Descrierea monedei

1)țara de emitere, cu denumirea oficială contemporană monedei; Ţara Românească

2) deținătorul dreptului de a bate monedă conform dreptului monetar, care poate fi un stat, șeful
statului, un senior, un oraș, o provincie, o uniune monetară. În zilele noastre, cei mai numeroși
deținători ai acestui drept sunt statele, care acționează prin intermediul băncilor naționale respective;

Domnul Ţării Româneşti Constantin Brâncoveanu

3) valoarea nominală sau nominalul, care este valoarea indicată a monedei și care poate să nu
corespundă cu valoarea ei reală (1 leu; 15 bani; 1/2 de taler; 1/4 de copeică; un dublu-gros etc .); 1/2
taler
4)tipul monetar, care constituie varietatea istorică a monedei într-o succesiune logică contemporană,

determinată științific după totalitatea legendelor și emblemelor, caracteristice unui nominal și unei

perioade de emisie.

5)anul emiterii (când acesta nu este indicat pe monedă, se stabilește după diverse alte particularități:
anii de domnie a emitentului etc., folosindu-se pe larg cataloagele numismatice recunoscute);
Constantin Brâncoveanu ar fi emis în 1713, cu ocazia aniversării a 25 de ani de
domnie, medalii din aur în valoare de 2 până la 10 ducaţi. 

6) spațiul de circulație Ţara Românească

7) greutatea reală, în grame, până la sutimi, se stabilește cu un cântar electronic special după curățarea
piesei; 48 g
8) dimensiunile, în milimetri, până la zecimi, stabilite, de regulă, cu ajutorul șublerului. Pentru monedele
rotunde se dă diametrul lor, iar pentru cele neregulate – diametrul cel mai mic și cel mai mare;

AR, 35 mm, 15
10) metalul sau aliajul din care a fost bătută moneda. În numismatică, pastila monetară se numește
flan.Aur

11) starea de conservare; buna

12) descrierea aversului – fața (principală) a monedei,destinată identificării emitentului. De regulă,

aversul cuprinde chipul (efigia) monarhului, în soluția portretului cap ori bust, sau stema țării, sau alt
simbol al autorității emitente, imaginea fiind însoțită și de o confirmare în legendă. Colocvial, feței
monedei în limba română i se mai spune și cap. Descrierea aversului cuprinde: a) consemnarea legendei
(din exergă, din câmp); b) descrierea emblemei/emblemelor, care se face din punctul de vedere al
privitorului,exceptând însemnele heraldice care se blazonează în conformitate cu normele acestei științe;

Cu bust domnitorului în profil şi iniţiale ale gravorului 

13) descrierea reversului – dosul sau fața secundară a monedei, numită colocvial și pajură. Se descrie la
fel ca aversul. Suplimentar, se consemnează orientarea axei reversului față de axa aversului, care se
reprezintă convențional fie prin săgeți poziționat adecvat, fie prin analogie cu poziția marcajelor orarepe
cadranul unui ceas;

stema Valahiei, inscripţia

34.7 mm diametru, 17.349 g, aur 90%, margine netedă
·D:G:VOIVODA·ET·PRINCEPS· ___
inscripţia ·CONSTANTINVS·BASSARABA ___
·VALACHIAE·TRANS·ALPINAE·
DE·BRANKOWAN·, bustul lui Constantin Brâncoveanu
la picioarele acvilei anul 17 13, sub scut C H, iniţiale
spre dreapta, litera R de la replică în dreapta bustului
gravorului