Sunteți pe pagina 1din 76

ȘCOALA POSTLICEALĂ „HENRI COANDĂ” SIBIU

LUCRARE DE DIPLOMA
BOLI CU TRANSMITERE SEXUALĂ – ASPECTE ALE ÎNGRIJIRII MEDICALE

COORDONATOR ELEV

Cristea Loredana Bîgea Constantin

SIBIU 2021
CUPRINS

MOTIVAŢIA LUCRĂRII ................................................................................................................... 1


CAPITOLUL I. PARTEA GENERALĂ ............................................................................................. 2
1.1. Bolile cu transmitere sexuală ..................................................................................................... 2
1.2. Sifilisul....................................................................................................................................... 3
1.2.1. Generalităţi .......................................................................................................................... 3
1.2.2. Problematica sifilisului pe plan social ................................................................................. 4
1.2.3. Istoricul sifilisului ................................................................................................................ 5
1.2.4. Etiologie............................................................................................................................... 8
1.2.5. Epidemiologie .................................................................................................................... 11
1.2.6. Modul de transmitere ......................................................................................................... 13
1.2.7. Evoluţia şi standardizarea infecţiei sifilitice ...................................................................... 14
1.2.7.1. Incubaţia ..................................................................................................................... 15
1.2.7.2. Sifilisul primar............................................................................................................ 16
1.2.7.3. Sifilisul secundar ........................................................................................................ 17
1.2.7.4. Sifilisul latent ............................................................................................................. 20
1.2.7.5. Sifilisul terţiar............................................................................................................. 21
1.2.8. Metode de determinare şi cercetare a treponemelor .......................................................... 23
1.2.9. Particularităţi clinice .......................................................................................................... 23
1.2.10. Diagnostic ........................................................................................................................ 26
1.2.11. Tratamentul sifilisului...................................................................................................... 28
1.2.11.1. Tratamentul preventiv .............................................................................................. 28
1.2.11.2. Tratamentul curativ .................................................................................................. 29
1.2.12. Prevenţia .......................................................................................................................... 31
1.3. Rolul asistentului medical în îngrijirea pacienţilor cu sifilis ................................................... 33
1.3.1. Asistarea medicului în timpul examenului clinic al bolnavului. ....................................... 33
1.3.2. Explorarea paraclinică specifică afecţiunii ........................................................................ 34
1.3.3. Supravegherea funcţiilor vitale şi vegetative..................................................................... 35
1.3.4. Urmărirea funcţiilor vitale ale bolnavului ......................................................................... 36
1.3.5. Rolul asistentei medicale în administrarea medicamentelor indicate ................................ 37
CAPITOLUL II. PARTEA SPECIALĂ. ÎNGRIJIREA PACIENŢILOR CU SIFILIS .................... 39
CONCUZII ......................................................................................................................................... 52
BIBLIOGRAFIE ................................................................................................................................ 72

1
MOTIVAŢIA LUCRĂRII

Cu toţii contactăm diferite boli într-un moment sau altul al vieţii din cauza neglijenţei
noastre sau a altora: gripă, răceli, guturai, pojar, etc. Infecţiile cu transmitere sexuală, spre deosebire
de primele, reprezintă urmarea neglijenţei noastre. şi nu numai. Iniţial expresia „boală venerică”
desemna atât infecţia sifilitică, cât şi cea generică, considerate ca fiind o singură afecţiune. În timp s-
a dovedit că sunt două afecţiuni diferite şi s-au descoperit şi alte boli (peste 20) ce pot fi transmise
pe cale sexuală.
Infecţiile cu transmitere sexuală sunt cauzate de agenţi patogeni a căror transmitere se fac pe
cale directă, prin contact sexual, contact direct cu zona afectată sau prin fluidele infectate ale
corpului: sânge, spermă, secreţie vaginală.
Termenul desemnează afecţiunile infecţioase transmise, în principal, prin contact sexual
vaginal, oral, sau anal şi ale căror simptome se localizează în special în zona genitală. Spun că sunt
transmise, în principal, prin act sexual fiindcă pot fi transmise, dar într-o măsură mai mică şi pe alte
căi: contactul cu zona infectată, contactul cu obiecte infectate sau de la mamă la făt şi spun că
simptomele se localizează în special în zona genitală fiindcă pot fi localizate şi în alte zone, cum ar
fi bucală, gâtul, ochii.
Sifilisul, una dintre cele mai grave boli venerice, este o boală complexă cu evoluţie cronică şi
cu complicaţii foarte grave, mergând până la moarte. În trecut a făcut foarte multe victime, dar este
de preferat să nu se contacteze.
Îngrijirea medicală este o activitate efectuată de oameni pentru oameni. Cadrul medical îşi va
centra activitatea asupra consecinţelor stării de boală având ca scop restabilirea stării normale a
pacientului. Pentru acesta pacientul va fi ajutat să îşi regăsească modul normal de existenţă, cea ce
înseamnă că unii pacienţi vor fi capabili să se îngrijească complet pe sine însuşi, iar suportul medical
rămâne însă în cazul pacienţilor cronici.
Graţie lucrărilor Virginiei Henderson, care a descris necesităţile fundamentale ale omului, ca
bază a îngrijirilor putem realiza relaţia dintre cel îngrijit şi cel ce îngrijeşte. Pentru descrierea acestor
necesităţi este important să intrăm în relaţie cu persoana îngrijită.

1
CAPITOLUL I. PARTEA GENERALĂ

1.1. Bolile cu transmitere sexuală


Bolile cu transmitere sexuală sau bolile venerice sunt infecţii transmise prin contact sexual
(genital, oral sau anal) dar care pot fi transmise şi pe alte căi.
Printre mijloacele de transmitere ale acestor boli, în afara de contactul sexual, mai putem
aminti: contactul cu zona infectată, contactul cu obiecte infectate (ace, etc.) sau de la mamă la făt,
etc.
Aceste boli pot fi clasificate în două mari categorii:
A. Bolile cu transmitere sexuală majore, din care fac parte:
 sifilisul
 gonoreea sau blenoragia
 sancrul moale
 granulomul inghinal
 limfogranulomatoza inghinlă
B. Bolile cu transmitere sexuala minore, din care fac parte:
 uretritele negonococice (cele mai frecvente boli din aceasta categorie sunt provocate de
chlamydii, mycoplasme, candida albicand, tricomonas vaginalis)
 tricomonaza urogenitală
 candidozele urogenitale
 herpesul genital
 vegetaţiile veneriene
 molluscum contagiosum
 scabia
 pediculoza
 unele forme de hepatită virală.
În ultimul deceniu, infecţia cu HIV, cea mai periculoasă infecţie, alături de sifilis, a provocat
epidemii fără precedent.
Exprimările clinice ale bolilor cu transmitere sexuală apar mai ales în regiunea genitală, dar
pot fi întâlnite şi la nivelul cavităţii orale, pe tegument sau la nivelul ochilor - conjunctival.
În zona genitală, simptomele se manifestă prin secreţii neobişnuite, dureri în zona pelviană,
arsuri, prurit, senzaţie de iritaţie, dureri în timpul actului sexual (dispareunie) sau la urinare

2
(disurie). Prezenţa tuturor acestor simptome nu este obligatorie - unele dintre ele dispărând de la
sine, deşi infecţia rămâne în organism până la tratare sau cronicizare.
Primul pas în tratarea bolilor cu transmitere sexuală este consultul medical şi diagnosticarea
corectă. Nu este recomandat tratamentul empiric sau ca urmare a consultării altor surse de informare
neoficiale, care pot fi, de cele mai multe ori, incorecte. Medicul căruia trebuie să i se adreseze
pacientul, poate fi medicul de familie care va îndruma pacientul la un specialist în boli dermato-
venerice; acesta, la rândul sau, pe baza examinării clinice şi a rezultatelor investigaţiilor paraclinice
va recomanda tratamentul corespunzător.
Acest tratament trebuie continuat pe toata perioada recomandată, chiar dacă simptomele
dispar, iar actul sexual poate fi reluat după 3 zile de la încetarea tratamentului în conformitate cu
recomandările medicului specialist.
Riscul de infectare in cazul bolilor cu transmitere sexuala, în speţă - sifilis - este cu atât mai
mare cu cât numărul partenerilor sexuali este mai mare.

1.2. Sifilisul
Sifilisul este o boală / infecţie cu transmitere sexuală, care netratată poate produce
complicaţii majore. Infecţia are perioade alternative de activitate şi inactivitate (perioade de latenţă).
Simptomele apar în timpul perioadelor de activitate; în perioadele de latenţă nu există nici un
simptom, cu toate ca infecţia este prezentă în organism. Oricine vine în contact cu o persoană
infectată cu sifilis se poate îmbolnăvi. Nu este necesar contactul sexual pentru a fi transmisă infecţia,
aceasta se poate realiza şi prin simplul contact cu gura, rectul sau organele genitale ale unei persoane
infectate.

1.2.1. Generalităţi
Sifilisul este o infecţie determinată de Treponema pallidum subspeciile pallidum, transmisă
de obicei sexual şi caracterizată prin episoade de boală activă alternând cu perioade de latenţă. După
o perioadă de incubaţie în medie de trei săptămâni, apare o leziune primară, care este adesea
asociată cu limfadenopatie regională. Leziunea primară va apărea la locul inoculării, persistă între 2
şi 6 săptămâni, după care se va vindeca spontan. Treponema pallidum poate fi pusă în evidenţă, în
acest moment, în materialul biologic prelevat din leziunea sifilitică.
Stadiul secundar bacteriemic este asociat cu leziuni mucocutanate generalizate şi
limfadenopatie generalizată, urmat de o perioadă latentă de infecţie subclinică, cu o durată de mai

3
mulţi ani.
În aproape o treime din cazurile netratate, stadiul terţiar este caracterizat prin leziuni
mucocutanate distructive progresive, musculoscheletice sau parenchimatoase, aortita sau boala
simptomatică a sistemului nervos central.

1.2.2. Problematica sifilisului pe plan social


Tratatele de specialitate dermato-venerologică arată că, în ultimii ani, pe plan mondial s-a
înregistrat o creştere importantă a îmbolnăvirilor prin sifilis, acest fapt constatându-se şi din
statisticile întocmite anual de Ministerul Sănătăţii, fapt care determina lumea medicală să tragă un
serios semnal de alarmă asupra importantei prevenirii imbolnavirilor si a tratamentului corect al
acestei boli.
Caracteristicile manifestării sifilisului cât şi urmările pe care le poate avea boala asupra
individului şi a urmaşilor săi se impun a fi cunoscute de o masă cât mai largă a populaţiei, astfel
încât tratarea afecţiunii să se facă în timp util, înainte de ajungerea ei în stadiul cronic.
Fiind cunoscută ca una dintre bolile venerice de cea mai mare gravitate, sifilisul trebuie
analizat atât sub aspectul impactului social pe care-l produce, cât şi din punctul de vedere al afectării
individuale a celor infectaţi.
Pe plan social, trebuie să se ştie că sifilisul are o contagiozitate maximă, în special în
perioada manifestărilor primare şi secundare. În aceste faze, transmiterea de la o persoană infectată
se face prin lichidul spermatic şi sânge. Din punct de vedere individual, sifilisul se transmite
congenital, de la mama infectată la făt, ipotecând astfel sănătatea generaţiilor viitoare. În perioada
postnatală, chiar şi laptele matern este contagios.
Referitor la posibilitatea de contaminare neveneriana, se precizează ca aceasta este foarte
rară, bacteria fiind fragilă în mediul aerob.
În cazul femeilor care doresc să dea naştere unui copil este imperios necesară efectuarea
prealabilă a unui control de specialitate, inclusiv prin analize de laborator, pentru depistarea
eventualei infecţii existente în organism. Acest fapt se impune deoarece mama constituie principala
şi cea mai gravă sursă de îmbolnăvire a fătului.
Sifilisul congenital este cu atât mai grav pentru copil cu cât se poate manifesta mai târziu.
Fiind transmis prin intermediul circulaţiei placentare, începând cu luna a IV-a de sarcina, sifilisul
poate afecta fătul, provocând avorturi spontane după luna a V-a sau afectarea fătului sau sugarului.
Acesta se poate naşte prematur sau la termen cu grave afecţiuni conjunctivale, care pot determina

4
chiar orbirea copilului. În cazul manifestărilor precoce, sifilisul poate produce leziuni specifice în
primii doi ani de viaţă.
Dintre sechele de sifilis congenital amintim: rinita mucopurulentă, insuficienţa creşterii,
rinita, limfadenopatie, icter, anemie, hepatosplenomegalie, nefroza, meningita, erupţie similară celei
din sifilis secundar la adult, dar care poate fi de asemenea buloasă sau veziculară. La copii: incisivi
Hutchinson (cu incizura semilunară), deformări ale tibiei (convexitate anterioară marcată), boala
Charcot, surditate, cheratita interstiţial.
În cazul manifestărilor precoce, sifilisul poate produce leziuni specifice în primii doi ani de
viaţă. Sifilisul tardiv se manifestă abia după vârsta de 2-5 ani, sau chiar în copilărie ori pubertate.
În ultimii ani, foarte rar au mai apărut manifestări agravate ale sifilisului, însă curba
ascendentă a incidentei acestei boli impune o profilaxie crescută, atât socială cât şi individuală.
Principala cale de tratament este cea cu antibiotice. Însă, auto-tratamentul la care recurg
deseori bolnavii, prin chimioterapice inadecvate, doze sau durată insuficientă a medicaţiei, a
determinat apariţia rezistentei la penicilinele uzuale.
Sifilisul este o boala tratabilă, medicamentele nefiind costisitoare, însă tratamentul este de
durată. Vindecarea definitivă a leziunilor produse de sifilis este posibilă, însă tratamentul trebuie
urmat de controale serologice la interval de 3 luni pe o durată care variază în funcţie de stadiul
evolutiv al bolii.
În final, se poate ajunge cu certitudine ca un individ care a avut sifilis, să procreeze copii
sănătoşi.

1.2.3. Istoric
Nu întâmplător sifilisul este printre cele mai negate boli din lume . A dus şi încă mai duce
stigmatizare din partea cunoscuţilor şi nu numai. Cazul nu este însă unul singular. La fel a făcut şi
ciuma sau lepra, la fel face şi SIDA în zilele noastre.
Tindem să ocolim o persoana infectată de sifilis sau SIDA deşi ştim că acestea nu se transmit
prin aer, simpla atingere a mâinilor, mâncare. Şi aşa dispare şi ultima fărâmă de sprijin moral pentru
acea persoană, în majoritatea cazurilor complet nevinovată de contactarea agentului patogen.
Bineînţeles că sifilisul are o fascinaţie aparte, deoarece modul de transmitere, sexual, sugerează că
bolnavul s-a făcut vinovat de câteva lucruri ruşinoase.
De-a lungul a cinci secole de la apariţia acestei boli în Europa, adusă de marinarii lui
Cristofor Columb din Haiti, aceasta a purtat mai multe denumiri: boala napolitană, denumire dată de

5
francezi după contaminarea ostaşilor de la Napoli, malum francorum, malo galico, ciuma veneriană
sau denumiri inspirate de naţionalitatea femeii de la care s-a contactat boala.
J. de Bethancourt denumeşte boala cu termenul de lues venera (lues = plagă). În jurul anului
1530 medicul italian G. Francastro înlocuieşte termenul cu denumirea de sifilis. Considerată la
început ca fiind rezultatul desfrâului, boala a fost neglijată. Din aceste considerente nu a existat un
tratament corect al acestei boli. Astfel ca in acea perioada, mercurul, lemnul de gaiac, preparatele
din plante erau principalele mijloace terapeutice folosite.
Richard Hughes, în 1838, deosebeşte sifilisul de blenoragie (gonoree), făcând şi o descriere
precisă a bolii. Fournier descrie evoluţia, pe perioade a sifilisului; în 1905 Fr. Schaudin şi E.
Hoffman stabilesc agentul patogen al sifilisului - Treponema pallidum, iar Wasserman descoperă
reacţia serologică. La scurt timp, în 1910 apare tratamentul sifilisului: arsenicul şi bismutul, iar în
1943 penicilina.
Dezbaterea asupra originii bolii are două tabere: şcoala europeană care susţine că boala
există printre băştinaşii americani şi a fost transmisă de femeile lor marinarilor lui Columb, care au
adus-o în Spania, de unde ulterior s-a răspândit în toată Europa, şi şcoala americană care susţine că
boala a existat înainte pe continentul european, dar a trecut nebăgată de seama sau a fost
diagnosticată greşit, iar oamenii lui Columb au dus boala în „Lumea Nouă”.
În momentul actual este general acceptat de către istorici şi antropologică sifilisul a fost
prezent în rândul popoarelor indigene din America, cu mult timp înainte ca europenii să descopere
„Lumea Nouă”. În urma cercetării oaselor fosilizate ale unui urs ce a trăit în Indiana în urmă cu
11.500 de ani, s-au găsit găuri minuscule şi mici protuberanţe identice cu cele regăsite şi în cazul
victimelor de sifilis.
Există unele dovezi că boala exista în Imperiul Otoman în Antichitate, fiind etichetată în
mod eronat lepra sexuală. De altfel, se bănuieşte că multe cazuri de sifilis au fost diagnosticate ca
fiind lepră. Au fost descoperite câteva schelete în Pompei, Italia, care prezentau nişte leziuni
asemănătoare celor cauzate de sifilisul congenital. Unii cercetători cred că simptomele au fost
descrise de Hipocrate în lucrările lui.
Deoarece agentul etiologic al sifilisului este aproape identic cu agentul patogen ce provoacă
framboesia (boală infecţioasă endemica de origine subsahariană, produsa de Treponema pertenue, ce
provoacă leziuni cutanate), este posibil ca originea lui să fie în Africa, la fel cum probabil este şi
cazul virusului HIV, de unde ulterior s-a răspândit atât în America (prin indigenii Indiilor de Vest),
cât şi în Europa (prin intermediul negustorilor şi al sclavilor).

6
Cert este că după călătoriile lui Columb, boala s-a răspândit în toată Europa, într-o formă
extrem de virulentă. Datorită faptului că bacteria care provoacă boala a fost într-un mediu nou şi a
întâlnit gazde cu imunitate scăzută, mortalitatea a ajuns să fie extrem de ridicată. Practic, a fost
reversul medaliei faţă de răspândirea variolei în Lumea Nouă de către oamenii lui Cortez, boală care
a decimat aproape complet populaţia băştinaşă. Pandemia a început în 1494 când regele Carol al
VIII-lea, după asediul oraşului Napoli, şi-a destrămat armata de 30.000 de soldaţi. Aceştia s-au
răspândit practic în toată Europa, trăind aceeaşi viaţă libertină din punct de vedere sexual, cu care
fuseseră obişnuiţi în timpul campaniilor. Însuşi Carol a murit de sifilis virulent 3 ani mai târziu, la
vârsta de 28 de ani.
Faptul că nu a existat încă un leac a făcut ca persoanele infectate să fie izolate, fiind trimise
în leprozerii, deşi adesea bolnavii de lepră refuzau să fie asociaţi cu sifiliticii, considerându-i
purtători ai unui stigmat mai ruşinos decât al lor. Astfel încât au apărut casele de sifilitici, aşa-
numitele Blatternhausen. În Paris, de exemplu, se estima că o treime din populaţie era infectată.
Singura măsură preventivă era, bineînţeles în afară de abstinenţă, folosirea unui prezervativ, dar
variantele timpurii ale acestuia nu prezentau absolut nici o garanţie, mai ales că de multe ori erau
refolosite până se rupeau sau uneori nu erau nici măcar spălate după folosire. În mod logic, sexul a
devenit o acţiune temută, lucru de care biserica a profitat la maxim, argumentând că boala este
pedeapsa lui Dumnezeu pentru păcatele trupeşti.
Primul leac a fost găsit din întâmplare de medicii de duminică, şarlatani care storceau bani de
la pacienţi, administrându-le tratamente fictive, din toate ierburile şi alifiile pe care le aveau în
arsenal. Aceştia au observat că dădea rezultate tratamentul cu mercur folosit pe atunci la vindecarea
râiei. Acesta era administrat oral, direct pe piele sau prin injectare. Într-una din metode, pacientul
era scufundat într-un butoi ce conţinea o sulfura de mercur toxică. Acesta era încălzit până la cea
mai ridicată temperatură suportată de pacient pentru ca, astfel tratamentul să pătrundă în toate
leziunile. Şedinţele erau lungi şi frecvente până când mercurul ucidea, fie sifilisul singur, fie sifilisul
cu tot cu pacient. Tratamentul cu mercur a dat naştere unei zicale foarte celebre în epoca noastră: „O
noapte în braţele lui Venus, duce la o viaţă întreagă în braţele lui Mercur”.
Primul antibiotic folosit pentru vindecarea sifilisului a fost dezvoltat de abia în anul 1908 de
către Sahachiro Hata. După primul secol de luptă, bacteria a scăzut în eficienţă, dar după cum ştim
foarte bine, nu a dispărut nici în zilele noastre. La momentul apariţiei a reuşit, practic, să schimbe
atitudinea întregii generaţii faţă de sex, ducând practic la sfârşitul unei epoci libertine din acest
punct de vedere.

