, fie la sentimentul de superioritate, la tendinta dea domina;-
indiferenta fata de oameni, fata de interesele si trebuintelelor;- atentia sporita fata de propria persoana;- comportament
agresiv, violent, chiar sadic;- atitudine sceptica fata de munca, invatatura, activitati legale;- principii neadecvate in raport
cu bunastarea materiala,motivatie care duce la atentarea la proprietatea straina etc.

1.3. Propuneți masuri de prevenire si combatere acriminalitații minorilor.

Pentru a nu ajunge la delincventa juvenila au fost elaborate unset de masuri, mijloace si propuneri pentru
reducereacriminalitatii in rindul minorilor si tinerilor adulti, care sunturmatoarele:- perfectionarea legislatiei in domeniul
protectiei sociale;dezvoltarea serviciilor sociale de sprijinire sau consiliere afamiliilor cu multi copii si cu o situatie
economica grea;- reorganizarea serviciilor de autoritate tutelara siorganizarea unei retele autentice de asistenta sociala,
maiaccesibila si mai putin birocratizata;- adoptarea unor legi care ar prevedea solutii rapide deintegrare scolara prin
oferirea posibilitatilor de absolvireintensiva a unor ani scolari, in scopul corelarii virstei cuclasele de scolarizare;-
responsabilitatea cadrelor didactice de a semnalaautoritatilor tutelare cazurile de absente sau de abandonscolar, dupa o
prealabila contactare a familiei;- masuri legislative de sanctionare a parintilor care se fac vinovati de proasta educatie si
intretinere, ingrijire a copiilor;- instituirea unor pedepse penale celor care se fac vinovati deutilizarea silita a fortei de
munca a minorilor;- organizarea unor cursuri de pregatire specializata pentrulucratorii sociali si alte persoane implicate in
munca deasistenta sociala: medici, psihologi, pedagogi, sociologi, juristietc.;- depistarea si identificarea copiilor „strazii”,
ce-si petreczilele vagabondind sau cersind;- intocmirea unor rapoarte reale de ancheta sociala sipredarea lor, cu
recomandari, serviciilor responsabile inluarea masurilor de protectie sociala;- realizarea in teritorii, pe plan local, a unor
servicii deasistenta in strada cu un personal pregatit, disponibil ziua sinoaptea, care sa actioneze in zonele frecventate de
copiiistrazii – piete, parcuri, gari, case parasite sau aflate inconstructie etc.;- imbunatatirea organizarii si functionarii
centrelor existentede primire a minorilor si extinderea lor pe intreg teritoriultarii. Spre exemplu, avem un singur Centru
de Triere a Minorilor care este o subdiviziune a MAI; in acest Centruminorii sunt internati pentru o perioada de pina la 30
de zile,iar in cazuri speciale, pina la 60 de zile. Spre regret, in aceastainstitutie asistenta temporara se limiteaza la
necesarulmaterial, cel social fiind neglijat; copiii sunt intretinuti inregim inchis si supravegheati permanent de lucratori
aipolitiei;- infiintarea unor centre sociale de zi, cu regim deschis,destinate copiilor si in care acestia s-ar putea alimenta
gratuitprecum si ar fi atrasi in diferite activitati cultural-sportive,social-utile etc.; - crearea unor centre specializate, cu
profil psihiatric sipsihoterapeutic, pentru internarea si tratarea copiilor bolnavipsihici;- infiintarea unor cluburi sportive
noi sau sustinerea celorexistente; atractia pe care o exercita sportul asupra copiilor arputea constitui pentru unii dintre ei
solutia scoaterii lor dinanturajul negativ al strazii;- in fiecare an, dupa terminarea studiilor in scoli sa se intocmeasca o
situatie a tuturor minorilor si tinerilor care nuse mai afla intr-o forma de invatamint pentru a fi ajutati sa se incadreze intr-
o activitate legala;- autoritatile locale sa fie obligate de a asigura incadrarea inactivitati legale a celor care se libereaza din
centrele dereeducare si din penitenciare;- Ministerul Educatiei, cu sprijinul sociologilor, psihologilor,pedagogilor, juristilor
etc., sa intocmeasca tabele de predictiecare sa ajute pe diriginti in activitatea de descoperire acazurilor de elevi predispusi
la comportament deviant; pentruastfel de minori sa se adopte masuri strict individualizatepentru eliminarea factorilor
criminogeni;- constituirea la nivel national si la nivelul fiecarei localitati, aunui organism care sa coordoneze activitatea
tuturorstructurilor ce au misiunea educarii si supravegheriiminorilor;- evidenta stricta asupra grupurilor neformale de
minori dinpartea fortelor de ordine etc.

