See discussions, stats, and author profiles for this publication at: https://www.researchgate.

net/publication/305503021

Despre hazardul (moral) al asigurărilor de sănătate. Ce știm despre România?

Article · July 2016

CITATIONS READS

0 656

1 author:

Elena Druica
University of Bucharest
82 PUBLICATIONS   134 CITATIONS   

SEE PROFILE

Some of the authors of this publication are also working on these related projects:

The impact of cognitive and non-cognitive factors on financial behavior and financial wellbeing View project

Economics of Education View project

All content following this page was uploaded by Elena Druica on 22 July 2016.

The user has requested enhancement of the downloaded file.

Sugestie de citare: Druică, E (2016) Despre hazardul (moral) al asigurărilor de sănătate. Ce știm
despre România?; cercetare elaborată în cadrul proiectului “Inteligență în sănătate” finanțat de
„Alianța pacienților cronici din România”, în baza contractului nr. 22/17.02.2016

Despre hazardul (moral) al asigurărilor de sănătate. Ce știm despre

România?

Elena Druică
Universitatea din București
Email: elena.druica@faa.unibuc.ro

Abstract:

Pornind de la problema larg dezbătută a existenței unui număr de mai bine de 3 milioane de
persoane care nu contribuie nicicum la sistemul de sănătate, nu sunt asigurați prin intermediul
altor persoane, nu sunt scutite de plata contribuției și, în plus față de toate acestea, nu au niciun
fel de venit, începutul de an 2016 ne aduce o măsură neașteptată în domeniul fiscal: acești peste
3 milioane de români – fantomă sunt puși să își achite totuși contributiile la sanatate, în speranța
că prin acoperirea lor sistemul de sănătate va dobândi o finanțare suplimentară și se va degreva
de o serie de presiuni, în principal de presiunea asupra serviciilor de urgență.

Punând în evidență posibilele efecte ale hazardului moral care însoțește o astfel de măsură,
lucrarea își propune să realizeze o analiză a unor inegalități din sistemul de sănătate românesc
în ceea ce privește finanțarea, accesul la servicii medicale, utilizarea și nu în ultimul rând starea
de sănătate în materie de afecțiuni cronice. Datele analizate sunt din anul 2014, iar metoda de
analiză a fost clusterizarea.

Cuvinte cheie: analiza cluster, hazard moral, economia sănătății, inegalități în servicii de
sănătate, economie comportamentală

1. Introducere. Ca întotdeauna, despre bani

Cele mai recente date publicate de Organizația Mondială a Sănătății arată că în

anul 2014 în România se cheltuiau pentru finanțarea sistemului de sănătate 11
bilioane de USD, reprezentând o medie per capita de 557 USD. Pentru că țara
noastră are un PIB pe cap de locuitor de 10006 USD, exprimat la fel ca și celelalte
sume în USD 2014, putem spune că românii au cheltuit pentru îngrijiri medicale
un echivalent de aproximativ 5,57% din PIB-ul național per capita. Prin
comparație, în același an în SUA au fost cheltuiți pentru îngrijiri medicale 2986
bilioane de USD, reprezentând o valoare de 9403 USD per capita – adică aproape
cât PIB – ul per capita al României. Având în vedere că, spre deosebire de
România care este situată în categoria țărilor cu un venit mediu ridicat, SUA sunt
o țară în care PIB – ul pe cap de locuitor este de 45837 USD per capita, putem
afirma că americanii au plătit în medie pentru o persoană îngrijiri ale sănătății
într-un echivalent de 20,1% din PIB-ul per capita. În ciuda acestui lucru, este de
largă notorietate faptul că în SUA sistemul de sănătate este considerat ineficient
și că, la fel ca în România, oficialii sunt într-o continuă căutare a unor moduri
prin care să-i corecteze anomaliile.

Aflăm tot din aceste date că în România, ca dealtfel în marea majoritate a țărilor,
finanțarea se face din surse domestice, iar cea mai mare parte din achiziția de
servicii de sănătate are la bază cheltuielile guvernamentale. Astfel, un procent de
19% dintre cheltuielile de sănătate aparțin gospodăriilor, 80$ sunt cheltuieli
guvernamentale și doar 1% vin din alte surse, ca de exemplu subvenții de la
bugetele. Prin comparație, în SUA se dovedește că gospodăriile participă cu doar
11%, iar guvernul cu 48%, restul de 41% fiind acoperite de “alte surse”, care
înseamnă într-o proporție covârșitoare asigurările oferite de către angajatori și
asigurările private. Această diferență majoră între structura de finanțare a
cheltuielilor de sănătate indică, poate într-o direcție alternativă celei spre care ne
concentrăm acum, anume solicitarea permanentă de creștere a contribuției
guvernamentale și invită la o analiză mai atentă a posibilelor surse alternative,
dar asta e o altă poveste.

În Figura 1 am prezentat graficul cheltuielilor per capita pentru îngrijiri medicale

în funcție de sursa de proveniență: guvernamentale, sau suportate de populație.
În partea din stânga a figurii 1 este reprezentată România, iar în partea dreaptă
SUA. Se poate observa cu ușurință că, păstrând proporțiile, presiunea asupra
fondurilor guvernamentale este mult mai mică în cazul americanilor decât în
cazul nostru, iar motivul ține de sursele alternative de finanțare și nu de
contribuția populației.

(a) România (b) SUA

Figura 1: Cheltuielile cu sănătatea pe cap de locuitor: România (stânga) și SUA

(dreapta) în funcție de proveniență: cheltuieli guvernamentale versus
cheltuielile populației

Se poate argumenta - și pe bună dreptate – că o comparație între cele două țări

este irelevantă, atâta vreme cât diferența de putere financiară este covârșitoare.
În ciuda acestui lucru, scopul comparației este atins: am adus în discuție un
sistem care cheltuiește enorm, în care sursele alternative de finanțare sunt foarte
bine reprezentate, două amendamente aduse în acest moment sistemului de
sănătate Românesc, dar care rămâne de o ineficiență declarată și, cel puțin
deocamdată, nerezolvată.

În acest moment, în România sunt 3 milioane de oameni care nu au asigurare de

sănătate1, ceea ce reprezintă în jur de 15% din totalul populației românești. În
același timp, în SUA 15% din populație nu este acoperită de nicio formă de
asigurare similară. Un calcul simplu a dus oficialii la o concluzie la fel de simplă
(nu doar la noi, ci și în SUA în egală măsură): dacă s-ar face cumva ca toți acești
15% să plătească și ei contribuții, fondurile destinate serviciilor de sănătate s-ar
mai echilibra...