7
1.2.4. Etiologie
Sifilisul este o infecţie contagioasă sistemică produsă de Treponema pallidum, omul fiind
singura gazdă naturală.
Descoperirea Treponemei pallidum în materialul sifilitic, a fost făcută de Schaudinn şi
Hoffman în anul 1905. Treponema pallidum este unul dintre numeroasele microorganisme în formă
de spirală care se autopropulsează prin răsucirea în jurul axei longitudinale proprii.
Spirochetele includ trei genuri care sunt patogene pentru om şi pentru o varietate de animale:
 Leptospira, care determină leptospiroza umană
 Borrelia inclusiv Borrelia recurrentis şi Borrelia vicentii care determină febra recurenta şi
respectiv angina Vicent şi Borrelia
 Borrelia Burgdorferi, agentul cauzal al bolii Lyme.
Alte specii de treponeme sunt întâlnite în cavitatea bucala, mucoasa genitală şi tubul
digestiv, dar nu au un rol patogen dovedit. Aceste spirochete pot fi confundate cu Treponema
pallidum la examinarea în câmp întunecat.
Agentul infecţios este achiziţionat de obicei în cursul activităţii sexuale, prin contactul cu
leziunile sifilitice de pe mucoase sau arii cutanate deschise.
Mai rar, infecţia poate fi transmisă şi prin contactul non-sexual, cu leziunile infecţioase de
sifilis sau prin expunere la fluide biologice.
Gravidele infectate cu Treponema pallidum pot transmite infecţia fătului pe cale
transplacentară.
Există patru specii patogene pentru om în cadrul genului Treponema:
 Treponema pallidum, subspecia pallidum, agentul etiologic al sifilisului venerian
 Treponema pallidum, subspecia endemicum, agentul etiologic al sifilisului nevenerian
 Treponema pallidum, subspecia pertenue, agentul etiologic al pianului
 Treponema carateum, agentul etiologic al pintei.
Ultimele trei specii nu circula pe teritoriul naţional, fiind endemice în zonele tropicale. Deşii
tablourile clinice sunt diferite, cele patru specii sunt identice din punct de vedere morfologic,
antigenic, biochimic şi genomic (secvenţiere ADN).
Testele serologice pentru sifilis sunt uniform reactive şi pentru celelalte trei afecţiuni. Nici
una dintre cele patru specii nu este cultivabilă.
Treponema pallidum posedă receptori pentru fibronectina intra şi extra-vasculară, care îi
mediază aderarea la pereţii interni sau externi ai vaselor. Odată aderate, cu ajutorul unor enzime de

8
tip mucopolizaharidoză şi hialuronidază, situate mai ales la extremităţi, pot disemina din sectorul
tisular în cel vascular şi invers.
Treponema pallidum manifestă tropism maxim pentru ţesuturile bogate în colagen, unde se
multiplică cu predilecţie, producând distrugeri celulare prin acţiunea directă a porinelor şi enzimelor
de tip hemolizine sau prin pătrunderea activă intracelulară.
În sifilisul dobândit sau congenital, leziunile histologice fundamentale,sunt vasculita şi
consecinţele ei, necroza şi fibroza.
Recent, o Treponema orală nouă a fost descrisă de Riviere şi colaboratorii săi. Acest
microorganism este foarte asemănător cu Treponema pallidum din punct de vedere antigenic şi este
semnificativ asociat cu periodontita şi gingivita acută necrozată ulcerativă.
Structura.
Treponema pallidum este un bacil spiral cu lungime de 5 - 20 microni şi grosime de 0,1 - 2
microni. Are 8 - 14 spirale egale, regulate, cu o amplitudine de 0,2 – 0,3 microni şi o distanţă între
ele de 1,1 microni, caracteristică care se menţine şi după fixare.

Figura 1.1. Treponema pallidum – microscopie electronică


Treponema pallidum nu este vizibilă la examenul microscopic obişnuit,dar poate fi observată
prin ultramicroscopie şi microscopie electronică. Aceasta din urmă permite evidenţierea elementelor
structurale principale:
 Protoplastul
 filamentul axial
 peretele celular
Protoplastul este înconjurat de o membrană citoplasmatică cu rol de bariera osmotică,

9
esenţială pentru metabolismul celular.
Filamentul axial este format din 6 - 8 fibre elastice răsucite în jurul protoplastului, fiind
responsabil de forma helicoidală a treponemei.
Peretele celular conţine diferite proteine imunogene şi este alcătuit la rândul lui din trei
straturi. Cel mai important este stratul intern compus din peptidoglicani care alcătuiesc un
microschelet cu rol de menţinere a formei şi protecţiei a citoplasmei faţă de agresiunile fizice.
Treponema pallidum este înconjurată de un strat extern amorf format din mucopolizaharide,
care protejează împotriva fagocitozei.
Şase endoflageli se mişcă în jurul corpului celular în spaţiul dintre peretele celular intern şi
membrana externă, aceştia putând fi elementele responsabile pentru motilitate.
Metabolism şi cultivare
Treponema pallidum este un organism facultativ anaerob. Are capacitate de a metaboliza
glucoza şi piruvatul şi posedă sistemul citocromic. În condiţii optime, în vitro, replicarea se produce
prin fisiune, la interval de 30 - 33 ore. Este sensibilă la temperaturi mai mari de 38oC ceea ce explică
eficacitatea piretoterapiei utilizată înaintea descoperirii penicilinei.
Tulpinile virulente nu pot fi cultivate în vitro, ci numai prin inocularea în testicule de iepure.
Acesta dezvoltă orhită şi treponemele pot fi recoltate după 6-10 zile de la inoculare.
Incapacitatea de a cultiva treponeme patogene în vitro, a stânjenit analiza antigenelor
treponemice. Încercările de a induce imunitatea la sifilis prin vaccinare nu sunt foarte promiţătoare,
deşii injectarea repetată a iepurilor cu tulpini mobile iradiate cu Raze Gamma a conferit imunitatea
la o inoculare ulterioară.
Membrana externă a Treponemei pallidum conţine puţine proteine membranare integrale şi
nici un antigen de suprafaţă nu a fost definitiv identificat. Multe dintre antigenele majore sunt
lipoproteine asociate probabil prin intermediul cozilor lipidice cu membrană internă, proiectându-se
în spaţiul periplasmatic. Nici unul dintre aceste antigene identificate nu s-a dovedit a induce
imunitate protectoare.
Până când un vaccin practic şi eficient va fi realizat, prevenirea sifilisului va depinde de
folosirea prezervativelor şi de detectarea şi tratarea cazurilor de îmbolnăvire.
Evidenţiere
Evidenţierea treponemelor se realizează prin mai multe etape:
 ultramicroscopia: microscopia în câmp întunecat. Se examinează serozitatea leziunilor sau
aspirantul de la nivelul ganglionilor limfatici vaginali. Treponemele apar albe, strălucitoare,

10
cu mişcările lor caracteristice. Leziunile sifilitice care se pretează optim la acest simplu şi
expeditiv diagnostic microbiologic sunt: sancrul primar, papulele secundare cutaneo-
mucoase erodate, comdiloamele late, eroziunile secundare bucale şi mult mai puţin gomele şi
tuberculii terţiari exulceraţi
 coloraţia Giemsa - treponemele au culoare roşie - palidă pe fronturi (metoda Fontana-
Tribondeau) sau pe secţiuni histologice (metoda Levaditti)
 impregnare argentică: treponemele apar negre pe fond gălbui
 coloraţia cu roşu de Congo: treponemele apar albe, refringente pe fond roşu
 coloraţia cu tuş de China: treponemele apar albe, refringente pe fond negru
Mobilitate
Mobilitatea treponemica este caracteristică şi are importanţă diagnostică. Se pot identifica
trei tipuri de mişcări:
 De lateralitate cu caracter de pendulare
 helicoidala, de înşurubare sau tirbuşon
 de translaţie sedimentară asemănătoare cu serpentine sau cu mişcările omizilor.

1.2.5. Epidemiologie
Aproape toate cazurile de sifilis sunt contractate prin contact sexual, datorită unor leziuni
infectate (şancrul, leziunea mucoasei, erupţia pielii sau condiloame late). Modalităţi mai puţin
frecvente de transmitere, includ contactul personal non-sexual şi infecţia intrauterină sau
transplacentară sau posttransfuzională.
Numărul total de cazuri raportate anual în SUA a scăzut constant de la 575.593 cazuri în
1943, la 64.621 cazuri în 1987, o scădere de 88%, dar a crescut apoi la 134.255 în anul 1990.
Comparativ, numărul cazurilor de sifilis în România în 1990, era de 5375, conform
Ministerului Sănătăţii şi al Familiei.
Numărul cazurilor noi de infecţie sifilitică a atins un vârf în 1947 şi apoi a scăzut la
aproximativ 6.000 în 1956, de atunci a existat mai degrabă o creştere constantă a sifilisului infecţios,
punctat de 4 cicluri de până la 10 ani, fiecare cu o creştere rapidă şi scădere a incidenţei cu vârfuri în
1965, 1975, 1982 şi 1990. Din 1990, numărul cazurilor de infecţie sifilitică raportate a scăzut din
nou cu mai mult de 50%. În 1994 erau raportate la 20.627 de cazuri de sifilis primar şi secundar, şi
32.012 cazuri de sifilis latent timpuriu.
Populaţia cu cel mai înalt risc de contaminare s-a modificat între 1977 şi 1982; aproximativ

11
jumătate dintre toţi pacienţii cu sifilis precoce din SUA erau bărbaţi homosexuali sau bisexuali. În
mare parte, datorită modificării practicilor sexuale în această populaţie din cauza epidemiilor de
SIDA, proporţia cazurilor de sifilis primar ce afectează bărbaţii homosexuali sau bisexuali a scăzut.
Epidemia curentă de sifilis apare predominant la homosexuali negri, bărbaţi şi femei, mai
ales în zonele urbane, unde infecţia sifilitică este corelată semnificativ cu prostituţia.
Vârful de incidenţă al sifilisului apare în grupa de vârstă 15 - 34 ani. Incidenţa raportată a
sifilisului este mult mai mare la negrii decât la alte grupe etnice, şi în mediul urban este mai mare
decât în mediul rural.
Incidenţa sifilisului congenital o urmează cu aproximaţie pe cea a sifilisului infecţios la
femei. Creşterea dramatică a incidenţei sifilisului primar şi secundar la femei în anul 1986 până în
anul 1990 a determinat o creştere proporţională a numărului de sugari născuţi cu sifilis congenital,
până la 3.275 copii în 1991. Este important de remarcat totuşi, că definiţia de caz pentru sifilisul
congenital a fost lărgită în 1989 şi acum include toţi copiii vii sau nou născuţi din femei cu sifilis
netratat sau tratat incorect la naştere.
Aproximativ 1 din 2 indivizi care sunt contacţi sexuali ai persoanelor cu sifilis devin
seropozitivi. Mulţi dintre contacţii sexuali au deja manifestări vizibile de sifilis la prima consultaţie
şi aproximativ 30% dintre contacţii aparent neinfectaţi, examinaţi în primele 30 de zile de la
expunere, sunt de fapt în stadiul de incubaţie şi vor dezvolta infecţia sifilitică dacă nu sunt trataţi.
Din această cauză, identificarea şi tratarea epidemiologică a tuturor contacţilor sexuali expuşi recent
a devenit un aspect important al controlului sifilisului. Este de asemenea importantă, identificarea
persoanelor infectate, prin testarea femeilor gravide, a celor ce se internează în spital, a recruţilor
militari şi a persoanelor controlate în cabinete medicale.
Aceasta infecţie afectează între 700.000 şi 1,6 milioane de sarcini pe an, rezultând avorturi
spontane, născuţi morţi şi sifilis congenital.
În SUA rata de sifilis, începând cu anul 2007, a fost de 6 ori mai mare la bărbaţi decât la
femei, în timp ce în anul 1997 rata de sifilis a fost aproape egală, afro-americanii reprezentând
majoritate în ambele cazuri în 2010.
Sifilisul a fost frecvent în Europa în secolele XVIII si XIX. În lumea dezvoltată din timpul
secolului al XX-lea, infecţia sifilitică a scăzut rapid, ca urmare a utilizării pe scară largă a
antibioticelor, până în anii 1980 - 1990. Începând cu anul 2000, ratele de sifilis au fost în creştere şi
în SUA, Canada, Marea Britanie, Australia şi Europa, în primul rând la bărbaţii homosexuali. Rata
de sifilis în rândul femeilor americane, a rămas stabilă în această perioadă. Şi în rândul femeilor din

12
Marea Britanie rata a crescut dar mai puţin decât în rândul bărbaţilor.
Rate crescute în rândul heterosexualilor au avut loc în China, Rusia,începând cu anii 1990.
Acest lucru a fost atribuit la practicile sexuale nesigure,cum ar fi prostituţia.
Netratat, acesta are o mortalitate de 8 – 58%, cu o rată de deces mai mare la bărbaţi.
Comparativ cu alte ţări, în România cazurile de sifilis au scăzut de la 12.000 de cazuri în
2002 la 2.209 în 2011, dar rămâne o preocupare şi anume aceea ca în continuare se înregistrează un
număr important de cazuri la populaţia activă sexual.
Numărul cel mai mare de cazuri se înregistrează la grupa de vârsta 15 - 45 de ani ajungând la
un maxim de 30 de cazuri la 100 000 de locuitori la aceasta grupă.

1.2.6. Modul de transmitere


Transmiterea infecţiei se realizează de obicei în timpul contactului sexual vaginal, anal sau
oral. Bacteria care determină sifilisul este transmisă de la o persoană la alta prin contactul direct cu:
 leziunea deschisă (sancru) care apare în timpul stadiului primar
 membrane mucoase sau alte tipuri de leziuni, care apar în timpul stadiului secundar şi uneori
în cadrul sifilisului latent.
Leziunile apar de obicei la nivelul organelor genitale externe, vaginului, anusului sau
rectului. Leziunile pot uneori apare pe buze sau în jurul buzelor. Bacteria pătrunde în organism, de
obicei transmucos, cel mai frecvent prin cele din jurul organelor genitale şi căilor urinare. Rareori
bacteria pătrunde în organism prin soluţii de continuitate ale tegumentelor, cum sunt de exemplu
plăgile, sau prin sărut, dacă persoana infectată are o leziune la nivelul cavităţii bucale sau buzelor.
Sifilisul se mai poate transmite şi prin folosirea unui ac anterior folosit pentru / de către o
persoană infectată.
O altă cale de transmitere este prin transfuziile de sânge, dar aceasta cale este foarte rar
întâlnită, deoarece sângele recoltat pentru transfuzii este testat pentru bolile cu transmitere sexuală şi
bacteria care produce sifilisul nu rezistă mai mult de 24-48 de ore în condiţiile în care sângele este
stocat pentru transfuzii.
În cazul femeilor gravide şi infectate cu sifilis, bacteria poate traversa placenta şi poate
infecta fătul în orice moment al sarcinii sau al naşterii.
Sifilisul nu se transmite prin contactul întâmplător cu scaunele de toaletă, clanţele uşilor, prin apa
din piscine, căzi de baie, prin haine sau prin veselă. O infecţie cu Treponema pallidum în trecut, nu
oferă protecţie (imunitate) individului pentru o nouă infecţie, deşi, în rare cazuri, poate apare o

13
rezistenţă faţă de boala care protejează individul faţă de o nouă infecţie.

1.2.7. Evoluţia şi standardizarea infecţiei sifilitice


Evoluţia bolii parcurge patru etape:
Sifilisul primar începe să se exprime după o perioada de incubaţie de aproximativ 21 de zile
şi durează între 4 şi 8 săptămâni, până la apariţia primelor semne şi simptome. Principalul semn este
apariţia şancrului sifilitic (leziune frecvent superficială, unică, rotundă, de culoare roşie, care nu are
secreţii, şi nu doare), împreună cu adenopatia satelită.

Figura 1.2. Sifilis primar


Cel mai frecvent, este localizat la nivel genital, dar poate apărea şi în zona buzelor,
amigdalelor, limbii, sânilor sau a degetelor. La bărbaţi se observă mult mai uşor, decât la femei unde
leziunile pot fi ascunse şi în zona colului uterin. Adenopatia satelită este reprezentată de creşterea în
volum a ganglionilor de la nivel inghinal. Aceştia sunt duri, nedureroşi şi se mişcă uşor când sunt
palpaţi. Apar la aproximativ o săptămâna după sancrul sifilitic.
Sifilisul secundar este cea de-a doua perioadă de evoluţie a bolii şi se declanşează în lipsa
tratamentului corespunzător, pe bază de antibiotice. Acum apar leziuni sub formă de pete mici,
rotunde, rozalii, slab delimitate, care împânzesc corpul şi partea superioară a braţelor şi a coapselor,
nefiind însă însoţite de mâncărime ca într-o alergie. Alte leziuni sunt ulceraţiile la nivelul gurii,
mucoasei genitale şi anale. Toate acestea pot fi însoţite de febră, scădere în greutate, migrene, dureri
de oase, articulaţii şi muşchi.

14
Figura 1.3. Sifilis secundar
Sifilisul latent este o perioadă lipsită de orice manifestare, dar în care agentul infecţios există
în organism şi se poate transmite.
Sifilisul terţiar este ceea ce se manifestă după acalmia celui latent şi poate dura între 2 şi 30
de ani. Apar la nivelul pielii numeroşi noduli duri, nedureroşi, de culoare roşie, grupaţi, cuprinzând
cu predilecţie faţa, spatele şi membrele. Mai pot apărea noduli şi la nivelul limbii, mucoasei bucale,
buzelor şi apoi pe organele interne: inimă, ficat, splină, oase şi, cel mai important, pe creier,
determinând chiar demenţa.

Figura 1.3. Sifilis terţiar


1.2.7.1. Incubaţia
Perioada de incubaţie este perioada dintre expunerea la infecţie şi momentul în care apar
simptomele. O leziune a pielii numita sancru, este primul semn al sifilisului. Sancrul apare într-un
interval de 10 - 90 de zile de la momentul infecţiei, de obicei intervalul fiind de 21 de zile.
O persoană cu sifilis poate transmite boala partenerilor, atunci când sunt prezente leziunile
primare sau secundare. Persoana infectată poate să fie contagioasă intermitent ani de zile şi este
întotdeauna contagioasă când sunt prezente leziuni deschise sau erupţii cauzate de sifilis.

