Curs 10

Analiza rentabilităţii

Rentabilitatea agenţilor economici este scopul final al activităţii acestora şi condiţia

principală de existenţă şi menţinere a lor pe piaţă în cadrul unei economii concurenţiale.
Necesitatea rentabilităţii rezultă din particularităţile activităţii economice care se
desfăşoară prin participarea factorilor de producţie al căror consum trebuie compensat prin
efectele obţinute din acea activitate. Rentabilitatea privită din acest punct de vedere înseamnă
un surplus de rezultate obţinute peste valoarea cheltuielilor antrenate.
Sub aspect patrimonial rentabilitatea apare “prin măsurarea celor două componente la
sfârşitul exerciţiului, pe de o parte volumul cheltuielilor de producţie efectuate pentru realizarea
activităţii de bază şi pentru alte activităţi, lucrări şi servicii neindustriale, iar pe de altă parte,
volumul veniturilor încasate”1.
Rentabilitatea constituie una din formele de exprimare a eficienţei economice şi poate
fi apreciată sintetic prin măsurarea ei în mărime absolută (sub formă de rezultate, in special
profit) şi în mărime relativă (rata rentabilităţii). De asemenea se studiază “pragul de
rentabilitate”, adică acel nivel al activităţii începând de la care agentul economic obţine profit.
În economia de piaţă existenţa profitului constituie condiţia fundamentală a desfăşurării
unei activităţi rentabile, maximizarea acestuia fiind un criteriu fundamental de apreciere a
eficienţei şi rentabilităţii.
Profitul constituie un indicator de analiză, decizie şi orientare atât pentru proprietari
(acţionari) cât şi pentru manageri, fiind urmărit cumulat lunar, trimestrial şi anual, pe întreaga
activitate cât şi pe fiecare produs în parte. În acelaşi timp profitul constituie un important
element al fiscalităţii, impozitul pe profit fiind o resursă importantă a bugetului şi totodată o
pârghie financiară prin care se pot realiza obiective ale politicii economice.
Din punct de vedere conceptual, profitul poate fi definit ca o categorie economică
complexă ce reprezintă “câştigul, avantajul realizat sub formă bănească dintr-o acţiune, operaţie
sau exercitarea unei activităţi şi se determină ca diferenţă între ceea ce se încasează şi ceea ce
se plăteşte în activitatea economică, sau ca diferenţă între preţul de vânzare şi costul produsului,
serviciului provenit din activitatea respectivă”2.
Principalele funcţii ale profitului sunt3.
1. Orientarea generală a activităţii economice. Profitul stimulează iniţiativa şi
determină acceptarea riscului de către proprietari şi întreprinzători, contribuind în felul acesta
la stimularea producţiei de bunuri şi servicii.
2. Sursă principală de autofinanţare. De cele mai multe ori o parte importantă a
profitului este repartizată pentru finanţarea dezvoltării economice a activităţii firmelor.
3. Mijloc de control a eficacităţii firmelor. Prin poziţia sa de indicator strategic şi sintetic
de comensurare a rezultatelor agenţilor economici profitul reprezintă un parametru al activităţii
acestora, orientând deciziile curente şi de perspectivă.
4. Instrument de stimulare economică. O parte din profit poate fi destinată stimulării
salariaţilor (participarea la profit) şi desigur acordării de dividende acţionarilor.
5. Indicator sintetic al activităţii economice. El sintetizează toate fluxurile financiare
astfelîncât toate firmele, indiferent de mărimea sau forma lor îşi organizează şi desfăşoară