Test 19
I Scopul si functiile criminologiei
1.1 Definiti scopul imediat si general al cercetarii criminologice.
Scopul general il constituie fundamentarea unei politicipenale eficiente in masura sa determine prevenirea
sicombaterea fenomenului infractional.Scopul imediat il constituie stabilirea cauzelor ce determinaproducerea
crimelor si oferirea de solutii pentru identificareasi delimitarea acestuia.

1.2 Functiile Criminologiei.

Functia descriptiva- este studierea si consemnarea datelorprivind volumul criminalitatii intr-o unitate dimensional-
temporala. Tot prin functia descriptiva se realizeaza cunoasterea structurii criminalitatii.Criminologia utilizeaza
principalele concepte de ordindescriptiv, care sunt: mediul, terenul, personalitatea si actul. Mediul-este un concept
operational care are mai multesensuri:-mediul fizic(geografic) ce reprezinta mediul natural, inconjurator, in care locuiesc
oamenii;mediul social poate fi: -mediul social global cuprinde totalitateafactorilor de natura istorica, culturala etc., care
determinainfluentele comune asupra tuturor membrilor societatii;-mediul personal cuprinde scopurile si actiunile
colective aleoamenilor, diferite modele de comportament, scheme de valori si norme, are urmatoarea structura (mediul
familial,mediul ocazitional(scolar-profesional), mediul ales sauacceptat, mediul impus(penitenciar si militar))
Terenul  Personalitatea-este ansamblul trasaturilor, biopsihologicespecifice si stabile ale unui om care cu vinovatie a
savârsit ofapta, prevazuta de legea penala ca infractiune. Actul-constituie raspunsul pe care personalitatea il da
uneisituatii anumite. Functia explicativa- consta in prezentarea de explicatiiprivind combaterea fenomenului infractional
in urma studierii acestuia , explicatii ce pot sta la baza fundamentariipoliticilor de perevanire si combatere. Functia
explicativa este bazata pe urmatoarele concept operationale: cauza,conditie, efect ,  factor ,mobil  si indice.-cauzaeste un
element care determina producereafenomenului;-conditia este elementul favorizator;-factorul  este elementul care, intr-
o masura mai mare sau maimica, are legatura cu crima.-indicele este un simptom care permite un diagnosticcriminologic
pus societatii sau grupului studiat. Functia predictiva- are in atentie conceptele de prezent, viitor, probabilitate,
similitudine, extrapolare, hazard, risc,prognoza. Aceasta functie urmareste anticiparea unorschimbari ale fenomenului
criminal pe o anumita perioada sievaluarea probabilitatii producerii evenimentului.Functia profilactica-utilizeaza
conceptele de reactie sociala,control social, tratament, resocializare, prevenire primara,secundara si tertiara. Cunoasterea
elementelor cauzale si a efectelor fenomenului criminogen, orientat spre o anumita finalitate, determina functia
profilactica a criminologiei. Astfel se procedeaza la reformarea individului ca subiect al actiunii si cunoasterii elementului
rational identic, la elaborarea politicii penale cat si a strategiei delupta globala impotriva criminalitatii.