15
1.2.7.2. Sifilisul primar
Se caracterizează prin prezenţa sifilomului şi a adenopatiei luetice satelite.
Sifilomul apare la locul de penetrare a treponemelor, după aproximativ 21 zile de la contactul
infectant. Debutează cu o maculă eritematoasă, care în evoluţie devine rapid papulă inflamatorie şi
se erodează central dar se poate vindeca spontan.
Recurentele sifilomului sunt rare şi se numesc şancre redux.
Clasic, sifilomul are următoarele caractere: eroziune rotund-ovulară cu diametrul de 1 - 2
cm, bine delimitată, cu contur regulat, ale cărei margini se pierd în ţesutul sănătos din jur. Suprafaţa
este netedă, curată, de aspect cărnos,acoperită de o secreţie clară, bogată în spirochete, dând
impresia de lăcuit. Uneori se observă secreţii pseudo-membranoase cenuşiu-gălbui sau o crustă
hematică. Este nedureros şi neinflamator (devine dureros numai dacă se suprainfectează sau este
traumatizat).
Baza sifilomului este indurată: induraţia apare la 4 - 5 zile de la debutul leziunii şi persistă 2
- 3 luni după epitelizarea ei, ceea ce permite un diagnostic retrospectiv.
Din punct de vedere al localizării, şancrele pot fi:
 genitale (90% din cazuri) - zonele de elecţie la bărbaţi sunt glandul, şanţul balano-prepuţial
(leziunile cu această localizare produc sifilomul în balama), prepuţul, teaca penisului. Uneori
poate afecta uretra, determinând un aspect de uretrita negonococică. Alteori poate conduce la
fimoză inflamatorie ca singura manifestare clinică decelabilă. La femei, afectează în ordine:
labiile,vaginul, uretra, perineul, cervixul. Sifiloamele cu aceste localizări pot rămâne
nedecelate
 extragenitale - apariţia lor este determinată de cele mai multe ori de contactele sexuale orale
şi anale. Afectează: regiunea cefalică (buze, limbă, amigdale, peribucal), regiunea
mamelonară, toracele şi abdomenul, extremităţile, regiunea ano-rectală (sifilomul rectal
trebuie avut în vedere la orice pacient cu dureri rectale, scaune sangvinolente, fisuri sau
ulceraţii anale).
După număr, şancrele pot fi: unice sau multiple (simultane, prin inoculări multiple în cadrul
aceluiaşi contact sau succesive, ca urmare a unor contacte infectante multiple). Dimensiunile
şancrelor sunt foarte variabile de la câţiva mm (şancru pitic) la 4 - 5 cm (şancru gigant).
După profunzime se descriu forme papulo-erozive, ulcerate (ulceraţie largă, profundă, care
se epitelizează cu cicatrice), penetrante (lasă cicatrici mutilante), gangrenoase (în producerea lor
sunt incriminate infecţii asociate cu alţi germeni, în special anaerobi).

16
Luesul decapitate este caracterizat prin absenţa şancrului. Contaminarea se face prin spermă
(bărbaţi cu sifilis latent paucispirochetic), transplacentar sau transfuzional. Uneori se întâlneşte la
partenerii trataţi incomplet.
Adenopatia luetică apare la 7 zile de la constituirea şancrului, în teritoriul de drenaj limfatic
al acestuia, cel mai frecvent în ganglionii inghinali. Are următoarele caractere: unilaterală (rar
bilaterală), poliganglionară, neinflamatorie (constituirea din ganglioni elastici, bine delimitaţi,
mobili, nedureroşi) şi spontan rezolutivă (dispare după câteva săptămâni - luni de la vindecarea
sifilomului).
Adenopatia devine inflamatorie numai dacă sifilomul se suprainfectează cu alţi germeni.
Adenopatia inghinală este însoţită uneori de limfangită dorsală a penisului.
Diagnostic diferenţial: herpes simplex, şancru moale, ulcere traumatice, limfogranulomatoza
veneriană, infecţii bacteriene, carcinom spinocelular, boala Behcet, erupţii postmedicamentoase, alte
cauze de balanită erozivă (psoriazis,sindrom Reiter, lichen plan).

1.2.7.3. Sifilisul secundar


Este stadiul de septicemie treponemică, caracterizat prin semne şI simptome sistemice şi
manifestări cutaneo-mucoase tranzitorii şi polimorfe.
În perioada de tranziţie de la luesul primar la cel secundar, treponemele diseminează pe cale
hematogenă şi limfatică. Indiferent de locul unde s-au cantonat iniţial, treponemele se multiplică şi
în 3 - 6 săptămâni de la apariţia şancrului, determină manifestările de lues secundar.
Leziunile cutaneo-mucoase caracteristice stadiului secundar se numesc sifilide. Ele sunt
iniţial simetrice, dar pe măsura evoluţiei bolii, capătă tendinţa la asimetrie şi grupare. Sifilidele sunt
de obicei nepruriginoase, pruritul fiind mai frecvent la imunosupresaţi. Cu sau fără tratament se
vindecă în 2 – 10 săptămâni fără a lăsa cicatrici.
Sifilide maculare (rozeola luetică) - reprezintă cea mai precoce manifestare cutanată a
luesului secundar şi constituie circa 10% din erupţiile de secundarism. Erupţia rozeolică apare la 9 -
10 săptămâni de la infecţie şi este formată din macule rotund-ovalare, cu diametrul de 1 - 2 cm, de
culoare roz-pal (ca floarea de piersic), discrete, cu margini estompate. Maculele sunt nescuamoase,
nepruriginoase şi dispar la vitropresiune. Se localizează mai ales pe trunchi, rădăcina membrelor şi
uneori pe zonele flexoare ale extremităţilor.
Respectă de obicei faţa şi gâtul, dar pot afecta orice zona, inclusiv palmele. Există
numeroase variante morfologice ale erupţiei rozeolice: în plăci mari, punctiformă, urticată,

17
granulară, nigricantă. Rozeola de recidivă se caracterizează prin dimensiuni mai mari, leziuni mai
grupate, limitarea la una sau mai multe regiuni topografice, evoluţie mai lentă, rezistenţă mai mare
latratament.
Sifilide papuloase - apar între 4 şi 12 luni de la debutul bolii. Pot fi intricate cu rozeola sau
separate de aceasta printr-o perioadă de câteva luni.
Au mai multe forme clinice:
 sifilide papuloase lenticulare: leziuni discoide, rotund - ovalare, cu diametrul de 3 – 10 mm,
de culoare roşie-arămie, ferme la palpare, nedureroase; suprafaţa poate fi strălucitoare sau
acoperită de scuame fine, a căror detaşare centrală lasă un guleraş periferic (coleretul Biett).
Leziunile se pot distribui simetric pe întreg corpul său afectează numai unele regiuni (faţă,
palme şi plante). Cele localizate palmo - plantar sunt hiperKeratozice şi infiltrate, putând fi
confundate cu dermatomicoze sau calozităţi (clavi sifilitici). Sunt sensibile la palpare.
Erupţia evoluează în puşee, ceea ce face să coexiste elemente de vârste diferite. Se remit în
câteva luni lăsând macule pigmentate
 sifilide papuloase seboreice (localizate pe zonele seboreice: frunte, nazogenian, presternal,
interscalpular) şi sifilide papulo - erozive (localizate în zonele intertriginoase: comisura
bucală, şanţul nazo-labial, retroauricular)
 sifilide papulo-scuamoase: sunt asemănătoare sifilidelor papuloase, dar scuamele sunt mai
evidente şi au uneori aspect psoriaziform
 sifilide foliculare: sunt papule eritematoase foliculare care apar în puşee pe faţă şi
extremităţi. Se întâlnesc mai ales la alcoolici şi debilitaţi
 sifilide pustuloase: sunt unele dintre cele mai rare manifestări de sifilis secundar. Apar
diseminate pe trunchi şi extremităţi, şi afectează frecvent faţa,mai ales fruntea. Pustulele au o
bază eritematoasă infiltrată. Involuează lent, dând naştere la eroziuni sau ulceraţii, unele
acoperite de cruste groase, pluristratificate (sifilide rupioide). Erupţia are mai multe variante
morfologice:sifilide pustuloase miliare, sifilide acneiforme, sifilide impetigoide, sifilide
ectimatoase
 sifilide corimbiforme: sunt o variantă rară, care apare în sifilisul secundar tardiv, la 6 - 8 luni
după infecţie. Aspectul tipic este de papulă mare,centrală, înconjurată de leziuni papuloase
satelite. Par a fi mai frecvente la bolnavii cu tulburări neurologice
 sifilide inelare: sunt mai frecvente la negri. Se localizează mai ales pe obraji, în apropierea
comisurilor bucale. Sunt constituite din papule mici, turtite,acoperite de scuame fine, grupate

18
inelar sau circinat, putând mima sarcoidele inelare. Toate tipurile de sifilide sunt spontan
rezolutive. Pustulele se pot vindeca cu hipo - sau hiperp-igmentări. Hipopigmentarea este
rezultatul inhibării parţiale a melanogenezei şi se observă mai frecvent în zona gâtului, de
obicei la femei (colierul Venerei sau leucodermia sifilitica S). Maculele depigmenatate sunt
înconjurate de o areola hiperpigmentată şi se aseamănă cu leziunile din vitiligo. Sunt posibile
şi alterări ale ţesutului elastic, datorate distrugerii elastinei de către procesul inflamator,
având drept consecinţă formarea de leziuni anetodermice.
Sifilide mucoase: leziunile mucoase, prezente la 20 – 70% din pacienţi,sunt bogate în
spirochete şi foarte contagioase. Clasic se descriu următoarele forme:
 plăci mucoase: prezente la 20% din cazuri. Sunt arii denutate, erodate, eritematoase sau
acoperite de depozitare cenuşii pseudomembranoase, care pot conflua în plăci. Sunt
nedureroase şi se pot localiza în regiunea cavităţii bucale (limbă, amigdale, faringe, gingii,
buze) sau genital (labii, vagin, cervix). Limba poate avea aspect depapilat. Datorită fricţiunii,
plăcile mucoase din regiunea genitală şi anală au caracter papulo-eroziv. Faringita luetică se
întâlneşte la 25% din cazuri. Este caracterizată prin eritem difuz faringo-amigdalian, asociat
cu edem şi eroziuni. Este nedureroasă. Se poate asocia cu amigdalita, epiglotita şi laringita,
manifestate prin disfagie
 condiloama lată: sunt papule hipertrofice, roşii sau hipopigmentate, macerate, exudative.
Suprafaţa lor este netedă, rareori papilomatoasă. Apar de elecţie în regiunea genitală şi anală.
Rareori afectează comisurile bucale, axilele, regiunea submamară sau interdigitală. Când se
suprainfectează bacterian capătă un miros neplăcut. Trebuie deosebite de condiloamele
acuminate
Afectarea fanerelor. Alopecia apare la 3 – 7% din cazuri, este reversibilă şi se poate prezenta
sub doua forme:
 alopecie „în luminişuri”: plăci alopecice neregulate, cu margini bine delimitate, localizate pe
întregul scalp, predominant parietal sau occipital. Ocazional afectează barba, genele şi alte
regiuni păroase
 alopecie difuză: datorată efluviului telogen. Apare la 3 - 5 luni de la infecţie.
Modificări unghiale: sunt rare, se pot datora afectării matricei unghiale sau a repliului
unghial. La nivelul lamei unghiale au fost descrise: onicoliza, depresiuni punctiforme, fisuri, leziuni
distrofice. Lama unghială care creşte în timpul infecţiei poate fi casantă, îngroşată, închisă la
culoare, poate dezvolta liniile Beau sau onicomadeza. Repliul unghial poate fi inflamat (paronichie)

19
şi chiar ulcerat (ulceraţii în potcoavă). Unghia nouă care creşte este deformată.
Manifestări sistemice în sifilisul secundar. Majoritatea bolnavilor cu sifilis secundar au stare
generală bună. O parte pot prezenta fenomene de tip gripal: inapetenţă, cefalee, mialgii, antralgii,
rinoree. Febra se întâlneşte rar, de obicei preeruptiv.
Examenul clinic evidenţiază:
 micropoliadenopatie: ganglionii sunt mobili, fermi la palpare, elastici,nedureroşi. Adenopatia
este bilaterală şi simetrică. Sunt afectaţi, în ordinea frecvenţei, ganglionii inghinali, axilari,
cervicali, epitrohleeni, femurali, supraclaviculari
 splenomegalie: este de dimensiuni medii şi se observă inconstant
 afectare musculară şi osoasă: sunt citate: artralgii, artrită, bursită, sinovită, tenosinovită şi
osteită. Durerile osoase pot fi un simptom important: afectează oasele lungi ale extremităţilor
(în special tibia) şi oasele craniului, generând cefalee persistentă. Examenul de radiologie
obiectivează modificările distructive osoase. Mialgiile generalizate sunt relativ frecvente şi
pot fi însoţite de astenie musculară care mimează o miopatie inflamatorie
 afectare hepatică: modificările tipice se datorează invaziei ficatului de către Treponema
pallidum şi includ: hepatomegalie dureroasă, creşterea simptomatică a fosfatazei alcaline şi a
transaminazelor. Examenul histopatologic arată o hepatită reactivă nespecifică
 afectare renală: ocazional s-a descris sindrom nefrotic reversibil sub tratament, datorat
glomerulonefritei luetice
 afectare gastrică: durerile epigastrice şi vărsăturile sunt consecinţa leziunilor erozive sau
lucerate de la nivelul stomacului (gastrită luetica)
 afectare oculară: bolnavii prezintă fotofobie, lacrimaţie, inflamaţie oculara, dureri. Cea mai
frecventa complicaţie este irita anterioară. Alte modificări citate sunt: coriretinita, uveita,
ocluzie vasculitică a vaselor centrale ale retinei
 tulburări de auz: surditate senzorială
 tulburări neurologice: frecvent se observă modificări izolate ale LCR. Acestora li se pot
asocia: meningita, paralizii de nervi cranieni, tromboze ale arterelor cerebrale.

1.2.7.4. Sifilisul latent


Netratat, sifilisul secundar, trece într-un stadiu asimptomatic, în care singura manifestare
sunt testele serologice pozitive. Datorită faptului că testele netreponemice pot fi fals pozitive,
confirmarea trebuie făcută cu teste treponemice specifice. Deoarece neurosifilisul şi sifilisul

20
cardiovascular pot fi paucisiptomatice şi dificil de depistat clinic, diagnosticul de sifilis latent
necesită un examen fizic atent, asociat cu examenul LCR şi cu alte examene paraclinice
(radiologice, ultrasonografice).
Starea de latenţa poate dura întreaga viaţă sau poate fi întreruptă de recăderi, cu simptome şi
semne specifice stadiului secundar, sau de trecerea în stadiul terţiar.
Vechimea infecţiei se determină prin istoric şi teste serologice anterioare. În scop terapeutic
şi epidemiologie, sifilisul latent este subîmpărţit arbitrar în:latent recent (sub 2 ani de la debutul
infecţiei) şi latent tardiv (peste 2 ani). Când nu există date referitoare la vechimea infecţiei se
foloseşte termenul de latenţa nedeterminată şi pacientul este tratat ca în sifilisul latent tardiv.
Simptomatologia poate dispărea ce desăvârşire sau să recidiveze prin apariţia sifilisului
terţiar.
Aproximativ 20 – 30% din cei infectaţi cu sifilis prezintă recăderi ale bolii în stadiul latent.
Recăderea înseamnă că o persoană care era asimptomatică,începe să prezinte din nou sipmtome.
Recăderile pot apărea de mai multe ori. Când recăderile nu mai apar, bolnavul nu mai transmite
boala prin contact. O femeie însărcinată care se găseşte în stadiul latent, poate transmite boala
fătului, poate avea un avort sau poate naşte un copil mort.

1.2.7.5. Sifilisul terţiar


Acesta este cel mai distructiv stadiu al bolii. El poate debuta la un an după infecţie sau în
orice moment al vieţii unei persoane infectate cu sifilis şi care nu este tratată. O persoană infectată
cu sifilis, poate să nu ajungă niciodată în stadiul terţiar. În cadrul acestui stadiu, boala poate produce
afecţiuni grave ale vaselor de sânge şi inimii, tulburări mentale, orbire, afecţiuni ale sistemului
nervos şi chiar moartea.
Manifestările cutanate din sifilisul terţiar apar la intervale variabile după stadiul secundar, de
obicei după 1 - 20 ani (cu limite între 6 luni şi 30 ani). Cu cât debutul este mai tardiv, cu atât
leziunile sunt mai puţine, mai izolate şi mai distructive, caractere explicate de faptul că în acest
stadiu imunitatea şi alergia faţă de antigenele treponemice sunt maxime.
Leziunile de terţiarism sunt localizate, asimetrice, cronice, cu tendinţa la extindere în zonele
cutanate adiacente, având mai mult aspect de infecţie locală decât de boală sistemică. Pot fi unice
sau multiple, superficiale sau profunde, nedureroase, cu tendinţă la ulcerare. Sunt sărace în
treponeme, care pot fi demonstrate prin imunofluorescenţă şi numai rareori prin impregnare
argentică. Chiar netratate, leziunile au tendinţa la vindecare parţială cu cicatrici neretractile, atrofice,

21
dar cu apariţia de noi leziuni la periferie.
Semnele clinice de lues terţiar sunt grupate didactic în:
 cutanate
Sifilide nodulare şi nodulo-ulcerative (sufulide tuberculoase). Sunt papule sau noduli roşii-
bruni, arămii, fermi la palpare, de câţiva milimetri, acoperiţi de scuame sau cruşte aderente. Tind să
se grupeze inelar şi să involueze central, pe măsura apariţiei de noi leziuni în periferie. Formează
plăci mari (de zeci de cm). Nodulii pot evolua spre ulceraţii adânci de câţiva mm, nedureroase, cu
fundul neted şi marginile elevate. Se localizează mai ales pe zonele de extensie ale braţelor, toracele
posterior şi faţă. Se vindecă cu cicatrici, atrofice, hipo sau hiperpigmentate.
Diagnostic diferenţial : granulomul inelar, lupusul vulgar, sarcoidele.
Gome. Sunt noduli roz-roşii, de dimensiuni variate, unici sau multipli, de obicei unilaterali.
Pot fi dispuşi serpiginos, asemănător sifilidelor nodulare. Nodulii au iniţial consistenţă elastică, apoi
devin fluctuenţi odată cu acumularea de ţesut necrotic. Evacuarea necrozei centrale produce ulceraţii
„stanate”,acoperite de un depozit aderent, cenuşiu-gălbui. Se pot extinde, pot rămâne staţionare sau
se pot vindeca spontan. Se pot localiza mai ales în zonele expuse traumatismelor, dar pot afecta
orice regiune. Se întâlnesc mai ales pe scalp, frunte, fese, presternal, supraclavicular sau pretibial.
Gomele superficiale se pot vindeca cu cicatrici atrofice, cele profunde cu cicatrici rigide, deprimate.
Goma solitară a penisului este denumită pseudosancru redux.
 mucoase
Cele mai frecvente afectate sunt palatul, limba, fosele, nazale şi ulterior structurile
cartilaginoase şi osoase ale nasului. Ulcerele secundare gomelor produc mutilări care persistă şi
după tratament. Perforarea palatului dur este o caracteristică a luesului terţiar. La nivelul faringelui
şi laringelui poate să apară inflamaţie difuză, noduli gome sau ulceraţii care conduc la disfonie sau
afonie. Buzele şi mucoasa orală sunt rar afectate. Limba poate prezenta: glosită superfucială (papile
atrofice, ulcere neregulate, cicatrici netede strălucitoare) sau glosită intestinală (la palpare este
îndurată datorită sclerozei).
În stadii avansate se pot ajunge la macroglisie. Modificările linguale sunt leziuni
precanceroase, al căror potenţial malign se menţin chiar după tratament antiluetic adecvat.
5iagnosticul diferenţial al leziunilor linguale se face cu: limba scotală, glosită atrofică din anemii şi
avitaminoze, carcinoame, infiltraţii linguale din leucemii, boala Hodgkin, mzcozis fungoides.
 neurologice (neurosifilis): tabes, paralizie generală progresivă
 cardiovasculare: anevrism aortic, caronarită ostială, afectarea valvulelor aortice

22
 alte manifestări:
Leziuni osteoarticulare: osteoliză gomoasă, periostită, osteită sclerozantă. Cele mai frecvent
afectate sunt tibia, clavicula şi humerusul, la nivelul cărora apar dureri osoase, predominant
nocturne. Manifestările articulare cuprind: artralgii, sinovită şi artrită. Sunt produse de periostită şi
de gomele osoase sau cutanate adiacente.
Alte leziuni: aproape orice viscer poate fi lezat în cadrul luesului terţiar. S-au descris gome
în tractul gastro-intestinal (în stomac mimează un ulcer sau un carcinom schiros), splină, pancreas,
rinichi, vezică urinară, tiroidă, suprarenale. Afectarea oculară se manifestă prin uveită cronică,
corioretinită, Keratită intestinală, atrofie de nerv optic. A fost descrisă şi orhita fibrozantă,
intestinală, cu evoluţie spre atrofie.
Diagnosticul se stabileşte prin date clinice, serologice şi histopatologice.
Diagnosticul diferenţial: tumori maligne, leucemide, sarcoidoza, sporotricoza. Sifilidele
ulcerate trebuie deosebite de scofuloderma, micobacterioze atipice, blastomicoza, leziunile orale de
carcinoame, lichen plan, actinomicoză, tuberculoza, iar gomele membrelor inferioare de eritemul
îndurat şi alte ulceraţii cronice neluetice.