2. Argumentul, pe larg

În data de 2 februarie 2015, purtătorul de cuvânt al Casei Naționale de Sănătate,

Mihaela Tănase, afirma că în România existau aproximativ 8,3 milioane de
plătitori de contribuţie şi un număr de 3,3 milioane de asiguraţi cu plata
contribuţiei din alte surse, dar de asemenea că peste 3 milioane de români erau
în continuare neasigurați2. Nu doar persoanele care obțin venituri se pot regăsi
în categoria asiguraților, ci orice persoană care își plătește la Fisc contribuțiile
pentru sănătate aferente salariului minim pe economie.

Absența asigurării de sănătate nu presupune, așa cum ar putea părea la o primă

vedere, absența accesului gratuit la toate serviciile medicale: există pachetul
minim de servicii medicale, la care au acces toți românii indiferent că sunt
asigurați sau nu și care include în primul rând situații de urgență medico –
chirurgicală și supravegherea și depistarea de boli cu potenţial endemo-
epidemic, alături de alte componente care țin de sarcină și de planificarea
familială. Deși ar părea un segment redus prin comparație cu oferta din pachetul
de servicii medicale de bază, la care au acces toate persoanele asigurate, un fapt
agreat de specialiști și de nespecialiști este acela că serviciile de urgență sunt
costisitoare și că un lucru mult mai rațional ar fi ca ori de câte ori este posibil
prevenția să ia locul soluției de ultimă instanță. Ar fi de adăugat că, în teorie cel
puțin, accesul la serviciile de urgență al celor care nu sunt acoperiți pentru alte
servicii de îngrijire medicală poate invita la un tip de hazard moral: vor ajunge la
medic doar atunci când nu vor mai avea posibilitatea să evite, ceea ce se poate
traduce prin “când este foarte urgent”. Vom reține acest aspect la care vom
reveni mai târziu, în contextul analizei pe care o vom dezvolta mai departe.

Probabil în linie cu raționamentul anterior și pornind de la faptul că în prezent,

în România, există mai bine de 3 milioane de persoane care nu contribuie
nicicum la sistemul de sănătate, nu sunt asigurați prin intermediul altor
persoane, nu sunt scutite de plata contribuției și, în plus față de toate acestea, nu

1 http://www.ziare.com/impozit/contributii/guvernul-da-inapoi-romanii-fantome-fara-venituri-ar-putea-
scapa-de-plata-cass-1402712 , accesat în 18 iunie 2016
2 http://www.zf.ro/companii/trei-milioane-de-romani-nu-au-asigurare-de-sanatate-ce-va-schimba-

introducerea-cardului-13797989 , accesat în 18 iunie 2016

au niciun fel de venit, începutul de an 2016 ne aduce o măsură neașteptată în
domeniul fiscal3: acești peste 3 milioane de români – fantomă sunt puși să își
achite totuși contributiile, într-un cuantum calculat de autorități de 57 de lei
lunar. Dezbaterea care a urmat acestei inițiative (repede abrogată, dealtfel4) a
avut în vedere două filoane de opinie. Unul, care spune că este împotriva
drepturilor unei persoane fără venituri să o obligi să plătească pentru ceva ce nu
știi exact dacă va consuma. Desigur, au dreptate. Un altul, care spune că este
incorect să beneficiezi de un serviciu pe care ți-l plătesc alții. La fel de adevărat.
Nu în ultimul rând, sursele citate aduc în discuție o a treia posibilitate – aceea că
efortul de a găsi și determina o persoană fără venituri, care nu este înregistrată
mai pe nicăieri, să facă plăți – oricare ar fi acelea - ar putea depăși cu mult suma
cu care ne-am dori să contribuie la bugetul serviciilor de sănătate.

În concluzie și la o primă vedere toată lumea are dreptate. Dar trecând peste
latura retorică a întregii probleme, ceea ce este frapant este că nimeni nu știe
exact pe ce au fost fundamentate nici inițiativa în sine, nici renunțarea la
implementarea sa. Ceea ce nouă ni se pare natural, în linia unei logici imbatabile,
anume faptul că o persoană care devine asigurat și are acces la pachetul de bază
va fi mai puțin predispusă la utilizarea excesivă a serviciilor de urgență și deci va
contribui la scăderea costurilor și aglomerării în sistem, este foarte posibil să fie
numai punctul nostru de vedere, care să eșueze lamentabil în contact una dintre
cele două dimensiuni ale oricărei piețe de asigurări și anume hazardul moral de
care ne vom ocupa – în teorie și în practică – în secțiunea următoare.

3. O bază conceptuală generală și un experiment interesant

În anul 1963, prin lucrarea sa “Uncertainty and the Welfare Economics of the
Medical Care”5, Kenneth Arrow a semnalat ceea ce urma să rămână, peste ani,
una dintre cele două dimensiuni specifice oricărei piețe de asigurări: ideea de
hazard moral. Definit în sens larg, hazardul moral se referă la modificarea în
comportamentul asiguratului care știe că are cine să plătească daunele în numele
său și atunci își permite să fie mai puțin atent, mai puțin preventiv și poate mai
puțin responsabil în ideea de a evita producerea riscului asigurat. Exemplul tipic
de hazard moral este acela al unui șofer care, odată ce a cumpărat asigurare
CASCO, nu mai este la fel de preocupat dacă a încuiat mașina sau nu: în caz de
furt, cineva o să plătească pentru asta. Desigur că orice companie de asigurări
cunoaște foarte bine această înclinație spre relaxare pe care o manifestă adesea
asigurații și tocmai de aceea impun o cotă de participare la daună (acea franșiză
care incomodează pe toata lumea), dar asta e altă poveste.

