Republica Moldova, după obținerea independenței a mers pe un drum
complex și controversat al formării sale. Nenumărate realizări și probleme au avut loc în decursul istoriei, care au schimbat situația și statutul Republicii Moldova. În decursul anilor, au avut loc multiple probleme ce variază în funcție de cât de grave sunt și ce nefaste au adus acestei republici. După proclamarea independenţei, autorităţile RM au decis acordarea dreptului de cetăţenie tuturor locuitorilor Republicii Moldova până la data proclamării independenţei, spre deosebire de statele baltice, unde minorităţilor slave li s-a refuzat dreptul la cetăţenie. Acest pluralism politic şi cultural în fază incipientă a condus la elaborarea şi aplicarea unei politici de cetăţenie şi de circulaţie a limbilor, considerată de către observatori drept un model de integrare paşnică şi democratică a minorităţilor etno-lingvistice. Limba rusă a devenit în RM – şi a rămas pînă în prezent – „limbă de comunicare interetnică”, benificiind astfel de un statut relativ privilegiat, deşi ambiguu şi, deci, interpretabil. De aici extragem o problemă importantă și astfel apare o întrebare contradictorie. Ce limbă se vorbește în Republica Moldova: româna sau moldoveneasca. Această este pusă în dezbatere, iar oamenii s-au împărțit în două tabere în privința limbii de stat pe care o vorbesc. Această întrebare are, de fapt, rădăcini cu mult mai ramificate. Taberele constau, de fapt, în cei ce își doresc alianță cu Europa și cei ce își doresc alianță cu occidentul. În istorie se înregistrează și probleme ce s-au soldat cu pierderi umane, cum ar fi Războiul de pe Nistru, care a fost condiționat de interesele Rusiei. Conflictul este considerat de multe din comunitățile internaționale ca și un conflict „înghețat”. Acesta nu a fost rezolvat nici până în zilele noastre, dar victimile acestui război sunt comemorate, iar oamenii încă mai țin minte fapta eroică și curajul celor de pe front. Principalele probleme ale realităţii de azi rămân a fi instabilitatea politică, corupţia mare şi monopolizarea pieţei interne, penetrate de înţelegerile de coluziune. Anume acestea, nerespectând principiile democraţiei şi ale transparenţei, dictează statului Republica Moldova, tarifele şi preţurile umflate, precum şi “dreptul” lor la îmbogăţirea personală fără frâu, luând şi ultima bucată de pîine de la concetăţenii lor. În 1990 a fost adoptată Declarația de Suzeranitate care poate fi considerată prima victorie importantă în lupta renașterii și eliberarea națională. Pe 27 aprilie 1991 a fost semnată Declarația de independență a Republicii Moldova. Determinându-și vectorul de dezvoltare, bazat pe valorile liberale ale culturii occidentale, a fost practic complet revizuit şi recreat întregul cadru normativ juridic. Concepţia de reformare a Republicii Moldova s-a realizat în acest cadru: liberalizarea preţurilor şi renunţarea la sistemul planificat de gestiune a economiei, concomitent, creându-se mecanismele necesare funcţionării economiei de piaţă – crearea sistemului bancar, instituirea pieţei de capital, introducerea monedei naţionale, crearea altor instituţii şi amplul proces privind producerea noului cadru juridic. Reînviind proprietatea privată, în Republica Moldova a fost efectuată privatizarea în masă a proprietăţii de stat, a fost introdusă şi pusă bine pe picioare valuta naţională - leul moldovenesc. Din starea permanent deficitară în toate, piaţa bunurilor şi serviciilor autohtone capătă forme din ce în ce mai civilizate. În pofida faptului că Republica Moldova se confruntă cu multe probleme dificile, care, iată, eclipseaza oarecum şi prezenta aniversare, statul nostru se mişcă, totuşi, înainte. Ne-am dori cu toţii ca această mişcare pe calea progresului, a bunăstrării să fie mai rapidă, mai energică şi mai hotărîtă, fără zig-zaguri care ne-ar arunca înapoi, iar pentru aceasta avem nevoie de două elemente-cheie: voinţă politică şi mobilizarea tuturor cetăţenilor Republicii Moldova în jurul Ideii Naţionale de aderare la Uniunea Europeană.