1.2.8. Metode de determinare şi cercetare a treponemelor


Imunofluorescenţa: FTA-Abs (Fluorescent Treponemal Antibody Absorbtion Test); este
testul standard de imunofluorescenţă indirectă şi cea mai sensibilă reacţie serologică, dar şi cea mai
dificilă din punct de vedere tehnic. Este primul test serologic care se pozitivează în sifilisul primar.
Hemaglutinare: TPHA (Treponema pallidum haemagglutination assay) şi varianta sa, MHA-
TP (microhaemagglutination assay for antibody to Treponema pallidum). Este mai uşor de efectuat
decât FTA-Abs, are aceeaşi specificitate, dar sensibilitatea este mai redusă.
Imobilizare: testul de imobilizare a Treponema pallidum (TPI) sau testul Nelson, care
determină capacitatea anticorpilor şi a complementului de a imobiliza Treponema pallidum vii. Este
testul standard, însă este dificil de efectuat, fiind utilizat doar în cercetare.
Metode imunoenzimatice (ELISA, PTA); sensibilitatea şi specificitatea acestora sunt
similare cu cele ale FTA-Abs si TPHA.

1.2.9. Particularităţi clinice


Sifilisul este o infecţie produsă de o bacterie care se transmite prin sex neprotejat (oral,
vaginal, anal), transfuzii de sânge infectat sau contactul cu o rană deschisă contagioasă. Chiar dacă

23
simptomele dispar fără tratament, infecţia continuă să evolueze, putând afecta pielea, vasele de
sânge,inima şi chiar sistemul nervos. Cu cât sifilisul este depistat şi tratat mai devreme, cu atât
infecţia se vindecă mai rapid.
Multe persoane infectate cu sifilis nu prezintă simptome timp de ani de zile, dar prezintă cu
toate acestea riscul de a dezvolta complicaţii tardive dacă nu urmează un tratament adecvat. De
multe ori transmiterea sifilisului se face de la persoane care nu ştiu că au boala.
O persoană este contagioasă dacă are leziuni deschise sau erupţii în cazul bolii. Riscul de a fi
infectat cu sifilis în urma unui singur contact sexual, cu un partener infectat, este de aproximativ 3 -
10%. Infecţia cu sifilis creşte riscul unei persoane de a fi infectată cu HIV. Sifilisul produce leziuni
deschise pe organele genitale, care permit virusului HIV să reintre în organism. Sifilisul este mai
frecvent printre persoanele care sunt infectate cu HIV.
Un consult de specialitate este necesar atunci când:
 apar leziuni, erupţii, vezicule sau umflături în jurul organelor genitale, în zona anală sau în
orice parte a corpului, dacă există suspiciunea de boală cu transmitere sexuală
 există posibilitatea ca persoana să fie expusă unei boli cu transmitere sexuală
Perioada de expectativă vigilentă, care reprezintă o atitudine de urmărire, nu este
recomandată în cazul expunerii la bacteria care provoacă sifilisul sau în cadrul altor boli cu
transmitere sexuală. Orice simptom sau modificare care sugerează sifilisul sau altă boală cu
transmitere sexuală, trebuie evaluată de un medic specialist. Tratamentul precoce reduce
complicaţiile bolii şi previne infectarea altor persoane. Dacă există suspiciunea unei boli cu
transmitere sexuală, trebuie evitat contactul sexual până la consultul medical specialist. Dacă o
persoana este diagnosticată cu sifilis, va trebui tratat şi partenerul său.
Netratat, sifilisul evoluează în patru faze:
Sifilisul primar se manifestă după o perioadă de incubaţie de 10 - 90 de zile (media este de
21 de zile) cu o iritaţie primară. În timpul perioadei de incubaţie, indivizii sunt asimptomatici. Se
caracterizează de regulă prin apariţia unui singur ulcer denumit sancru, dar uneori sifilisul poate
debuta cu mai multe ulcere.
Sancrul primar sifilitic este o ulceraţie a pielii, dură şi nedureroasă, ce apare într-o zonă
expusă sexual cum ar fi pe penis, în gură, sau în regiunea anală. Uneori sunt prezente multiple
ulceraţii. Glande inflamate, nedureroase (noduli limfatici) sunt de adesea prezente în regiunea
sancrului, cum ar fi în zona genitală a persoanelor cu leziuni pe penis. Leziunea primară poate
persista timp de 4 - 6 săptămâni şi apoi se vindecă spontan numai pentru ca boala să reapară câteva

24
luni mai târziu că sifilisul secundar dacă cel primar nu este tratat.
Sifilisul secundar este un stadiu sistemic al bolii însemnând că poate implica diverse sisteme
de organe ale corpului. Semnele şi simptomele sifilisului secundar pot începe la 2 - 10 săptămâni
după ce apare sancrul. Se manifestă prin iritaţia pielii şi leziuni ale mucoaselor. Acest stadiu
debutează cu apariţia unei iritaţii a pielii în una sau mai multe arii ale corpului. Iritaţia pielii nu
cauzează de regulă mâncărimi. Poate apare concomitent cu vindecarea sancrului sau la câteva
săptămâni după vindecarea sancrului.
Iritaţia caracteristică sifilisului este sub formă de pete aspre, roşii sau maronii, la nivelul
palmelor şi tălpilor. Iritaţia pielii poate apare şi în alte părţi ale corpului, uneori mimând alte
afecţiuni. Uneori, iritaţia pielii în sifilisul secundar poate trece neobservată. Simptomele asociate
iritaţiei tegumentare sunt: febra, ganglionii umflaţi, durere în gât, alopecie (căderea parului), cefalee,
scădere în greutate, dureri musculare, oboseală.
Semnele şi simptomele sifilisului secundar dispar cu sau fără tratament. Însă, fără tratament,
infecţia va progresa către stadiile latente şi cele tardive ale sifilisului.
Plăgi ale mucoasei pot apărea şi pe organele genitale şi în gură. Un pacient cu sifilis este cel
mai contagios când are sifilis secundar. Alte simptome frecvente în acest stadiu includ durere în gât,
indispoziţie, pierdere în greutate,anorexie, dureri de cap, inflamaţii ale meningelui şi ganglionii
limfatici măriţi. Rar apar: o meningită acută care se manifestă la aproximativ 2% din pacienţi,
hepatită, boală renală, gastrită hipertrofică, proctită, colită ulceroasă, formaţiuni rectosigmoidale,
artrită, periostită, neurită oftalmică, irită şi uveită. Aceste semne şi simptome pot dispare în câteva
săptămâni sau pot dispare în mod repetat timp de un an.
Sifilisul latent. La unele persoane, stadiul secundar poate fi urmat de o perioadă numită sifilis
latent, in care nu este prezent nici un simptom. Semnele şi simptomele pot să nu mai revină
niciodată sau boala poate progresa către un stadiu terţiar.
Sifilisul terţiar. Cu sau fără un stadiu latent, poate dura cam 20 de ani sau mai mult, se poate
dezvolta stadiul terţiar al bolii. Este tot un stadiu sistemic al bolii şi poate cauza o varietate de
probleme în tot corpul inclusiv o dilatare anormală a vasului care pleacă de la inimă, ceea ce duce la
probleme coronariene, dezvoltarea de noduli mari (inflamaţii) în diferite organe ale corpului,
infecţia creierului care conduce la accident vascular cerebral, confuzie mentală, meningită, probleme
de simă sau slăbiciune (neurosifilisul), implicarea urechilor conducând la surditate.
Deteriorarea înregistrată de organism în timpul stadiului terţiar al sifilisului este severă şi
poate fi mortală. Unele persoane cu sifilis nu au nici un semn al infecţiei. La multe persoane,

25
semnele pot fi foarte uşoare. Aceste persoane ar putea chiar să nu ştie că au sifilis. Dar, chiar dacă
nu au semne, sau semnele dispar de la sine, germenii totuşi sunt vii. Ei pot caza serioase probleme
de sănătate mulţi ani mai târziu.

1.2.10. Diagnostic
Sifilisul poate fi diagnosticat, în stadiul lui primar, prin examinarea microscopică a
secreţiilor din sancru, pentru a putea fi detectată bacteria Treponema pallidum. În schimb, în cazul
sifilisului secundar procesul de diagnosticare se realizează prin analiza sângelui pentru a detecta
astfel răspunsul imunitar al corpului la microbul Treponema.
Principala metodă de evidenţiere a Treponemei pallidum este ultramicroscopia.
Un diagnostic de sifilis se confirmă folosind microscopia în câmp întunecat pentru a
demonstra prezenţa Treponemei pallidum în materialul din leziunile suspecte sau din ganglionii
limfatici regionali.
Un rezultat pozitiv în microscopia cu fond întunecat semnifică un diagnostic sigur de sifilis
primar, secundar sau congenital recent. În sifilisul primar, examinarea la microscopul cu câmp
întunecat poate furniza mijlocul prin care se identifică agentul etiologic al sifilisului şi diagnosticul
bolii înainte ca apariţia anticorpilor faţă de Treponema pallidum să poată fi detectata.
Pentru evidenţierea prezenţei Treponemei pallidum în materialul lezional este nevoie de
echipament adecvat şi de personal cu experienţă.
Uzual se examinează trei lame.
Microscopul cu lumină directă (standard) poate fi echipat pentru examinare în câmp
întunecat prin înlocuirea condensatorului pentru lumina directă cu un condensator cu câmp
întunecat. Iluminarea pentru câmp întunecat se obţine când razele de lumină lovesc oblic preparatul,
astfel că în obiectivul microscopului nu intră raze directe ci numai razele reflectate de către obiect.
De aceea obiectul apare strălucitor pe un fond întunecat, de unde termenul de câmp întunecat. Când
un fluid conţinând particule, inclusiv bacterii, este pus pe o lamă, razele oblice sunt reflectate de pe
suprafeţe, ascendent şi aceste particule apar iluminate strălucitor pe un fond negru.
Microscopia cu fond întunecat se aplică microorganismelor vii, mobile, transparente,
invizibile în microscopia obişnuită.
La femeie, pentru leziuni cervicale, vaginale, se procedează la fel, utilizându-se pentru
vizualizarea leziunii un specul (bivalva). Este foarte importantă etapa de curăţire a leziunii înainte de
recoltare, pentru îndepărtarea resturilor tisulare, florei locale (inclusiv Treponema vaginalis).

26
Leziunile mucoasei bucale. Se insistă asupra curăţirii leziunii pentru îndepărtarea florei
locale, inclusiv Treponema denticola şi alte eventuale spirochete bucale sau faringiene. Dacă
examinarea microscopică a exudatului lezional este negativă se poate recomanda examinare.
Leziunile pielii. Se face o incizie liniară superficială cu vârful unui ac de seringă steril şi se
recoltează exudatul seros după îndepărtarea celui sangvinolent sau se injectează la baza leziunii 1 -
12 picături de SF steril, care apoi se aspiră şi se depune pe lama produsului de puncţie a ganglionilor
sateliţi superficiali.
La ultramicroscopie, treponemele apar argintiu-strălucitoare, cu mişcări caracteristice de
flexie şi rotaţie. Se deosebesc de treponemele saprofite prin dimensiuni, forma spirelor şi tipul
mişcărilor. Unele treponeme nepatogene umane sau animale sunt abundente în cavitatea orală şi de
aceea ultramicroscopia efectuată pe frotiuri recoltate din această regiune nu este recomandabilă,
având o specificaţie foarte redusă. Dacă în leziunea primară nu se găsesc treponeme, datorită
tratamentului antibiotic sau antiseptic local, se poate încerca efectuarea ultramicroscopiei pe
aspiratul din ganglionii afectaţi. Treponemele mai pot fi vizualizate la microscopul optic (ex:
impregnare argentică, coloraţie Giemsa sau cu roşu de Congo), la microscopul cu contrast de fază
sau la microscopul electronic. Aceste metode se folosesc rar în practica clinică.
Metode care detectează răspunsul imunologic al gazdei faţă de infecţie - metode serologice.
Metodele de diagnostic serologic se bazează pe detectarea anticorpilor dezvoltaţi ca răspuns la
infecţia luetică. După natura antigenelor utilizate se subîmpart în:
 teste netreponemice
 teste treponemice
 teste netreponemice: (lipoidice, cardiolipinice), utilizează antigene lipoidice, nespecifice
treponemelor, şi prin urmare şi anticorpii pe care îi detectează sunt nespecifici. Principalul
antigen folosit conţine cardiolipină, colesterol şi lecitină.
Sunt de două tipuri: reacţii de fixare a complementului (reacţia Kolmer, Bordet -
Wasserman) şi reacţii de floculare (VDRL3 şi RPR4), cele din urmă fiind mai frecvent folosite
datorită simplităţii lor. Ambele tipuri pot fi efectuate calitativ sau cantitativ şi sunt utile pentru
screening şi pentru aprecierea eficacităţii tratamentului.
Testele netreponemice pot determina reacţii biologice fals pozitive. Acestea au o incidenţă
de 0,025% şi sunt definite ca reacţiile pozitive apărute la persoane fără istoric sau manifestări clinice
de sifilis, în funcţie de durată se împart în acute, sub 6 luni şi cronice, peste 6 luni. Principalele
cauze ale reacţiilor pozitive acute sunt: vaccinări recente, gripă, mononucleoză infecţioasă, hepatită,

27
rujeolă, varicelă, limfogranulomatoza veneriană, malaria, sarcina. Reacţii fals pozitive cronice apar
în: lupusul eritematos sistemic, artrită reumatoidă, sindromul Sjogren, tiroidita, anemii hemolitice
autoimune.
Testele netreponemice se negativizează în timp, dovadă a tratamentului corect efectuat.
Testele treponemice utilizează antigene specifice treponemice şi de aceea au sensibilitate şi
specificitate foarte mare. Se împart în reacţii de fluorescenţă (testul FTA6 şi FTA-Abs7) reacţii de
hemaglutinare TPHA8, reacţii imunoenzimatice ELISA şi de imobilizare a treponemelor. Sunt utile
pentru clarificarea cazurilor în care serologică cardioplinică este negativă sau discordanţă. Sunt mai
scumpe decât testele cardiolipinice şi după infecţie rămân pozitive toată viaţa, ceea ce le limitează
utilizarea în programe de sreening sau pentru aprecierea eficacităţii terapiei.
Tehnica acestor teste poate fi modificată pentru a permite identificarea tipului de
imunoglobulină (IgM sau IgG) din structura anticorpilor antitreponemici. Prezenţa predominantă de
IgM semnifică la nou-născut sifilis congenital, iar la adult, sifilis recent dobândit. În sifilisul tratat
sau în cel vechi predomină IgG.
Testul de imobilizare a treponemelor (Nelson) se bazează pe identificarea anticorpilor
imobilizanţi prin inocularea serului de la bolnav cu o suspensie Treponama pallidum. Nu se mai
foloseşte datorită dificultăţilor tehnice şi a faptului că se poziţionează tardiv.
Cronologia testelor serologice. Ordinea poziţionării este următoarea:
 FTA-Abs şi SPHA-IgM de la 25 - 30 zile
 VDRL 30 - 40 zile
 THPA 35 - 45 zile
 testul de imobilizare a treponemelor (Nelson) 50 - 60 zile
Sensibilitatea testelor serologice este maximă în stadiul de sifilis secundar şi mai redusă în
stadiul primar şi cel terţiar datorită perioadei de latenţă în sinteza anticorpilor.
Diagnostic diferenţial al sifilomului: balanită erozivă, şancrul scabios, limfogranulomatoză
inghinală, şanctul moale, epiteliom spinocelular, herpes simplex.

1.2.11. Tratamentul
1.2.11.1. Tratamentul preventiv
Tratamentul preventiv (abortiv, epidemiologic) se recomandă pentru persoanele
seronegative, fără semne de sifilis, care au fost expuse infectării cu sifilis în ultimele 3 luni.
Regimurile recomandate pentru tratamentul preventiv sunt aceleaşi ca şi cele recomandate pentru

28
sifilisul timpuriu.
Benzatin penicilina G este cea mai larg folosită forma de tratament pentru sifilisul timpuriu,
inclusiv sifilisul primar, secundar şi latent timpuriu, deşi este mai dureroasă la injectare decât
procain penicilina G. O doză unică de 2,4 milioane unităţi vindecă mai mult de 95% din cazurile de
sifilis primar. Deoarece eficacitatea pentru sifilisul secundar poate fi uşor mai scăzuta, unii medici
administrează o a doua doză de 2,4 milioane unităţi la o săptămână după doza iniţială pentru sifilisul
secundar.
Exista menţiuni de recădere clinica după benzatin penicilina G la pacienţii coinfectaţi cu
HIV şi sifilis timpuriu. Unii experţi recomandş examinarea LCR la persoanele HlV-pozitive cu
sifilis de orice stadiu. Mai mult, unele autorităţi recomandă tratamente cu regimuri eficiente contra
neurosifilisului pentru toţi indivizii HlV-poziti cu sifilis în orice stadiu.
La pacienţii cu sifilis timpuriu alergici la penicilină se recomandă un tratament de 2
săptămâni cu doxicilină sau tetraciclină. Aceste regimuri par a fi eficace, deşi nu s-au realizat studii
bine controlate şi complianţa poate fi slabă. Deşi la animale s-a dovedit o anumită activitate a
ceftriaxonei şi azitromicinei asupra Treponema pallidum, studiile pe oameni nu au fost suficient de
motivate pentru a permite recomandarea lor în oricare stadiu de sifilis.