Ce relevanță, o să întrebați, are hazardul moral în cazul serviciilor sănătate? În

literatura de specialitate sunt puse în evidență două moduri în care se poate
manifesta6: ex- ante și ex – post. Hazardul moral ex-ante vizează momentele de

3 http://www.ziare.com/impozit/fiscal/contributia-la-sanatate-pentru-persoanele-fara-venituri-fantomele-

nu-se-alunga-cu-masuri-inutile-1403612#comentarii , accesat în 18 iunie 2016

4 http://www.ziare.com/impozit/contributii/guvernul-da-inapoi-romanii-fantome-fara-venituri-ar-putea-
scapa-de-plata-cass-1402712 , accesat în 18 iunie 2016
5 Arrow, K (1963) Uncertainty and the Welfare Economics of the Medical Care, The American Ecoomic

Review, Vol LIII, Nr. 5, p. 941 - 973

6 Finkelstein Amy (2014) Moral Hazard in Health Insurance, Columbia University Press
înainte ca o afecțiune să apară și prin urmare și nevoia de a apela la asigurarea
de sănătate. Persoana expusă la hazard moral ex-ante este mai puțin atentă cu
sănătatea, pe principiul că oricum dacă i se întâmplă ceva costurile sunt
acoperite. Această direcție a fost semnalată în 19727 și, deși sună destul de
ciudat, a fost pusă în evidență ulterior printr-o serie de experimente 8 și
confirmată. O a doua direcție de manifestare este ex – post și vizează, așa cum
arată și numele, momentul de după apariția îmbolnăvirii, în care asiguratul pare
că are următorul punct de vedere: “dacă tot s-a întâmplat și dacă tot sunt
asigurat, măcar să cosum tot ce pot”. Perspectiva a doua sună chiar mai ciudat
decît prima, dar la rândul său a fost pusă în evidență de ceva vreme9 și a făcut
obiectul studiilor și frământărilor ulterioare10.

În literatura de profil prima dintre direcțiile menționate - și anume hazardul

moral ex – ante – este lăsată deoparte, poate și pentru că intră sub incidența
campaniilor de prevenție, sau poate de fapt pentru că în acel stadiu nu s-a
întâmplat încă nimic, toate costurile sunt încă potențiale. Hazardul moral ex-post
a suscitat însă dezbateri ample, principalul amendament care s-a adus fiind acela
că nu putem pretinde că serviciile de sănătate se consumă la fel ca și brânza,
ouăle sau mașinile la mâna a doua, deci nu sunt senzitive la preț. De ce? Pentru că
oamenii le consumă de nevoie, nu pentru doar pentru că sunt disponibile. În
lucrarea lui Amy Finkelstein, deja citată anterior, autoarea îl dă exemplu pe
Malcom Gladwell, îndrăgitul autor al câtorva lucrări apărute și în limba română,
care spune cam așa: oamenii nu consumă servicii de sănătate pentru că le plac, ci
pentru că nu au ce face. Nu știu dacă din păcate sau din fericire, americanii nu
pot fi convinși cu una, cu două de argumente retorice și tocmai de aceea
realizează din când în când studii care validează (sau nu) astfel de puncte de
vedere, cum este acela al lui Malcom Gladwell.

Exprimentul Oregon este studiul la care mă voi referi mai departe și cu privire la
care există o amplă documentație pe internet11: îl putem încadra în categoria
acelor experimente sociale care oferă oporunitatea rară de a colecta date
experimenetale, care pot pune în evidență eventuale efecte de cauzalitate. În
cazul de față, diferența o face asigurarea de sănătate – adică tocmai ce ne dorim.
Realizat în 2008, acest experiment a oferit cetățenilor statului american Oregon,
cei cu venituri mici și fără nicio asigurare medicală, să se înscrie la o tombolă cu
ajutorul căreia o parte dintre ei puteau beneficia de acoperire Medicaid. La
momentul acela, la fel ca și în România zilelor noastre, exista un număr
semnificativ de persoane care nu aveau niciun fel de asigurare de sănătate, iar
statul nu-și permitea să îi asigure pe toți. Disponibilizându-se ceva resurse

7 Ehrlich, I., and G. S. Becker, 1972, Market Insurance, Self-Insurance, and Self-Protection, Journal of Political

Economy, 80(4): 623–648.

8 Se poate vedea, de exemplu, Biener C., Eling M., Landmann A., Pradhan S. (2014) Ex-Ante Moral Hazard:

Experimental evidence from low income insurance, working paper disponibil la

https://www.genevaassociation.org/media/903802/ga_41st_egrie_seminar_biener_eling_landmann_pradh
an.pdf, accesat în data de 9 iulie 2016.
9 Pauly M.V., 1968, "The Economics of Moral Hazard: Comment", American Economic Review, 58, pp.531-

537.
10
Se poate vedea, de exemplu, lucrarea Bardey D., Lesur R. (2004) Supply Induced demand, Ex post moral
hazard and Optimal Health Insurance Contract , disponibilă la http://www.tse-
fr.eu/sites/default/files/medias/doc/by/bardey/docannexe.pdf, accesată în data de 9 iulie 2016
11 se poate consulta site-ul original al experimentului, disponibil la http://www.nber.org/oregon/
financiare, autoritățile au decis că au posibilitatea să asigure câțiva oameni în
plus, dar nu pe toți cei care ar fi avut nevoie, așa că pentru a-i selecta pe
beneficiari au fost căutate reguli de alocare. Una dintre condițiile care a fost
impusă este ca asigurații să nu fie selectați pe baza stării lor de sănătate, un lucru
destul de firesc dealtfel: dacă ar fi fost aleși cei foarte bolnavi, costurile asigurării
acestora ar fi depășit cu mult ceea ce își permitea statul să ofere. Dacă ar fi fost
acoperiți doar cei sănătoși, s-ar fi pus problema că oameni aflați în nevoie rămân
pe dinafară, doar pentru ca alții să contribuie cu bani pe care nu i-ar fi consumat
pentru nevoile lor. Cea mai coretă variantă de a atribuire a șanselor de a dobândi
asigurare era, așadar, varianta aleatorie și tocmai de aceea s-a organizat o
tombolă.

La tombolă s-au înscris 74922 de persoane, iar dintre acestea au fost selectate
pentru a primi beneficiile asigurării și au confirmat participarea în program
29834. După finalizarea procedurilor, grupul inițial de înscriși, din care au fost
excluși cei care nu au dorit să meargă mai departe, a fost împărțit în două
grupuri pe care le numim un grup de control și un grup de tratament. Ceea ce
este important de menționat este faptul că persoanele care s-au înscris la
tombola cu pricina erau foarte asemănătoare – asemănări venite din condițiile pe
care le punea asigurătorul: prin urmare, putem spune că grupul de control și cel
de tratament au fost în final diferite doar prin aceea că grupul de tratament a
primit “tratamentul”, adică acea asigurare, pentru care fiecare persoană trebuia
să contribuie cu o sumă fixă și avea dreptul la o serie de beneficii care seamănă
foarte mult cu ceea ce cuprind pachetele noastre de bază. S-a anticipat că prin
această scădere a persoanelor neasigurate se va îmbunătăți starea de sănătate a
populației și, foarte important, va scădea presiunea asupra departamentului de
urgențe medicale unde, într-o logică plină de bun simț, oficialii estimau că ajung
cei mai mulți dintre neasigurați, cu afecțiuni declanșate deja și, cel mai probabil,
cât mai târziu posibil.