1
Bistriceanu Gh., Adochiţei M., Negrea E. - Finanţele agenţilor economici, E.D.P., Bucureşti, 1995, p. 98

2
Dicţionarul complet al economiei de piaţă, Ed. Informaţia Business Books, Bucureşti, 1994, p. 273.

3
Ignat I., ş.a. - Economie politică, Editura Fundaţiei Gh. Zane, Iaşi, 1997, p. 286.
activitatea sub semnul profitului. Acesta se constituie într-un criteriu important de apreciere a
activităţii globale a acestora, inclusiv la bursa de valori unde existenţa profitului unei firme este
esenţială pentru menţinerea acestuia pe piaţa de capital.
6. Sursă de venit pentru bugetul statului, asigurând prin plata impozitului pe profit şi
finanţarea activităţilor absolut necesare dezvoltării generale a societăţii.
Principalele probleme ale analizei rentabilităţii sunt:
- analiza de ansamblu a rentabilităţii;
- analiza ratelor de rentabilitate;
- analiza pragului de rentabilitate.
Sursele informaţionale ale analizei sunt: bilanţul şi anexele sale, contul de profit şi
pierdere, documentele de evidenţă contabilă, rapoartele statistice, situaţia de repartizare a
pofitului etc. Analiza poate fi efectuată la nivelul întregii producţii, sau pe produs.

1. Analiza de ansamblu a rentabilităţii

Analiza profitului se face în principal, pe baza Contului de profit şi pierdere. Acesta

este un document contabil de sinteză, pe care potrivit Legii Contabilităţii fiecare întreprindere
are obligaţia să-l întocmească anual odată cu celelalte situaţii financiare. El oferă o imagine
fidelă asupra performanţei financiare a întreprinderii sintetizând într-o manieră explicită
veniturile şi cheltuielile dintr-o perioadă de gestiune şi pe această bază prezintă modul de
formare a rezultatelor economice.
În esenţă contul de profit şi pierderi cuprinde:
- venituri realizate de întreprindere pe parcursul exerciţiului financiar;
- cheltuielile efectuate în exerciţiul respectiv;
- rezultatele obţinute pe parcursul aceleiaşi perioade.

Veniturile şi cheltuielile se regăsesc în Contul de profit şi pierdere pe tipuri de activitate

(de exploatare şi finaciară) ceea ce permite întreprinderii să evidenţieze rezultatelor obţinute şi
performanţele pe domenii.
Rezultatele activităţii (profit sau pierdere) se calculează ca diferenţă între venituri şi
cheltuieli. Dacă veniturile sunt superioare cheltuielilor, întreprinderea obţine profit, iar în
situaţie contrară înregistrează pierderi.

Contul de profit şi pierdere permite o analiză de ansamblu a rentabilităţii întreprinderii

prin faptul că prin conţinutul său pune în evidenţă evoluţia în dinamică a indicatorilor de
rentabilitate, modificarea structurii rezultatelor şi evoluţia profitabilităţii cheltuielilor şi
veniturilor.
a) O primă imagine asupra rentabilităţii este dată de analiza dinamică a indicatorilor
de rezultate. Pentru aceasta se calculează indici, ritmuri şi modificări absolute ale diferitelor
categorii de rezultate pentru a se constata modificarea rentabilităţii de la o prioadă la altă.
b) Alte informaţii privind analiza de ansamblu a rentabilităţii se obţin din studierea
structurii rezultatelor financiare. Pentru aceasta se calculează ponderii ale fiecărei categorii
de rezultate în rezultatul brut al exerciţiului:

• ponderea rezultatului exploatării (PE):

Re𝑧𝑢𝑙𝑡𝑎𝑡𝑢𝑙 exp𝑙𝑜𝑎𝑡𝑎𝑟𝑖𝑖
𝑃𝐸 = ⋅ 100
Rez𝑢𝑙𝑡𝑎𝑡𝑢𝑙 𝑏𝑟𝑢𝑡 𝑎𝑙 𝑒𝑥𝑒𝑟𝑐𝑖𝑡𝑖𝑢𝑙𝑢𝑖

• ponderea rezultatului financiar (PF):

