Sunteți pe pagina 1din 16

Tema 4: Mecanismul cursului valutar

1. Modelul actual al etalonului monetar.


2. Cursul valutar: concept, clasificare, funcţii
3. Tehnici de calculul al cursului valutar real.
4. Modelul cursului valutar şi factorii determinanţi.
5. Metode de determinare a cursului valutar.
1. Valoarea monedei şi paritatea puterii de cumpărare.
În lunga istorie a monedei, componentele sale, componenta-etalon şi cea semn, au evoluat, modificându-şi
atât forma, cât şi substanţa din care au fost confecţionate.
La începuturile monedei, etalonul era asimilat cu un obiect sau animal; apoi, pe măsura evoluţiei societăţii,
etalonul a fost „confecţionat” din metale preţioase (aur, argint) . În aceste cazuri, valoarea paritară cuprinsă în etalon
era uşor măsurabilă şi se putea realiza cu aceeaşi uşurinţă compararea între monede, având în vedere unităţile de
măsură folosite (bucăţi, grame) şi uniformitatea însuşirilor calitative ale substanţei din care erau formate etaloanele
monetare naţionale.
Creşterea complexităţii economiei, dar şi a gradului de cunoaştere a mecanismelor de
obţinere şi dimensionare a valorii a permis trecerea la o nouă formă a etalonului monetar,
etalonul putere de cumpărare. Acest etalon este „mai aproape” de situaţia reală din economie
(seamănă cu structura PIB), dar este mult mai greu de urmărit, măsurat şi de comparat.
Moneda = etalon + semn
Categoria de ban (monedă) trebuie înţeleasă ca având, în permanenţă, două componente:
1. Componenta etalon (Be), sub forma puterii de cumpărare corespunzătoare unităţii
monetare;
2. Componenta semn (Bs), sub forma bancnotelor, instrumentelor şi mijloacelor de plată,
banilor electronici etc.
Procesele complexe care duc la obţinerea valorii, fie că se desfăşoară în mediul natural
înconjucător, în societate şi în economie, sunt responsabile pentru nivelul etalonului monetar, al
masei monetare din economie şi al cursului valutar al monedei naţionale.
A. Influenţarea etalonului monetar
În accepţiunea actuală, etalonul monetar este reprezentat de puterea de
cumpărare a unităţii monetare. Etalonul monetar, la nivel naţional, reflectă, ca
structură, totalitatea bunurilor din P.I.B., iar ca valoare, nivelul valorii din puterea
de cumpărare corespunzătoare unei unităţi monetare. Valoarea-etalon a puterii de
cumpărare este cuprinsă în dimensiunile sale cantitativ – calitative, dimensiuni
date de dimensiunile similare ale masei de mărfuri şi servicii produse de economia
naţională .Valoarea - etalon se conservă în cele trei dimensiuni principale ale
bunurilor: cantitativă, calitativă şi fiabilitate.
Încă din anul 1976, ţările membre ale FMI au acceptat demonetizarea aurului, acesta fiind
desprins de mecanismul determinării etalonului monetar atât pe plan intern cât şi pe plan
internaţional. Moneda îşi va exercita funcţiile prin raportarea directă la valoare paritară a puterii
de cumpărare.
Figura 1.1 Formarea şi utilizarea PIB
Pe plan naţional, puterea de cumpărare – etalon este realizată prin contribuţia tuturor
ramurilor economiei naţionale, precum şi a activităţilor de export/import în proporţia contribuţiei
lor la P.I.B.1(vezi fig. 1.1)
De fapt puterea de cumpărare ca ban marfă etalon ca şi toate produsele din economie
concentrează valoarea etalon în toate cele trei dimensiuni: dimensiunea cantitativă q,
dimensiunea calitativă k şi dimensiunea timp t, conform figurii 3.

K
INDUSTRIE
AGRICULTUR
Ă
TRANSPORTUR
I t
SERVICII
Figura 1.2. Dimensiunile etalonului putere-cumpărare
q
B. Influenţarea emisiunii de bani - semn
Componenta semn a monedei este pusă în circulaţie de sistemul bancar. Baza acestei
emisiuni depinde însă de modul în care lucrează întreprinderile, atât în privinţa cantităţii şi
valorii producţiei, cât şi a modului cum gestionează fiecare firmă disponibilităţile băneşti sau
trezoreria sa. Masa de bani (Mb), numerar şi de cont, este dependentă de:

Mb = SQp / Vc
unde: SQP = suma preţurilor mărfurilor din economie; VC =viteza de circulaţie a semnelor
băneşti.
Este clar că exagerările în evaluarea produselor introduce şi în circulaţia banilor - semn
efectul de amplificare al inflaţiei, efect cuprins în factorul (ΣQp).
Un efect de mare importanţă pentru evoluţia masei monetare îl reprezintă modul în care
firmele respectă termenele de rambursare a creditelor. Procedeul de creditare se bazează pe
emisiunea de bani - semn, având la bază formarea de disponibilităţi în economie. Se produce
fenomenul de multiplicare care amplifică masa monetară. Această formă de prezentare
permite să sesizăm factorii care influenţează puterea de cumpărare, mişcarea în timp a valorii
etalon şi direcţiile de acţiune pentru stabilizarea sau creşterea banului marfă etalon.
2.Cursul valutar: concept, ,clasificare, funcţii.
Def. Cursul valutar sau rata de schimb reprezintă rezultatul raportului dintre valoarea -
etalon a unei monede, naţionale sau internaţionale, şi valoarea – etalon al altei monede, cu care
se compară în cadrul mecanismului cursului valutar.

C v = ( E n1 sauEni ) E n 2 = nE n 2 pentru 1 E n1 sau 1 Ei (1.1)

unde:
C v - cursul valutar sau rata de schimb;
E n1 - etalonul naţional al unei terţe ţări;
E I - etalon internaţional;
E n 2 - etalon naţional al ţării care face comparaţia.
Cursul valutar influenţează extrem de mult asupra economiei mondiale şi în special
asupra comerţului extern şi a investiţiilor. Totodată cursul valutar ocupă un rol important şi în
politica monetară a ţării.
Funcţiile cursului valutar derivă din următoarele:

1
P. Bran, Relaţii financiare şi monetare internaţionale, Editura Economica, Bucureşti, 1995, pag. 66.
• Cursul valutar în calitate de indicator economic. Cursul valutar permite de a calcula preţul
exportului sau importului şi volumului investiţiilor internaţionale în moneda naţională. La
nivelul macroeconomic cursul valutar este legat de inflaţie şi de alţi indicatori, care sunt
necesari de evaluat pentru realizarea contrapunerii internaţionale. Astfel cursul valutar poate
servi drept indicator al competitivităţii externe şi poate să indice direcţia în care trebuie de
corectat balanţa de plăţi a ţării. Dar mai întâi de toate cursul valutar este un indicator monetar şi
dă indiciu pieţei în ceea ce priveşte măsurile de politică monetară realizate în ţară.
• Cursul valutar în calitate de scop sau instrument. Cursul valutar poate fi privit şi din
punctul de vedere al scopului politicii economice a statului. Statul poate gestiona cu cursul
valutar în acelaşi mod ca şi cu alte componente ale politicii monetare pentru obţinerea
rezultatelor dorite în domeniul inflaţiei, sectorului real sau al balanţei de plăţi.
Cât priveşte clasificarea cursurilor valutare, potrivit FMI (1982) toate valutele în
dependenţă de nivelul lor de liberalizare se împart în trei grupe:
• Valute cu cursuri fixe:
o fixate de o valută;
o fixate de un coş valutar.
• Valute cu cursuri flexibile limitate:
o curs flexibil limitat faţă de o valută;
o curs flexibil limitat conform unei politici comune
• Valute cu cursuri flotante2:
o cursuri valutare corectate;
o flotare corectată;
o curs valutar flotant independent.
Complexitatea etalonului monetar sub forma sa actuală, de putere de cumpărare, face ca
modelele practice de determinare a cursului valutar să fie mult mai cuprinzătoare, fiind nevoie de
modele care să cuprindă influenţa unui număr mare de factori pentru o perioadă mare de timp. În
acest sens, modelul general al cursului valutar cuprinde:
- modelul cursului real, ;
- modelul cursului economic.
Între cele două niveluri ale cursului valutar (cel real şi cel nominal) se poate stabili
următoarea relaţie:
e = E × P* P (1.2) unde:
e – cursul valutar real;
E – cursul valutar nominal (economic);
P * - indicele preţurilor pe piaţa valutei;
P - indicele preţurilor pe piaţa monedei naţionale.
Informaţia privind cursul valutar poate fi utilizată în operaţiuni care ţin de procesul de
comunicare economică prin bani.
Astfel, cursul valutar poate fi utilizat pentru:
- evaluarea bunurilor;
- schimbul valutar;
- evaluarea fondurilor;
- reglarea comunicării prin bani.
Aceste utilizări ale informaţiei privind cursul valutar dovedesc utilitatea cunoaşterii
corecte a semnificaţiei sale privind valoarea aflată în circuit internaţional.
3. Tehnici de calculul al cursului valutar real.
2
BNM declară un regim al cursului de schimb de tip „managed float” (cu flotare dirijată), însă
deseori se observă opunerea ei contra presiunilor de apreciere a leului, fiind totodată mai
permisivă in cazul tendinţelor de depreciere a lui.
Există câteva tehnici de stabilire a cursului valutar:
1. Stabilirea cursului valutar în baza parităţii puterii de cumpărare.
Paritatea puterii de cumpărare reflectă bunurile şi serviciile ce se pot achiziţiona cu unităţile
monetare din două ţări. Metoda dată se aplică la determinarea cursului valutar real.
Pentru determinarea cursului valutar real, piaţa monetară internaţională a sintetizat mai multe
procedee de calcul, dintre care: urmărirea ratei de echivalenţă şi determinarea cursului de revenire.
Aplicaţie: În baza informaţiilor cuprinse în tabelul de mai jos, care arată preţurile unei
unităţi cantitative de măsură (tonă) în două ţări la un coş de mărfuri reprezentative pentru
economiile ce se compară, determinaţi cursul valutar real al euro faţă de dolarul american prin
metoda calculului cursului de revenire:
Ponderea, Preţul
Produsul
Pi, % Piaţa UE Piaţa SUA
Produsul A 40 110 €/t 100 $/t
Produsul B 30 215 €/t 200 $/t
Produsul C 30 321 €/t 300 $/t
Total 100 X X

Preţul Curs de
Produse Pi , Curs de
Piaţa UE Piaţa revenire
şi servicii % revenire
SUA ponderat
A 1 2 3 4 = 2/3 5 = 4 x 1
Produsul A 40 110 €/t 100 $/t 1,10 0,44
Produsul B 30 216 €/t 200 $/t 1,08 0,324
Produsul C 30 321 €/t 300 $/t 1,07 0,321
Total 100 X X X 1,085

Concluzii: Cursul real al perioadei căreia îi aparţin informaţiile privind preţurile la


produse şi ponderea lor în relaţiile bilaterale şi P.I.B. fiecărei ţări este de 1,085 EUR/USD.
Aplicaţie: În baza datelor din tabel, care arată nivelul preţurilor pe pieţele din S.U.A. şi
Elveţia, la un moment dat, la mărfurile ce fac obiectul schimbului dintre cele două ţări,
determinaţi cursul real dintre francul elveţian şi dolarul american prin metoda urmăririi ratei de
echivalenţă.
Produse Ponderea, Rata de echivalenţă 1$=n x CHF
şi servicii Pi, % SUA Elveţia
Alimentare 30 10,60 10,80
Alte produse 60 10,60 10,70
Servicii 10 10,40 10,60
Total 100 X X
Rezolvare:
Metoda de calcul este următoarea:
Cursul valutar pentru 1 y se calculează după formula:
y = ∑M i × pi × x
unde: x – moneda ţării B,
y – moneda ţării A,
Pi – ponderea produselor,
Mipi – media ponderată.
Rata de echivalenţă
Produse Media
Pi, % 1$ = n x CHF Media
şi servicii ponderată
SUA Elveţia
A 1 2 3 4 5=4x1
Alimentare 30 10,60 10,80 10,70 3,21
Alte produse 60 10,60 10,70 10,65 6,39
Servicii 10 10,40 10,60 10,50 1,05
Total 100 X X X 10,65
Concluzii: Cursul real al francului elveţian faţă de dolarul american este: 10,65 CHF/USD.
2. Metoda coşului valutar – se aplică la determinarea cursului valutar al DST şi altor
monede prin calcularea mediei ponderate a unui număr de monede.
Stabiliţi sumele cu care fiecare valută participă la coş pe baza următoarelor informaţii:
• ponderea valutelor în coş: 40,56% USD; 35,40% EURO; 11,51% GBP; 12,52% JPY;
• cursul de schimb curent: 1,42273 USD/DST
1,1824 USD/EURO
1,6650 USD/GBP
117,85 JPY/USD.
Rezolvare:
Si= cursul USD/DST x Pi x cursul i/USD
SUSD= 1,42273 x 40,56 % = 0,5770
SEUR= 1,42273 x 35,40 %: 1,1824 USD/EURO = 0,4260
SGBP= 1,42273 x 11,51 %: 1,6650 USD/GBP = 0,0984
SJPY= 1,42273 x 12,52 % x 117,85 JPY/USD = 21,0000
Concluzii: Sumele cu care fiecare valută participă la coşul DST sunt: 0,4260 EURO,
21,00 JPY, 0,0984 GBP şi 0,5770 USD.