Rezultatele experimentului au fost monitorizate pe o perioadă de doi ani, iar

rezultatele au contrazis multe dintre așteptările inițiale 12. Prima și cea mai
evidentă observație despre care se vorbește în literatura de profil este o creștere
cu 40% a utilizării departamentelor de urgență, chiar și pentru acele afecțiuni
care puteau fi tratate în ambulatoriu și chiar pentru acele afecțiuni care ar fi
putut fi prevenite cu ușurință. Visul se dărâma. La nivelul stării de sănătate
clinică nu se înregistrează efecte semnificative, dar efectele se văd și fac diferența
atunci când e vorda despre depresii și starea de sănătate autopercepută. Un
impact pozitiv se înregistrează în materie de presiune financiară venită din
cheltuieli medicale neprevăzute și este eliminat riscul de cheltuieli medicale
extreme. Nu în ultimul rând, s-a întregistrat o creștere a gradului de participare a
oamenilor în programele de prevenție.

Pe de altă parte, în rândul efectelor neașteptate s-a înregistrat o creștere a ratei

infracționalității pentru o anume categorie de infracțiuni, legate de consumul de
alcool, droguri și violența domestică. Se poate specula că externalitatea negativă

12 Sursa: Abdul Latif Jameel, Poverty Action Lab
https://www.povertyactionlab.org/sites/default/files/publications/Insuring_the_Uninsured.pdf
a faptului că unele resurse financiare nu au fost îndreptate în direcția
cheltuielilor medicale este aceea că au rămas disponibile pentru alt fel de
cheltuieli, nu întotdeauna de dorit.

Per ansamblu, experimentul Oregon este un exemplu de inițiativă venită dintr-o

necesitate reală, dar care oferă cercetătorilor un teren deosebit de valoros de
investigație a unui efect cauzal. Spuneam puțin mai devreme că multe sunt
inițiativele pe care le alegem tocmai pentru că anticipăm un efect în linie cu ceea
ce ni se pare a fi logica bunului simț. Dar foarte adesea, iar acest experiment o
dovedește cu prisosință, ceea ce nouă ni se pare într-un fel, se vede diferit din
partea publicului larg. Ne mai mirăm apoi de ce politici bine gândite eșuează în
contact cu comportamentul uman?

Nu mă pot abține să mă întreb cum ar arăta un astfel de experiment în cazul

României, cum s-ar implementa și care i-ar fi rezultatele. Deocamdată însă, oricît
ne-am dori să analizăm date obiective, prin metode obiective, ne confruntăm cu,
îndrăznesc să afirm, o lipsă de înțelegere a necesității unui studiu cantitativ. În
secțiunea următoare îmi propun să vă prezint câteva aspecte pe care le putem
analiza cu ceea ce avem acum, din care nu putem în niciun caz să deducem că și
sistemul românesc de sănătate este supus harardului moral (de ce n-ar fi, dacă
stăm să ne gândim?), dar putem desprinde faptul că ne confruntăm cu un tip de
inegalități: de acces, de utilizare, de cheltuieli și de stare de sănătate, care ar
trebui să ne dea de gândit. Pentru că atunci când există inegalități, acestea pot fi
explicate prin factori obiectivi, sau pot fi rezultatul faptului că unii consumă, sau
au mai mult în detrimentul celorlalți.

Contextul care m-a condus spre această investigație mă face să revin pentru o
clipă la problema ridicată de prevederea din codul fiscal - este irelevant dacă este
abrogată sau nu - și să mă întreb cu bună credință: efectele asigurării celor peste
3 milioane de români – fantomă ar fi uniforme, s-ar transfera într-adevăr asupra
oamenilor care au fost asigurați? Iar întrebarea care se pune și mă îndreată spre
umrătoarea secțiune a lucrării: împovărarea actuală a Fondului Unic de Asigurări
de Sănătate este uniformă în teritoriu? Iar dacă nu, lipsa de uniformitate ar putea
fi oare rezultatul vreunui tip de hazard moral?

4. Când nu ne permitem experimente

Experimentele sunt dificil de implementat, mai ales atunci când nu există

neapărat o cultură a fundamentării deciziilor pe baza analizei de date, așa cum se
întâmplă – îndrăzesc să o spun – în România. Cu toate acestea, am o anume
credință pe care o voi dovedi obiectivă că datele de care dispunem acum ne pot
semnala unele aspecte care să invite la studii mai aprofundate și eventual la
unele investigații experimentale. Secțiunea care urmează va încerca să
surprindă, pe baza a două analize de tip cluster foarte simple, prezența
inegalităților de finanțare, acces și utilizare. Deși rezultatele pe care le-am
obținut ar putea să aibă o serie de explicații foarte simple și evidente, la fel de
bine – în absența unor investigații suplimentare – ar putea să ne semnaleze exact
efectul unui tip de hazard moral, în care consumul mai mare să fie rezultatul unei
disponibilități mai mari și nu neapărat o reflectare a unei nevoi reale.
4.1. Descrierea datelor

Seturile de date pe care le voi analiza în continuare 13 cuprind câte 43 de

observații fiecare, aferente județelor țării, municipiului București, sectorului
agricol Ilfov și OPSNAJ - Casei Asigurărilor de Sănătate
a Apărării, Ordinii Publice, Siguranței Naționale și Autorității Judecătorești, pe
care am eliminat-o din analiză. Intenția care stă la baza celor două analize cluster
este aceea de a detecta eventuale similarități ale datelor pentru grupuri de județe
și, în plus de a verifica ipoteza conform căreia Municipiul București are
caracteristici mult diferite de restul județelor țării. Un astfel de rezultat, dacă se
confirmă, invită la dezbatere pe linia motivelor care generează diferențele pe
care le vom observa. Analizele au fost realizate în R și au vizat indicatori care
vorbesc despre patru dimensiuni ale oricărui sistem de sănătate: finanțarea,
utilizarea, accesul și starea de sănătate. Pentru că spațiul acestei lucrări este
extrem de limitat, am optat pentru o selecție de variabile pe care le voi prezenta
pe parcurs, dar care nu sunt neapărat cuprinzătoare și care pot fi utilizate într-o
cercetare mai amănunțită pentru a genera indicatori unici, specifici fiecăreia
dintre cele patru dimensiuni analizate.