 Re𝑧𝑢𝑙𝑡𝑎𝑡𝑢𝑙 f𝑖𝑛𝑎𝑛𝑐𝑖𝑎𝑟
𝑃𝐹 = ⋅ 100
Rez𝑢𝑙𝑡𝑎𝑡𝑢𝑙 𝑏𝑟𝑢𝑡 𝑎𝑙 𝑒𝑥𝑒𝑟𝑐𝑖𝑡𝑖𝑢𝑙𝑢𝑖

Pe această bază se poate identifica contribuţia pozitivă sau negativă a fiecărei activităţi
(de exploatare, financiară) la formarea rezultatului brut al exerciţiului.
c) Analiza poate fi completată prin analiza ratelor de profitabilitate (rentabilitate)
care exprimă contribuţia fiecărei categorii de venituri şi cheltuieli la obţinerea rezultatului
economic.
c1) Analiza rentabilităţii resurselor consumate exprimă sintetic eficienţa activităţii
desfăşurate prin prisma raportului efect/efort. Se pot calcula şi analiza următoarele rate:
- Rata rentabilităţii resurselor consumate totale (RRCT) exprimă profitul brut realizat
cu o unitate de cheltuieli totale (sau 100 de unităţi dacă se exprimă procentual), adică profitul
din consumarea tuturor factorilor de producţie. El măsoară astfel capacitatea resurselor
consumate de a genera profit brut. Se calculează astfel:

Rez𝑢𝑙𝑡𝑎𝑡𝑢𝑙 𝑏𝑟𝑢𝑡 𝑎𝑙 𝑒𝑥𝑒𝑟𝑐𝑖𝑡𝑖𝑢𝑙𝑢𝑖

𝑅𝑅𝐶𝑇 = × 100
𝐶ℎ𝑒𝑙𝑡𝑢𝑖𝑒𝑙𝑖 𝑡𝑜𝑡𝑎𝑙𝑒

Creşterea ratei în dinamică exprimă o situaţie favorabilă pentru firmă (creşterea

eficienţei consumurilor) şi are loc atunci când indicele rezultatului brut al exerciţiului
devansează indicele de creştere a cheltuielilor totale. Rezervele de creştere a rentabilităţii
exprimate de această rată vizează creşterea veniturilor şi optimizarea cheltuielilor prin măsuri
specifice:
- creşterea volumului producţiei realizate;
- îmbunătăţirea structurii acesteia;
- reducerea consumurilor specifice;
- accelerarea vitezei de rotaţie a fondurilor;
- creşterea productivităţii muncii;
- reducerea cheltuielilor administrative şi financiare etc.

- Rata rentabilităţii resurselor consumate în exploatare (RRCE) exprimă rentabilitatea

activităţii de exploatare şi este relevantă mai ales în situaţia în care activitatea financiară
influenţează puternic rezultatul brut al exerciţiului. Se calculează astfel

Rezultatul 𝑑𝑖𝑛 exploatare

𝑅𝑅𝐶𝐸 = × 100
𝐶ℎ𝑒𝑙𝑡𝑢𝑖𝑒𝑙𝑖 𝑑𝑒 exploatare

Dinamica ascendentă a ratei semnifică o îmbunătăţire a eficienţei activităţii de

exploatare a întreprinderii. Rezervele interne de creştere a acesteia vizează sporirea veniturilor
de exploatare, într-un ritm superior cheltuielilor de exploatare, ceea ce înseamnă de fapt
reducerea cheltuielilor la unitatea de venit.
c2) Analiza rentabilităţii veniturilor realizate exprimă eficienţa economică prin
prisma raportului efect/efect şi oglindeşte capacitatea veniturilor de a genera profit. Se
utilizează pentru aceasta următoarele rate:
- Rata rentabilităţii veniturilor totale (RRVT) exprimă ponderea rezultatului brut al
exerciţiului în veniturile totale şi reflectă pe această bază eficienţa globală a activităţii. Se
calculează astfel:
 Rezultatul 𝑏𝑟𝑢𝑡 𝑎𝑙 𝑒𝑥𝑒𝑟𝑐𝑖𝑡𝑖𝑢𝑙𝑢𝑖
𝑅𝑅𝑉𝑇 = × 100
𝑉𝑒𝑛𝑖𝑡𝑢𝑟𝑖 𝑡𝑜𝑡𝑎𝑙𝑒

