OCHRATOXINA

- efecte asupra sanatatii animalelor si omului –

Micotoxinele sunt produși secundari ai fungilor ca și antibioticele doar că acestea sunt toxice
pentru animale și oameni. Toxicitatea lor este destul de mare și astfel cantități foarte mici pot
influența starea de sănătate a organismului.
Aproape toate micotoxinele sunt citotoxice și pot produce spargerea membranelor celulare și să
împiedice sau să influențeze sinteza ADN, ARN și a proteinelor.
În prezent aproximativ 300-400 de substanțe au fost catalogate ca micotoxine, dar doar 20-30 de
micotoxine sunt supravegheate de către autorități, acestea fiind considerate cele mai toxice și
cele mai răspândite.
În general, micotoxinele intră în organism prin intermediul alimentelor contaminate, dar mai pot
intra și pe calea aerului sau prin contact direct cu pielea.
Majoritatea micotoxinelor sunt rezistente la temperaturi ridicate (coacere, fierbere și în unele
cazuri rezistă și la prăjire). Multe toxine rezistă și la procesarea industrială a alimentelor de aceea
pentru a avea alimente libere de micotoxine trebuie analizată materia primă (grau, lapte, legume,
carne etc).
Din cauza faptului că sunt rezistente la procesare acestea pot fi găsite în pâine, cerealele de la
micul dejun, vin, bere etc. Prin procesare doar se poate reduce cantitatea de micotoxine nu și
eliminarea totală a acestora.
Micotoxinele se pot dezvolta în timpul cultivării, transportului, depozitării sau în alte momente
pe parcursul producției. Rezultatul final este că acestea sunt găsite în foarte multe alimente (în
special cele bazate pe cereale).
Se consideră că micotoxinele prezintă risc alimentar mai mare decât aditivii, contaminanții
sintetici și pesticidele.
Mucegaiurile producatoare de micotoxine sunt foarte comune și pot crește pe foarte multe
substraturi nutritive și în condiții climatice variate.
În agricultură contaminarea recoltelor variază de la an la an, în funcție de climă și alți factori de
mediu. De exemplu aflatoxina este de obicei în cantitate mai mare în anii de secetă pentru că
atunci plantele sunt slăbite și pot fi mai ușor atacate de boli și dăunători.
Se estimează că un sfert din culturile, prezente la nivel mondial, sunt într-o oarecare
măsură,contaminate cu micotoxine.
Consecințele economice ale contaminării cu micotoxine sunt grave.
Recoltele cu cantități mari de micotoxine sunt distruse sau acestea sunt folosite ca furaje pentru
animale, ceea ce poate duce la o dezvoltare slabă a animalelor sau chiar la deces.
Dacă recoltele folosite pentru furaje sunt contaminate atunci produse ca laptele și carnea vor
conține toxine sau produți de biotransformare.

1
De exemplu vitele transformă aflatoxina în aflatoxina M1 ce este apoi secretata în lapte. În cazul
porcinelor ochratoxina prezentă în hrană se acumulează în carnea acestora.

Ochratoxina A este o substanţă nefrotoxică, cu acţiune carcinogenă (experimente pe şoareci) şi

teratogenă, fiind de asemenea, imunotoxică şi neurotoxică. Se suspectează a fi implicată în
nefropatia endemică Balcanică şi în apariţia tumorilor tractului urinar la om.
Ochratoxina A este produsa de doua tipuri de fungi (fungii genurilor Aspergillus,
Fusarium și Penicillium, specia Aspergillus ochraceus, A. Carbonarius, respectiv
Penicillium verrucosum.), fiind descrisa din punct de vedere stiintific ca fiind un agent alimentar
neurotoxic, imunosupresor, genotoxic, carcinogen si teratogen.
Tocmai din acest motiv, Uniunea Europeana a impus o limita oficiala a cantitatii acestei toxine in
produsele alimentare de larg consum
Anumite date statistice, publicate pe parcursul vremii sugerează că nefrita cronică interstiţială
din Franţa şi Africa de N au legătură cu expunerea prelungită la doze ridicate de ochratoxină A.
Este suspectat efectul genotoxic al ochratoxinei, datorită intervenţiei acesteia în biosinteza
proteică.
Urmele acceptabile de ochratoxină în hrana zilnică, ar trebui să fie de la zero, la nivelul câtorva
nanograme/kg, pentru a nu produce efectele amintite. Practic, neexpunerea totală la ochratoxină
este imposibilă, având în vedere că aceasta se găseşte constant în cerealele şi produsele
cerealiere, care constituie şi sursa majoră de contaminare a animalelor sau omului.