Pentru că din punct de vedere demografic municipiul București este diferit de

celelalte județe în sensul unei populații mult peste media unui județ
(aproximativ 1860380 de persoane ceea ce înseamnă, pentru o suprafață de 228
de km2, un echivalent de densitate de 8160 de persoane/km2), pe lângă
variabilele pe care le-am avut la dispoziție am adăugat și populația județelor.
Scopul a fost să obținem valori la suta de mii de locuitori, astfel încât rezultatele
să poată fi interpretare unitar.

În setul de date folosit în cea de-a doua analiză cluster, aferentă incidenței
afecțiunilor cronice la suta de mii de locuitori, am menținut doar acele variabile
care creează o diferență clară între grupuri, eliminându-le pe celelalte. Probabil
că și în analize viitoare este de preferat să fie menținute variabile separate și nu
să creăm un indice compozit, pentru că este foarte probabil ca o aceeași
persoană să se regăsească în mai multe categorii de boli cronice în același timp.

6.2. Metodologie și rezultate

Analiza cluster nr. 1 (categoria cheltuieli, acces și infrastructură):

Prima analiză pe care am realizat-o și-a propus să înglobeze o serie de indicatori

– poate nu toți, dar unii relevanți – aflați în legătură cu furnizarea de servicii
medicale, cu accesul, utilizarea și banii cheltuiți. Am avut în vedere un număr de
9 variabile pe care le menționez în Tabelul 114 .

13 Datele provin de la http://data.gov.ro/dataset/sistemul-asigurarilor-sociale-de-sanatate și au fost
accesate în perioada 18 – 21 iunie 2016

14 Sursa datelor este http://data.gov.ro/dataset/sistemul-asigurarilor-sociale-de-sanatate , link
accesat în data de 18 iunie 2016
Am rulat o analiză cluster în care am avut în vedere gruparea în cinci categorii, în
funcție de similitudinile între județele analizate, iar rezultatele sunt înscrise în
Tabelul 1. Dendograma din Figura 2 plasată în Anexe ilustrează motivele pentru
care am optat pentru cinci grupuri. Rezultatele se pot enunța astfel: a fost obținut
un prim grup de județe, a cărui compoziție se află detaliată în Tabelul 1.a., cu o
pondere de 52% în totalul județelor analizate, pentru care valorile medii ale
sumelor contractate pentru ambulanțe este de 76.61 mii lei la suta de mii de
locuitori; sumele alocate consultațiilor în ambulatoriu sunt în medie, pentru
acest grup, de 72165.10 mii lei la suta de mii de locuitori, iar sumeme pentru
serviciile în ambulatoriu, de asemenea la 100 de mii de locuitori, sunt de
11974.11 mii lei și așa mai departe. Asta nu înseamnă că fiecăruia dintre
județele din acest grup le corespund exact aceste valori aprobate, ci doar că
valorile aferente fiecărei variabile sunt destul de asemănătoare pentru a le putea
grupa și apoi caracteriza, sau aproxima, prin valoarea lor medie.

Grup Sume Sume Sume Total Servicii Proporție

contractate consultații servicii programe paraclinic
ambulanțe ambulatoriu ambulatoriu sănătate
1 76.61 72165.10 11974.11 10082.90 1840.34 0.52
2 47.19 51179.25 10476.80 5856.94 1254.59 0.31
3 205.47 109555.96
27036.22 23584.05 2547.73 0.12
4 (TL) 2264.22
65697.00
11229.49 7296.04 1221.80 0.02
5 (B) 651.40 199155.71
57082.53 36889.20 10832.44 0.02

Grup Număr Număr Medici Medici – Proporție
servicii servicii specialiști medicină
ambulatoriu medici de primară
familie
1 2367.81 7142.09 22.12 35.51 0.52
2 1820.13 5961.26 14.58 22.47 0.31
3 4098.21 7154.97 49.21 71.15 0.12
4 (TL) 2243.77
6323.19 14.00 22.21 0.02
5 (B) 7077.19
6489.06 55.10 71.71 0.02

Tabelul 1: Analiza cluster privind accesul, finanțarea și utilizarea. Grupul 4

include doar din Tulcea; Grupul 5 include doar București

Județele care aparțin de acest prim grup sunt cele înscrise în Tabelul 1a. Județele
care fac parte din grupurile 2 și 3 sunt înscrise în Tabelele 1.b. și 1.c. Similar cu
explicațiile anterioare enunțăm rezultatele pentru restul de grupuri obținute, cu
mențiunea că fiecare grup diferă de celelalte mai mult sau mai puțin. De exemplu,
se observă că grupurile 2 și 4 sunt foarte asemănătoare în ceea ce privește
numărul de medici de medicină primară și numărul de medici specialiști, dar
diferă radical în privința sumelor contractate pentru serviciile de ambulanță.
Ceea ce frapează este suma foarte mare pentru aproape toate variabilele în cazul
grupului 5: dacă privim cu atenție, constatăm că este vorba despre Municipiul
București, pentru care în absolut toate cazurile mai puțin numărul de medici de
familie ponderea la suta de mii de locuitori este mult mai mare decât în celelalte
grupuri.

Deja, acest rezultat ne îndreaptă în direcția pe care o semnalam la finalul

secțiunii anterioare și anume că există inegalități între grupuri de consumatori
de servicii medicale, pe care le putem explica fie în termeni de nevoi reale, fie în
termeni de disponibilitate a serviciului și acces.

Alba Arad Argeș Bacău Bihor

Brașov Brăila Caraș Severin Constanța Covasna
Gorj Hunedoara Maramureș Mehedinți Neamț
Olt Prahova Satu-Mare Sălaj Sibiu
Teleorman Vâlcea

Tabelul 1.a.: Casele de sănătate aflate în primul grup rezultat din analiza cluster
prezentată în Tabelul 1

Pe de altă parte, merită menționat că nu doar Bucureștiul face opinie separată în

această analiză ci și grupul cu numărul 4, care cuprinde de asemenea un singur
județ: județul Tulcea, care se confruntă cu particularități grele de acces la servicii
medicale. Se observă un rezultat care merge în linie cu datele aferente acestui
județ și anume suma mai mare decât în toate celelalte cazuri contractată pentru
servicii de ambulanță. Aș îndrăzni să spun că discrepanța mare în acest caz nu
este semnalul unui posibil hazard moral, ci poate al nevoii de intervenție rapidă
pentru întărirea sprijinului în ceea ce privește celelalte variabile.