Creşterea în dinamică a ratei reflectă o situaţie pozitivă şi poate fi realizată prin

majorarea rezultatului brut al exerciţiului într-un ritm superior creşterii veniturilor totale, ceea
ce înseamnă de fapt reducerea cheltuielilor pe unitatea de venit. Rezultă că rata profitabilităţii
veniturilor totale este complementară ratei profitabilităţii resurselor consumate.
-Rata rentabiltăţii veniturilor din exploatare (RRVE) exprimă rentabilitatea activităţii
principale a întreprinderii, adică a acelei activităţi care realizează practic obiectul de activitate.
Această rată elimină şi influenţa activităţii financiare care prin cheltuielile financiare
influenţează de obicei într-o măsură ridicată rentabilitatea, diminuând considerabil profitul. Se
calculează astfel:

Rezultatul exp𝑙𝑜𝑎𝑡𝑎𝑟𝑖𝑖
𝑅𝑅𝑉𝐸 = × 100
𝑉𝑒𝑛𝑖𝑡𝑢𝑟𝑖 𝑑𝑖𝑛 exp𝑙𝑜𝑎𝑡𝑎𝑟𝑒

Rezervele interne de creştere a rentabilităţii exprimate de această rată se regăsesc în

sfera activităţii de exploatare şi vizează eficienţa acesteia, ceea ce înseamnă utilizarea
raţională a fondurilor aferente exploatării, creşterea producţiei fizice, accelerarea vitezei de
desfacere a mărfurilor etc.
-Rata rentabilităţii comerciale (Rcom) caracterizează eficienţa economică din punct de
vedere a stadiului final al circuitului economic, de aceea este considerată indicator edificator
pentru exprimarea rentabilităţii. Se calculează în felul următor:

Rezultatul 𝑒𝑥𝑒𝑟𝑐𝑖𝑡𝑖𝑢𝑙𝑢𝑖
𝑅𝑐𝑜𝑚 = × 100
𝐶𝑖𝑓𝑟𝑎 𝑑𝑒 𝑎𝑓𝑎𝑐𝑒𝑟𝑖

În funcţie de rezultatul exerciţiului, care poate fi brut sau net, putem avea o rată a
rentabilităţii comerciale brute şi respectiv nete.
Rezervele interne de sporire a rentabilităţii exprimate de aceste rate vizează atât
activitatea de producţie, cât şi cea de desfacere. Pentru aceasta se completează direcţiile
menţionate anterior privind creşterea rentabilităţii la celelalte rate cu măsuri specifice activităţii
de marketing şi distribuţie.
d) Analiza profitului aferent cifrei de afaceri este necesară deoarece activitatea de
exploatare a agenţilor economici corespunde obiectului de activitate a acestora şi este cea care
generează valoare şi rentabilitate. Pentru aceasta literatura de specialitate utilizează diferite
modele4, dintre care recomandăm următorul:

𝑃𝑟 = 𝐶𝐴 − 𝐶𝑇 = 𝛴𝑞𝑣 ⋅ 𝑝 − 𝛴𝑞𝑣 ⋅ 𝑐
unde:
Pr reprezintă profitul aferent cifrei de afaceri;
CA - cifra de afacer;
CT - cheltuieli aferente cifrei de afaceri;
qv - volumul fizic al producţiei vândute;
p - preţul de vânzare (exclusiv TVA) pe produs;
c - costul complet pe produs.

4
Mărgulescu D. - op.cit., p. 200
 Utilizând procedeul substituirii în lanţ se va putea evidenţia influenţa structurii
producţiei, a costurilor pe produse şi a preţurilor de vânzare. Analiza se face conform cu schema
din figura 1.

qv

Pr
c

Figura 1. Analiza profitului

Modificarea profitului aferent cifrei de afaceri este dată de relaţia:

ΔPr = Pr1 − Pr0 = (∑ 𝑞𝑣1 𝑝1 − ∑ 𝑞𝑣1 𝑐1 ) − (∑ 𝑞𝑣0 𝑝0 − ∑ 𝑞𝑣0 𝑐0 )

- Influenţa modificării producţiei vândute:

ΔPr(qv)= (∑ 𝑞𝑣1 𝑝0 − ∑ 𝑞𝑣1 𝑐0 ) − (∑ 𝑞𝑣0 𝑝0 − ∑ 𝑞𝑣0 𝑐0 )

- Influenţa modificării costurilor unitare:

ΔPr(c)= (∑ 𝑞𝑣1 𝑝0 − ∑ 𝑞𝑣1 𝑐1 ) − (∑ 𝑞𝑣1 𝑝0 − ∑ 𝑞𝑣1 𝑐0 )

- Influenţa preţurilor medii de vânzare:

ΔPr(p)= (∑ 𝑞𝑣1 𝑝1 − ∑ 𝑞𝑣1 𝑐1 ) − (∑ 𝑞𝑣1 𝑝0 − ∑ 𝑞𝑣1 𝑐1 )

Analiza profitului aferent cifrei de afaceri urmăreşte deci, reflectarea variaţiei acestui
indicator faţă de nivelul stabilit ca bază de referinţă, evidenţiind factorii care l-au influenţat,
implicaţiile financiare ale modificării indicatorului precum şi descoperirea rezervelor interne şi
a măsurilor concrete de mobilizare raţională a acestora în vederea asigurării unei rentabilităţi
crescute.

2. Analiza ratelor de rentabilitate

Rata rentabilităţii oglindeşte într-o formă sintetică eficienţa activităţii desfăşurate în

cadrul firmelor prin compararea efectului util obţinut cu efortul depus în acest sens.
Acest indicator se exprimă în forme diferite în funcţie de elementele de efect şi efort
care se compară, după cum urmează:
 1. Rata rentabilităţii resurselor consumate totale:

𝑃𝑟 𝛴𝑞𝑣 ⋅ 𝑝 − 𝛴𝑞𝑣 ⋅ 𝑐 𝛴𝑞𝑣 ⋅ 𝑝

𝑅𝐶𝑇 = ⋅ 100 = ⋅ 100 = ( − 1) ⋅ 100
𝐶𝑇 𝛴𝑞𝑣 ⋅ 𝑐 𝛴𝑞𝑣 ⋅ 𝑐

unde: CT reprezintă cheltuieli totale cu resursele consumate;

Pr - profitul aferent cifrei de afaceri din activitatea de bază;
qv - producţia vândută;
p - preţul pe unitatea de produs;
c - costul pe unitatea de produs.

2. Rata rentabilităţii comerciale:

𝑃𝑟 𝛴𝑞𝑣 ⋅ 𝑝 − 𝛴𝑞𝑣 ⋅ 𝑐 𝛴𝑞𝑣 ⋅ 𝑐

𝑅𝑐𝑜𝑚 = ⋅ 100 = ⋅ 100 = (1 − ) ⋅ 100
𝐶𝐴 𝛴𝑞𝑣 ⋅ 𝑝 𝛴𝑞𝑣 ⋅ 𝑝

3. Rata rentabilităţii economice poate exprima eficienţa utilizării activelor (totale sau
parţiale) şi se calculează în mai multe moduri:
- Rata rentabilităţii activului total:

𝑅𝑒 𝑧 𝑢𝑙𝑡𝑎𝑡𝑢𝑙 𝑏𝑟𝑢𝑡 𝑎𝑙 𝑒𝑥𝑒𝑟𝑐𝑖𝑡𝑖𝑢𝑙𝑢𝑖
𝑅𝑒𝑐 = ⋅ 100
𝐴𝑐𝑡𝑖𝑣 𝑡𝑜𝑡𝑎𝑙

- Rata rentabilităţii economice a exploatării:

𝑅𝑒 𝑧 𝑢𝑙𝑡𝑎𝑡𝑢𝑙 𝑑𝑖𝑛  𝑒𝑥𝑝 𝑙 𝑜𝑎𝑡𝑎𝑟𝑒

𝑅𝑒𝑐 = ⋅ 100
𝐴𝑐𝑡𝑖𝑣𝑒 𝑑𝑖𝑛  𝑒𝑥𝑝 𝑙 𝑜𝑎𝑡𝑎𝑟𝑒

4. Rata rentabilităţii financiare exprimă eficienţa utilizării capitalurilor şi poate avea

formele:
- Rata rentabilităţii financiare a capitalului permanent:

𝑅𝑒 𝑧 𝑢𝑙𝑡𝑎𝑡𝑢𝑙 𝑒𝑥𝑒𝑟𝑐𝑖ţ𝑖𝑢𝑙𝑢𝑖 (𝑠𝑎𝑢 𝑟𝑒𝑧𝑢𝑙𝑡𝑎𝑡𝑢𝑙 𝑏𝑟𝑢𝑡 𝑎𝑙 𝑒𝑥𝑒𝑟𝑐𝑖ţ𝑖𝑢𝑙𝑢𝑖)
𝑅𝑓𝑖𝑛 = ⋅ 100
𝐶𝑎𝑝𝑖𝑡𝑎𝑙 𝑝𝑒𝑟𝑚𝑎𝑛𝑒𝑛𝑡

- Rata rentabilităţii financiare a capitalului propriu:

𝑃𝑟 𝑜 𝑓𝑖𝑡 𝑛𝑒𝑡
𝑅𝑓𝑖𝑛 = ⋅ 100
𝐶𝑎𝑝𝑖𝑡𝑎𝑙 𝑝𝑟𝑜𝑝𝑟𝑖𝑢

Fiecare model al ratei rentabilităţii urmăreşte obiective specifice de analiză.

O semnificaţie deosebită pentru activitatea de management o are rata rentabilităţii
resurselor consumate, de aceea vom ilustra procesul de analiză pe baza acestei rate, celelalte
tipuri (rata rentabilităţii comerciale, etc) analizându-se similar. Analiza se poate face pe total
unitate sau pe produs.

Analiza ratei rentabilităţii resurselor consumate pe total unitate se face conform

schemei din figura 1. Rata este calculată pe baza formulei:
 𝑃𝑟 𝛴𝑞𝑣 ⋅ 𝑝 − 𝛴𝑞𝑣 ⋅ 𝑐
𝑅𝐶𝑇 = 100 = 100
𝐶𝑇 𝛴𝑞𝑣 ⋅ 𝑐

Modificarea ratei rentabilităţii resurselor consumate este:

𝛴𝑞𝑣1 ⋅ 𝑝1 − 𝛴𝑞𝑣1 ⋅ 𝑐1 𝛴𝑞𝑣0 ⋅ 𝑝0 − 𝛴𝑞𝑣0 ⋅ 𝑐0

𝛥𝑅𝐶𝑇 = ⋅ 100 − ⋅ 100
𝛴𝑞𝑣1 ⋅ 𝑐1 𝛴𝑞𝑣0 ⋅ 𝑐0

Ea este influenţată de acţiunea structurii producţiei livrate, costurilor pe unitatea de

produs şi preţurilor unitare astfel:

- influenţa modificării structurii producţiei livrate:

𝛴𝑞𝑣1 ⋅ 𝑝0 − 𝛴𝑞𝑣1 ⋅ 𝑐0 𝛴𝑞𝑣0 ⋅ 𝑝0 − 𝛴𝑞𝑣0 ⋅ 𝑐0

𝛥𝑅𝐶𝑇(𝑞𝑣) = ⋅ 100 − ⋅ 100
𝛴𝑞𝑣1 ⋅ 𝑐0 𝛴𝑞𝑣0 ⋅ 𝑐0

- influenţa modificării costurilor pe unitatea de produs:

𝛴𝑞𝑣1 ⋅ 𝑝0 − 𝛴𝑞𝑣1 ⋅ 𝑐1 𝛴𝑞𝑣1 ⋅ 𝑝0 − 𝛴𝑞𝑣1 ⋅ 𝑐0

𝛥𝑅𝐶𝑇(𝑐) = ⋅ 100 − ⋅ 100
𝛴𝑞𝑣1 ⋅ 𝑐1 𝛴𝑞𝑣1 ⋅ 𝑐0

- influenţa modificării preţurilor pe unitatea de produs:

𝛴𝑞𝑣1 ⋅ 𝑝1 − 𝛴𝑞𝑣1 ⋅ 𝑐1 𝛴𝑞𝑣1 ⋅ 𝑝0 − 𝛴𝑞𝑣1 ⋅ 𝑐1

𝛥𝑅𝐶𝑇(𝑝) = ⋅ 100 − ⋅ 100
𝛴𝑞𝑣1 ⋅ 𝑐1 𝛴𝑞𝑣1 ⋅ 𝑐1

O serie de concluzii mai aprofundate în legătură cu evoluţia ratei rentabilităţii resurselor

consumate se obţin pe baza analizei acesteia şi la nivelul fiecărui produs (r), care se calculează
raportând profitul unitar la preţul de vânzare sau la costul unitar:
𝑝−𝑐 𝑝−𝑐
𝑟= ⋅ 100 𝑟= ⋅ 100
𝑝 𝑐

Informaţiile obţinute servesc orientării deciziilor asupra structurii producţiei în vederea

creşterii ponderii producţiei pentru sortimentele mai rentabile.

3. Analiza pragului de rentabilitate

Creşterea rentabilităţii în activitatea firmelor se poate realiza prin majorarea producţiei,

deoarece acest fapt va conduce la sporirea veniturilor şi diminuarea costului unitar prin
micşorarea cheltuielilor fixe ce revin pe unitatea de produs.
Producătorul raţional va urmări în acţiunea de maximizare a profitului stabilirea acelei
dimensiuni a activităţii care să-i permită obţinerea de profit maxim în funcţie de resursele de
care dispune şi de preţurile bunurilor şi serviciilor vândute. În vederea realizării acestui scop,
întreprinzătorul va trebui să cunoască mai întâi limita minimă a producţiei de la care va începe
să obţină profit.
Pragul de rentabilitate al activităţii unei întreprinderi este punctul care corespunde
dimensiunii producţiei pentru care cheltuielile totale sunt egale cu încasările totale obţinute din
vânzarea producţiei (nu se obţine profit, dar nici nu rezultă pierderi). Aceasta ne arată deci
volumul producţiei sau valoarea cifrei de afaceri de la care activitatea firmelor începe să
genereze profit.
Pornind de la factorii de producţie de care dispune firma legaţi de capacităţile de
producţie ale acesteia, fiecare agent economic îşi programează un anumit nivel al producţiei,
care de regulă este inferior capacităţii proiectate (intervin cererea şi alte cauze), dar neapărat
trebuie să fie superior pragului de rentabilitate. Creşterea producţiei peste nivelul pragului de
rentabilitate va genera un profit aşteptat sau chiar un profit peste prevederi, în vreme ce scăderea
volumului activităţii sub nivelul pragului de rentabilitate va genera pierderi. Pragul de
rentabilitate devine o metodă de analiză a rentabilităţii unui agent economic oferind informaţii
utile în activitatea lui referitoare la:
- stabilirea unui volum de activitate pentru care rezultatul întreprinderii este nul
(veniturile vor fi egale cu costurile);
- determinarea unui volum de activitate (nivel al producţiei, cifra de afaceri) necesar
pentru a obţine un profit dorit;
- reflectarea corelaţiei dintre dinamica producţiei, respectiv a veniturilor şi dinamica
costurilor grupate în variabile şi fixe;
- evaluarea riscului de exploatare prin calcularea unui “indicator de poziţie” faţă de
pragul de rentabilitate.
Determinarea pragului de rentabilitate la firmele care fabrică un singur tip de produs
(fabrici de ciment, fabrici de bere, de PAL, PFL, placaj în industria lemnului etc.) se poate face
în expresie fizică conform următoarelor relaţii:

C A = Ch

q .p = q.cv + F

q.(p - cv)= F
𝐹
𝑞=
𝑝−𝑐𝑣

în care:
CA reprezintă cifra de afaceri;
Ch - cheltuieli totale;
cv - cheltuieli variabile unitare;
q - producţia (pragul de rentabilitate);
F - cheltuieli fixe;
p - preţul unitar.