Efectul carcinogen al ochratoxinei se manifestă prin inducerea unor tumori la nivelul rinichiului,
ficatului şi a tractului urinar. În privinţa genotoxicităţii, s-a constatat că ochratoxina rupe
lanţurile nucleotidice ale ADN, în vitro, iar în vivo dezorganizează sinteza ADN, provocând
mutaţii genetice în celulele bacteriene. Totodată, ochratoxina formează aducţi cu ADN din
rinichi, splină, ficat, precum şi cu ADN din celulele bronhiilor.
Se presupune că mecanismul toxigenetic se bazează pe stabilirea unor legături covalente
puternice între toxic şi moleculele de ADN.
Biotransformarea ochratoxinei nu este pe deplin elucidată, dar s-a constatat că ea se bioactivează
în organisme, transformându-se în metaboliţi ADN-reactivi. Toxicitatea se datorează în special
structurii de tip izocumarinic. Remanenţa ochratoxinei în organisme (timpul de înjumătăţire) este
relativ mare, comparativ cu cea a metaboliţilor ei. [7]

Un studiu publicat în 2010 de un colectiv mixt de cercetători (de la USAMV Timisoara şi de la

Institutul National de Cercetare – Dezvoltare pentru Biologie şi Nutriţie Animală de la Baloteşti)
arăta că din 56 de probe de cereale provenite din Câmpia de Vest, în peste 90 % dintre ele au fost
identificate micotoxine (zearalenonă sau deoxinivalenol). 25 % dintre probe conţineau
deoxinivalenol într-o concentraţie mai mare decât limitele prevăzute de reglementările europene,
iar 40 % dintre probe conţineau zearalenonă peste limitele maxim admise[1].
Într-un articol publicat în 2009 de Ioan Oroian şi colab., care cita surse din literatura de
specialitate, se preciza importanţa semnificativă a unor elemente de fitotehnie (sistemul de arat al
2
solului, sistemul de fertilizare, rotaţia culturilor şi soiul) şi de depozitare (relaţia umiditate -temp
şi durata de depozitare) asupra gradului de contaminare cu micotoxine a produselor agricole.
Autorii afirmau că “deoarece în România producţia medie la hectar pentru grâu este de 2500 de
kg…ne aşteptăm ca grânele noastre să conţină în medie între 100 şi 500 μg/kg, cantităţi foarte
apropiate de limitele de toxicitate cronică”. Autorii, cittau de asemenea, un studiu mai vechi,
publicat în 2003 şi care identificase în grâul românesc şi în produsele derivate (pâine, paste,
biscuiţi), cantităţi de micotoxine între 1000 şi 10000 ppm[2].

Un studiu realizat în Uniunea Europeană arată ca cele mai importante surse de ochratoxina A din
alimentaţia europenilor sunt cerealele, care contribuie cu mai bine de 50 % la expunerea zilnică,
urmate de vin (13 %), cafea (10%) şi condimente (8 %)[3].

În principiu, la nivelul procesului de morărit putem discuta de o dinamică descrescătoare a

conţinutului a micotoxine dinspre straturile exterioare către interiorul bobului. Această dinamică
a fost evidenţiată de cercetările lui Schollenberger şi colab. (2002), care a studiat fenomenul în
cazul a 60 de probe de făină de grâu provenite de la o moara din sud-vestul Germaniei şi a arătat
că gradul de contaminare cu micotoxine, cum ar fi deoxinivalenol (DON), nivalenolul (NIV), 3 -
şi 15 acetyldeoxynivalenol, HT-2 (HT -2), T-2, toxina (T-2), fusarenona X (FUS-X), zearalenona
(ZEA), α-şi β-zearalenol (α-şi β-ZOL), scade pe măsură ce conţinutul de cenuşă scade[4].