Bistrița Botoșani Buzău Călărași Dâmbovița

Giurgiu Harghita Ialomița Ilfov Suceava
Vrancea

Tabelul 1.b.: Casele de sănătate aflate în al doilea grup rezultat din analiza
cluster prezentată în Tabelul 1

Un alt rezultat demn de remarcat este acela care pune împreună grupul al treilea,
în care se regăsesc județele cu principalele centre universitare care desigur
polarizează servicii și infrastructură innacesibile altor perimetre.

Cluj Dolj Iași Mureș Timiș

Tabelul 1.c.: Casele de sănătate aflate în al treilea grup rezultat din analiza
cluster prezentată în Tabelul 1

Un lucru îmbucurător al acestei analize relativ simple este acela că, deși am ales
doar câteva variabile și nu neapărat cele mai reprezentative, rezultatele par să
polarizeze grupuri coerente, cu semnificație reală evidentă. Mai trebuie spus că
în ceea ce privește Bucureștiul deja avem o idee foarte bună cu privire la faptul
că există disparități față de celelalte regiuni ale țării, deși din acest studiu
restrâns nu putem ști dacă disparitățile sunt explicabile în mod obiectiv, sau dacă
sunt rezultatul comportamentului populației și al autorităților. Un lucru ar fi,
poate, de avut în vedere atunci când încercăm să căutăm răspuns la această
întrebare: haideți să aruncăm o privire asupra valorilor aferente variabilei “Total
programe de sănătate”. Diferențele dintre sumele aprobate pentru București
sunt mult mai mari decât cele aferente celorlalte grupuri, chiar și decât în grupul
3, care include celelalte centre universitare de forță. Să fie, oare, faptul că
implementarea acestor programe se face mai ușor într-un oraș în care densitatea
este de aproape 8500 de locuitori/km2, sau să fie reflectarea faptului că
bucureștenii au mai multă nevoie de astfel de programe decât, de exemplu,
compatrioții lor tulceni? Nu am un răspuns la întrebarea asta. Doar speculații.
Dar poate merită investigat.

Analiza cluster nr. 2: Incidența bolilor cronice

Cea de-a doua analiză cluster are în vedere numărul de pacienți cu boli cronice
din anul 2014 (data eliberării)15. Pentru descrierea varibilelor se poate consulta
Anexa 1 de la finalul acestei lucrări. În descrierea setului de date se precizează că
nu sunt cuprinse datele aferente CASAOPSNAJ pentru perioada 01.01.2014 -
31.03.2014. Din totalul informațiilor pe care le-am avut la dispoziție am păstrat
un număr de 10 afecțiuni: unele mai comune și câteva pe care mi-a fost greu
chiar și să le pronunț; pe toate le puteți vedea detaliate în prima linie din Tabelul
2, alături de valorile medii la suta de mii de locuitori pentru grupurile constituite.

Unul dintre aspectele care trebuie punctat înainte de a începe să discutăm ce am

obținut este faptul că din descrierea datelor nu este clar dacă bolnavii sunt luați
în evidență o singură dată, pentru o singură afecțiune cronică, sau dacă o aceeași
persoană se poate regăsi în mai multe categorii G. Ca atare, nu putem analiza
numărul total al bolnavilor cronic, dar ne putem face o idee despre incidența
fiecărui tip de afecțiune.

Grup Insuficienţa Ciroza Leucemii Boli psihice Ciroza Proporție

cardiacă hepatică etc. biliară
cronică primară
2 66.02 56.83 267.08 1208.47 194.35 0.29
1 207.81 54.35 276.59 1256.47 258.88 0.26
4 218.75 128.04 294.45 1588.87 286.06 0.19
3 145.47 54.76 250.01 2105.88 516.54 0.14
5 198.47 93.42 459.24 1865.88 359.16 0.10
6 213.88 78.05 530.75 2654.14 554.99 0.02

Grup Boli Boala Poliartrita Artropatia Spondilita Proporție
endocrine cronică reumatoidă psoriazică ankilozantă
inflamatorie
intestinală
2 188.92 2.42 18.89 3.11 8.65 0.29
1 730.21 1.48 16.65 2.63 10.62 0.26
4 276.30 0.94 13.57 2.52 8.26 0.19
3 254.64 0.70 6.55 1.33 4.18 0.14
5 358.86 7.68 39.94 7.84 20.32 0.10
6 736.89 18.44 81.86 21.18 58.70 0.02

Tabelul 2: Rezultatul analizei cluster în cazul bolnavilor cronici din anul 2014.
Rezultatele au fost rotunjite la o zecimală.

Am ales de această dată un număr de șase grupuri, pentru a permite o analiză

separată a Bucureștiului, care în acest caz se constituie în grupul cu numărul 6.
Atunci când am văzut rezultatele analizei, prima reacție a fost să spun că
bucureștenii sunt îngrozitor de bolnavi. Cu mici excepții, cum ar fi ciroza
hepatică, toți ceilalți indicatori arată că nu-i o bucurie să trăiești în București,

15 Datele sunt disponibile la http://data.gov.ro/dataset/sistemul-asigurarilor-sociale-de-sanatate

și au fost accesate în data de 18 iunie 2016.

prin comparație cu alte regiuni din țară. Nici măcar grupul al cincilea, constituit
în mod miraculos cu celelalte centre universitare și încă un județ pe deasupra (a
se vedea Tabelul 2e) nu reușește să atingă incidența Bucureștiului pentru
majoritatea afecțiunilor pe care le-am introdus în analiză.

Alba Bistrița Brașov Constanța Covasna

Harghita Hunedoara Mehedinți Mureș
Sălaj Sibiu

Tabelul 2.a. Grupul 1 din analiza cluster raportată în Tabelul 3

După această primă reacție mi-am spus că este firesc, că nivelul de stres și gradul
de poluare, programul haotic și alimentația de tip fast – food au un potențial real
de a genera o mulțime de probleme. Este reacția tipică a creierului nostru, care
începe să găsească automat explicații ca să confirme rezultatele pe care le-am
obținut. Rămânând în perimetrul analizelor obiective, mi-am amintit că pe de
altă parte Bucureștiul este cea mai bogată zonă a țării și că, deși condițiile de
muncă și de viață pot fi stresante, nivelul de trai și calitatea vieții sunt mult mai
bune decât în restul țării, sau în orice caz decât în cea mai mare parte a
României. Un argument suficient ca să pledeze în favoarea unor factori care pot
acționa în sens negativ atunci când este vorba despre îmbolnăviri, dar care în
egală măsură sunt avocații unui acces și al unui consum sporit de servicii de
sănătate față de restul teritoriului.