Desigur că întreprinzătorul doreşte un anumit grad de rentabilitate a firmei, deci un

profit scontat (Pr’) caz în care volumul programat al producţiei (qp) se poate determina astfel:

𝐹+𝑃𝑟 ′
𝑞𝑝 =
𝑝−𝑐𝑣

La firmele care fabrică mai multe produse determinarea pragului de rentabilitate se face
conform relaţiei:
 𝐹
𝐶𝐴𝑃𝑅 = 𝐶𝑉
1−𝐶𝐴
în care:
CAPR reprezintă cifra de afaceri aferentă pragului de rentabilitate;
F - cheltuielile fixe;
𝐶𝑉
- ponderea cheltuielilor variabile totale în cifra de afaceri.
𝐶𝐴
Rezultatele analizei economice pe baza pragului de rentabilitate trebuie actualizate în
mod permanent, deoarece realitatea economică atestă faptul că separarea cheltuielilor în
variabile şi fixe nu rămâne constantă în timp şi nici pentru variaţii mari ale cifrei de afaceri.
Pentru a se obţine un anumit profit scontat (Pr’) se foloseşte formula:

𝐹+𝑃𝑟’
𝐶𝐴𝑃𝑅 = 𝐶𝑉
1−𝐶𝐴

Exemplu

Pentru o întreprindere care fabrică un singur produs principalii indicatori economico-

financiari se prezintă astfel:

Perioada
Indicatori
Precedentă Curentă
Cheltuieli fixe (mii lei) 82000 137500
Cost variabil unitar (lei/buc) 123000 180600
Preţ unitar (lei/buc) 271400 375700

Determinarea pragului minim de rentabilitate se face pe baza relaţiei:

𝐶𝐹
𝑞PR =
𝑝 − cv

82000000
qPR0 = = 533 buc/an
271400 − 123000

137500000
qPR1 = = 1318 buc/an
375700 − 271400

Dinamica cheltuielilor fixe şi a preţurilor de vânzare a produselor a fost:

𝐶𝐹1 137500000
𝐼𝐶𝐹 = ⋅ 100 = ⋅ 100 = 167%
𝐶𝐹0 82000000

p1 375700
Ip = 100 = 100 = 138%
p0 271400

În sinteză, datele sunt prezentate în tabel:

 Indicatori Perioada de Perioada
bază curentă
Prag de rentabilitate (buc) 533 1318
Indicele cheltuielilor fixe (%) - 167
Indicele preţurilor (%) - 133

Interpretarea rezultatelor
- Analizând situaţia rentabilităţii întreprinderii se constată o creştere a pragului minim
de rentabilitate de la 553 la 1318 buc/an. Situaţia exprimă o creştere a riscului economic şi se
datorează creşterii cheltuielilor fixe ale firmei care s-au modificat într-un ritm superior
preţurilor de vânzare (67% faţă de 38%).

2. Situaţia unei întreprinderi care fabrică mai multe produse se caracterizează prin următorii
indicatori:
mii lei
Indicatori N-1 N
Cheltuielile fixe 37418 42007
Cheltuieli variabile 59853 88363
Cifra de afaceri 116454 153430

Pragul minim al rentabilităţii firmei se determină pe baza relaţiilor:

𝐶𝐹0 37418
CApr0 = = = 77 𝑚𝑖𝑖 𝑙𝑒𝑖
𝐶𝑉 59853
1 − 𝐶𝐴0 1 −
0 116454

𝐹1 42007
CApr1 = = = 99 𝑚𝑖𝑖 𝑙𝑒𝑖
𝐶𝑉1 88363
1 − 𝐶𝐴 1−
1 153430

Interpretare:

La firma analizată se constată o creştere a pragului minim de rentabilitate de 22 mii lei,

ceea ce arată că firma trebuie să realizeze un volum de încasări din vânzări mai mare pentru a-
şi acoperi cheltuielile de fabricaţie (riscul economic creşte).