Cercetări similare au fost realizate şi de Oh-Kyung Kwon şi colab. (2004), evidenţiind pentru

probe de grâu şi orz, un conţinut mai mare de micotoxine în tărâţe faţă de făină[5]. O dinamică
similară am găsit şi noi pentru aflatoxine totale, ochratoxina A, dar şi pentru metale grele (Cd şi
Pb)[6].

Efecte asupra sistemului vascular

- fragilitatea crescută a vaselor de sânge;
- hemoragie internă – mucoase, plămâni.
Efecte asupra sistemului digestiv
- vomă;
- hemoragie intestinală;
- necroza ficatului;
- distrugerea mucoaselor.
Efecte asupra sistemului respirator
- respirație greoaie;
- sângerarea plămânilor.

Efecte asupra sistemului nervos

- tremurături;
- depresie;
3
- dureri de cap;
- lipsa coordonarii.
Efecte asupra pielii
- iritații;
- senzație de arsură la nivelul pielii;
- fotosensibilitate.
Efecte asupra sistemului reproducător și excretor
- infertilitate;
- nefrotoxicitate.
Efecte asupra sistemului imunitar
- distrugerea capacității de apărare a organismului și deci facilitarea infectării cu alte
microorganisme.

Nefropatia edemică din Balcani

Micotoxicoza a fost descrisă prima data în 1950 ca nefropatie interstițială cronică, familială,
diagnosticată la populația rurală din unele regiuni din Bulgaria, Serbia și România. Ea se
întâlnește mai des la femei în vârstă de 30-50 ani, se manifestă ca insuficiență renală și produce
mortalitate ridicată.
În stadiul precoce al bolii, celulele epiteliale renalenecrozate sunt înlocuite de celule pe cale de
regenerare. Se observă numeroase mitoze, aspecte de picnoză sau cariomegalie. În stadiile mai
avansate se constatăninfiltrație interstițială masivă ca un material amorf. După părerea multor
cercetători este că etiologia nefropatiei edemice din Balcani este plurifactorială, dar rolul
ochratoxinei A ca și al altor micotoxine trebuie să fie în prim-plan.
Efectele biologice ale ochratoxinei A cuprind modificări la nivelul aparatului renal (nefropatii
cronice, atrofie capilară, fibroze interstițiale, și hialinizarea glomerulilor renali). Acestora li se
adaugă efectele teratogene. S-a observat o relație semnificativă între nefropatie balcanică, tumori
ale tractului urinar, renal si uretral, cu ingerarea alimentelor contaminate cu OTA.
Simptomatologia:
Suine (porci sălbatici) depresie, inapetență, slăbire, diaree, insuficiență renală-
prostratie, tremur muscular, moartea; rareori se pot remite.
Păsări: apatie, horiplumatie, diaree, tremor muscular, prostratie, edeme, sfarsit
letal frecvent.
Rumegătoare: sunt mai rezistente sporului in greutate, depresie nervoasă, poliurie,
avort.
Câine: tulburari digestive severe, insuficiență renală, sfârșit letal.

Om: sunt citotoxice și pot produce spargerea membranelor celulare și să împiedice

sau să influențeze sinteza ADN, ARN și a proteinelor, distrugerea capacității de
aparare a organismului și deci facilitarea infectării cu alte microorganisme,
infertilitate, nefrotoxicitate, tremurături, vomă, depresie, dureri de cap, respirație
4
greoaie, necroza ficatului, hemoragie intestinală. [7]

