Nunta in cer

de Mircea Eliade
( caracterizarea personajelor principale )

Mavrodin
Cunoscut si apreciat romancier, in lumea buna a Bucurestiului, Mavrodin o intalneste pe
Ileana la o petrecere banală, în ziua de 8 ianuarie. Înca din primul moment, ea il fascineaza si il
subjuga. Iubirea pentru Ileana pare a anula eroului masculin toate experientele erotice trecute.
Fascinat de farmecul femeii, de inteligența ei discretă, Mavrodin este copleșit de o pasiune
mistuitoare.Cei doi se descopera pe ei însisi in acest proces erotic. Trecutul femeii iubite
rămâne însă un un mister pentru Mavrodin, ceea ce îl chinuie cumplit.Înrobit de pasiune și de
vraja femeii, el uită o vreme de scris și trăiește din plin sentimentul de iubire.
La început,cei doi îndrăgostiți încearcă să se izoleze de lumea din jur și călătoresc mult:
la Predeal , călătorie in care cei doi sunt "indragostiti pana la uitare,absenti la tot ce se petrece
sau se vorbeste" in jurul lor, prin țară, pe la mănăstiri, calatoria in Italia, cand devin "o
desavarsita pereche". Întorsi in Bucuresti, Mavrodin este ispitit de scris, fiind cuprins de
neliniste, "de nostalgie.
Atunci când femeia își dorește un copil, el încearcă să-și convingă iubita de faptul că
dragostea lor nu are nevoie de o asemenea implinire- printr-un copil-făcând apel la argumente
deopotrivă romantice și literare și dând dovadă de egoismul specific creatorului:”Noi nu suntem
o pereche din această lume...Destinul nostru nu se implinește aici pe pământ.Noi ne-am
cunoscut numai în dragoste.Dragostea e raiul nostru, dragostea fără fruct..” Mavrodin nu-și
poate asuma responsabilitatea unui copil, de aceea Ileana se sacrifică, avortează și îl părăsește
pentru a nu-i îngrădi libertatea de creație. Mavrodin scrie ,,Nuntă în cer” din nevoia de a cere
iertare femeii pe care o sacrificase.

Ileana
Este personajul feminin al primei parti a romanului. Ea ne este prezentata din
perspectiva sensibilitatii si subiectivitatii eroului-narator Mavrodin, care ii relateaza prietenului
sau, Hasnas, povestea sa de dragoste.
 Mavrodin o intalneste pe Ileana la o petrecere, aceasta fascinandu-l de la inceput: "ochii
nelamuriti si mari", "umezi, adanci, clatinati uneori de o lucire calda, feminina", parfumul
discret, de o puritate aproape ascetica, "forma" trupului, intuind o "femeie intreaga,
desavarsita, fara a mai simti nimic altceva", plenitudinea si desavarsirea primului dans,
adevarata iesire din contingent, stare de transfigurare si purificare, Ileana parandu-i lui
Mavrodin "alta, cu desavarsire alta".
La Predeal, cuplul prefera izolarea, Ileana devenind mai frumoasa: "Dragostea o facuse
parca si mai frumoasa: inflorise cu o magnifica, noua splendoare. Zveltetea ei uimitoare nu se
temea de nici un costum de sport, si imbracamintea ei sobra o deosebea parca si mai mult de
toate celelalte femei". In Italia, retrasi pe malul marii, Ileana si Mavrodin traiesc adevarate clipe
de gratie, rupti de realitate, traind doar unul pentru celalalt.
Numele personajelor feminine, Ileana-Lena, mentin ambiguitatea, avansand totodata
ideea ca cele doua experiente erotice sunt raportabile la aceeasi femeie, invaluita in mister.

Hasnas
In 1917, in timpul primului razboi mondial, Barbu Hasnas(student roman in Franta,
devenit ofiter in armata acestui stat) este trimis in Moldova, in cadrul misiunii militare franceze.
Prin aprilie, in timp ce calatorea cu trenul spre Iasi, Hasnas ocunoaste pe Lena, o tanara
de cincisprezece ani, disperata din pricina unei intamplari oarecum banale: matusa care o
insotea coborase intr-o gara si nu izbutise sa se intoarca la timp, lasandu-si nepoata singura.
Dintr-un impuls cavaleresc, Hasnas o ajuta sa coboare la destinatie, dand-o in grija unui
prieten (funtionar in gara); pe urma, prins in vartejul vietii de zi cu zi, tanarul uita de aceasta
intamplare.
Intr-o seara, prin 1924, in casa prietenei sale, Clody, Barbu Hasnas o reintalneste pe
Lena, devenita acum o tanara frumoasa si sobra, pe care gazda o prezinta drept “ultima
fecioara din secolul XIX.
In termenii relatiei sacru - profan, Hasnas il reprezinta pe cel de-al doilea; din aceasta
cauza, iubirea dintre el si Lena, nu poate consona cu armonia cosmica, totul petrecandu-se la
intamplare. Chiar si casatoria dintre cei doi (oficiata la Paris, in cadru restrans) este determinate
tot de hazard, fara ca mirele sa se gandeasca prea mult.
Intorsi in tara si-n lumea mondena a Bucurestiului, cei doi incep sa se instraineze:
orgoliosul sot se zbate intre, iubire, nefericire si indoiala, in timp ce Lena traieste “caderea” din
mit, in banalul cotidian: “pierduse incetul cu incetul ceea ce era mister, spontaneitate, fantezie
in faptura ei”. Asa trec trei ani, timp in care cuplul socotit a fi perfect nu poate ajunge la
implinire: “Imi dadeam si eu seama uneori ca am fi putut trai cu adevarat fericiti, ca totul ne
pregatise pentru asta, dar se intampla ceva, dincolo de noi si de dragostea noastra, care ne
facea sa suferim sis a cautam suferinta”.