2.1 Relatati viziunea sistemica in criminologie si concepteleoperationale. 

Viziunea sistemica asupra fenomenului infractionalpresupune utilizarea conceptelor de sistem, structura sifunctii, precum
si a notiunilor de cauza si conditie care stau la baza relatiilor dinamice subsistemice si intersistemice.Sistemul reprezinta
un ansamblu superior organizat deelemente (subsisteme) integrate structural si dinamic,ansamblu care are drept scop
realizarea unor anumite valori(efecte) in conditiile unui mediu variabil si posibil perturbant.Sistemele se caracterizeaza
prin structura si functii proprii.Structura, la rindul ei, poate fi diacronica (reflecta geneza sievolutia acestora in timp) si
sincronica (reprezinta starea incare se gasesc sistemele la un moment dat, prin raportarea laanumite sisteme de
referinta). Functiile sistemelor reprezintaun complex de proprietati caracteristice, exprimind relatii deactiune
intersistemice si intrasistemice.Cauza este fenomenul care precede si determina saugenereaza un alt fenomen – efectul,
actionind in circumstantecare favorizeaza sau frineaza producerea efectului.La rindul lor, circumstantele ce reprezinta
imprejurarile careinfluenteaza prin prezenta lor cauza (o favorizeaza orifrineaza) se numesc conditii.Starea, structura si
dinamica unui fenomen sunt marcate denecesitate si intimplare.Necesitatea constituie o modalitate de existenta sau
demanifestare a unor stari, proprietati, raporturi sau tendinteale sistemelor, decurgind din natura interna a acestora,
ceeace, in conditii constante, le determina o orientare inevitabila intr-un anumit sens.Intimplarea constituie si ea o
modalitate de existenta sau demanifestare a ale sistemelor, decurgind insa din factorii exteriori sauperiferici, ceea ce le
imprima variabilitate si inconsistenta

2.2 Stabiliti principalii indicatori statistici ai criminaltiatii

Actele criminale comise primesc o expresie cantitativa,numerica si statistica, impreuna imbracind haina decriminalitate. In
fiecare stat modern se tine o evidenta strictaa criminalitatii, pe perioade de timp, pe localitati, pe tara, incit in felul acesta
criminalitatea devine un fenomencunoscut cantitativ, cu o anumita identitate si vizibil inmanifestarile si in consecintele
sociale si individuale pe carele produce. Pentru caracteristica cantitativa a criminalitatii seutilizeaza combinarea a doua
notiuni: starea si nivelulcriminalitatii.Nivelul criminalitatii este o caracteristica cantitativaexprimata prin suma crimelor
savirsite si a persoanelor ce le-au comis, precum si prin coeficienti sau indici relativi aicriminalitatii.Nivelul criminalitatii
reprezinta valoarea determinata dinnumarul total de infractiuni savirsite pe un teritoriudeterminat intr-o perioada de
timp stabilita, raportat lanumarul exact de populatie, spre exemplu la 1.000, 10.000sau 100.000.Starea criminalitatii
reprezinta numarul infractiunilorsavirsite si al persoanelor ce le-au comis, pe un anumitteritoriu intr-o perioada de timp
stabilita.Din punctul de vedere al aprecierii calitative a criminalitatiidistingem:- infractori neprofesionisti (ocazionali) si-
infractori profesionisti, care si-au facut din savirsireainfractiunilor un mod de existenta si prezinta un grad ridicatde
profesionalism, actionind fie izolat, fie in grupe, bande sauasociatii organizate.

2.3.Evaluati criminalitatea in alte tari si tendintele acesteia.

Statisticile mondiale evidentiaza faptul ca, in fiecare an, in intreaga lume, se pierd sute de mii de vieti umane, ca urmarea
infractiunilor comise prin violenta, milioane de oameni suntafectati din punct de vedere economic in urma crimelorcontra
patrimoniuluiStatisticile statelor occidentale confirma crestereafenomenului criminalitatiiPrintre tendintele criminalitatii
statelor lumii putem numi>1. cresterea continua a criminalitatii.2. crimelor cu utilizarea armelor de foc3. cresterea
ponderii criminalitatii organizate.4. specializarea si profesionalizarea infractorilor,(specializarea si profesionalizarea)5.
discriminarea criminalitatii (de la crime simple de stradapina pina la coruptie, traficuri, etc)6. Internationalizareacrimei.
(organizatiicriminaleprofesioniste, organizatii criminale etnice, rganizatiicriminale teroriste, organizatii crimnale de tip
mafiot).7. criminalitatii juvenile si a tinerilor.8. cresterea criminalitatii femeilor9. cresterea criminalitatii de violenta 10.
cresterea criminalitatii recidive