4. Modelul cursului valutar şi factorii determinanţi.


În accepţiunea actuală moneda îşi exercită funcţiile prin raportarea ei directă la valoarea
paritară a puterii de cumpărare.
Multitudinea de factori care influenţează etalonul putere de cumpărare se clasifică în
factori interni care dau dimensiunea naţională a etalonului şi factori externi care condiţionează
dimensiuni le externe ale etalonului respectiv, alături de interpretarea internaţionala a factorilor
interni.
Factori interni
Grupa 1. Factori economici şi de evaluare redaţi prin P.I.B. şi preţuri.
Grupa 2. Factori de ordin monetar (dobândă, credit, masă monetară).
Grupa 3. Factori macroeconomici (situaţia finanţelor publice), sociali, politici,
psihologici din fiecare ţară.
Factori externi
Grupa 4. Poziţia economică a ţării respective pe piaţa internaţională redată de situaţia
balanţei de plăţi.
Grupa 5. Evoluţia raportului cerere/ofertă al monedei în cauză faţă de alte monede pe
piaţa internaţională.
Grupa 6. Factori economici, politici, militari, psihologici de pe piaţa internaţională
precum şi acţiunile instituţiilor financiar monetare internaţionale şi regionale.
Figura 1.3. Modelul factorilor de influenţare a etalonului – putere cumpărare

Plan naţional Plan internaţional

Grupa 2 Grupa 5
+/–
+/– ∆

+/– +/–
Grupa 1 ∆ ∆ Grupa 4
Etalon PC +/–
+/–

Grupa 3 Grupa 6

Fiecare din aceste grupe de factori acţionează în sens de formare şi modificare (+/–) a
etalonului monetar naţional care este acceptat în operaţiuni pe piaţa monetară internaţională 3.
Având informaţia privind evoluţia cursului leului moldovenesc faţă de dolar şi a
principalilor factori economici, financiari, monetari ai economiei moldoveneşti, factori care
influenţează cursul valutar putem stabili în ce măsură ei au avut un rol determinant asupra
evoluţiei cursului leului moldovenesc.
Grupa 1. P.I.B. şi preţurile
Problema ce se pune în continuare este aceea de a afla în ce mod se va schimba
puterea de cumpărare în urma apariţiei unor modificări în legătură cu evoluţia P.I.B. şi a
preţurilor. Creşterea PIB-ului va influenţa pozitiv asupra etalonului monetar, iar scăderea lui
negativ. Pentru aflarea gradului schimbării cursului valutar economic în funcţie de variaţia
preţurilor în momentul tn se foloseşte expresia:
100
∆ Pc = [100 – ( p × 100)] (1.3)
în care:
∆ Pc – modificare a etalonului putere de cumpărare ca urmare a modificării indicelui preţurilor
p – indicele preţurilor (100 plus creşterea faţă de perioada anterioară).
În aşa mod creşterea indicelui preţurilor va influenţa negativ asupra etalonului
monetar, iar scăderea lui negativ.
Grupa 2. Dobândă, credit, masă monetară
Monitoringul dobânzii, creditului şi a masei monetare în corelare cu evoluţia P.I.B. are un
efect favorabil asupra cursului valutar.
O creştere a dobânzii, descurajează cererea de credite şi în continuare se reduce creşterea
masei monetare ca rezultat se redresează cursul valutar economic. Pe când o relaxare a dobânzii
are efecte nefavorabile asupra cursului valutar economic.
Grupa 3. Factori financiari, politici, sociali, psihologici
Efectul acestor factori asupra cursului valutar economic este greu de cuantificat, mai uşor
fiind de apreciat evoluţia deficitului bugetar. Efectul său ajunge în cursul valutar prin dereglările
pe care deficitul le creează emisiunii de monedă naţională, prin atragerea masivă de capital intern
şi extern, prin creşterea fiscalităţii.
Grupa 4. Situaţia balanţei de plăţi
3
P. Bran, Relaţii financiare şi monetare internaţionale, Editura Economica, Bucureşti, 1995, p. 67.
Cursul valutar economic este deosebit de sensibil la modul în care balanţa unei ţări se
echilibrează. Deficitul balanţei de plăţi determină o reducere a încrederii posesorilor semnelor
băneşti ale ţării. Excedentul balanţei de plăţi determină o sporire a încrederii pentru moneda ţării
respective.
Grupa 5. Raportul dintre cererea şi oferta de bani semni pe piaţa externă
Raportul cerere-ofertă poate acţiona prin intermediu exportului şi importului pe piaţă,
intervenind direct asupra monedei ţării. Modificarea în favoarea ofertei unei monede faţă de
cerere duce la influenţarea cursului valutar economic, diminuându-l.
Grupa 6. Factori economici, politici, sociali, militari, psihologici de pe plan
internaţional. Evenimentele internaţionale pot direct sau indirect să aducă prejudicii sau
avantaje pentru etalonul monetar naţional. Aceşti factori sunt subiectivi, relativi, imprevizibili şi
greu de apreciat ca influenţă asupra cursului valutar, de aceea modelele de decodificare sunt
foarte complicate, experienţa activităţii pe piaţa monetară având un rol esenţial.
5. Metode de determinare a cursului valutar.
Cursul valutar este preţul unei unităţi monetare exprimat într-o altă monedă, cu care se
compară valoric.
În practica bancară, este acceptată o marcare a cursului valutar. La o astfel de marcare
sunt stabilite locul unde se înscrie cursul valutar, valuta cotării (valuta cotată) şi baza cotării
(valuta de bază):
MDL → VALUTA COTATA
12,20 → VALUTA DE BAZA
USD