1.2.11.2. Tratamentul curativ


Tratamentul este foarte sigur dar cu condiţia să fie făcut cât mai repede după infectare.
Medicul va prescrie mai multe doze de anitibiotice în reprize.
Tratamentul de elecţie pentru sifilisul necomplicat, rămâne o doză intramusculară de
penicilină G sau o doză unică orală de azitromicină. Doxicilina şi tetraciclina reprezintă opţiuni
terapeutice alternative. Totuşi, datorită riscului de apariţie a unor defecte congenitale, acestea nu
sunt recomandate la femeile gravide. Ceftriaxona, un antibiotic din clasa cefalosporinelor de
generaţia a treia, poate fi la fel de eficientă ca şi tratamentul pe bază de penicilină.
Există numeroase scheme de tratament, variabile de la o ţară la alta. În România, schemele
sunt stabilite de forurile medicale superioare şi sunt obligatorii. Tendinţa actuală este de a reduce
doza şi perioada tratamentului astfel:
 pentru sifilisul recent (cu vechime mai mică de un an): 2,6 x 106 UI benzatin penicilină, doză
unică
 pentru sifilisul tardiv (cu vechime mai mică de un an), exceptând neurosifisul: 2,4 x 10 6 UI
benzatin penicilină, repetat de 3 ori la interval de 7 zile

29
 pentru neurosifilis: din cauza penetrării scăzute a penicilinei G la nivelul sistemului nervos
central, la persoanele afectate se recomandă administrarea unor doze mari de penicilina G 12
- 24 x 106 UI/zi, pe cale intravenoasă, timp de minimum 10 zile
 pentru sifilisul congenital: penicilina G 50.000 UI/Kg/zi, timp de minimum 10 zile. Pacienţii
alergici la penicilină, exceptând gravidele şi copiii mai mici de 8 ani, vor fi trataţi cu
tetraciclină, 500 mg x 4/zi, timp de 15 zile în cazul sifilisului recent şi 30 zile în cadrul celui
tardiv.
Pacienţii care nu tolerează tetraciclina, gravidele şi copiii mici alergici la penicilină vor fi
trataţi cu eritromicină, în aceleaşi doze şi pe aceleaşi perioade ca în cazul tetraciclinei, sau se poate
încerca desensibilizarea la penicilină.
În caz de alergie, ca şi în caz de manifestare precoce a bolii, se pot utiliza doxicilină şi
tetraciclină, dar pe o perioadă mai lungă.
Reacţia Jarisch-Herxheimer este una dintre reacţiile adverse potenţiale ale tratamentului.
Aceasta se produce de obicei în decurs de o oră şi durează timp de 24 de ore, cu simptome de febră,
dureri musculare, cefalee, tahivardie, şi prin exacerbarea sau apariţia de noi leziuni cutanate.
Aceasta este provocată de endotoxine eliberate de către sistemul imunitar, ca răspuns la
lipoproteinele eliberate prin ruptura bacteriilor care provoacă sifilisul.
La gravide, poate produce contracţii uterine şi poate declanşa un avort sau o naştere
prematură.
Trebuie deosebită de o reacţie alergică la penicilină. În sifilisul primar şi secundar, dar şi în
sifilisul latent recent, tratamentul recomandat este: Moldamin intramuscular 1.200.000 U x 2/doză
unică repetată după 7 zile.
În cazul în care pacientul infectat cu sifilis primar şi secundar, dar şi cu sifilis latent recent,
este alergic la penicilină i se administrează:
 Doxicilină po 100 mg x 2/zi, 15 zile
 Tetraciclină po 2 g/zi, 15 zile
 Eritromicină po 2 g/zi, 15 zile
În cazul sifilisului latent tardiv dar şi în sifilisul terţiar, tratamentul recomandat este:
Moldamin intramuscular 1.200.000 U x 2 / doză unică repetată după 7 şi 14 zile.
În cazul în care pacienţii infectaţi cu sifilis latent tardiv sunt alergici la penicilină, se
administrează:
 Doxicilină po 100 mg x 2/zi, 30 zile

30
 Tetraciclină po 2 g/zi, 30 zile
 Eritromicină po 2 g/zi, 30 zile
În neurosifilis, tratamentul recomandat este:
 Penicilină G cristalină intravenos 18-24.000.000 U/zi, 10 - 21 zile
 Moldamin intramuscular 2.200.000 U x 2 / doză unică repetată după 7 şi 14 zile.
În sifilis congenital, tratamentul recomandat este:
 Penicilină 1 cristalină intravenos 100 - 150.000 U / Kg corp x zi, 14 zile.
Toţi pacienţii cu sifilis precum şi contacţii acestora vor fi monitorizaţi serologic 1 - 2 ani,
pentru confirmarea eficienţei tratamentului.
Monitorizarea post-terapeutică. Penicilina este foarte eficientă, la 2 – 10% dintre pacienţi
poate fi necesară reluarea tratamentului.
Sunt considerate eşecuri terapeutice:
 persistenţa sau recurenţa manifestărilor clinice
 creşterea de patru ori a titrurilor testelor netreponemice
 menţinerea unui titru constant, care nu s-a redus de cel puţin patru ori în primele 3 luni şi de
opt ori în primele şase luni de la tratament.
Monitorizarea clinică şi serologică se face:
 la pacienţii ci sifilis recent sau congenital: lunar primele trei luni, apoi la 6 - 9 - 12 luni după
tratament
 la pacienţii cu sifilis tardiv: timp de 24 luni după tratament
 la pacienţii cu neurosifilis: minimum 36 luni, cu examinarea LCR la fiecare 6 luni.
Contacţii pacienţilor cu sifilis vor fi trataţi profilactic (ca în sifilisul recent) sau conform
stadiului bolii.
Pacienţii cu sifilis şi infecţie HIV vor fi trataţi cu penicilina G şi vor fi examinaţi repetat,
inclusiv LCR, pentru a depista un eventual neurosifilis.

1.2.12. Prevenţia
Sunt câteva lucruri foarte simple dar esenţiale ce trebuiesc ştiute pentru a nu deveni una
dintre multele victime pe care le face sifilisul. Educaţia şi informarea corectă a tinerilor despre
problemele pe care le pot întâlni în viaţa sexuală şi despre modul în care le pot evita, ar ajuta, în
mod sigur, la scăderea numărului de îmbolnăviri.
Iată câteva principii de urmărit:

31
 sexul protejat 100%
 folosirea prezervativul la orice contact sexual
 cunoaşterea partenerului este foarte importantă
 evitarea sexului cu parteneri ocazionali, necunoscuţi, deoarece aduce cele mai dese şi cele
mai neplăcute probleme
 înainte de orice fel de angajament fizic sexual, chiar dacă partenerii sun împreună de mai
mult timp trebuie făcute analize
 trebuie monitorizată orice fel de leziune care apare din senin pe piele şi mai ales în zona
organelor genitale. În cazul apariţiei unui semn suspect se va consulta de urgenţă un medic
 fidelitatea reciprocă
De la an la an, se constată o scădere a eficienţei anchetelor epidemiologice. Numărul surselor
depistate din cele declarate este în scădere în ultimii ani: 101 în 2011, 92 în 2012, 74 în 2007.
Bolnavii de sifilis declară că au avut un contact sexual infectant cu o persoană necunoscută care se
prostitua, consumul de băuturi alcoolice fiind factorul favorizant.
Aproximativ 50% dintre partenerii sexuali ai indivizilor cu sifilis, vor dezvolta infecţia după
momentul expunerii. Riscul de infecţie la o expunere unică este mai scăzut. Încă nu s-a reuşit
realizarea unui vaccin eficient împotriva sifilisului, de aceea, cea mai bună metodă de prevenire
rămâne în continuare utilizarea corectă a prezervativelor precum şi depistarea şi tratarea cazurilor
infecţioase.
Depistat înainte de a ajunge în faza terţiară, sifilisul este complet vindecabil.
Evitarea expunerii la factori de risc previne eficient infecţia sau reinfecţia cu bacteria care
produce sifilis.
Profilaxia cuprinde:
 contacte sexuale protejate: este recomandat ca numărul de parteneri sexuali să nu fie mare şi
atunci când partenerul este implicat în comportamente sexuale cu risc, să se folosească
prezervativul
 folosirea corectă a prezervativului: trebuie verificată data expirării prezervativului înaintea
folosirii
 prezervativul se aplică pe penis, în erecţie înainte de a începe contactul sexual şi se
îndepărtează la sfârşitul contactului sexual, când penisul se află încă în erecţie
 cumpărarea de prezervative care întrunesc standardele de siguranţă: acestea trebuie păstrate
în ambalaj până la momentul folosirii

32
Organizaţia Mondială a Sănătăţii a propus 4 piloni ai strategiei de eliminare a sifilisului, iar
România a ratificat acest document care cuprinde:
 asigurarea unui angajament politic susţinut
 îmbunătăţirea accesului şi calităţii serviciilor de sănătate acordate mamei şi nou născutului
 screening-ul şi tratamentul gravidelor şi al partenerilor lor
 stabilirea unor sisteme de supraveghere, monitorizare, evaluare.

1.3. Rolul asistentului medical în îngrijirea pacienţilor cu boli transmisibile


1.3.1. Asistarea medicului în timpul examenului clinic al bolnavului.
Rolul asistentei medicale în timpul examenului clinic al bolnavului şi colaborarea la
examinarea clinică este una din sarcinile importante pe care trebuie să le îndeplinească asistenta.
Ajutorul acordat medicului şi bolnavului în cursul examenului clinic, îl scuteşte pe bolnav de
eforturi fizice şi îi previne o serie de suferinţe contribuind la:
 crearea unui climat favorabil între bolnav şi medic
 scurtarea timpului expunerii bolnavului în stare mai gravă la traumatisme în timpul
examinării
 servind medicul cu instrumente, reduce timpul examinării
Sarcinile asistentei în pregătirea şi asistarea bolnavului clinic medical, sunt următoarele:
 pregătirea psihică a bolnavului
 verificarea şi pregătirea instrumentarului necesar
 dezbrăcarea şi îmbrăcarea bolnavului
 aducerea bolnavului în poziţiile adecvate examinării la indicaţia medicului
 asigurarea iluminatului necesar la examinările cavităţilor
 conducerea şi aşezarea bolnavului în pat după examinare
Pregătirea psihică a bolnavului se încadrează în munca de educaţie şi liniştire a bolnavului
pe care asistenta o duce cu acesta din momentul primirii pe secţie. Atitudinea faţă de bolnav trebuie
să reflecte dorinţa permanentă de a-l ajuta şi crearea unui climat cât mai adecvat bolnavilor.
Asistenta trebuie să lămurească bolnavul asupra caracterului inofensiv al examenului. Asistenta va
izola la nevoie patul bolnavului în timpul examinării.
Dezbrăcarea şi îmbrăcarea bolnavului. Îmbrăcarea şi dezbrăcarea pacientului trebuie făcute
cu foarte mult tact şi fineţe pentru a nu provoca mişcări inutile sau dureri După terminarea
examenului clinic, bolnavul trebuie să fie îmbrăcat sau măcar să fie ajutat la îmbrăcare.

33
Adunarea, verificarea şi pregătirea instrumentarului necesar examinării clinice medicale.
Pentru examenul clinic obişnuit va pregăti: stetoscopul, spatule linguale sterile, tensiometrul, mănuşi
sterile de cauciuc, termometru, tăviţă renală, 2 prosoape curate şi săpun.
Aducerea bolnavului în poziţia adecvată examinării, la indicaţia medicului, constă în:
 sprijinirea bolnavului uşurează mult atât bolnavul cât şi munca medicului
 bolnavul se va aşeza pe pat în decubit dorsal cu braţele întinse şi relaxate de-a lungul
corpului, iar membrele inferioare uşor depărtate
 bolnavul în poziţie ginecologică; poziţia se va adapta în funcţie de localizarea leziunilor.
Ajutorul acordat de asistentă în cursul examenului clinic, trebuie să ferească bolnavul de
traumatisme şi oboseală. Executarea unui examen nesistemic care cere bolnavului repetate eforturi
pentru aşezarea şi ridicarea din pat, utilizarea forţelor sale fizice peste măsură, neglijarea sprijinirii
bolnavului în poziţiile necesare cerute de reuşita examenului şi obosirea rapidă a pacientului,impun
întreruperea examenului, putând provoca o agravare a bolii sale.
Dezbrăcarea şi îmbrăcarea bolnavului se va efectua în camere încălzite la temperatura
corespunzătoare şi cu geamurile închise.
După terminarea examinării clinice de către medic, bolnavul va fi aşezat în pat în poziţia
preferată de el dacă specificul bolii nu impune o altă poziţie.

1.3.2. Explorarea paraclinică specifică afecţiunii


Recoltarea produselor biologice. Examenul de laborator al produselor biologice completează
simptomatologia bolii cu elemente obiective. Recoltările ce se fac pentru diagnosticarea şi
stadializarea sifilisului sunt:
 recoltarea sângelui prin puncţie venoasă
 recoltarea secreţiei vaginale
 recoltarea secreţiei uretrale
Utilizarea şi obiectivizarea rezultatelor examenelor depinde de modul de recoltare şi de felul
cum se face aceasta. Există anumite norme generale de recoltare pe care cadrul medical trebuie să le
cunoască, şi anume:
 orarul recoltărilor
 pregătirea fizică şi psihică a bolnavului
 să cunoască şi să recunoască instrumentele necesare
 să cunoască tehnica de recoltare

34
 să cunoască şi să completeze buletinul de analize care trebuie să însoţească orice produs
recoltat şi etichetarea corespunzătoare.
Pe buletinul de analize se vor trece:- salonul cu numărul şi secţia specifice: numele
bolnavului, vârsta, analiza cerută, data recoltării, parafa şi semnătura medicului, produsul recoltat va
fi trimis imediat la laborator pentru a nu se altera.
Examinarea radiologică a bolnavilor prevede:
 pregătirea condiţiilor de mediu: asistenta se va îngriji de temperatura camerei
corespunzătoare bolnavului dezbrăcat
 pregătirea psihică a pacientului: asistenta lămureşte bolnavul asupra modului de desfăşurare
a examenului şi de necesitatea acestuia
 pregătirea bolnavului: se va face în funcţie de examinarea cerută, metoda de pregătire a
bolnavului trebuie cunoscută foarte bine de către asistentă
 completează biletul de trimitere se completează datele personale şi de spitalizare ale
bolnavului, care vor fi scoase din foaia de observaţie; biletul va fi prezentat medicului pentru
a trece diagnosticul prezumtiv şi eventualele observaţii speciale privind examinarea
bolnavului
 înştiinţarea serviciului de radiologie se va face pentru a se putea planifica examinarea în
ordinea urgenţelor
 transportul bolnavului: se face în funcţie de starea lui de sănătate; bolnavul va fi însoţit
întotdeauna de către asistenta care, alături de biletul de trimitere, va lua şi foaia de observaţie
a bolnavului
 ajutorul indicat în timpul şi după examinare: va fi ajutat să se dezbrace în regiunea ce
urmează a fi examinată şi va fi adus în poziţia corectă. După efectuarea examenului va fi
ajutat să se îmbrace şi va fi transportat înapoi pe secţie.

1.3.3. Supravegherea funcţiilor vitale şi vegetative


Supravegherea funcţiilor vitale şi vegetative şi comportamentul bolnavului cu sifilis este una
din sarcinile cele mai importante ale asistentei medicale. Aceasta trebuie să culeagă toate datele
relative legate de starea generală şi de evoluţia bolnavului. Trebuie să raporteze medicului tot ce
observă în cursul zilei.
Asistenta trebuie să ştie să facă observaţii sistematice, metodice şi să cunoască ce anume
trebuie să observe. Asistenta trebuie să observe şi să urmărească atitudinea bolnavului în pat, poziţia

35
pe care o ia, expresia feţei, mişcările pe care le execută.
Expresia feţei bolnavului poate trăda anumite stări psihice, ca durere, spaimă, agitaţie,
depresie, bucurie.
Pentru evaluarea stării psihice a bolnavului asistenta se va orienta în primul rând dacă
bolnavul îşi păstrează cunoştinţa, dacă este sau nu obnubilat sau complet inconştient. Dezvoltarea în
timp şi spaţiu pot fi observate prima dată de asistentă.
Asistenta va urmări de asemenea pofta de mâncare a bolnavului şi dacă afirmaţiile acestuia
asupra lipsei poftei de mâncare sunt sau nu reale.
Va fi urmărit somnul bolnavului, atât cantitativ cât şi calitativ, precum şi punctul de vedere
al orarului. Se va urmări dacă somnul bolnavului este agitat sau liniştitor.

1.3.4. Urmărirea funcţiilor vitale ale bolnavului


Urmărirea este obligatorie în cursul oricărei boli, căci modificarea lor reflectă în mare
măsură starea generală a bolii, precum evoluţia şi gravitatea bolii de care suferă pacientul.
Totalitatea observaţiilor asupra funcţiilor vitale şi vegetative se consemnează în foaia de temperatura
a bolnavului.
Măsurarea temperaturii
 scop: evaluarea funcţiei de termoreglare şi termogeneză
 locuri de măsură: axilă, plica inghinală, cavitatea bucală, rect, vagin
 materiale necesare: termometru maximal, casoletă cu tampoane de vată şi comprese sterile,
recipient cu soluţie dezinfectantă, lubrifiant, alcool medicinal, ceas, tăviţă renală.
Măsurarea pulsului
 scop: evaluarea funcţiei cardiovasculare
 locuri de măsurare: va fi luată pe orice arteră accesibilă palpării care poate fi comprimată pe
plan osos: artera radială, femurală, humerală, carotidă, temporală
 materiale necesare: ceas cu secundar, creion roşu sau pix roşu
 elementele de apreciat: ritmicitatea, frecvenţa, celeritatea, amplitudinea.
Monitorizarea respiraţiei
 scop: evaluarea funcţiei respiratorii a pacientului fiind un indiciu al evoluţiei bolii, al
apariţiei unor complicaţii şi al prognosticului
 elementele de apreciat: tipul respiraţiei, amplitudinea mişcărilor respiratorii, ritm, frecvenţa
 materiale necesare: ceas cu secundar, creion verde.

36
Măsurarea tensiunii arteriale
 scop: evaluarea funcţiilor cardiovasculare
 elemente de evaluat: tensiunea arterială sistolică şi diastolică
 materiale necesare: aparat pentru măsurarea tensiunii arteriale,stetoscopul biauricular,
tampon de vată steril, alcool medicinal, pix albastru.
Diureza. Urmărirea diurezei şi analiza urinii obţinute constituie o etapă obligatorie în
îngrijirea bolnavului
 pentru a putea furniza datele necesare, asistenta va urmării: tulburările de emisie urinară,
cantitatea de urină emisă pe 24 de ore, caracterele calitative aleurinii
 în cazuri patologice pot apărea următoarele tulburări: ploakiuria,ischemia sau retenţia de
urină, nicturia, disuria, incontinenţa urinară.
Scaunul
 frecvenţa: normal la adult 1 - 2 pe zi sau unul la 2 zile. Orarul ritmic la aceeaşi oră a zilei,
dimineaţa după trezire.

1.3.5. Rolul asistentei medicale în administrarea medicamentelor indicate


Una din sarcinile cele mai importante ale asistentei medicale este administrarea
medicamentelor.
Medicamentele sunt substanţele utilizate în scopul de a preveni, trata şi de a ameliora bolile.
Acţiunea lor asupra organismului depinde în primul rând destructura lor chimică, dar o importanţă
aproape tot atât de mare o au şi doza de administrare, precum şi calea de administrare. Aceeaşi
substanţă poate să acţioneze ca aliment, medicament, sau toxic în funcţie de cantităţile care au fost
introduse în organism.
Din acest motiv, la fiecare medicament se vor deosebi:
 doza terapeutică
 doza maximă
 doza toxică
 doza letală
Asistenta trebuie să cunoască:
 medicamentele după aspectul lor
 dozele terapeutice şi maxime, precum şi cele toxice
 indicaţia medicamentelor prescrise

37
 calea de administrare obişnuită a medicamentelor
 incompatibilitatea medicamentelor
În vederea urmăririi efectului medicamentului, asistenta trebuie să cunoască:
 efectul care se aşteaptă de la medicament
 timpul necesar după care poate fi aşteptat efectul
 efectele secundare şi contraindicaţiile
 fenomenele de acomodare şi de dependenţă
 fenomene de hipersensibilitate
Administrarea medicamentelor pe suprafaţa tegumentelor. Pe suprafaţa tegumentelor,
medicamentele se aplică sub formă de: pudre, comprese, badijonări, unguente, paste, spraiuri,
mixturi agitate, produse pasteurizate, stilete caustice, băi medicamentoase.
Administrarea medicamentelor pe cale parentală. Pe cale parenterală, se înţeleg căile care
ocolesc tubul digestiv. Injecţia este introducerea substanţelor în stare lichidă în organism. Ele pot fi
intravenoase, intramusculare, subcutanate sau intradermice.
Administrarea medicamentelor sub formă de injecţii a luat o foarte mare amploare datorită
unor avantaje faţă de celelalte căi de administrare şi anume:
 absorbţia este mai uşoară
 dozajul este foarte precis
 se pot introduce medicamente în cazul de intoleranţă digestivă
Efectuarea tehnicilor se va desfăşura în condiţii de asepsie totală. Exemple de medicamente
utilizate în tratament: penicilina G cristalină, moldamin, doxicilină, retarpen, eritromicină,
azitromicină.