Test 20
I Teorii criminologice contemporane de orientare sociologica.
1.1 Relatati despre conceptul “zonelor de deriorare morala”in teoria ecologica a criminalitatii.
 A aparut in anii 20-30 sec XX reprezentat de autoriamericani.Scoala data sustine ca anumite zone
orasenesticonstituie factori hotaritori ai criminalitatii.Clifford Shaw-procentul criminalitatii e mai mare in zonele
sarace aorasului.Autorii au intocmit harti,calculau rata delicventei inanumite zone.Reprezentantii acestei scolij au
formulatconceptul de zona criminogena specifica(saracia).Au atrasatentia asupra nivelului de viata ,de educatie.

1.2Comparați teoria asociațiilor diferențiateși teoriaconflictului de culturi.

Teoria asociatiilor diferentiate mai este denumitainvatata,deoarece adeptii ei (Sitherland)sustin cacomportamentul
criminal nu e inascut ci e invatat prinimitatie,prin comunicare.Teoria conflictului de culturi e mainumita si dobindita
(diferenta intre norme,valori in diferitegrupuri sociale pe care individul tre sa le accepte).Teoria asociatiilor diferentiate se
bazza pe ideea invatarii incadrul unui grup restrins de persoene in care ei au uncomportament asemenator si daca unul
zice ca legea nutrebuie respectata atunci toti nu o respecta si invatacomportamentul incorect de le ceilalti.Teoria
conflictului de culturi se bazza pe ideea cacomportamentul criminal nu se invata,ci apare in rezultatul diferentierii de
valori,norme din diferite grupuri sociale,faptce pt unii e corect iar pt altii nu e corect. Si astfel apare luptaintre diferite
valori,protestul claselor joase impotriva celorinalte.Pe de alta parte aceste 2 teorii nu se deosebsc tre,pt ca ambeleocolesc
existenta unei legaturi intre comportamentul criminalsi problemele socoale existente.

1.3 Evaluati rolul teoriilor sociologice contemporane asupra criminalitatii

Au introdus noi metode de combatere si prevenire acriminalitatii si au atras atentia asupra unor probleme
importante. De ex.teoria ecologica a atras atentia asupraproblemelor legate de nivelul de viata,educatie,
securitate. teoriile asociatiilor diferentiate cuteoria conflictului de culturi au atrs atentia asupra procesuluide
educatie,migratie,armonie in societate.Teoria aparariisociale a trezit interes pt modificarea si imbunatatirea
intregului sistem de pedepse si de combatere a criminalitatiinu prin pedepsire ci prin resocializare-
Reactia sociala fata de infractionism.
2.1.Definiti modelele de reactive sociala impotrivacriminalitatii
Modelele de reactive sociala impotriva criminalitatii pot fidefinite ca acele etape pe care le-a parcurs pedepsele de
laorigine si pina in prezent.

2.2.Demonstrati modelul represiv 

Originile reactiei sociale impotriva criminalitatii coincide cuoriginea societatii.Forma cea mai rudimentara a dreptului a
fostrazbunareaprivata nelimitata ,cind victim sau rudele acesteia se razbunaupe aggresor. Oamenii se bazau pe principil
raul trebuie sa fierasplatit cu rau.Cu trecerea timpului, ca forma mai avansata,aparerazbunarea sociala si ce-a religioasa.In
decursul istoriei sale omenirea a cunoscut etape sicodificari interesante in ceea ce priveste evolutia criminalitatii, precum
si a masurilor de protective social ape care le-a adoptatpentru a diminua si preveni acest fenomen.Cele mai vechi
codificari descoperite pina in present suntLegile din Esnunna si legislatia lui Lipit-Istar din Isin.Ele erauconsiderate a fi
alcatuita de regale statului Esnunna,avind uncontinut foarte variat,cuprinzind norme de drept civil, dreptpenal, precum si
reactii de alta natura. Una din pedepselepenale era amenda. Pentru prima oara era este reglementatconceptual de
circumstanta agrvanta.Ce-a mai cunoscuta codificarea antica ramine a fi Codul lui Hammurabi ,in care se distinge citeva
tipuri de pedeapsa:-talionul;-pedepse corporale;-pedepse pecuniare;-pedepse capital.Printre cele mai cunoscute
codificari antice se inscribe si Legea celor XII Table. Se face o delimitare a circumstantelor agravante siatenuante;are loc o
prima incercare de delimitare a etapeloractivitatii infractionale.Modelul represiv de reacti sociala a existat inca
multtimp.,cruzimea pedepselor si executiilor salbatice intilnindu-sechiar si in a doua jumatate a sec . XVIII.Totusi incepind
cumijlocul sec.al XVII-lea au loc initiative de reformare adreptului penal si a criminologiei.

