Sunteți pe pagina 1din 13

ATELIERUL 1

Formator Mădălina Dinu

Obiective generale
Obiectivele atelierelor de drept civil și drept procesual civil constau în asigurarea
competenţelor cursanților în aceste domenii, concretizate în cunoaşterea practicii judiciare în
domeniul dreptului civil și a dreptului procesual civil, perfecţionarea tehnicilor de redactare a
actelor juridice şi judiciare, precum și dezvoltarea gândirii juridice specifice profesiei de
avocat.

Obiective specifice ATELIERULUI 1

În cadrul atelierului 1 dezbaterile/spețele dezbătute vor avea în vedere instituții


precum:
 aplicarea legii civile în timp-interpretarea și efectele legii civile;
 capacitatea civilă a persoanei fizice; ocrotirea persoanei fizice;
 persoana juridică; înființarea persoanei juridice; capacitatea civilă a persoanei juridice;
 condițiile exercitării acțiunii în justiție și clasificarea cererilor în justiție.
 participanții la procesul civil. Instanța (compunerea și constituirea instanței; incidente
procedurale privind compunerea sau constituirea instanței). Părțile. Coparticiparea procesuală.
Participarea terților la judecată

Discuțiile teoretice și practice ce vor fi dezbătute în cadrul atelierului 1 presupun


cunoașterea de către avocații stagiari a următoarelor noțiuni:

 În ceea ce privește aplicarea legii civile în timp-interpretarea și efectele legii civile:


- principiul neretroactivităţii și aplicării imediate a legii civile;
-aplicarea în timp a codului civil din 2009,respectiv: legea aplicabilă actului juridic civil,
legea aplicabilă prescripţiei extinctive şi decăderii, legea aplicabilă accesiunii, uzucapiunii şi
posesiei, legea aplicabilă dezmembrămintelor dreptului de proprietate private, legea aplicabilă
faptelor juridice licite ca izvoare de obligaţii, legea aplicabilă în materia faptelor ilicite ca
izvoare de obligaţii, legea aplicabilă în materie de moştenire legală, legea aplicabilă în materie
de moştenire testamentară, legea aplicabilă efectelor viitoare ale altor situaţii juridice trecute.

Legislație relevantă:
- art.6 C.Civ.
-art.3-art.5 din Legea de punere în aplicare a Codului Civil;
-Decizia nr. 1/2014 (M. Of. nr. 283 din 17 aprilie 2014), prin care Înalta Curte de Casaţie şi
Justiţie, Completul competent să judece recursul în interesul legii, a admis recursurile în
interesul legii declarate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de
Casaţie şi Justiţie şi de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Constanţa şi, în interpretarea
şi aplicarea dispoziţiilor art. 5, art. 201, art. 223 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în
aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil şi ale art. 6 alin. (4), art. 2512, art. 2513 din
Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, a stabilit că: „Prescripţiile extinctive începute
anterior datei de 1 octombrie 2011, împlinite ori neîmplinite la aceeaşi dată, rămân supuse
dispoziţiilor art. 18 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă, republicat,
astfel încât atât instanţele de judecată, din oficiu, cât şi părţile interesate pot invoca excepţia
prescripţiei extinctive, indiferent de stadiul procesual, chiar în litigii începute după 1
octombrie 2011”.

 Dezbaterea de cazuri practice a capacității civile a persoanei fizice și a ocrotirii persoanei


fizice presupun cunoașterea de către avocații stagiari a următoarelor noțiuni teoretice:
- principiul capacităţii de a încheia acte juridice şi excepţia incapacităţii ;
- capacitatea de folosință a persoanei fizice (începutul, conținutul și sfârșitul capacității de
folosință a persoanei fizice);
- capacitatea de exercițiu a persoanei fizice; situații juridice privind capacitatea de exercițiu a
persoanei fizice;
-ocrotirea persoanei fizice; identificarea măsurilor de ocrotire; instanța de tutela; tutela
minorului; exercitarea și încetarea tutelei; ocrotirea interzisului judecătoresc; curatela.

Legislație relevantă:
-art.38-art.48 C.civ.;
-art.104-art.186 C.civ.
-art.229 din Legea de punerea în aplicare a Codului Civil;
- Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, cu modificările
ulterioare;
- Decizia nr. 28/2017 (M. Of. nr. 128 din 9 februarie 2018), pronunțată de Înalta Curte de
Casaţie şi Justiţie, prin care a fost admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de
conducere al Curţii de Apel Constanţa şi s-a stability că: „în interpretarea şi aplicarea unitară
a dispoziţiilor art. 107 din Codul civil şi ale art. 133 alin. (1) coroborate cu art. 70 alin. (3)
din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare, competenţa de soluţionare, în primă instanţă, a
cererilor având ca obiect înlocuirea plasamentului în regim de urgenţă cu tutela revine
tribunalului”.

Speţe şi situaţii practice ce urmează a fi puse în dezbaterea participanţilor, prin


raportare la tematica enunţată:

1. Instanţa de tutelă – art. 107 CC – definire sub aspect material şi teritorial


raportat la diferitele acţiuni în materia ocrotirii persoanei fizice – corelat cu art.
94 lit. a CPC + art. 114 CPC