Arad Bihor Botoșani Caraș Severin Călărași

Giurgiu Gorj Ilfov Maramureș Olt
Suceava Vrancea

Tabelul 2.b. Grupul 2 din analiza cluster raportată în Tabelul 3

Haideți să aruncăm o privire asupra rezultatelor pentru ultimele patru variabile

luate în discuție: boala cronică inflamatorie intestinală, poliartrita reumatoidă,
artropatia psoriazică sau spondilita ankilozantă și asupra incidenței grozave pe
care o au în București comparativ cu celelalte grupuri. Încercați să găsiți
argumente - și vă garantez că veți găsi. Medici cu care am discutat mi-au
confirmat însă că este mult mai ușor să diagnostichezi o astfel de afecțiune în
București decît în locuri din teritoriu unde ar putea să existe în egală măsură, dar
să nu existe specialiști care să caute în direcția sa.

Argeș Buzău Ialomița Satu Mare Tulcea Vâlcea

Tabelul 2.c. Grupul 3 din analiza cluster raportată în Tabelul 3

Aș îndrăzni să spun că este posibil ca multe dintre rezultatele analizelor

efectuate să fie pur si simplu reflectarea faptului că în București e altfel doar
pentru că accesul este diferit, resursele sunt mai multe, iar banii se pot cheltui
mai ușor. Să ne întoarcem pentru o clipă la Tabelul 1 și să vedem că numărul de
servicii acordate de medicii de familie la suta de mii de locuitori nu este foarte
diferit în cele două grupuri extreme, în Tulcea și în București, dar că în materie
de medici specialiști grupurile București și apoi cel care include celelalte centre
universitare dețin supremația. Dacă aș fi avut date referitoare la numărul de
servicii oferite de acești specialiști, cu siguranță că Tulcea nu ar fi fost pe podium.
Și nu pentru că oamenii de acolo nu au nevoie, ci pentru că au mult mai puțin în
termeni de posibilitățis.

Bacău Brăila Dâmbovița Galați Neamț

Prahova Teleorman Vaslui

Tabelul 2.d. Grupul 4 din analiza cluster raportată în Tabelul 3

Cluj Dolj Iași Timiș

Tabelul 2.e. Grupul 5 din analiza cluster raportată în Tabelul 3

Voi încheia secțiunea spunând că inegalitățile există. Din ceea ce am realizat aici
nu pot răspunde la întrebarea firească “de unde vin?”. Cu siguranță ca să
determinăm cauzele unor astfel de disparități e cazul să privim mai profund și să
folosim în cercetare date colectate cu grijă. Mă întorc la întrebarea: experimentul
Oregon, sau o variantă a lui, ne-ar fi de folos și nouă? As spune că da, pentru că
sunt multe lucruri de aflat și multe lucruri de explicat.

Concluzii

Înainte de a încerca să rezum rezultatele analizei cantitative, aș începe prin a

enunța o impresie care a crescut pe măsură ce căutam date pe care să îmi
fundamentez cercetarea. Sunt date puține sau deloc, iar studiile pe care le putem
face sunt cele pe care ni le permit informațiile existente, în loc să ne colectăm
informațiile pornind de la ceea ce avem nevoie să aflăm. Mulți oameni din jurul
meu afirmă că datele nu există “pentru că nu se vrea”, dar eu înclin să cred mai
degrabă că nu avem, deocamdată, o cultură a deciziilor fundamentate pe o
gândire atentă. Măsuri haotice, contextuale, anunțate și retrase apoi la interval
de câteva zile au devenit caracteristici firești ale mediului în care trăim și
modului în care operăm. Doar că atâta vreme cât nu avem informații pe care să
ne bazăm, la care să privim și din care să încercăm să obținem o viziune mai
amplă asupra fenomenelor, rămânem în perimetrul analizelor de suprafață, al
datului cu părerea și al măsurilor la întâmplare.

În ceea ce privește rezultatele analizei pe care am putut să o fac, acestea indică

spre o sumedenie de inegalități și pentru fiecare putem găsi explicații coerente.
Problema reală pe care o semnalez aici este că în absența unor date culese cu
atenție, în baza unui design bine executat, nu vom ști niciodată dacă explicațiile
noastre descriu adevăratele cauze ale inegalităților, dacă aceste inegalități sunt
urmarea acoperirii nevoilor firești, sau dacă sunt efectele unui hazard moral pe
care îl manifestă orice asigurat care are posibilitatea să consume servicii
medicale mai multe și mai bune – prin aceea că are la îndemână mai mulți
specialiști, că nu trebuie să plătească deplasări până în cel mai apropiat centru
universitar, că diagnosticul se pune mai ușor, sau pentru că tratamentul este
ușor de găsit.
Despre România se știe că anul 1998 a punctat momentul trecerii de la un sistem
de finanțare a sănătății bazat pe impozite, la un sistem bazat pe asigurări sociale
de sănătate. Există voci care afirmă care că s-ar putea ca această schimbare să nu
fi dus neapărat la o performanță mai bună, ci doar la costuri crescute, tocmai ca
urmare a manifestării hazardului moral. Zona Bucureștiului este exemplul tipic
în acest sens: aceasta nu este, cu siguranță, cea mai bolnavă din țară, dar este cu
siguranță cea care oferă cele mai multe oportunități de acces. Și rezultatele se
văd.

O direcție de cercetare care merită avută în vedere este analiza eventualelor

caracteristici comune ale județelor care fac parte din același cluster, în special în
cazul afecțiunilor cronice. Dacă la nivel de acces la servicii rezultatul clusterizării
depinde foarte mult de infrastructura existentă și de resursa umană în domeniul
medical, atunci când discutăm despre incidența anumitor afecțiuni merită de
analizat eventualele cauze comune care pot duce la îmbolnăviri (riscuri de
mediu, sau eventuale promimități geografice care predispun la același tip de
afecțiune, de exemplu).