38
CAPITOLUL II. PARTEA SPECIALĂ.

ÎNGRIJIREA PACIENŢILOR CU SIFILIS

CAZUL I
Fişa pacientului
Data întocmirii: 02.02.2021
Iniţialele numelui şi prenumelui: D.E.
Sex: masculin
Vârsta: 25 ani
Naţionalitatea: română
Starea civilă: necăsătorit
Copii: nu
Religie: ortodoxă
Ocupaţia: muncitor
Mediul de provenienţă: urban

Informaţii generale despre pacient:


Greutatea: 65 kg
Înălţimea: l,70 m
Grupa sanguina şi Rh: 0I, Rh pozitiv
Proteză auditivă: Nu
Proteză dentară: Nu
Ochelari de vedere: Nu

Spitalizări anterioare: Nu

Probleme anterioare de sănătate: Fără importanţă

Intervenţii chirurgicale: Nu

Boli care limitează activitatea: Nu


Afecţiuni cardiace: Nu
39
Afecţiuni respiratorii: Nu
Afecţiuni renale: Nu
Alte afecţiuni: nu

Alergii cunoscute:
Medicamente: Nu reacţie: Nu
Alimente: Nu reacţie: Nu
Animale: Nu reacţie: Nu
Alte forme de alergie: Nu reacţie: Nu

Alimentaţia
Apetit normal
Număr de mese: două şi o gustare pe zi, la orele 10, 14, 18
Alimente preferate: ciorbă de burtă, carne prăjită, paste, ciocolată
Alimente pe care nu la poate consuma: murături
Băuturi preferate: cafea, vin, sucuri acidulate
Observaţii: pacientul a pierdut în greutate; iniţial avea o greutate de 75 de kg iar în decurs de
două luni, a scăzut circa l0 kg, în prima lună scăzând 6 kg, apoi în cea de-a doua 4 kg

Eliminarea
Urină
Cantitate: 1400 ml/24 h, hipercromă, 4-5 micţiuni
Scaun
Aspect normal, 1-2 scaune pe zi
Alte eliminări: Nu

Odihna-somnul
Somn agitat, insomnii: 4-5 ore pe noapte
Mod de petrecere a timpului liber: discută cu ceilalţi pacienţi
Alte probleme legate de somn: Somnul este insuficient cantitativ şi calitativ din cauza insomniei
manifestat prin ore puţine de somn şi treziri sau perioade de veghe în timpul nopţii, prin faţa
palidă şi ochi încercănaţi

40
Comunicarea
Influenţa bolii asupra vieţii pacientului: simte că îl limitează, ar dori să-şi poată desfăşura
activităţile zilnice în condiţii normale
Comportament: asertiv
Reacţia pacientului la informaţiile primite: are încredere în cadrele medicale şi în serviciile de
sănătate, dar îi este teamă de spitalizare
Preferă singurătatea: nu
Are posibilităţi de exprimare scrisă, verbală, nonverbală, paraverbală

Igiena personală
Îşi efectuează zilnic toaleta generală şi a cavităţii bucale, se îmbracă şi se dezbracă singur

Mersul (deplasarea)
Se deplasează autonom. Diminuarea interesului pentru mişcare din cauza afecţiunii organice
manifestată prin menţinerea timp îndelungat a unei stări de imobilitate.

Date despre spitalizare:


Data internării: 02.02.2021
Mijloc de transport: autonom

Diagnostic la internare: sifilis;

Diagnostic la externare: sifilis primar seropozitiv. Adenopatie inghinală bilaterală; parafimoză

Motivele internării:
Pacientul sesizează, în urmă cu trei săptămâni, apariţia unei leziuni la nivelul şanţului balano-
prepuţial şi greutate la decalotare. În urmă cu două zile, la o decalotare forţată a penisului, pacientul
este în imposibilitatea de a efectua recalotarea, urmată de instalarea progresivă a unui edem;

ANAMNEZA:
a. Antecedente heredo-colaterale: fără importanţă, familie afirmativ sănătoasă

41
b. Antecedente personale, fiziologice şi patologice: fără importanţă
c. Condiţii de viaţă şi muncă: bune, locuieşte singur într-o garsonieră, muncitor necalificat
d. Comportamente, factori de risc privind modul de viaţă: consumă ocazional alcool, bea 2
cafele pe zi, fumează 1 pachet de ţigări pe zi

ISTORICUL BOLII: din discuţia cu pacientul, aflu că acesta sesizează, în urmă cu trei
săptămâni, apariţia unei leziuni la nivelul şanţului balano-prepuţial şi greutate la decalotare. În
urmă cu două zile, la o decalotare forţată a penisului, pacientul este în imposibilitatea de a
efectua recalotarea, urmată de instalarea progresivă a unui edem. Se internează la Spitalul
Judeţean de Urgenţă, secţia dermato-venerologie pentru investigaţii şi tratament de specialitate.

EXAMEN CLINIC GENERAL


Starea generala: influenţată. Talie 170 cm. Greutate 65 kg
Starea de nutriţie: satisfăcătoare
Starea de conştienţă: perfect conştient
Facies palid
Tegumente şi mucoase: palide, calde, elastice
Fanere: aspect normal
Ţesut conjunctiv-adipos bine reprezentat
Aparatul osteo-articular: integru din punct de vedere anatomic; sistemul muscular normoton,
normokinetic.
Aparat respirator: torace simetric, normal conformat, frecvenţa respiraţiei = 23/min
Aparat cardio-vascular: socul apexian în spaţiul V intercostal stâng pe linia medioclaviculară,
artere periferice pulsatile, T.A.= 120/80 mm Hg, P = 80 p / min.
Aparat digestiv: reflexul de deglutiţie este prezent, abdomen mobil cu mişcările respiratorii,
nedureros la palpare. Ficatul, căile biliare, splina nu se palpează
Aparat uro-genital: micţiuni spontane, loja renală liberă bilateral, rinichi nepalpabili; neagă
hematurie
S.N.C = ROT prezente bilateral, simetric, orientat temporo-spatial.
Acuitate vizuală: acuitate vizuală păstrată. Vedere cromatică păstrată. Vedere în relief păstrată
Acuitate auditivă: foarte bună
Observare iniţială: T.A.= 120 /80 mm Hg, P = 80 p / min, R = 18 r / min

42
Sistem endocrin: fără modificări

Aspecte psihologice:
Starea de conştientă: pacientul este conştient, şi comunică verbal
Comportament: agitat, alternând cu momente de linişte şi nepăsare; anxios din cauza
incertitudinii diagnosticului.

Date de laborator şi imagistice la internare (în paranteze valorile normale ale laboratorului):
Hemoglobină = 12 g%; (12-14 g %)
Leucocite = 11.500 / mmc; (4200-8000/mm3)
Hematocrit = 47%; (45 mg %)
Eozinofile = 4%; (1-3%)
Limfocite = 41%; (20-40%)
VDRL ++++-; (Negativ)
TPHA +++-;
Teste: penicilină -;
Investigaţii complementare: EKG interpretare morfologic normală
Medicaţie: Penicilină G 200.000 UI în primele 24 de ore divizate la 6 ore (25.000 UI + 25.000
UI + 50.000 + 100.000 UI)
Apariţia reacţiei Heriheimer cu temperatură de 37oC a du la oprirea tratamentului pentru 24 de
ore. Tratamentul a fost reluat după administrarea unui flacon de 1.200.000 UI Retaerpen
Diagnostic de etapă: sifilis primar seropozitiv. Adenopatie inghinală bilaterală. Parafimoza
Aspecte sociale: pacientul este salariat, este muncitor necalificat în construcţii, locuieşte singur
într-o garsonieră închiriată; se teme de un diagnostic grav, precum şi de reacţia celor din jur şi a
familiei.

Departajarea manifestărilor de dependenţă pe nevoi

43
Diagnostic medical: sifilis primar seropozitiv. Adenopatie inghinală bilaterală. Parafimoză.
Manifestări de dependenţă:
- leziuni la nivelul şanţului balano-prepuţial;
- greutate la decalotare;

Nr.
Nevoia Dependent Independent
Crt.
1. Nevoia de a respira da
Nevoia de a bea şi a mânca - scăderea poftei de mâncare
manifestată prin scădere ponderală,
pacientul pierzând în greutate; iniţial
2. avea o greutate de 75 de kg iar în
decurs de două luni, a scăzut circa l0
kg, în prima lună scăzând 6 kg, apoi
în cea de-a doua 4 kg
3. Nevoia de a elimina da
Nevoia de a se mişca şi a avea o bună - diminuarea interesului pentru
postură mişcare din cauza afecţiunii organice
4.
manifestată prin menţinerea timp
îndelungat a unei stări de imobilitate
Nevoia de a dormi şi a se odihni - dificultate de adormire din cauza
anxietăţii manifestată prin somn
agitat, superficial;
- somnul este insuficient cantitativ şi
5. calitativ din cauza insomniei
manifestat prin ore puţine de somn şi
treziri sau perioade de veghe în
timpul nopţii, prin faţa palidă şi ochi
încercănaţi
6. Nevoia de a se îmbrăca şi dezbrăca da
Nevoia de a menţine temperatura da
7.
corpului în limite normale

44
Nr.
Nevoia Dependent Independent
Crt.
Nevoia de a fi curat, îngrijit, de a-şi - diaforeza din cauza anxietăţii,
8. proteja tegumentele şi mucoasele manifestată prin transpiraţii şi
tegumente umede
Nevoia de a comunica - comunicare ineficace la nivel
afectiv din cauza neadaptării la noua
9.
situaţie, manifestată prin închidere în
sine
Nevoia de a evita pericole - tulburări de gândire din cauza
incertitudinii diagnosticului
manifestată prin comportament agitat
10.
alternând cu perioade de linişte;
- fatigabilitate manifestată prin
slăbire fizică, adinamie, lipsă de forţă
Nevoia de a acţiona conform da
11. propriilor credinţe şi valori, de a
practica religia
12. Nevoia de a se autorealiza da
13. Nevoia de a se recrea da
Nevoia de a învăţa cum să-şi păstrezi - cunoştinţe insuficiente despre
sănătatea satisfacerea nevoilor sale în perioada
14.
de convalescenţă şi a tratamentului în
perioada de recuperare

Priorităţi:
- Nevoia de a bea şi a mânca
- Nevoia de a se mişca şi a avea o bună postură
- Nevoia de a dormi şi a se odihni
- Nevoia de a fi curat, îngrijit, de a-şi proteja tegumentele şi mucoasele
- Nevoia de a comunica
- Nevoia de a evita pericole

45
- Nevoia de a învăţa cum să-şi păstrezi sănătatea
.
Posibilitatea de evoluţie:
Stabilizare, ameliorare: da, prin tratament medical.
Vindecare: da, prin tratament medical.
Agravare: da, prin apariţia complicaţiilor cum ar fi: obturarea căilor limfatice cu edemul
penisului.

Obiective de îngrijire:
Obiective globale: pacientul să înţeleagă importanţa spitalizării; să revină la nivelul optim de
sănătate; să aibă stabilit diagnosticul şi să fie de acord cu tratamentul medical pentru recaptarea
independentei funcţionale.
Obiective intermediare: să înţeleagă importanţa examenelor clinice şi de laborator pentru
stabilirea diagnosticului; la sfârşitul spitalizării, să fie capabilă să-şi recapete independenţa faţă
de nevoile afectate; să aibă încredere în personalul medical.
Obiective specifice: prevenirea complicaţiilor; să nu mai prezinte greutate la decalotare; să nu
mai transpire noaptea; să revină la programul normal al meselor, sa-i revină pofta de mâncare; să
fie echilibrat nutriţional şi hidro-electrolitic pentru a nu mai scădea în greutate; să nu mai
prezinte insomnii şi să nu mai aibă tulburări de gândire; să poată adormi mai uşor şi să aibă un
somn odihnitor; să-şi diminueze anxietatea

Stare generală alterată cu suspiciune de sifilis. Bolnavul să fie diagnosticat cu certitudine în


următoarea zi. Am pregătit bolnavul pentru următoarele examene paraclinice: analize de sânge în
vederea examenelor de laborator, EKG.

46
Diagnostic de
Nevoia Obiective Intervenţii proprii şi delegate Evaluare
Nursing
Nevoia de a Nevoie satisfăcută
respira
Nevoia de a Alimentaţie Pacientul să fie În prima perioadă am administrat pacientului o dietă Pacientul este
bea şi a inadecvată echilibrat hidrică. Am efectuat bilanţul hidro-electrolitic şi am echilibrata hidro-
mânca manifestată prin hidroelectrolitic şi urmărit diureza. electrolitic.
inapetenţă, scădere nutriţional Am calculat zilnic raţia alimentară ţinând cont de Prezintă mucoase
ponderală, consum asigurându-se starea în repaus a pacientului. Am calculat zilnic umede.
redus de alimente şi regimul alimentar şi bilanţul hidric
lichide. să prezinte mucoase - intrări-1800 ml/.zi
umede. - ieşiri - 1400 ml.1 zi
Am explorat gusturile şi obiceiurile pacientului şi i-am
spus să consume alimente uşor digerabile.
Se suplimentează necesarul de lichide cu 1000 ml /zi,
repartizate astfel: la fiecare 3 ore câte 200 ml de
ceaiuri, sucuri neacidulate, compot.
Am lăsat pacientul să aleagă alimentele după gusturile
sale.
Am suplimentat necesarul de calorii cu 1000 cal / zi
Nevoia de a Nevoie satisfăcută
elimina
47
Nevoia de a Diminuarea Pacientul să aibă Am încurajat pacientul să efectueze exerciţii fizice din Pacientul prezintă o
se mişca şi interesului pentru tonusul muscular trei în trei ore. postură normală, la
a avea o mişcare din cauza prezent şi să-şi Determin pacientul să participe cât posibil la nevoile sfârşitul celei de-a
bună afecţiunii organice menţină celelalte sale pentru a-i da sentimentul de control al situaţiei. doua zile de la
postură manifestată prin nevoi fundamentale Explorează cu pacientul mecanismele de adaptare pe internare.
menţinerea timp satisfăcute în 2 zile care acesta le poate folosi pentru a face faţă situaţiei
îndelungat a unei noi create.
stări de imobilitate. Stare de informare, reflectare, repaus, canalizarea
energiei.
Nevoia de a Stare de disconfort Pacientul să-şi Am asigurat un climat de calm şi de securitate. Am Pacientul şi-a diminuat
dormi şi a manifestată prin faţă diminueze semnele ajutat pacientul să fie încrezător în propriile forte starea de disconfort,
se odihni palidă şi ochi de oboseală şi să explicându-i cu blândeţe că nu are de ce să se teamă şi precum şi temerile pe
încercănaţi. aibă o stare de bine. să aibă încredere în echipa medicală. care le avea, având
Dificultate în a Pacientul să aibă un Am instruit pacientul să practice tehnici de relaxare, încredere în personalul
dormi şi a se odihni, somn corespunzător exerciţii respiratorii cu 30 min. înainte de culcare. Am medical.
manifestate prin ore cantitativ şi calitativ, aerisit salonul, am schimbat lenjeria de pat şi de corp, Pacientul are un somn
de somn de 8 h pe noapte fără i-am oferit pacientului o cană cu lapte cald. liniştit fără întrerupere
insuficiente, somn întrerupere, timp de cu o durata de
agitat o zi aproximativ opt ore şi
jumătate.
Nevoia de a Nevoie satisfăcută
se îmbrăca
şi dezbrăca
48
Nevoia de a Nevoie satisfăcută
menţine
temperatura
corpului în
limite
normale
Nevoia de a Diaforeza din cauza Pacientul să nu mai Am şters tegumentele bolnavului şi am schimbat Pacientul nu mai
fi curat, anxietăţii, prezinte transpiraţii lenjeria de corp ori de câte ori a fost nevoie. Am transpiră abundent şi
îngrijit, de manifestată prin abundente în menţinut o temperatura optimă în salon de 20⁰C. se simte curat şi mai
a-şi proteja transpiraţii şi următoarele 24 de Am îndrumat pacientul să îmbrace lenjerie adecvată liniştit.
tegumentele tegumente umede ore microclimatului.
şi Am ajutat pacientul să se îmbrace şi să se dezbrace
mucoasele evitând mişcările bruşte.
Nevoia de a Comunicare Pacientul să se Am ajutat pacientul să înţeleagă că depresia, Familia şi prietenii au
comunica ineficace la nivel adapteze la noua îngrijorarea, sentimentul de neputinţă, sunt normale şi ajutat la determinarea
afectiv din cauza situaţie, să prezinte de aşteptat. pacientului să
neadaptării la noua încredere în sine şi în Am comunicat cu familia pacientului pentru a înţelege înţeleagă şi să accepte
situaţie, manifestată cei din jur pentru a că pacientul are nevoie de un suport emoţional şi situaţia prin care trece
prin închidere în face fata situaţiei moral suplimentar, din partea lor. Am pus pacientul în şi să comunice normal
sine existente în 12 ore. legătură cu alţi pacienţi diagnosticaţi cu sifilis care au cu cei din jur.
avut o evoluţie bună integrându-se rapid în mediul
socio-profesional.

49
Nevoia de a Anxietate moderată Pacientul să Am sfătuit pacientul să comunice cu echipa medicală Pacientul comunică cu
evita din cauza lipsei de beneficieze de şi familia şi am încurajat familia să comunice cu echipa medicală,
pericole cunoştinţe despre siguranţa psihologică pacientul, pentru a menţine un climat de optimism. familia şi colegii de
evoluţia bolii pentru înlăturarea salon, prezentând
manifestată prin stării de anxietate în ameliorarea stării de
nelinişte. următoarele 2 zile. anxietate.
Pacientul să-şi
diminueze durerile în
24 h.
Nevoia de a Nevoie satisfăcută
acţiona
conform
propriilor
credinţe şi
valori, de a
practica
religia
Nevoia de a Nevoie satisfăcută
se
autorealiza
Nevoia de a Nevoie satisfăcută
se recrea

50
Nevoia de a Cunoştinţe Pacientul să fie Am explicat pacientului şi familiei în ce a constat Pacientul a înţeles
învăţa cum insuficiente despre capabil să se intervenţia tratamentul administrat şi la ce efecte poate indicaţiile privind
să-şi satisfacerea nevoilor reintegreze în avea sifilisul în lipsa unui tratament corespunzător. regimul de viaţă pe
păstrezi sale în perioada de activităţile sociale şi Am lămurit pacientul că tratamentul este simplu, iar care trebuie să-l
sănătatea convalescenţă şi a profesionale, pe care boala se poate vindeca foarte uşor dacă pacientul urmeze, în vederea
tratamentului în le efectua anterior colaborează. unei recuperări cât mai
perioada de internării. Am explicat pacientului faptul că boala, după rapide şi în condiţii
recuperare vindecare, nu dă imunitate, deci este posibilă o favorabile lui.
reinfecţie.

Evaluare:
Pacientul D.E sesizează, în urmă cu trei săptămâni, apariţia unei leziuni la nivelul şanţului balano-prepuţial şi greutate la decalotare.
În urmă cu două zile, la decalotare forţată a penisului, pacientul este în imposibilitatea de a efectua recalotarea, urmată de instalarea
progresivă a unui edem. Se internează pentru diagnostic şi tratament.
Pe parcursul internării s-au urmărit şi s-au realizat următoarele obiective: refacerea echilibrului termic; refacerea eliminării renale;
creşterea gradului de cunoştinţe; reducerea riscului de răspândire a infecţiei; refacerea calităţii somnului; îmbunătăţirea relaţiilor sociale
S-a efectuat tratament antibiotic cu penicilină. Apariţia reacţiei Herixheimer cu temperatura de 37oC a dus la oprirea tratamentului
pentru 24 de ore. Tratamentul a fost reluat după administrarea unui flacon de 1.200.000 UI Retarpen.
Regim alimentar obişnuit.
Pacientul se externează vindecat clinic.

