1) De selectat material- Relația profesor-elev

Relaţia dintre profesor şi elev are un rol important în viaţa fiecărui copil.

Copiii petrec la şcoală aproximativ cinci-şapte ore pe zi, timp de aproape zece luni
într-un an.

De aceea, este firesc să ne întrebăm care sunt calităţile pe care un profesor trebuie
să le aibă?

Adulţii ştiu foarte bine ce presupune şcoala şi probabil că au avut profesori

preferaţi.

O relaţie pozitivă între profesor şi elev nu este neapărat uşor de stabilit. Însă
dacă există implicare din partea ambelor părţi atunci rezultatul poate fi unul
excelent.

O relaţie pozitivă între profesori şi elevi se bazează pe încredere.

Comunicarea reprezintă cea mai importantă modalitate de a crea această relaţie

pozitivă între cele două părţi menţionate. Urmând, apoi, respectul şi interesul
pentru materii atât din partea profesorului, cât şi din partea elevului.

Copiii au strategii diferite pentru a studia şi pentru a îşi atinge obiectivele.

Unii elevi vor învăţa rapid, iar alţii vor înţelege mai greu anumite lecţii.

Să nu uităm de elevii care nu iau şcoala în serios şi care nu îşi dau interesul pentru
studiu. În cazul lor, profesorii întâmpină dificultăţi în a-i ajuta să înţeleagă. Mai
ales dacă nu se poate stabili o comunicare adecvată. Totuşi, trebuie să avem în
vedere că o relaţie pozitivă între profesori şi elevi nu înseamnă neapărat rezultate
şcolare excepţionale şi comportamente potrivite din partea tuturor copiilor. Pur şi
simplu, sunt unii elevi care vin la şcoală cu o agresivitate, deseori, de neînţeles.

Astfel, profesorii trebuie să facă eforturi ca să înţeleagă cauza care se află în

spatele atitudinilor „violente” ale acelor copii.

Sunt cazuri în care acei elevi trăiesc într-un mediu „nociv” acasă. Unde părinţii,
din diverse motive, sunt agresorii. La şcoală victimele de acasă, copiii, se
transformă în agresori, crezând astfel că evadează sau că pot îndura mai uşor ceea
ce li se întâmplă.

Nu este niciun secret că, în anumite familii, copiii nu sunt trataţi aşa cum trebuie.
Iar datoria, nu doar a profesorilor, ci a societăţii, este, din punctul nostru de vedere,
să se asigure că orice copil trăieşte într-un mediu unde se poate dezvolta sănătos şi
armonios.

În alte situaţii, agresivitatea copiilor la şcoală nu are legătură cu mediul din care
provin, ci se datorează altor motive. O cauză des întâlnită este slaba organizare de
la şcoală. Cu alte cuvinte, copiii nu sunt supravegheaţi corespunzător, iar actele de
violenţă dintre ei nu sunt descoperite la timp şi pot apărea tot felul de victime, mai
ales victime ale bullying-ului.
O bună organizare ajută la crearea unui mediu sigur pentru toţi copiii, a unui loc
unde ei se simt în siguranţă, unde pot pune întrebări, unde studiază şi unde învaţă
să devină, mai târziu, adulţi.

Cheia succesului este ca profesorii să monitorizeze continuu elevii pentru a le

oferi mediul de care aceştia din urmă au nevoie. Este important ca profesorii
să înţeleagă teama, problemele sau neînţelegerile copiilor pentru a îi ajuta să
treacă peste momentele dificile.

Odată ce profesorul devine conştient de problemele elevilor, va avea mai multă

răbdare cu ei. Astfel făcându-i pe cei mici să se simtă în siguranţă şi să nu le fie
frică să pună întrebări atunci când nu înţeleg ceva.

Comunicarea dintre profesor şi elev reprezintă o legătură puternică între cele două
părţi, care duce la o atmosferă mai bună în clasă.

Bineînţeles că profesorii nu vor putea înţelege orice problemă cu care se confruntă

elevii la şcoală. Însă vor afla informatii despre copiii care întâmpină anumite
dificultăţi, cum ar fi să rezolve probleme la matematică sau să scrie compuneri la
limba română.

De cele mai multe ori, realizările şcolare excepţionale sunt influenţate de calitatea
relaţiei dintre profesori şi elevi. Şi este normal să fie aşa.

Dacă elevului i se spune zilnic că nu poate, că nu ştie, că nu este capabil, atunci el

va dezvolta o teamă. O lipsă de încredere în propriile forţe şi va ajunge să creadă
că ceea ce i se pune este adevărat, anume că nu este suficient de bun pentru a
realiza un anumit lucru.

Încrederea în sine implementată de la o vârsta fragedă constituie o piatră de

temelie pe care se vor clădi succesele copiilor nu doar la şcoală, ci şi în viaţă.

Comunicarea pozitivă dintre profesor şi copil îl va ajuta pe acesta din urmă să

înveţe la un nivel înalt şi să aibă rezultatele pe care şi le doreşte şi pentru care
munceşte.
Să nu uităm de citatul motivaţional al lui Pierre de Coubertin „Ai învins?
Continuă! Ai pierdut? Continuă!”.

Dacă copiii vor învăţa că eşecul face parte din viaţă. Atunci ei vor putea să îl
accepte ca pe un lucru normal şi, în acelaşi timp, vor apecia succesul atunci când îl
vor obţine.

În plus, copiii vor şti că eşecul nu îi face mai puţini buni şi vor crede în continuare
că pot realiza cu muncă, dăruire, dedicare şi suflet ceea ce îşi doresc şi ceea ce
visează.

Prin urmare, cum ar trebui să arate o relaţie dintre profesori şi elevi?

Răspunsul devine mai clar atunci când profesorii interacţionează şi află mai multe
lucruri despre elevii lor.

Primele experienţe de la şcoală stabilesc pricipiile după care copiii se vor ghida pe
parcursul următorilor ani de studiu.

Treptat, copiii cresc la şcoală şi învaţă ce înseamnă maturizarea, responsabilităţile,

încrederea sau prietenia.

Profesorii pot stabili o relaţie pozitivă cu elevii lor prin comunicare, respect şi
încredere.

Aceste elemente îi vor ajuta pe elevi să îşi dorească să studieze mai eficient. Să
înţeleagă mai bine ceea ce li se predă. Să pună întrebări atunci când nu ştiu sau nu
înţeleg ceva şi să nu le fie teamă de refuz.