CURS VALUTAR
sau
VALUTA DE BAZA → USD
VALUTA COTATA → MDL
= 12,20
CURS VALUTAR
Ultimele două cifre din înscrierea cursului valutar se numesc puncte procentuale (points)
sau pipsuri (pips). De exemplu, modificarea cursului valutar al leului moldovenesc faţă de
dolarul S.U.A. de la 14,20 la 14,30 lei pentru un dolar se apreciază ca o creştere a cursului
dolarului cu 10 puncte, iar dacă cursul francului elveţian s-a modificat de la 1,3896 la 1,3884
franci elveţieni pentru un dolar – o scădere a cursului dolarului cu 12 puncte.
O sută de puncte formează un număr de bază, care în jargonul dealerilor se numeşte
“figura mare” (big figure).
Metode de cotare valutară
Cotarea – reprezintă operaţiunea, prin care se stabileşte cursul unei monede în raport cu
alta. Prin metodă de cotare se subînţelege modalitatea specifică a fiecărei ţări de exprimare a
raportului de schimb al monedei naţionale cu monede străine.
În practica internaţională sunt cunoscute două metode de cotare:
– cotare directă (incertă, nesigură) (practicată de majoritatea ţărilor), unde cursul valutar
se exprimă prin numărul de unităţi monetare naţionale ce revin la o unitate (10, 100 sau 1000
unităţi) de monedă străină, de exemplu:
1 dolar S.U.A. = 14,3025 MDL (lei moldoveneşti)
10 ISK (coroane suedeze) = 1,8408 MDL
100 JPY (yeni japonezi) = 12,1254 MDL
1000 TRL (lire turceşti) = 0,0087 MDL
– cotarea indirectă (certă) (practicată pe pieţele valutare din Anglia, Uniunea Europeană,
Canada, Australia şi, din septembrie 1978, în S.U.A., parţial, a fost introdusă cotarea indirectă a
dolarului faţă de marcă, francul francez, belgian, lira italiană, guldenul olandez (azi euro),
francul elveţian, coroanele ţărilor scandinave, yenul japonez, peso-ul mexican, însă pentru
celelalte monede se utilizează cotarea directă), unde cursul valutar se exprimă prin numărul de
unităţi de monedă străină ce revine la o unitate de monedă naţională, de exemplu:
1 £ = 1,5940 $ S.U.A
1 £ = 2,2440 CHF (franci elveţieni)
1 £ = 198,20 JPY (yeni japonezi)
Cotarea monedelor pe pieţele internaţionale este un proces continuu. În cadrul regimului
flotării libere, cursul se modifică în fiecare moment, sub influenţa cererii şi ofertei de monedă
străină.
Cotaţia monetară se exprimă prin doi termeni: cursul de cumpărare şi cursul de
vânzare:
- cursul de cumpărare, exemplu: 1,3892 CHF/USD
- cursul de vânzare, exemplu: 1,3896 CHF/USD
Cursul de cumpărare este preţul pe care băncile şi ceilalţi operatori de pe piaţa de schimb
îl oferă pentru o unitate de monedă străină.
Cursul de vânzare este preţul la care operatorii vând moneda străină.
În notaţia curentă a băncilor aceste cursuri se notează sub forma:
1,3892 – 1,3896 CHF/USD sau 1,3892/96 CHF/USD.
Diferenţa dintre cursul de vânzare şi cursul de cumpărare se numeşte “spread” sau “marjă”
şi reprezintă câştigul operatorului respectiv.
Spread-ul trebuie să acopere cheltuielile dealerului legate de organizarea schimbului monetar
şi să asigure profit.
Exemplu:
curs decumpărare curs de vînzare
Bern: 1$ = 1,3880 −1,3885 CHF
În cazul cotării directe, cursul de cumpărare (bid) este întotdeauna mai mic decât
cursul de vânzare (offer).
curs de cumpărare curs de vînzare
Londra: 1£ = 1,5686 −1,5620 $
În cazul cotării indirecte cursul de cumpărare (bid) este întotdeauna mai mare decât
cursul de vânzare (offer).
Spread-ul se poate exprima şi în formă procentuală astfel:
curs de vânzare −curs de cumparare
Spread = ×100
curs de vânzare

În practica internaţională, în vederea respectării principiului “prima cifră a cotării


duble mai mică decât a doua”, s-a convenit ca la cotarea indirectă să fie inversat cursul de
vânzare cu cursul de cumpărare.
curs de vînzare curs de cumpărare
Se scrie: 1 £ = 1.5710 − 1.5790 $
Determinarea cursului valutar prin metoda “cross-rate”. Această metodă se bazează
pe principiul că două mărimi egale cu a treia sunt egale între ele. Astfel, cursul a două valute
se calculează prin intermediul unei a treia valută care, de regulă, este de largă circulaţie (de ex.
USD). Mai departe, vom vedea 3 tipuri de calcul al cross-cursului ţinînd cont de tipul cotării
valutelor la dolar: directă sau indirectă.
1) Calculul cross-cursului pentru valutele care se cotează direct către dolarul SUA,
adică dolarul este baza cotării pentru ambele valute.
Să se stabilească prin metoda “cross-rate” cursul leului moldovenesc faţă de rubla
rusească luînd în calcul următoarele date:
1 $ = 14,5432 – 14,5440 MDL
1 $ = 31,3615 – 31,3845 RUR
Rezolvare:
cursdecumpărare cursde vînzare
1 $ = 14,5432 −14,5440MDL (cotare directă)
cursdecumpărare cursdevînzare
1 $ = 31,3615 − 31,3845RUR (cotare directă)
MDL 14 ,5432  14 ,5440 
=   
RUR  31,3845   31,3615 
Concluzii: Cotarea dublă a leului moldovenesc către rubla rusească va fi: 1 RUR
cursdecumpărare cursde vînzare
= 0,4634 − 0,4637MDL