51
Pentru a preveni o nouă îmbolnăvire cu sifilis, pentru a preîntâmpina contactarea unei boli cu
transmitere sexuală, precum şi despre importanţa prevenirii acestor boli pentru sănătate, asistenta
medicală, la externare, face câte precizări şi anume:
 sexul trebuie să fie 100% protejat
 folosirea obligatorie a prezervativul la orice contact sexual
 cunoaşterea partenerului de viaţă
 evitarea relaţiilor sexuale cu parteneri ocazionali, necunoscuţi
 efectuarea analizelor înainte de orice fel de angajament fizic sexual
 monitorizarea oricărui fel de leziune care apare pe piele şi mai ales în zona organelor
genitale. În cazul apariţiei unui semn suspect se va consulta de urgenţă un medic

CAZUL II

1.Informaţii generale:

a. Numele şi prenumele: C. A.
b. Vârsta: 20 ani
c. Starea civilă: necasatorita
d. Copii: Nu
e. Profesia: Studenta
f. Localitatea de domiciliu: Sibiu
g. Diagnosticul la internare: Infecţie HIV
h. Data internării: 20.01.2021

2.Obişnuinţe de viaţă:
a. Consumator de:
 Alcool - Nu
 Cafea - Da
 Tutun - Da
 Drog - Nu
b.Dietă/regim alimentar: Nu
c.Alergii cunoscute: Nu
3.Probleme de sănătate:
a. Antecedente medicale personale: Infecţie HIV 2021, ampendicectomie 2008,
amigdalită cronică
b. Antecedente heredocolaterale: Nesemnificativ
c. Motivele internării actuale: Inapetenţă şi stomatită herpetică
d. Istoricul stării actuale: Pacientă în vârstă de 20 ani, de sex feminin, aflată în evidenţa
clinicii cu infecţie HIV din anul 2021, în tratament cu antiretrovirale, se internează
pentru reevaluare clinico-biologică şi precizarea tratamentului.
4.Examenul clinic general:
52
a. Tegumente şi mucoase: Palide, herpes labial
b. Greutate: 40 kilograme
c. Înălţime: 1,60 metri
d. Ţesut celular subcutanat: Normal
e. Sistem ganglionar şi limfatic: Paliadenopatie generalizată
f. Aparat loco-motor: Bine reprezentat
g. Aparat respirator: Torace normal conformat, sonoritate pulmonară normală, murmur
vezicular fiziologic. FR: 22 r/min. Tuse productivă cu expectoraţie sero-mucoasă.
Obstrucţie nazală.
h. Aparat cardio-vascular: Şoc apexian în spaţiul V intercostal pe linia medioclaviculară
stângă, zgomotele cardiace ritmice, bine bătute, fără sufluri supraadăugate. Artere
periferice pulsative. Extremităţi calde. FC: 92 băt/min, TA: 110/65 mmHg
i. Aparat digestiv: Abdomen depresibil, mobil cu mişcările respiratorii. Ficat la 2 cm sub
rebord, splină: rebord. Tranzit intestinal fiziologic.
j. Aparat uro-genital: Loje renale, nedureroase, micţiuni fiziologice, urini normocrome.
k. Sistem nervos şi organe de simţ: ROT (reflexele osteo-tendinoase) prezente, simetrice
bilaterale. Orientat temporo-spaţial
5. Investigaţii:
a. Examenul sângelui:
 Hematii: 4.400.000/mmc
 Hemoglobină: 10,7 gr.%
 Hematocrit: 31%
 Leucocite: 6.100/mmc
 Polinucleare: 63%
 Limfocite: 32%
 Monocite: 4%
 Euzenofile: 1%
 Ureea sanguină: 0,30 gr.‰
 Glicemie: 0,80 g ‰
 Trombocite: 258.000/mmc
 Colesterol: 1,80 g ‰
 Creatinină: 0,60 g
 VSH: 85mm/1h
Ionograma sanguină:
 Sodiu: 138 mEq/l
 Potasiu: 3,9 mEq/l
 Clor: 93 mEq/l
 Rezervă alcalină: 94mEq/l
 Limfocite LCD4: 74 celule/mmc
 1.Test ELISA: pozitiv
 2.Test ELISA: pozitiv
 Test WESTERN BLOT: pozitiv

b. Examenul urinei: Albumină: absent


Glucoză: absent
Sediment: rare leucocite, săruri amorfe
c. Alte examene de specialitate: Radiografie toracică: adenopatie hiliară bilaterală,

53
opacitate de intensitate medie neomogenă infrahilar drept.
6.Tratamente:
a. Tratament medicamentos:
 Paxeladine (antitusiv): 1gelulă/zi timp de 12 zile
 Movalis (antiinflamator): 1 cp/zi timp de 12 zile
 Aciclovir (antiviral): 200 mg ori/2 timp de 14 zile
 Diflucan (antifungic): 1 cp de 3 ori/zi timp de 15 zile
 Klacid (antibiotic): 1 tb de 2 ori/zi timp de 8 zile; 1 tb la 12 ore
 Stocrin (antiviral): 2 cp/zi timp de 16 zile, seara la culcare
 Hivid (antiviral): 1,1/2 comprimate/zi timp de 16 zile
 Multivitamine (complex de vitamine): 1 cp de 3 ori/zi timp de 12 zile, după mese
7.Epicriza şi recomandări la externare: Pacinetă de sex feminin, în vârstă de 20 ani, aflată în
evidenţa clinicii pentru infecţie HIV, se internează pentru stomatită herpetică şi candidoză
orofaringiană.
Radiologic, se evidenţiază adenopatie hilară bilaterală si opacitate de intensitate medie neomogenă
infrahilar drept.
Sub tratament evoluţia este favorabilă.Se externează cu următoarele recomandări:
- continua tratamentul antiretroviral conform schemei.

b.Nevoi fundamentale după Virginia Henderson

Nevoile fundamentale Manifestări de Manifestări de Sursă de dificultate


independenţă dependenţă
1.---A respira şi a avea -dispnee de efort -infecţie a tractului
obună circulaţie Resp:16-18 resp/min respirator superior
Puls:60-80 puls/min -proces infecţios
TA: 100-140/60-90
mmHg
2. A bea şi a mânca. -inapetenţă -infecţia HIV
-candidoză
orofaringiană
-stomatită herpetică

3. A VN:1200-1500 ml/zi
elimina. Frecvenţă:6-8 mictini
urina /zi -
Culoare: galben
deschis

54
scaun Normal: 1scaun /zi -frecvente episoade -flora intestinala
diareice distrusa

4. A se mişca şi a -efectuează mişcări -oboseste repede -usoara anemie


păstra o bună active ,păstrează o -infectia HIV
postură. bună postură
5.A dormi, a se -somn intermitent 4-5 -tusea productivă cu
odihni. ore/noapte expectoraţie
-obstrucţie nazală

6. A se îmbrăca şi -se îmbracă singura


dezbrăca. conform varstei şi - -
anotimpului
7. A menţine -candidoză -infectia HIV
tegumente curate şi orofaringiană
îngrijite. -stomatită herpetică
8. A păstra -subfebrilitate cu -complicatiile bolii
temperatura corpului accese de hiperpirexie -sistemul imunitar
în limite normale. in perioadele acute deficitar
9. A evita pericolele. -are abilitatea de a se
proteja
-are cunostinţe despre - -
sine şi dezvoltarea sa
10. A comunica. -comunică bine - -
11. A se realiza. -absenteism in -boala
frecventarea -internari frecvente în
cursurilor spital
12. A se recrea. -se recrează citind
cărţi şi ascultând radio - -
şi TV
13. A învăţa. -are acces la surse de
informare privind - -
boala de care suferă
14. A-şi practica -greco-catolică -practica cu -boala
religia. dificultate si -internari frecvente în
intermintent spital

c. Plan de ingrijire

55
Data Probleme de Obiective de Intervenţii aplicate Evaluarea
îngrijire îngrijire îngrijirilor
20/1 -scăderea -creşterea -se asigura igiena mucoaselor -starea pacientei
imunităţii imunităţii şi a tegumentelor ramane ne
organismului organismului -se respecta regimul dietetic modificata, nu
-potential de -prevenirea -se dezinfecteaza vesela, apar noi
complicatii complicaţiilor obiectele complicatii, in
-se aplica tratamentul afara de cele
simptomatic pescris de medic respiratorii
-Tuse -Calmarea tusei -se supraveghează caracterul si -pacienta
productivă cu -pacienta sa frecvenţa tusei răspunde la
expectoraţie prezinte caile - se aeriseste frecvent în cursul tratament, caile
sero-purulenta respitatorii zilei salonul,ferind pacienta de respiratorii
-Obstrucţie superiore libere curenţi de aer, frig, umezială eliberate,
nazala -se asigură un aport suficient respiratie
de lichide satisfacatoare
-se masoara şi noteaza in foaia
de observaţie FR
-se administreaza la indicaţia
medicului:
-aerosoli cu bronho-
dilatator, cortizon si
fluidificante ale secretiei
bronsice
-Klacid (claritrimicina) -la
12 ore
- se pregăteşte pacienta pentru
prelevarea produselor de
laborator şi biologice:
-hemoleocograma:
hemoglobina = 10g%,
hematocrit = 31%
GA = 23.000/mm3
Trombocit =258.000/mm3
-ionogramă:
Sodiu-138mEq/l
Potasiu-3,9mEq/l
Clorul-mEq/l
Rezervă alcalină -24/mEq/l↓
VSH-85mm/lh↑
Uree-0,50gr‰
Creatinină-1,60g‰↓
Test Elisa-poitiv↑
Test WESTERN BLOT-
pozitiv↑

56
-Candidoza oro- -pacienta sa -se efectueaza toaleta cavitatii -candidoza în
faringiana prezinte bucale- perioral cu ceai de urma
-Stomatită tegumente si muşeţel si glicerina boraxata tratamentului este
herpetică mucoase intacte -se înlătura cu tampoane sterile în rezoluţie
depozitul de pe suprafaţa
aftelor
-se badijoneaza mucoasa
bucală cu glicerină cu stamicin
-se administreaza tratamentul
prescris de medic:
Aciclovir-1 tb de 2 ori/zi
Diflucan-1 cap. de 3ori/zi

-febra + -pacienta sa -măsurarea parametrilor vitali: -ameliorarea


tahipnee cu prezinte TC= 38,6°C febrei, pacienta
tahicardie temperatura TA-110/65mmHg prezinta
corpului, P-100 băt./min subfebrilitate ,
respiratia si R-24 resp./min frecventa
frecventa -se apica initial masurile fizice respiratory si
respiratorie in de scadere a temperaturii cardiac au revenit
limite normale (comprese reci, impachetari, la normal
frectii cu 1/3 otet+1/3alcool
+1/3 apa )
- se hidrateaza pacienta
- se ofera un regim alimentar
lejer, bogat in vitamine
-inapetenţă -pacienta să-şi -se aeriseste bine salonul - pacienta si-a
recapete apetitul şi înaintea fiecărei mese recapatat partial
să-şi -se prezinta meniul atractiv, pe pofta de mancare
redobândească o tavă protejată cu un şervet si forta fizica
forţa fizică curat
-se ofera alimentele pe care
pacienta le accepta cat mai
bine
-se cântăreste zilnic pacienta
-se administreaza regim
alimentar bogat in vitamine:
-se administreaza
Multivitamine 1cp de 3ori/zi
-anxietate - combaterea - psihoterapie - diminuarea
anxietăţii - se asigură un climat cald şi anxietăţii
confortabil

57
-insomnie - combatrea - se învaţă pacienta să practice - pacienta se
insomniei tehnici de odihneşte
relaxare, sa citeasca, sa asculte satisfacator, se
muzica, sa practice exercitii trezeste calma si
respiratorii cu câteva minute increzatoare in
înainte de culcare evolutia bolii sale
- se întocmeşte un program de
odihnă corespunzător

- se favorizează odihna
pacientei, prin suprimarea
surselor care-i pot determina
insomnie: reducerea
zgomotului, evitarea discuţiilor
cu voce tare, închiderea uşilor
la salon
- se administrează seara la
culcare un ceai antistres

21/1 -subfebrilitate - pacienta sa Măsurarea parametrilor vitali: - parametrii vitali


prezinte T.A – 110/65 mm Hg în limitele
temperature P - 90p/min normale
corpului in limite R – 20r/min
normale T – 37,5 ˚ C - bolnava este
- pacientul va fi hidratat (apă, afebril
ceai)
- se asigură înbrăcăminte lejeră
- anxietate - combaterea - se educă pacienta în -pacienta este
moderată anxietăţii utilizarea metodelor de linistita,
relaxare zambeste,
- ajută şi suplineşte pacienta colaboreaza cu
acolo unde este nevoie personalul
medical si de
ingrijire
22/1 - pacienta este externată, parametrii vitali sunt în limitele normale: T.A = 110/65 mmHg, P
= 80 b/min R = 16 resp/min T = 36,2˚C ; sub tratament evoluţia este favorabilă,se
externează cu următoarele recomandări: continua tratamentul antiretroviral conform
schemei, respectarea regimului igieno-dietetic recomandat

Obiectiv 5: Educaţia pentru sănătate la un pacienet cu infecţia HIV

Educaţia pentru sănătate este o preocupare de maximă importanţă a medicinei omului


sănătos care constă în dezvoltarea nivelului de cultură sanitară al diferitelor grupuri de populaţie,
58
precum şi mijloacelor şi procedeelor educativ-sanitare necesare formării unui comportament
sanogenic.
Păstrarea sănătăţii şi lupta contra bolii se înscriu printre cele mai vechi preocupări ale
omului.
Dealtfel cuvântul sănătate care provoacă o strare atât de preţioasă fiecăruia aparte frecvent
în vorbirea curentă nelipsind aproape niciodată cu ocazia urărilor de bine. Scrisorile strămoşilor
noştri romani se încheiau de obicei cu urarea: Vale (fii sănătos).
Sănătatea nu este numai o problemă individuală, ci priveşte tot atât de mult societatea în
întregime. “Sănătatea nu este totul, dar fără sănătate totul este nimic” (Schopenhauer).
Obiectivul de bază al educaţiei pentru sănătate constă în formarea şi dezvoltarea în rândul
populaţiei, începând de la vârstele cele mai fragede, a unei concepţii şi a unui comportament igienic
sanogenic, în scopul păstrării sănătăţii, dezvoltării armonioase şi fortificării organismului, adaptării
lui la condiţiile mediului ambiental şi social, cât şi al participării active a acesteia la opera de
ocrotire a sănătăţii populaţionale. În acest sens, este necesar formarea unei opinii de masă,
fundamerntat ştiinţific faţă de igiena individuală şi colectivă, faţă de alimentaţie, îmbrăcăminte,
muncă şi odihnă, faţă de utilizarea raţională a timpului liber şi a factorilor naturali de călire a
organismului, faţă de evitarea factorilor de risc, precum şi a modului de solicitare a asistenţei
medicale şi a diferitelor mijloace de investigaţie şi tratament.

Se face educaţie pacientului cu infecţie HIV privind:


 Măsurile de prevenire şi transmitere a infecţiei
 Măsuri de prevenire a suprainfectării leziunilor
 Necesitatea respectării dietei prescrise
 Continuarea tratamentului la domociliu
 Necesitatea unei igiene riguroase.

Bolnavul trebuie să ştie că este un rezervor de virus, că este contagios pe anumite căi şi are
anumite obligaţii:
 Să nu doneze sânge
 Să nu împrumute seringi, ace utilizate, obiecte de uz personal precum periuţa de dinţi
şi lamele de bărbierit
 Să informeze partenerul sexual despre boala lui
 Să nu aibe relaţii sexuale fără protecţie

Consilierea pre şi post testare HIV se bazează pe încredere reciprocă între persoana consiliată şi
cel care consiliază şi are drept scop:
 Prevenirea transmiterii infecşiei HIV
 Acordarea unui sprijin psihosocial celor care sunt infectaţi HIV
 Furnizarea de informaţii despre infecşia HIV
 Ce este infecţia HIV, modalităţi de evoluţii, modalităţi de transmitere şi prevenire a infecţiei
HIV, diagnosticul de infecţie HIV
 Explicarea şi ajutarea persoanei consiliate să înţeleagă şi să recunoască existenţa unor riscuri
asociate cu anumit mod de comportare
 Definirea felului în care modul de viaţă al persoanei consiliate este legat de redpectivul
comportament
 Ajutarea persoanei să-şi autodefinească capacitatea individuală de a-şi modifica
comportamentul.

59
CAZUL III
P.V.
Diagnostic la internare: - infecţie HIV
- Hepatită cronică tip B
- TBC pulmonar

Motivele internării:
Pacienta se internează pentru stare generală gravă, febră, tuse şi paluare a tegumentelor
Antecedente heretocolaterale: fără importanţă
Antecedente personale: neagă
Condiţii de viaţă şi muncă: corespunzătoare
Istoricul bolii: Pacienta în vârstă de 17 ani se prezintă cu stare generală gravă, febră, paloare a
tegumentulor, câteva echimoze pe membrele superioare şi inferioare.
Pacienta cunoscută cu infecţie HIV din 1994, multiplu experimentată terapeutic cu TBC
Examen obiectiv:
Stare generală: alterată
Stare de nutriţie: corespunzătoare
Stare de conştienţă: prezentă
Greutate: 40Kg
Tegumente: deshidratate, palide
Ganglioni limfatici: nepalpabili
Muşchi: normotoni
Sistemul osteo-articular: integru morfofuncţional
Aparat respirator: expectoraţie mucopurulentă, tuse
Aparat cardiovascular: regiunea precordială de aspect normal, zgomote cardiace ritmice, AV
100b/min, artere şi vene: permeabile
Aparat digestiv: tranzit intestinal aculezat, abdomen sensibil la palpare, cavitate bucală, faringe,
amigdale: hiperemiate
Ficat: limita superioară a spaţiului V intercostal drept
Aparatul urogenital:
Loji renale: libere
Simptome: polakiurie
Organe genitale: normale
Sistem nervos şi endocrin:
Mers ebrios, instabilitate
Nervi cranieni: integri
Simptom meningial: absent
Psihic: normal
Organe endocrine: normale
Organe de simţ: normale
Anamneza asistentei medicale

Pacienta are afectate urmatoarele nevoi:


 Nevoia de a respira şi de a avea o bună respiraţie
 Nevoia de a bea şi a manca
 Nevoia de a elimina
 Nevoia de a dormi şi a se odihni
60
 Nevoia de a se mişca şi de a avea o bună postură
 Nevoia de a se îmbraca şi dezbrăca
 Nevoia de a ţine temperatura corpului în limitele normale
 Nevoia de a evita pericolele
 Nevoia de a se recrea
III Plan de nursing
Nume şi prenume: P.V.
Diagnostic: Infecţie HIV
Hepatită cronică tip B

Data Diagnostic de Obiective Intervenţii Evoluare


nursing
26.01 Dificultate Să expectoreze la Asigur condiţiile de igienă Pacienta
2021 datorită fiecare 2 ore din încăpere reuşeşte să-
expectorării Să-şi exlibereze Trebuie să determin pacientul şi elibereze
secreţiilor din căile respiratorii cu să tuşească la fiecare 2 ore căile
căile minimum de Administrez tratamentul respiratorii
respiratorii dificultate medicamentos prescris de
medic
Dificultate Să fie bine După încetarea vomei Pacienta se
datorită echilibrată rehidratez bolnava şi îi hidratează şi
inapetenţei, nutriţional şi servesc alimente hipocalorice acceptă
dureri hidroelectrolitic în cantităţi mici şi reci. tratamentul
abdominale, Să nu mai prezinte Fac bilanţul lichidelor medicamen
greţuri, greţuri şi vărsături îngerate şi eliminate. tos
vărsături, Să fie echilibrată Aplic tratamentul Ingeră
dezechilibru psihic. medicamentos prescris de cantităţi
hidroelectrolit medic. mici de
ic şi alimente
nutriţional
Dificultate Să aibă un tranzit Fac bilanţul hidric zilnic şi-l Pacienta
datorită intestinal normal corectez prin administrare de prezintă în
scaunelor Să prezinte lichide continuare
diareice cu tegumente şi Asigur aport lichidian un tranzit
sânge şi mucoase integre şi adecvat, în funcţie de bilanţul intestinal
incontinenţă curate. hidric accelerat.
urinară Învăţ pacienta exerciţii de
întărire a musculaturii
perineale.
Schimb lenjeria de pat si de
corp dupa fiecare eliminare

61
26.01 Dificultate Să-şi menţină Pacienta va fi ajutată să-şi Datorită
2021 datorită integritatea satisfacă nevoile durerii
asteniei fizice, tegumentelor şi organismului. pacienta
dureri activităţii articulare. Îi spunem pacientei să se este
articulare şi Diminuarea mişte zilnic imobilizată
abdominale. durerilor Planific un program de la pat deşi
Expresie Mobilizarea exerciţii şi de mers în funcţie prezintă
facială pacientei de capacitatea pacientei dorinţa de a
caracteristică. se plimba
26.01 Dificultate în Să poată să se Asigur condiţii optime de Pacienta a
2021 a se odihni odihnească bine somn avut un
datorită Să beneficieze de Am discutat cu pacienta somn agitat
anxietăţii un somn calitativ şi explicându-i importanţa cu treziri
manifestată cantitativ în termen somnului. frecvente.
prin somn de 5 zile Am creat un ambiant plăcut
agitat, treziri (aerisire, schimbarea
frecvente, lenjeriei, condiţii de linişte)
oboseală Administrez la indicaţia
medicului somnifere
26.01 Dificultatea Să se poată îmbrăca Educ pacienta priviind Pacienta nu
2021 de a se şi dezbrăca singură importanţa vestimentaţiei în se poate
îmbrăca şi a Să cunoasca identificarea personalităţii îmbrăca şi
se dezbrăca importanţa Explic legăturile dintre ţinuta dezbraca
datorită satisfacerii de a se vestimentară, imagine şi singură
asteniei fizice îmbrăca şi stima de sine.
dezbrăca. Încurajez pacienta
26.01 Dificultate Să-şi menţină Servesc pacienta cu lichide, Pacienta
2021 datorită febrei temperatura, să fie aplic comprese reci. este febrilă.
ridicate: bine hidratată Calculez raportul ingesta-
39°C, cefalee Să aibă o stare de excreta pe 24 de ore.
bine fizic şi psihic Îi schimb des lenjeria de pat
şi de corp.
Menţine igiena tegumentelor
Administrez tratamentul
medicamentos
26.01 Dificultate Să-şi exprime Am discutat cu pacienta, o Pacienta
2021 datorită diminuarea incurajez să gândească este
neadaptării la anxietăţii in 3 – 4 pozitiv neliniştită şi
mediul de zile şi dispoziţia ei Am instalat-o într-un salon cu nu s-a
spital în o săptămână pacienţi care au o evoluţie adaptat din
manifestată favorabilă a bolii prima zi la
prin Asigur condiţii de mediu mediul
neîncredere în adecvat, iau măsuri de igienă spitalicesc
vindecare , condiţii de cazare
(alimentaţie, sterilizare,
curăţenie, dezinfecţie)