2 .3 Evaluati modelele preventive si curative ale reactiei socialeantiinfractionaleModelul preventive

Cel mai important “punct de sprijin” in aparitia noilor madelede reactive sociala de infractionism, mai ales in aparitia
modelului preventive a jucat Tratatul despre delicate si pedepsea lui Cesare Beccaria. Ideile cuprinse in acest Tratat au
permistransformari rapide si radicale in sistemele penale nationale.Printere acestea se numera:-desfiintarea torturii;-
aparitia a codurilor penal si de procedura penala;-desfiintarea torturii, confiscarii si a pedepsei cu moartea.Astfel, toate
ideile lui C. Beccaria ar putea fi sistematizate infelul urmator :1.principiul legalitatii;2.caracterul retributive la pedepsei;
3.caracterul echitabil al pedepsei;4.principiul umanismului;5.caracterul preventive al pedepsei6.promtitudinea pedepsei;
7.desfiintarea torturii;8.inlaturarea ierarhiei probelor9.desfiintarea pedepsei cu moartea;10.necesitatea prevenirei
crimelor;In viziunea reprezentantilor modelului preventive,sistemulsanctionator are o importanta limitata in prevenirea
criminalitatii,mult mai importante fiind masurile de ordinsociall si economic,care ar putea mult mai eficiente sa elimine
sau sa limiteze rolul facatorilor criminogeni.Deci, inca ocaracteristica a acesti model tine de aceea ca pentru realizarea
prevenirii generale este suficienta siguranta si promtitudineapedepsei sis u severitatea acesteia.Rolul acestui model este
enorm. El reprezinta primaincercare de reformare pe baze stiintifice a reactiei socialecontra criminalitatii, propunind o
opera moderna de aparareorientate in mai multe directii:-social-economica;-educativa-complexa;-igienico-sanitara etica
si mai multe.Modelul curativeModelul curative se deosebeste essential de celelalte modele siprin faptul ca un rol
important in realizarea lui il au un sir deaspect ca:-prognozarea criminological;-strategia luptei reesind din cauzalitate
determinate si stareareala a lupte;-programarea luptei antiinfractionale s.a.Modelul curative si-a gasit o ampla consacrare
in sistemullegislatiei penale nationale:-condamnarea cu suspendarea conditionata:-liberarea conditionata inainte de
termen;-inlocuirea partii neexecutate din pedeapsa cu o pedeapsa mai blinda;-liberarea de pedeapsa de pedeapsa a
minorilor;-liberarea de pedeapsa datorita chimbarii de situatie;-liberarea de la executarea pedepsei a persoanelor grav
bolnave;-aminarea executarii pedepsei pentru femei gravid si pentrufemei care au copii pina la virsta de 8 ani.

Test 21
Institutii si strategii de lupta impotriva criminalitatii
2.1 Reproduceti directiile prioritare a organismelor ONU in domeniul luptei impotriva criminalitatii.
1-respectarea drepturilor omului si a libert fundam expuse inDeclaratia Univ a Dr Om,adoptata de Adunarea Gener
a ONU(1948)2-prevenirea crimei si imbunatatirea activit tuturor org careasig realiz pliticilor penale nationale3-situarea
preven crimin in centrul pol pen a state membre.4-respecatrea dr om in timoul executarii pedepsei.5-crimin juvenila si
justitia penala pt minori –directieprioritara in prevem si combatrea gener a criminalit.6-protecti victimelor infr prin introd
unor principii adecvatein justitia pen7-introd unor reg de conduita a reprezentantilor org de dr.8-imbinarea rationala a
masurii privative cu cele neprivativesi largirea spectrului masuri neprivative de libertate pt prevensi combaterea crimin.