Diagnostic
Un diagnostic precis este greu de dat din cauza faptului că este greu să dovedești că boala
respectivă este o micotoxicoză. Mucegaiurile pot exista fără să producă micotoxine și deci dacă
demonstrăm contaminarea cu mucegai nu înseamnă că acesta este responsabil pentru starea de
sănătate a pacientului.
Chiar dacă se descoperă micotoxine în organismul bolnav nu se poate sti precis dacă acea
micotoxină este cea care a cauzat boala. Și mai interesant este faptul ca un gram din micotoxina
A este mult mai puțin periculos decat 0.1 grame din A + 0.1 grame din B. Acest fenomen se
numește sinergism și anume intensificarea acțiunii a două substanțe prin asocierea acestora. Din
cauza acestui fenomen este și mai greu sa diagnostichezi boala ca fiind micotoxicoză pentru că în
organismul respectiv există cantități foarte mici de toxine.
Pentru a da un diagnostic corect este necesară coroborarea datelor clinice, radiologice,
microbiologice și histopatologice pentru că separat aceste date nu pot furniza datele necesare
diagnosticării corecte.

Preventia contaminarii cu micotoxine si tratament

Metodele de prevenţie sau tratament în contaminarea cu micotoxine cuprind:
-Îndepărtarea micotoxinelor prin mijloace fizice la cereale precum sortarea şi
îndepărtarea seminţelor atacate;
-Tratamente chimice: de ex. tratamente cu amoniac în cazul existenţei aflatoxinei în furaje,
tratamente cu etenă, CO2, H2O2 ,O3;
-Modalități de prevenţie prin biotehnologie: crearea de gene rezistente la infecția
cu micotoxine.
-Administrarea unor substanţe absorbante în furaje care blochează în tubul digestiv toxina şi o
elimină prin fecale.
Metodele de prevenţie sunt preferabile şi mai simple din punct de vedere tehnic metodelor de
decontaminare.
Măsurile care trebuie luate se referă la atacul în câmp al ciupercilor, dar şi la măsuri corecte de
depozitare.
Formarea micotoxinelor în câmp este influenţată puternic de sistemul de lucrări ale solului,
sistemul de îngrăşare, asolamentul utilizat, alegerea soiului (soiurile cu paiul scurt
produc mai multe micotoxine), tratamente fitosanitare. In depozit un rol important
îl joacă raportul temperatură/umiditate şi durata depozitării.

Bibliografie

[1] Ciprian STROIA, Cristina TABUC, Alina NEACSU, INCIDENCE

OF FUSARIUM SPECIES AND ITS MYCOTOXINS IN CEREALS FROM WESTERN
ROMANIA, Research Journal of Agricultural Science, 42 (2), 2010

5
[2] Ioan OROIAN, Ion OLTEAN, Antonia ODAGIU, Laura PAULETTE, I. BRASOVEAN, The
Influence of the Environmental Factors on the Mycotoxic Supply Provided by Food Products
Obtained from Cereals, Bulletin UASVM Agriculture, 66 (2)/2009

[3] Dana FEIER, Maria TOFANA, Ochratoxin A Occurrence in Food, Bulletin UASVM

Agriculture, 67(2)/2010

[4] SCHOLLENBERGER MARGIT, HELGA TERRY JARA, SYBILLE SUCHY, W.

DROCHNER AND H. -M. MÜLLER, 2002, Fusarium toxins in wheat flour collected in an area
in southwest Germany, International Journal of Food Microbiology, Volume 72, Issues 1-2,
Pages 85-89.

[5] OH-KYUNG KWON, SU-MYEONG HONG, DAL-SOON CHOI, JEOM-SIG LEE, YOU-

CHUN SONG,

UN-GOO HA AND S.J. YANG, 2004, Diminution Effect on Mycotoxin Content by Different
Processing Methods in Barley and Wheat Infected with Fusarium graminearum, Proceedings of
the 4th International Crop Science Congress, Brisbane, Australia, 26 Sep – 1 Oct (downloaded
from

http://www.cropscience.org.au/icsc2004/poster/5/1/3/648_kwon.htm at 14.07.2009)

[6] TAMBA-BEREHOIU RADIANA, POPA NICOLAE-CIPRIAN, POPESCU STELA,

CRISTEA STELICA, CULEA RODICA, TAMBA-BEREHOIU SUZANA, Distribution of
some toxic contaminants in the milling products, during the milling process, Romanian
Biotechnological Letters Vol. 15, No.3, 2010
[7] KONNIE PLUMEE , Clinical Veterinary Toxicology 2004, Pages 231-238