62
26.01 Dificultate Să prezinte o stare Analizez dacă acestea sunt în Pacienta nu
2021 datorită de bine concordanţă cu starea fizică prezintă
dezinteresului Să prezinte interes şi psihică a pacientei. interes
în a îndeplini faţă de activităţi Antrenez pacienta în activităţi pentru
activităţi recreative recreative specifice vârstei şi activităţi
recreative câştig încrederea bolnavei recreative.
datorită
afecţiunii
manifestată
prin izolare,
tristeţe
27.01 Dificultate în Să expectoreze Am administrat lichide Pacienta
2021 eliberarea secreţiile la fiecare pacientei şi am îndemnat-o să reuşeşte să-
căilor 2 ore tuşească la fiecare 2 ore şi elibereze
respiratorii Să respire liber pe Învăţ pacienta să facă căile
din cauza nas cu minim de gimnastică respiratorie şi să respiratorii
secreţiilor dificultate evite schimbările bruşte de
nazale şi temperatură
durerii
27.01 Dificultate Să fie echilibrată După încetarea vomei Pacienta
2021 datorită hidroelectrolitic şi rehidratez pacienta şi o ingeră
dezechilibrulu nutriţional servesc cu alimente cantităţi
i Să aibe stare de hipercalorice mici de
hidroelectrolit bine fără greţuri şi Sprijin pacienta în timpul lichide dar
ic şi vărsături vărsăturilor încă nu
nutriţional, Aplic tratamentul prezintă o
greţurilor, medicamentos creştere a
vărsăturilor şi apetitului
inapetenţei
27.01 Dificultate Să fie echilibrată Fac bilanţul hidric şi Pacienta
2021 datorită hidroelectrolitic şi echilibrez dezechilibrul hidric prezintă în
dezhidratării acidobazic prin administrare de lichide continuare
şi polakiuriei Asigur un raport lichidian polakiurie
adecvat în funcţie de bilanţul
hidric
27.01 Dificultate Depăşirea refuzului Insuflu pacientei dorinţa de a Pacienta
2021 datorită de a face activităţi se mişca şi planific un este
imobilităţii, şi diminuarea program de exerciţii, în imobilizată
refuzul de a durerilor funcţie de cauza imobilizării la pat deşi
face activităţi, Să-şi menţină şi de capacitatea acesteia prezintă
atrofiei tonusul muscular şi dorinţa de a
musculare forţa musculară se plimba

63
27.01 Dificultate Să-i dispară Planific îngrijirile şi Pacienta
2021 datorită neliniştea şi să aibă intervenţiile delegate astfel menţine
anxietăţii un somn cantitativ încât să nu trezesc pacienta starea de
manifestate şi calitativ în între orele 21-05 şi nelinişte şi
prin somn termen de 4 zile temperatura camerei să fie cantitatea
agitat, între 18°-25°C inadecvată
oboseală care Asigur un confort fizic şi de somn
o împiedică să psihic şi administrez
se odihească medicaţie indicată de medic
şi notez efectul acesteia.
27.01 Dificultate de Să cunoască Antrenez pacienta în Pacienta nu
2021 a se îmbrăcă importanţa realizarea activităţii de se poate
şi dezbrăca satisfacerii de a se îmbrăcare şi dezbrăcare îmbrăca şi
îmbrăca şi dezbrăca Explic legătura dintre ţinuta dezbrăca
singură vestimentară şi stima de sine singură
27.01 Dificultate Să revină la Aerisesc încăperea şi aplic Pacienta
2021 datorită febrei temperatura comprese reci prezintă
moderate: normală şi să fie Servesc cantităţi mari de febră
39°C echilibrat lichide şi schimb des lenjeria moderată
hidroelectrolitic de corp şi de pat
Administrez tratament
antibiotic şi antitermic
prescris de medic
27.01 Dificultate Să benefieze de un Asigur condiţii de mediu Pacienta
2021 datorită mediu de sigurantă adecvat este
predispoziţiei împotriva Iau măsuri sporite de evitare predispusă
la îmbolnăviri îmbolnăvirilor şi a infecţiilor şi urmăresc la infecţii
şi infecţii infecţiilor potenţialul infecţios al prin natura
Să fie echilibrată pacientei şi aplic măsuri de bolii
psihic izolare a surselor de infecţii
27.01 Dificultate Să-şi amelioreze Determin pacienta să-şi Pacienta
2021 datorită condiţiile fizice şi exprime emoţiile şi prezintă
dezinteresului să-şi recapete sentimentele şi câştig dificultate în
în a îndeplinii încrederea în forţele încrederea bolnavei a îndeplini
activităţi proprii Analizez şi stabilesc dacă activităţi
recreative Să prezinte o stare acestea sunt în concordanţă recreative
de bunădispoziţie cu starea sa fizică şi psihică
28.01 Dificultate Să expectoreze şi să Învăţ pacienta să tuşească şi Pacienta îşi
2021 datorită prezinte căi se expectoreze ameliorează
secreţiilor respiratorii Îndepărtez secreţiile nazale şi funcţia
muconazale permeabile educ pacienta pentru a folosii respiratorie
purulente din Să prezinte o bună batista individuală de unică
căile respiraţie folosinţă
respiratorii

64
28.01 Dificultate Să aibă greutate Urmăresc bolnava să Pacienta
2021 datorită corporală în funcţie consume numai alimentele începe să
inapetenţei, de înălţime, vărstă, cuprinse în regim ingere
greţurilor şi sex Administrez lichide şi cantităţi
vărsăturilor Să ii se stimuleze alimente în cantităţi mici, mici de
apetitul şi să fie bogate în calorii lichide şi
echilibrată După încetarea vomei, alimente
hidroelectrolitic rehidratez pacienta prin
administrare de lichide în
cantităţi mici
28.01 Dificultate Să fie echilibrată Administrez lichide în funcţie Pacienta
2021 datorită hidroelectrolitic şi de bilanţul hidric zilnic prezintă
polakiuriei şi acidobazic Încurajez pacienta să-şi dezhidratare
deshidratării Să aibă echilibru exprime gândurile şi şi polakiurie
psihic sentimentele în legătură cu
problema de dependenţă
28.01 Dificultate Să-şi menţină Efectuez exerciţii pasive la Pacienta îşi
2021 datorită integritatea fiecare 2 ore şi ajut pacienta menţine
atrofiei articulaţiilor şi în satisfacerea nevoilor sale astenia şi
musculare , tegumentelor şi să Planific un program de starea
imobilităţii şi aibă tonus şi forţă exerciţii fizice în funcţie de alterată
asteniei musculară păstrată capacitatea pacientei
28.01 Dificultate în Să beneficieze de Învăţ pacientul să practice Pacienta
2021 a se odihnii un somn tehnici de relaxare, exerciţii prezintă
manifestată corespunzător respiratori, câteva minute stare de
prin somn calitativ şi înainte de culcare nelinişte
agitat şi treziri cantitativ în termen Asigur confortul fizic şi
frecvente de 3 zile psihic necesar unui somn
odihnitor
28.01 Dificultate de Să se poată îmbrăca Învăţ pacienta să-şi aleagă Pacienta
2021 a se îmbrăca şi dezbrăca singură îmbrăcămintea începe să
şi dezbrăca fără dificultate corespunzătoare climei, realizeze
datorită temperaturii mediului această
slăbiciunii înconjurator, activităţii, activitate
vârstei singură
Educ pacienta în această
activitate şi particip la
realizarea ei
28.01 Dificultate Să-şi menţină Pregătesc psihic pacienta Pacienta
2021 datorită stării temperatura în înaintea tehnicilor de este afebrilă
febrile limite normale şi să recoltare şi examinare
fie echilibrate Schimb des lenjeria de corp şi
hidric de pat şi menţin igiena
tegumentelor

65
28.01 Iau măsuri sporite de evitare Pacienta
2021 a tranzmiterii infecţiilor în prezintă
cazul îmbolnăvirilor cu boli predispoziţii
transmisibile: prin izolarea la infecţii şi
pacienţilor, respectarea îmbolnăviri
circuitelor şi măsurilor de frecvente
igienă spitalicească
Favorizez adaptarea la noul
mediu
28.01 Dificultate datorită Să-şi
2021 vulnerabilităţii faţă de imunizeze
pericole şi infecţii organismul
şi să
beneficieze
de un mediu
de siguranţă
faţă de
infecţii
Să fie
echilibrată
psihic
29.01 Dificultate de Să prezinte o bună Dificultate datorită afecţiunii Să prezinte
2021 a respira în respiraţie şi căi manifestată prin tristeţe, interes faţă
limite respiratorii izolare de activităţi
normale permeabile recreative
Să prezinte
o stare de
bunădispoziţ
ie
29.01 Dificultate Să fie echilibrată Conştientizez pacienta asupra Pacienta
2021 datorită hidroelectrolitic şi importanţei regimului începe să
dezechilibrulu acido-bazic şi să alimentar în menţinerea mănânce şi
i hidro- stimuleze apetitul sănătăţii să bea
electrolitic şi Să aibă o stare de Servesc alimentaţia bogată cantităţi
acido-bazic bine hipercaloric la ore regulate mici de
lichide
29.01 Dificultate Să beneficieze de Menţin condiţiile necesare Pacienta are
2021 datorită un somn somnului respectând un somn
neliniştii corespunzător dorinţele şi deprinderile neliniştit
calitativ şi bolnavei
cantitativ in termen Îi explic necesitate menţinerii
de 2 zile unei vieţi ordonate cu un
program stabil

66
29.01 Dificultate Să-şi menţină Suplinesc pacienta în Pacienta îşi
2021 datorită activitatea satisfacerea nevoilor menţine
durerii musculară Planific un program de atrofia
articulare, Să aibă tonus şi exercitii fizice musculară
asteniei şi forţă musculară Supraveghez permanent ca o
atrofiei pastrată pacienta pentru a nu se răni consecinţă a
musculare Administrez tratamentul bolii
tranchilizat prescris de medic
29.01 Dificultate Să beneficieze de Asigur condiţii de mediu Pacienta
2021 datorită un mediu adecvat adecvat datorită
vulnerabilităţi fără pericole, Informez şi stabilesc bolii
i faţă de infecţii împreună cu pacienta planul prezintă
pericole Să fie echilibrată de recuperare a stării de predispoziţi
psihic sănătate şi creşterea e la infecţii
rezistenţei organismului, şi boli
efectuez imunizăriile
specifice şi nespecifice
necesare
29.01 Dificultate în Să se amelioreze Asigur un mediu Pacienta
2021 a îndeplini condiţiile fizice şi corespunzător şi organizez participă la
activităţi să prezinte o stare activităţi recreative specifice activităţi
recreative de bunădispoziţie vârstei recreative
Am în vedere ca activităţile care nu sunt
să nu o suprasolicite ci să-i împiedicate
creeze o stare de bună de condiţia
dispoziţie sa fizică
30.01 Dificultate în Să prezinte Pregătesc psihic pacienta Pacienta îşi
2021 a respira rezistenţă crescută oricărei tehnici la care va fi ameliorează
faţă de infecţii supusă funcţia
Să prezinte o bună Umezesc aerul din încăpere şi respiratorie
respiraţie îndepărtez secreţiile
30.01 Dificultatea Să beneficieze de Menţin condiţiile necesare Pacienta are
2021 sau un somn somnului respectând un somn
incapacitatea corespunzător dorinţele pacientei liniştit şi
de a se calitativ şi cantitav Îi explic necesitatea doarme 8/h
odihnii menţinerii unei vieţi pe noapte
datorită ordonate, cu un program
neliniştii stabilit
30.01 Dificultate Să-şi stimuleze Serveşte alimente bogate Pacienta are
2021 datorită apetitul şi să fie hipercaloric la ore regulate o stare de
dezechilibrulu echilibrată Protejez lenjeria cu muşama bine şi
i hidro- hidroelectrolitic şi şi aleză în funcţie de poziţia mănâncă
electrolitic şi acido-bazic pacientei cantităţi
acidobazic mici de
alimente

67
Rol Delegat

Data Funcţiile vitale Analize medicale Tratament Dietă


Tem Puls Resp TA Valori Valori
p reale normale
26.0 D: D:68 D:19 D: HLG HLG Penicilină
1 38,9 b/mi r/min 110/65 completa completă 1flacon/12
2021 S:39 n mmHg VSH – 30 HB-9% ore
S:20 – 50 HT-32% Gentamicin
S:70 r/min S: AtgHBS-neg VSH-6/8mm ă
b/mi 110/60 ACHVC-neg AtgHBS-neg 1 flacon
n mmHg Ex. spută ACHVC-neg I.m. 12ore
Ex. urină Ex. Spută Sulfadiazin
BK-pozitiv BK-pozitiv 6 tb p.o
GOT:8UI GOT:20UI Spiramicin
GPT:4UI GPT:16UI tb IV, p.o
Uree: 24mg% Uree: Trimetrom
Ex. 20/40mg% 10mg/zi
coproparazita Ex. sumar de p.o
r-neg urină normală Triniodazol
Testul Testul tb 1 p.o
Elisa – Elisa – pozitiv
pozitiv Ex sumar de
Ex sumar de urină –
urină – normal
normal Rg.
Rg. pulmonară
pulmonară I.D.R

68
27.0 D:38 D:62 D:18 D: I.D.R Spiramicin
1Reg ,5 b/mi r/min 100/60 tb IV p.o
im S:38, n S:18 mmHg Trinidazol
hipo 8 S:65 r/min S: tb I p.o
sodat b/mi 110/60 Penicilină
şi n mmHg 1
prote flacon/12ore
ic:
carn
e de
pui,
vită,
brân
ză de
vacă
proa
spătă
2009
smân
tână
caş,c
aşca
val
neaf
umat
şi
legu
me:
morc
ov,
fasol
e
verd
e,
carto
fi,
roşii
Fruct
e:
mere
,
pere,
strug
uri,
prun
e,
căpş
uni,
pepe
ne 69
verd
e,
lămâ
28.0 D:39 D:66 D:16 D: Pentantamidin
1 S: b/mi r/min 120/70 1fiolă I.m.
2021 38,7 n S:18 mmHg Thiabendazol
S:68 r/min S: tb IV p.o
b/mi 110/60 Gentamicină
n mmHg 1
flaconI.m/12
ore
Sulfadiazin
Tb 6 p.o
29.0 D:39 D:68 D:17 D: Spiramicin tb
1 S:39 b/mi r/min 100/60 IV p.o
2021 n S:18 mmHg Trinidazol tb
S:70 r/min S: I p.o
b/mi 110/60 Penicilină 1
n mmHg flacon/12ore
30.0 D:38 D:70 D:16 D:120/7 Spiramicin
1 S:38, b/mi r/min 0 tb IV p.o
2021 4 n S:18 mmHg Trinidazol
S:69 r/min S:120/70 tb I p.o
b/mi mmHg Penicilină 1
n flacon/12ore

70
CONCUZII
Bolile cu transmitere sexuală reprezintă o problemă majoră de sănătate publică, şi este una
dintre cele mai comune cauze de morbiditate şi chiar mortalitate în lume.
OMS estimează că anual apar 300 milioane cazuri noi de infecţie cu boli cu transmitere
sexuală, dintre acestea, sifilisul reprezentând încă o mare parte, aproximativ 20%. Ce trebuie ştiut
este că riscul de transmitere al unei infecţii nu trebuie privit din punct de vedere al dimensiunii lui,
ci numai a existenţei sau a inexistenţei lui. Atunci când există un risc, probabilitatea de 99% este la
fel de periculoasă precum cea de 1% şi oricât ar fi probabilitatea de scăzută trebuie să ţinem cont de
risc.
Este cunoscută teoria conform căreia, consumul de contraceptive orale pentru a preveni o
eventuală sarcină nedorită şi mai ales eliberarea lor gratuită în cabinetele de planning familial, a
făcut ca populaţia să practice din ce în ce mai des sexul neprotejat, ceea a dus la creşterea numărului
de îmbolnăviri cu boli cu transmitere sexuală şi implicit a sifilisului.
Interceptarea bolii este favorizată în cele mai multe cazuri de situaţiile economice precare şi
mai ales de contacte sexuale cu parteneri ocazionali, dubioşi sau chiar cu purtători sănătoşi
(persoane insuficient tratate sau nevindecate complet), de aceea o bună educaţie şi o informare cât
mai corectă în rândul populaţiei ar putea ajuta la prevenirea îmbolnăvirii.
Am convingerea că, prin cercetarea realizată, având drept finalitate proiectul de certificare a
calificării profesionale, voi contribui într-o modestă măsură la aprofundarea cunoaşterii
intervenţiilor şi a rolului asistentei medicale în îngrijirea pacienţilor cu sifilis.

71
BIBLIOGRAFIE
1. Alecu A., Dermato-venerologie, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2010
2. Alecu M., Patologia moleculară a pielii, Editura Medicală, Bucureşti, 2006
3. Antonescu S., Dermatovenerologie, Bucureşti,1984
4. Borundel C., Tehnica Îngrijirii Bolnavului, Editura Medicală , 1978
5. Bucur G., Boli Dermatologice, Mică Enciclopedie, Editura Ştiinţă şi Enciclopedică,
Bucureşti, 1987
6. Bucur G., Giurcăneanu C., Boli transmise pe cale sexuală, Editura Celsius, Bucureşti, 2000
7. Chiotan M., Boli infecţioase, Editura Naţional, 2006
8. Colţoiu A., Tratat de dermatovenerologie, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1983
9. Colţoiu A., Farsea D., Mateescu D., Popescu S., Dermatovenerologie, Editura Didactică şi
pedagogică, Bucureşti, 1993
10. Conu A., Dermato-venerologie, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti 1972
11. Dimitrescu A., Dermatologia, Editura Naţional, 1996
12. Longhin S., Dumitrescu A., Medicaţia afecţiunilor dermatologice, Editura Medicală,
Bucureşti, 1970
13. Luca M.C., Boli infectioase (pentru studentii de medicină generală), Editura Tehnopress,
2007
14. Maier N., Dermatovenerologie, Cluj- Napoca, 1993
15. Marks R., Practical problemsin dermatology, Martin Dunitz, 1983
16. Nemeth J.A., Dermatologic Clinics, vol. II, no. 4, WB Sounders Company, Philadelphia,
London, Toronto, 1993
17. Pais V., Ultrastructura pielii, Editura Medicală, Bucureşti, 1983
18. Patrascu V., Dermato-venerologie. Nursing în dermatologie, Editura SITECH, 2008
19. Pegum J.S., Baker H., Dermatology, Bailliere Tindall, 1979
20. Rook A., Wilkinson A.S., Ebling F.J., Text book of dermatology, Editura Blackwel Science
Public, 1979
21. Titircă L., Tehnici de evaluare şi îngrijiri acordate de asistenţii medicali, Editura Viaţa
Medicală Românească, 1997
22. Titircă L., Ghid de nursing cu tehnici de evaluare şi îngrijiri corespunzătoare nevoilor
fundamentale, Editura Viaţa Medicală Românească, 2002
23. Titircă L., Îngrijiri speciale acordate pacienţilor de către asistenţii medicali, Editura Viaţa
72
73

S-ar putea să vă placă și