6. Anticiparea a cursului valutar.


În practica financiară s-au conturat două metode de prognozare a cursului valutar:
• Prognozarea în baza analizei fundamentale,
• Prognozarea în baza analizei tehnice.
Analiza fundamentală reprezintă studiul factorilor de influenţa asupra unei ivariabile,
cu scopul prognozării dinamicii si valorii ei. In cazul dat variabila reprezintă cursul valutar, iar
factorii de influenţa sunt indicatorii care caracterizează dezvoltarea economiei nationale.
Cunoaşterea valorii viitoare a cursului valutar este importanta pentru mai multi
participanţi a relaţiilor economico-financiare. Pentru unii cunoaşterea acestor valori este factorul
care influenţează volumul si structura producţiei, iar pentru alţii este un instrument speculativ.
Din acest punct de vedere, cu toate ca analiza fundamentala este utilizata si de speculanţi,
consideram ca ea este mai utila pentru investitori si pentru agentii economici ce activează
sectorul economiei reale. Aceasta afirmaţie o argumentam in felul urator: analiza fundamentala
presupune studiul situaţiei economiei naţionale pe un interval relativ mare de timp si rezultatui
prognozelor capatate, de obicei, se adevereşte pe termen mediu si lung, fiindca procesele care au
loc in economie, pentru a se adapta necesita timp. În cazul speculanţilor, se poate spune ca,
necesita un instrumentoriu mai flexibil care ar permite studierea oricarui interval si prognozarea,
deasemenea pe diferite intervale. Anume din aceste motive analiza fundamentala ne ofera
posibilitatea prognozarii cursurilor valutare pe perioade medii si lungi. Cu alte cuvinte analiza
fundamentala punctează trendul cursului valutar, iar oscilaţiile relativ mici si scurte nu pot fi
prevăzute.
Tocmai din aceasta cauza investitorii apelează la prognozele realizate pe baza analizei
fundamentale. Nici un investitor nu poate fi indiferent fata de evenimentele care au loc in tara
unde sunt plasate investiţiile sale, ba mai mult fiecare din ei incearca sa prevada evenimentele
importante. Anume dinamica cursului valutar este unul din evenimentele care foarte mult
influenteaza strategia investitionala.
Dupa cum sa menţionat analiza fundamentala se bazează pe studiul general al
economiei nationale. Pentru ca acest studiu sa fie efectuat ca un proces continuu sunt utilizati un
sir de indicatori macroeconomici, ramurali care reflecta dinamica variabilelor caracteristice. In
continuare vom descrie indicatorii care sunt utilizati în ţările cu economie de piaţă dezvoltată,
pentru ca apoi sa încercăm realizarea analizei economiei moldoveneşti.
Produsul national brut. - Reprezintă valoarea băneasca a tuturor bunurilor si
serviciilor realizate de catre rezidentii unei tari intr-un anumit interval de timp, creşterea acestui
indicator este un semnal pozitiv pentru aprecierea valutei nationale.
Produsul intern brut - Reprezintă valoarea băneasca a tuturor bunurilor si
serviciilor realizate pe teritoriul unei tari intr-un anumit interval de timp. Creşterea acestui
indicator in general este un semnal pozitiv pentru aprecierea valutei naţionale.
Compararea primelor doi indicatori oferă informaţii pentru un studiu mai detaliat referitor la
investitiile interne si externe.
Indicele preturilor de consum - Este o mărime care reflecta nivelul preturilor de
consum, reprezentat de un cos de bunuri si servicii. Importanta este dinamica acestui indicator.
In general, creşterea acestui indicator este un semnal pozitiv pentru deprecierea valutei naţionale.
Indicele volumului investitiilor - Reprezintă o valoare care reflecta nivelul investiţiilor in
economie, creşterea acestui indicator este un semnal pozitiv pentru aprecierea valutei nationale.
Indicele cheltuielilor guvemamentale - Reprezintă volumul cheltuielilor guvernamentale pe o
perioada de timp anumita. Creşterea acestui indicator este un semnal pozitiv de depreciere a
valutei naţionale.
Indicele volumului comerciabil net. - Indicele care reflecta volumul produse si realizate din
totalul celor produse. Creşterea lui este semnal pozitiv de apreciere a valutei nationale.
Indicele producţiei industriale - Acest indicator ofera informaţii privitor la dinamica volumului
producţiei industriale. Creşterea acestui indicator este semnal pozitiv de apreciere a valutei
nationale.
Indicele utilizarii potentialului de productie - Reprezinta dinamica utilizarii potentialului de
productie. Creşterea acestui indicator este semnal pozitiv.
Indicele comenzilor industriale - Indicele dat reflecta nivelul comenzilor industriale, creşterea lui
este semnal de apreciere a valutei nationale.
Indicele stocurilor de productie - Reprezinta volumul stocurilor de productie. Creşterea acestui
indicator este semnal pozitiv de depreciere a valutei nationale.
Indicele de constructii - Reflecta volumul constructiilor realizate. Creşterea lui inseamna posibila
crestere a cursului valutar.
Indicele inflaţiei - Reprezinta modificarea nivelului preturilor pe economie. Creşterea lui duce la
deprecierea valutei nationale.
Indicele preturilor producatorilor - Reflecta nivelul preturilor producatorilor. Creşterea lui
contribuie la deprecierea valutei nationale.
Indicele de ocupare a fortei de muncă - Reflecta ponderea persoanelor ocupate din totalul
persoanelor apte de munca. Creşterea acestui indicator este un semnal pozitiv de apreciere a
valutei nationale.
Indicele cheltuielilor pentru salarizare - Reprezinta volumul salariilor platite intr-o perioada pe
economie. Creşterea acestui indicator poate semnala intr-un caz aprecierea, iar in alt caz
deprecierea valutei nationale, in dependenta de structura cheltuielilor populatiei.
Indicele vinzarii de automobile - Reprezinta volumul automobilelor vindute. Creşterea acestui
indicator poate semnala aprecierea valutei nationale, in cazul cînd automobilele sunt de
productie autohtona.
Indicele veniturilor personale - Reflecta volumul veniturilor populatiei. In acest caz, deasemenea,
semnalul va depinde de structura cheltuielilor populatiei.
Balanta de plaţi - Nu este un indicator, însă ofera informatii referitor la comertul exterior
al tarii, care are o influienţa nemijiocită asupra dinamicii cursului valutar.
Existenta acestor indicatori ne permite analiza generala a situaţiei economiei tarii
respective. Însă, după cum se observa, toţi aceşti indicatori isi realizează influenţa sa asupra
dinamicii cursului valutar si depinde de analitician ce ponderi va oferi fiecarui din indicatorii
enumeraţi. Deci, posibilitatea prognozarii eficiente depinde de experienţa si cunoştintele
analiticianului.
Cu toate ca majoritatea prognozelor nu se indeplinesc, vom încerca să apreciem situaţia
economiei naţionale pentru a prevedea posibilele oscilaţii ale cursului leului moldovenesc.
Pentru aceasta vom utiliza un sir de indicatori macroeconomici si vom încerca depistarea
legăturii care există între ei si cursul MDL.
Graficul 6.1. reflecta dinamica indicelui producţiei industriale (IPI) comparativ cu
dinamica indicelui vânzărilor cu amănuntul (IVA).
1 3 5 7 9 11 13 15 17 19 21 23 25
Graficul 6.1. Aprecierea ciclitatii.

Putem observa ca acesti indicatori înregistrează o anumita ciclitate pe intervalul de