2.2 Clasificati institutele regionale si interregionale decriminologie.

Cele mai importante institute,cu bogat potential stiintific siechipaent criminologic sunt:1)Insititu Natiunilor Unite din Asia-
UNAFEI 1963.In momentfondarii,institutul a organizat si lansat numeroase proiecte decercetare in domeniul criminalit ,a
elabor viabile programe deprofilaxie si combatere a manifestarilor criminale.Se axeazape teme ca criminalit legata
de droguri,eficacit si echitabil justitiei penale,etc.2)Insitutul Latino-americ al Natiunilor Unite –ILANUD1975.A intreprins
studii spre programe decooperare,seminare si cursuri de formare a personaluluipenitenciar,probatiunea ,colocvii pe
diverse teme de preven3)Institutul Helsinki al Nat Unite-HEUNI 1983.Si-a schimbatdenum in Instit Europ de preven si pt
control criminalitatii ,alcarui scop principal e schimbul de inform in domeniulprevenirii si control crimin intre tarile
europ.Directiile fundam sint:-coordonarea diferitelor modele de strategii ale politicii penpromovate in state membre ale
CE.-asig respect dr si libert fund ale om in cadrul programe delupta impotriva crimin.-cresterea eficientei si echitatii activit
justitii pen.4)Insitutul Natiun Unite de la Roma –UNSDRI 1968-obiectiv principal-formarea politicilor si practicilor in
materiaprevenirii,a control delincventei juvenile si a criminadulte.Intreprinde numeroase cercetari de teren in colab
custatele membre din Europa.

2.3 Evaluati rolul Consiliului Europei in lupta impotrivacriminalitatii.

In urma unor minutioase analize a fenomeului criminalit dinstatele membre ale Consiliului Europei,comitet a
inaintatciteva directii principale de organizare a luptei impotrivacriminalitatii:-imbunatatirea legisl pen a statelor membre
in directia largiriimasurii de substituire a pedepselor privative delibertate:a)legisl statelor membre sa prevada
posibilitateasubstituirii pedepsei privative de liberate mu masalternative.b)statele membre sa ia toate mesurile pt asig
sidezvolt aplic probatiunii.c)statele sa trimita SecretariatuluiGeneral al CE rapoarte din 3 in 3 ani cu priv la masruile
luatein baza acestor recomandari.-descriminalizarea unor infr mai putin grave poate avea loca)de facto-descriminalizarea
consta in tendinta diminuariireactiilor represive fata de anumite comportam sau situatii.b)descrimina de iure-e realiz de
legiuitor poate figenerata de schimbarile soc-econom si politice intervenite intimp.-Simplificarea justitiei penale-este cea
mai impot directie deorganiz a luptei impotriva criminalitatii.De ex,timpul care sescurge de la momentul savirsirii
infractiunii si pedeapsa eenorma in caz celor mai simple infr,de aceea sunt un nr marede cauze penale care influenateaza
negativ calitatea reactiei judiciare.se are in vedere introducerea unor procedurisumarempracticarea sistemului
tranzactiilor si simplific unorproceduri.Procedu sumara consta in introd unui sistem deamenzi pt infr minore de incalc a
regul circulatiei rutiere deex.Practicarea sistem tranzactiilor-incheierea unui acordintre Ministerul public si
delincvent.Daca nu se respectaconditiile tranzactiilor se reia cursul urmaririi pen.RM arenevoie de urgenta de
Simplificarea procedurilor,care vizeazainfr usoare,mai putin grave,cind se poate trece direct laaudierea infractorului in
fata inst,de catre un singur infractorspecializat,care adopta hotarirea.