O altă direcție de interes ar fi măsura în care alte capitale europene urmează

același tipar de detașare netă față de restul regiunilor. Sunt astfel de manifestări
specifice aglomerărilor urbane și dacă da, sunt rezultate firești datorate mediului
de viață, sau sunt rezultatul hazardului moral? Sau avem de-a face cu o
combinație de factori pe care nu este ușor să-i detectăm?

Sunt întrebări deschise la care sper că domeniul nou și în creștere al economiei

sănătății în România va răspunde la un moment dat. Până atunci, mesajul meu
este acela ca ori de câte ori inițiem o politică sperând că rezultatele se vor alinia
credințelor comune, va trebui să luăm în calcul că multe sunt și efectele la care
nu ne așteptăm.

Referințe:

1. Akerlof, G. (1970) The Market for "Lemons": Quality Uncertainty and the Market
Mechanism, The Quarterly Journal of Economics, Vol. 84, No. 3. (Aug., 1970), pp. 488-500
2. Arrow, K (1963) Uncertainty and the Welfare Economics of the Medical Care, The
American Ecoomic Review, Vol LIII, Nr. 5, p. 941 - 973
3. Bardey D., Lesur R. (2004) Supply Induced demand, Ex post moral hazard and Optimal
Health Insurance Contract , lucrare disponibilă la http://www.tse-
fr.eu/sites/default/files/medias/doc/by/bardey/docannexe.pdf, accesată în data de 9
iulie 2016
4. Biener C., Eling M., Landmann A., Pradhan S. (2014) Ex-Ante Moral Hazard:
Experimental evidence from low income insurance, working paper disponibil la
https://www.genevaassociation.org/media/903802/ga_41st_egrie_seminar_biener_elin
g_landmann_pradhan.pdf, accesat în data de 9 iulie 2016.
5. Ehrlich, I., and G. S. Becker, 1972, Market Insurance, Self-Insurance, and Self-Protection,
Journal of Political Economy, 80(4): 623–648.
6. Finkelstein Amy (2014) Moral Hazard in Health Insurance, Columbia University Press
7. Pauly M.V., 1968, "The Economics of Moral Hazard: Comment", American Economic
Review, 58, pp.531-537.
Alte surse online:

1. Datele provin de la http://data.gov.ro/dataset/sistemul-asigurarilor-sociale-de-

sanatate, accesate în perioada 18 – 21 iunie 2016
2. Informații despre Experimentul Oregon pot fi accesate aici:
http://www.nber.org/oregon/
3. Abdul Latif Jameel, Poverty Action Lab,
4. https://www.povertyactionlab.org/sites/default/files/publications/Insuring_the_Uninsured.pdf
5. http://www.zf.ro/companii/trei-milioane-de-romani-nu-au-asigurare-de-sanatate-ce-va-
schimba-introducerea-cardului-13797989 , accesat în 18 iunie 2016
6. http://www.ziare.com/impozit/fiscal/contributia-la-sanatate-pentru-persoanele-fara-venituri-
fantomele-nu-se-alunga-cu-masuri-inutile-1403612#comentarii , accesat în 18 iunie 2016
7. http://www.ziare.com/impozit/contributii/guvernul-da-inapoi-romanii-fantome-fara-venituri-
ar-putea-scapa-de-plata-cass-1402712 , accesat în 18 iunie 2016

Anexa 1: Codificările afecțiunilor cronice utilizate în analiza cluster nr. 3

Tabelul este constituit conform Hotărârii nr. 720/2008 pentru aprobarea Listei
cuprinzând denumirile comune internaţionale corespunzătoare medicamentelor
de care beneficiază asiguraţii, cu sau fără contribuţie personală, pe bază de
prescripţie medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, precum şi
denumirile comune internaţionale corespunzătoare medicamentelor care se
acordă în cadrul programelor naţionale de sănătate, publicat în M.Of. al
României. Nomenclatorul este în vigoare de la 15.07.2008 și a fost accesat la data
de 18 iunie 2016, la http://lege5.ro/en/Gratuit/geytgnztgq/hotararea-nr-720-
2008-pentru-aprobarea-listei-cuprinzand-denumirile-comune-internationale-
corespunzatoare-medicamentelor-de-care-beneficiaza-asiguratii-cu-sau-fara-
contributie-personala-pe-baza-de-pre

Codificarea Semnificație
G1 Insuficienţa cardiacă cronică (clasa III sau IV NYHA)
G2 Bolnavi cu proteze valvulare si vasculare
G3 Bolnavi cu proceduri intervenţionale percutane, numai după implantarea unei proteze
endovasculare (stent)
G4 Hepatite cronice de etiologie virală B, C şi D
G5 Hepatita autoimună
G6 Ciroza biliară primară, colangita sclerozantă primitivă, hepatita cronică şi ciroze de alte
etiologii cu colestază
G7 Ciroza hepatică
G8 Leucemii, limfoame, aplazie medulară, gamapatii monoclonale maligne, mieloproliferări
cronice şi tumori maligne, sindroame mielodisplazice
G11 Epilepsie
G12 Boala Parkinson
G13 Miastenia Gravis
G14 Scleroza multiplă
G15 Boli psihice (schizofrenie, tulburări schizotipale şi delirante, tulburări afective majore,
tulburări psihotice acute şi boli psihice copii, autism)
G16 Demenţe (degenerative, vasculare, mixte)
G17 Colagenoze majore (lupus eritematos sistemic, sclerodermie, poli/dermatomiozită, vasculite
sistemice)
G18 Poliartrita reumatoidă, artropatia psoriazică şi artrita juvenilă
G19 Spondilita ankilozantă
G22 Boli endocrine (guşă endemică, insuficienţă suprarenală cronică, diabetul insipid, mixedemul
adultului, tumori hipofizare cu expansiune supraselară şi tumori neuroendocrine)
G23 Boala Wilson
G25 Boala cronică de rinichi - faza predializă
G26 Glaucom
G27 Pemfigus
G29 Boala Gaucher
G30 Boli venerice (sifilis, gonoree, infecţia cu Chlamidia)
G31a Boala cronică inflamatorie intestinală
G31b Poliartrita reumatoidă
G31c Artropatia psoriazică
G31d Spondilita ankilozantă
G31e Artrita juvenilă
G31f Psoriazis cronic sever (plăci)

Anexa 2: Dendogramele în baza cărora a fost ales numărul de grupuri

pentru analizele cluster

Figura 2: Dendograma aferentă Analizei Cluster 1

Figura 3: Dendograma aferentă Analizei Cluster 2

View publication stats