un an. Ciclul este compus din trei valuri, primul si al doilea mai mici, iar al treilea cel mai mare,
adica cu oscilatie sporita. Punctele culminante ale valurilor corespund lunilor martie, mai si
octombrie respectiv. Aceasta este valabil pentru IPI, deoarece IVA înregistrează o anumita
abatere de la dinamica lui. La începutui anului dinamica indicatorilor este sincronă, însa în
decursul anului apar intervale de diferenţă. IVA reprezintă modificarea dinamicii vînzărilor cu
amănuntul în interiorul ţării, adica este compus din vinzarile mărfurilor autohtone si a mărfurilor
importate. Din acest motiv există diferenţa între dinamica vinzărilor si dinamica producţiei.
Volumul vînzarilor depind de veniturile personale, care în cazul Republicii Moldova sunt dificil
de apreciat. Insă există un instrument a politicii fiscale studierea căruia ne va da posibilitate de a
aprecia atît dinamica veniturilor personale cît şi a vînzărilor, este vorba de cheltuielile
guvernamentale.
IPI este indicatorul care reflecta volumul producţiei industriale, mai bine spus
dinamica modificării acestei variabile fata de perioada precedenta. In general producţia depinde
de vînzări, vinzările pot fi realizate in interiorul tarii si in exteriorul ei sub forma de export. Însă
există cazuri cînd producţia creste fără creşterea vinzarilor, în acest caz cresc stocurile de
producţie. Astfel creşterea stocurilor de producţie si creşterea exportului este reflectat de
indicatorul IPI, dar nu poate fi reflectat de IVA, la rîndul sau creşterea vinzării importurilor nu
depinde nicidecum de IPI. Daca vom continua gîndul ajungem la următoarea idee: creşterea
stocurilor, in unele momente, provocata de creşterea producţiei, posibil va duce la creşterea
cererii de credite pentru finanţarea stocurilor menţionate. Aceasta ar trebui sa duca la majorarea
ratei dobînzii, care la rîndul sau va duce la aprecierea cursului valutei naţionale. Însă trebuie de
avut in vedere ca stocurile de obicei cresc nu din cauza creşterii producţiei, dar din cauza scăderii
cererii fata de bunurile respective de aceea se considera ca aceasta este un proces negativ care va
influenţa cursul valutei naţionale spre depreciere. Oricum aceasta varianta de desfăşurare a
evenimentelor, teoretic este posibila. Am ajuns la a doua parte a ideei, anume, producţia care este
destinata exportului. In acest caz creşterea producţiei stimulata de creşterea cererii din exterior
va duce la majorarea ofertei de valuta străina pe piaţă naţionala, care va implica aprecierea
cursului valutar. Ţinînd cont de cele menţionate putem trage concluzia ca creşterea producţiei
influenţează aprecierea valutei naţionale, iar scăderea ei la deprecierea valutei naţionale.
In cazul vînzarilor situaţia nu este atit de unilaterală, adică creşterea vinzarilor nu
întotdeauna va duce la aprecierea valutei nationale, deoarece cum a mai fost menţionat vinzarile
sunt compuse din vînzarea bunurilor de producţie autohtona si de cele importate. Astfel daca
ponderea bunurilor importate este mare, atunci creşterea vinzarilor va fi însoţita de deprecierea
valutei naţionale. Apelînd la graficul 4.1. vom accentua momentele de maxima diferenţa intre IPI
si IVA. Atunci cînd IPI este deasupra IVA, adica tempul de creştere a producţiei industriale este
mai mare decît a vinzărilor cu amanuntul, cursul MDL/USD va fi de depreciere, leul se va
aprecia, iar cînd IVA va fi deasupra IPI, leul se va deprecia. Aceasta este argumentat mai sus.
Ţinînd cont de aceasta putem determina ciclitatea dinamicii MDL reişind din acesti doi factori.
Lunile mai-iunie, septembrie-octombrie sunt momente de apreciere, iar lunile decembrie-
ianuarie, martie-aprilie, iulie-august sunt momente de depreciere. Incă o data menţionam ca
aceasta este influenţa acestor doi factori.
Graficul 4.2. reflecta dinamica indicelor ratei dobânzii de baza pe termen lung, pe termen
mediu si scurt, si a indicelui MDL nominal.

Graficul 6.2. Dinamica comparativă.


Acest grafic este destinat pentru depistarea corelaţiei care există între rata dobânzii si
cursul valutar. Se observa ca există o legătură specifica contradictorie. Clar se vede ca rata
dobânzii nu are nici o influenţa directă asupra cursului valutar. Mat mult seamănă ca modificarea
cursului valutar duce la modificarea ratei dobânzii. In condiţiile unei economii de piaţă
dezvoltată rata dobânzii este un instrument important de gestiune a cursului valutar. Rata
dobânzii îşi reflectă influenţa prin intermediul mişcării fluxurilor de capital, însă in R. Moldova
nu poate fi vorba despre un astfel de mecanism, deoarece capitalul care intră in tara este stimulat
de alţi parametri. Rata dobânzii nu este un instrument de gestiune a cursului valutar important
pentru BNM, fiindcă prin intermediul lui nu pot fi atrase investiţii din străinătate. Corelaţia care
există între cursul MDL si rata dobânzii se datorează exclusiv prin mişcările interne de fonduri,
atunci cînd rata dobânzii pentru lei creste mijloacele disponibile sunt convertite din valuta in lei
moldoveneşti si plasate ca depozite sau credite. Ţinînd cont ca aceste operaţiuni sunt efectuate de
către băncile comerciale, fiindcă populaţia nu dispune de un nivel de cunoştinţe necesar pentru
efectuarea unor tranzacţii relativ riscante, cursul valutar înregistrează o modificare relativ
determinată . Cu toate acestea rata dobânzii rămîne un factor indirect si foarte important pentru
sectorul real al economiei.
Există corelaţie şi între dinamica indicelui preturilor de consum, a bazei monetare si a
indicelui MDL nominal. Corelarea acestor indicatori nu este foarte precisa, însă se observa o
urmare a IPC după indicele MDL nominal. Aceasta este firesc ţinînd cont ca economia naţionala
depinde foarte mult de import. Aceasta fiind clar punem alta întrebare: există careva ciclitate in
momentele cînd deprecierea leului este însoţită de o inflaţie mai mica? Putem afirma ca o forma
nu prea pura de ciclitate există. Ciclul are durata de un an. Luna iulie fiind moment de
înregistrare a tempului maximal de apreciere a MDL si de reducere a inflaţiei . Nu trebuie de
uitat ca inflatia este un fenomen monetar, în practică se observă că modificarea bazei monetare
duce la modificarea IPC in aceeaşi direcţie. Determinarea tipului inflaţiei este destul de
complicat. Economia nationala se întîlneşte atit cu o balanţă de plaţi pasiva, care presează cursul
MDL, cît si cu o oscilatie sporita a bazei monetare.
Concluzii. Studiul realizat sugerează ideea ca cursul MDL, intr-o măsura anumita poate
fi prognozat. Acesta se datorează ciclitatii pe care o înregistrează economia naţionala.
Prognozarea valorii concrete a cursului valutar necesita un studiu cu mult mai aprofundat,
destinat determinării influentei fiecărui factor, plus prognozarea valorilor factorilor respective.
Scopul capitolului dat este de a determina care factori real influenţează cursul MDL si care
instrumente au putere pentru gestiunea cursului valutar. Am ajuns la concluzia ca BNM nu
dispune de instrumente clasice in întregime, ele sunt înlocuite cu unele metode de reglementare
valutară care au efectele sale atît pozitive, cît si negative.
Analiza tehnică sau chart-ista reprezintă studiul dinamicii careva variabile, utilizînd
instrumente specifice. De obicei, cînd este vorba de analiza tehnică se formează asocieri cu
specularea pe piaţă valutară sau cea financiara. Intr-adevăr analiza tehnică este unul din
principalele instrumente ale speculanţilor valutari. Cu toate ca esenţa analizei tehnice consta în
extrapolarea dinamicii precedente, pe viitor, există si alte mijloace ce permit depistare cărorva
legităţi si reguli in dinamica variabilei studiate. In afara de acesta analiza tehnică permite
aprecierea situaţiei pe intervale foarte mici de timp (10-30 secunde), ceea ce nu poate fi obţinut
prin alte instrumente analitice. După cum a fost menţionat analiza tehnică, include un şir de
instrumente specifice, care permit studiul diverselor aspecte si pe intervale de timp diferite. Însă
pentru a le putea utiliza in întregime este necesara o dinamica necontrolata sau foarte slab
controlata, fiindcă in caz contrar aceste instrumente vor fi înlocuite cu alte mijloace mai
adecvate.
Pentru a presupune posibilitatea sau imposibilitatea utilizării analizei chart-iste pe piaţă
naţionala, trebuie sa caracterizam instrumentele de baza care o compun. Cu toate ca există o
mulţime de instrumente, le vom caracteriza intr-o forma relativ integrala, dar in acelaşi timp
restrînsă.
Modelul trendului. Trend este numita direcţia de dezvoltare a dinamicii cursului, astfel
trendul poate fi ,,de creştere", “de scădere" si “lateral". Anume modelul trendului îşi pune scopul
depistarea felului trendului, in afara de aceasta unele momente care caracterizează trendul, cum
ar fi durata de viata a trendului, etapa de dezvoltare si volatilitatea lui. Pentru determinarea
acestor parametri modelul trendului include instrumente ca: liniile de rezistenta si susţinere.
Aceste linii pot avea diferite combinaţii numite figuri. Figurile obţinute oferă informaţii referitor
la caracteristicile trendului. La prima vedere ar părea ca nu este real ca o figura sa prevadă
dinamica cursului, însă situaţia este inversa, dinamica cursului formează figurile si cercetările
istorice au demonstrat existenta unui set de semnale referitoare la figuri si la dinamica cursului.
O problema delicata reprezintă depistarea si cunoaşterea figuri lor pe graficul cursului valutar.
Mediile simple ca instrument al analizei tehnice sunt utilizate pe larg. Necătînd la faptul
că acest procedeu presupune extrapolarea mărimilor precedente pe viitor, ele au o însemnătate
anumita. Mediile sunt instrumente statistice de analiza care numaidecît ţin cont de dinamica
precedenta. In analiza tehnică există cîteva tipuri de medii simple. Ele sunt comune in ceea ce
tine reprezentativitatea lor. Un element important al oricărei medii este gradul ei, adică cît e
valori precedente au fost folosite la calcularea mediei. Este clar ca cu cît gradul mediei este mai
mare cu atît valoarea ei depinde de datele mai îndepărtate. In afara de valorile pe care le
generează media, este importanta si dinamica ei individuala. in calitate de semnal apar
intersecţiile între medie si grafic, punctele de maxima diferenţa si însăşi direcţia mediei.
Mediile compuse. Nu se deosebesc de mediile simple in calcul, însă prevăd utilizarea
simultana a cît or-va medii. Aceasta da posibilitatea depistării intersecţiilor între doua medii cu
grad diferit. Astfel de puncte de intersecţie reprezintă semnale pentru trader. Tot pe baza
mediilor se construiesc canalele de modificare a preturilor, care sunt de mai multe tipuri.
Specificul acestor canale este ca ele învăluie graficul cursului si orice răzbatere a cursului din
aceasta învăluire reprezintă semnal de necorespundere a cursului dinamicii sale precedente.
Oscilatorii reprezintă indicatorii care reflecta dinamica cursului fata de media dorita. Ei
deasemenea se bazează pe analiza statistica. In prezent sunt mulţi indicatori care sunt incluşi in
componenta oscilatorilor. Ca semnale ale oscilatorilor sunt considerate: intersecţiile lor cu
mediile, punctele ce urmează după max sau min ale oscilatorului s.a.
Analiza indicatorilor de volum. Volumul in cazul dat reprezintă cantitatea de valuta
tranzacţionată intr-un interval de timp. Indicatorii de volum sunt utilizaţi pentru aprecierea
lichidităţii pieţei. Corelarea lor cu liniile de rezistenta sau suport ale graficului ofera semnale ce
caracterizează trendul.
Analiza specifica. In cadrul acestei analize sunt incluse candelstics, numerele Fibonacci
si graficul cruce-zero.
Candelstics reprezintă segmente care reflecta dinamica cursului pe o anumita perioada.
Aceste segmente au mai multe componente. De exemplu, aceste segmente pot avea ,,corp" si
,,umbra". ,,Corpul" reprezintă intervalul între preţul de deschidere si preţul de închidere a
activului. ,,Umbra" este oscilaţia între max si min pe aceasta perioada. Candelstics pot avea
diferite combinaţii clasice, înţelegerea cărora generează informaţii referitor la posibila dinamica
a cursului.
Numerele Fibonacci reprezintă un şir numeric inventate de matematicianul Fibonacci,
care împărţite la precedentul sau dau valoare 0,618 sau in termenii analizei tehnice 61,8%. În
baza acestor numere sunt trasate nişte linii din punctul max in min si aceste linii vor reprezenta
linii de rezistenta sau suport.
Graficul cruce-zero (points & figures). La crearea acestui grafic se ia in consideraţie
numai modificarea absoluta a preţului. Nivelul preţului ce depăşeşte cel anterior se marchează cu
cruce, iar cel ce este mai jos cu zero. Astfel, crucea este semnal de vînzare, iar zero de
cumpărare.
Teoria ciclurilor. Baza teoriei ciclurilor consta in ideea ca totui in natura este supus
ciclurilor de evoluţie - naştere, viata si moarte. Cînd este vorba de cicluri trebuie de clarificat
unele notiuni: perioada - este intervalul între maximile sau minimele trendului, amplituda -
reprezintă mărimea oscilaţiei de la min la max, faza - este valoarea abaterii ciclului precedent de
cel actual, in afara de aceasta orice ciclu trece prin următoarele etape de dezvoltare: introductiva,
creştere, maturitate, abundenţă, diminuare. In componenta teorii ciclurilor este inclusa si teoria
valurilor lui Elliot, care a arătat ca in perioada de 80 ani există 8 valuri, 5 dintre care reprezintă
trendul de creştere, iar 3 trendul de depreciere. Aceasta teorii a fost elaborate pentru cursurile pe
piaţă valorilor mobiliare si nu întotdeauna este util pentru practicarea ei pe piaţă valutară.
Analiza tehnică dinamica. In baza acestei analize se aria ideea, pe care G. Soros
a numit-o ,,legitatea reflexitatii". Ea presupune ca orice modificare a preţului influenţează
comportamentul participanţilor, care provoacă in continuare modificarea preţului. Fiecare
participant analizînd situaţia pieţei işi formează careva convingeri referitor la dinamica preţului.
Aceste convingeri il implica in acţiune. Acţiunea sa intr-o careva măsura influenţează dinamica
cursului. Care la rîndul sau devine un semnal pentru un alt participant. Acest tip de analiza este
destui de complex, dar este foarte util. Unica problema este posibilitatea aprecierii ,,dorinţei
pieţei".
In continuare vom încerca utilizarea unor instrumente din cadrul analizei tehnice pentru
prognozarea dinamicii cursului leului moldovenesc (MDL). Pentru aceasta vom folosi dinamica
cursului MDL pe perioada ianuarie 1999-aprilie 2003. In baza rezultatelor obţinute vom trage
concluzii referitor la posibilitatea utilizării analizei chart-iste pe piaţă naţionala.
In aceasta perioada se observa prezenta a mai multe trenduri scurte. Aceste trende sunt
cît de creştere, atît si de descreştere, există si perioade caracterizate de trendul lateral. Cu toate
acestea, începînd cu ianuarie 1999, dinamica cursului MDL este caracterizata, in decursul
întregii perioade, pina in aprilie 2003, de către un trend de depreciere fata de dolarul american
(USD). In R. Moldova regimul cursului MDL poate fi considerat de tipul ,,legării mobile", în
care ca valută principală de referinţă este dolarul american. După cum se observa sunt trei
trenduri generale. Aceste trenduri se deosebesc prin durata lor si înclinaţie. Primul trend,
începînd cu anul 1999 a avut cea mai mare înclinaţie, aceasta reflecta o depreciere nominala
sporita a MDL, care după cum se vede a fost continuarea crizei din 1998, in plus la aceasta pe
intervalul dat graficul a fost cel mai volantibil, ceea ce se motivează prin neputinţa Băncii
Centrale de a stabiliza situaţia. Al doilea trend care a început in anul 2000 si a durat pînă in
prima jumătate a anului 2002, este caracterizat de o depreciere lenta si relativ stabila. In cazul dat
Banca Centrala a putut utiliza instrumentele politicilor sale adecvat. Al treilea trend s-a
caracterizat printr-o depreciere brusca a MDL fata de USD la sfîrşitul 2002 începutul 2003 si
aceasta depreciere a pus începutul unui nou trend cu o înclinaţie mai mare de cît cel precedent.
Aceasta depreciere a avut loc, posibil, din cauza influentei factorilor sezonieri si parţial, din
cauza evenimentelor ce sau petrecut pe pieţele financiare internaţionale.
Accentuam asupra factorilor sezonieri, deoarece, conform graficului 4.4, se observa o
anumita asemănare a dinamicii cursului MDL/USD in cîteva momente.

Graficul 4.4 Analiza comparativa.


In cazul dat analiza trendului nu poate da răspuns la întrebarea, care va fi dinamica
cursului MDL, fără a lua in considerate careva aspecte ale analizei fundamentale. Astfel, ţinînd
cont de problema deblocării finanţării externe s-ar putea presupune ca MDL v-a înregistra o
depreciere sporita si va continua trendul nou, cu o înclinaţie mai mare, cel puţin pe perioada pînă
in lunile mai-iunie 2003. Aceasta afirmaţie se bazează parţial pe studiul graficului 4.4 in care
este reprezentata analiza comparativa a dinamicii MDL /USD.
Suprapunînd dinamicele anuale observam ca există patru perioade in care dinamica
cursului este asemănătoare. Asemănarea nu este foarte precisa si stabila, uneori faza este destui
de simţitoare, totuşi in linii generale o putem considera suficienta. Aceste grafice sunt
intersectate de patru drepte. Fiecare din aceste drepte semnalează momentul de asemănare între
grafice si marchează luna cînd are loc aceasta repetare. Astfel, dreapta A corespunde lunii
ianuarie, aici se observa clar ca in acest moment, in decursul perioadelor studiate, are loc o
depreciere scurta si brusca a MDL, care este urmata de o reapreciere necompletă sau de un
,,flat", adică de un trend lateral. Cum putem motiva aceasta modificare? Noi consideram cel mai
probabil răspunsul care accentuează procesul de convertire a veniturilor din vînzările de sărbători
ale comercianţilor, in valuta forte. Linia B corespunde lunii martie, deprecierea leului in aceasta
perioada este legata de creşterea volumului importurilor, in special datorita creşterii cererii de
combustibil însoţită de lucrările agricole de primăvara. Linia ce corespunde lunii iunie, începând
cu aceasta perioada MDL înregistrează o apreciere destui de stabila care se menţine pînă in luna
septembrie. Cea mai simpla, pare ar fi lămurirea ca aceasta perioada corespunde creşterii
exporturilor naţionale, bazate pe producţia agricola. Linia D corespunde lunii noiembrie,
aprecierea relativa a MDL, care are loc după aceasta perioada poate fi cauzata de creşterea
indicelui producţiei industriale complectat de convertirea economiilor din valuta străina in valuta
naţionala, pentru cheltuielile de sărbători.
Concluzii
Analizînd datele prezentate concluzia ar fi că analiza chart-ista compusa dintr-un şir de
instrumente specifice poate fi utilă pentru determinarea dinamicii cursului MDL, însă nu putem
spune ca toate instrumentele valabile pe pieţele internaţionale sunt adecvate pe piaţă naţionala.
Aceasta se petrece din cauza mărimii mici a pieţei leului, a volumului relativ redus a tranzacţiilor
si a elementelor de reglementare care apar a momente de soc piaţă. Pe de alta parte majoritatea
instrumentelor analizei tehnice nu necesita alta informaţie de cît dinamica precedenta a cursului,
însă aceasta nu a putut ajuta pentru prognozarea deprecierii de ultimul timp al MDL. Avînd in
vedere aspectele analizei tehnice dinamice, putem menţiona că participanţii pieţei valutare, in
special băncile comerciale, nu utilizează pe larg analiza tehnică, uneori aceasta se datorează
lipsei mijloacelor informaţionale, însă au un hibrid compus din careva aspecte ale analizei
dinamice plus instrumentele analizei fundamentale. Aceasta ne poate permite înţelegerea
modului de gîndire şi de acţiune a participanţilor pieţei, care după cît e ştim pot influenţa foarte
mult dinamica cursului valutar. Astfel analiza tehnică dinamica este unul din instrumentele
analizei tehnice, care are un rol deosebit si care pare a fi cel mai adecvat pentru utilizare pe piaţa
naţionala. Aceasta putem argumenta prin numărul relativ mic al participanţilor pe piaţă. Numărul
mic de participanţi oferă mai multe şanse pentru aprecierea corecta a ,,dorinţei pieţei", adică a
puterii cumpărătorilor si vînzatorilor la un anumit moment. Apreciere corecta a acestui
parametru face ca acţiunile bazate pe o astfel de analiza sa capete rezultate pozitive.