2. Speţă: AA se prezintă la dvs. (ca avocat) şi vă solicită o consultanţa juridică


(aspecte de procedură, estimare duratră, consecinţe) cu privire la faptul că
doreşte să pună sub interdicţie pe tatăl acestuia în vârstă de 87 de ani precizând
că acesta, în ultima perioadă, a îndeplinit o serie de fapte din care ar rezulta o
debilitate mintală serioasă. În acest condiţii, care ar fi aspectele relevante pe care
le-aţi discuta cu clientul AA.
În cadrul discuţiilor vor fi avute în vedere următoarele elemente ce urmează a fi
atinse:
 Faptele şi dovezile care rezultă alienaţia sau debilitatea mintală
 Calitatea procesuală activă – art. 165 CC
 Conţinutul cererii de punere sub interdicţie – art. 937 CPC
 Copetenţa soluţionării cererii
 Discuţii cu privire la procedura de urmat, estimarea timpului de judecată, probe
specifice unei asemenea cereri, persoane care ar putea fi numite tutore, efectele
instituirii tutelei, căi de atac
 Ridicarea interdicţiei – art. 177 CC + art. 943 CPC

 În vederea rezolvării cazurilor practice referitoare la persoana juridică, respectiv înființarea


și capacitatea civilă a persoanei juridice avocații stagiari trebuie să cunoască următoarele
noțiuni:

- modurile de înființare, durata, înregistrarea, nulitatea (inclusiv particularitățile privind


nulitatea persoanelor juridice de drept public) ;
-capacitatea de folosință a persoanei juridice (începutul, conținutul și sfârșitul capacității de
folosință a persoanei juridice);
- capacitatea de exercițiu a persoanei juridice (începutul, conținutul și sfârșitul capacității de
folosință a persoanei juridice).

Legislație relevantă:
-art.187-art.251 C.civ.;
-art.18 din Legea de punere în aplicare a Codului Civil
-art.50, art.52, art.56, art.58, art.132, art.227, art.238 și următ. din Legea societăților
comerciale nr.31/1991
-art. 5, art. 8, art. 17 , art.23 și următ. , art.61, art.71 din O.G. nr. 26/2000 cu privire la
asociaţii şi fundaţii (M. Of. nr. 39 din 31 ianuarie 2000).
- Decizia nr. 13/2016 (M. Of. nr. 763 din 29 septembrie 2016), prin care, Înalta Curte de
Casaţie şi Justiţie, Completul competent să judece recursul în interesul legii, a admis recursul
în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de
Casaţie şi Justiţie şi, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 21 din Legea nr. 500/2002
privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare, ale art. 7 alin. (3) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 30/2007 privind organizarea şi funcţionarea
Ministerului Afacerilor Interne, cu modificările şi completările ulterioare, coroborate cu
prevederileţ art. 4 din Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de
plată ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cu modificările şi completările
ulterioare, şi ale art. 222 din Codul civil, adoptat prin Legea nr. 287/2009, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare, a stabilit: „Ministerul Afacerilor Interne, în calitatea
sa de ordonator principal de credite, nu are calitate procesuală pasivă în litigiile dintre
angajaţi şi instituţiile/unităţile cu personalitate juridică aflate în subordinea sa, având ca
obiect solicitarea unor drepturi de natură salarială”.

Speţe şi situaţii practice ce urmează a fi puse în dezbaterea participanţilor, prin


raportare la tematica enunţată:
1. Persoana juridică – personalitatea persoanei juridice şi efectele acestei
personalităţi – art. 193 CC
Caz practic : se poate considera că formele de exercitare a profesiei de avocat
(cabinet de avocat, societate civilă profesională) au personalitate juridică, deşi
Legea nr. 51/1995 nu le conferă o asemenea personalitate? Este aplicabil art. 188
CC raportat la art. 187 CC.?

2. Caz practic – care sunt elementele ce ar trebui avute în vedere în cazul în care se
doreşte o acţiune în constatarea nulităţii unei persoane juridice?
 Conţinutul cererii, cadrul procesual sub aspectul părţilor şi competenţa de
soluţionare (art. 94-95 CPC + art. 119 CPC)
 Motivele de nulitate – art. 196 CC
 Regimul nulităţii persoanei juridice - art. 197 CC
 Efectele hotărârii de constatare a nulităţii persoanei juridice – art. 198-
199 CC

3. Caz practic – condiţiile şi procedura de soluţionare a unei cereri privind nulitatea


actelor emise de organele persoanei juridice (art. 216 CC). Aspecte relevante şi
derogatorii ce trebuie avute în vedere de avocatul care iniţiează o asemenea
procedură:
 Identificarea motivelor de nulitate
 Calitatea procesuală activă şi pasivă în asemenea acţiuni. Situaţia specială a
administratorului revocat din funcţie
 Termenul de introducere a unei asemenea acţiuni
 Procedura de judecată . Aspecte speciale de reprezentare legală
 Aplicabilitatea procedurii ordonanţei preşedinţiale în această materie
(suspendare acte atacate) – art. 217 CC
 În cadrul primului atelier la disciplina drept procesual civil vor fi dezbătute aspecte practice
referitoare la condițiile de exercitare a acțiunii civile (formularea unei pretenții/afirmarea
unui drept, interesul, capacitatea procesuală de exercițiu și de folosință) și clasificarea
cererilor în justiție, ceea ce presupune cunoașterea de către avocații stagiari a noțiunilor
teoretice referitoare la:
-distincția între acțiunea civilă și cererea de chemare în judecată;
-condițiile de exercitare a acțiunii civile: afirmarea unui drept/formularea unei pretenții,
interesul, capacitatea procesuală de exercițiu și folosință, calitatea procesuală activă și pasivă
(inclusiv transmisiunea calității procesuale și situația procesuală a înstrăinătorului și a
succesorilor săi și calitatea procesuală în anumite materii speciale), sancțiunile care intervin
ca urmare a neîndeplinirii uneia dintre condițiile de exercitarea acțiunii civile, raportul dintre
excepția lipsei de interes și lipsa calității procesuale;
-clasificarea cererilor/acțiunilor în justiție prin raportare la cele trei criterii, respectiv, în
funcție de scopul urmărit de reclamant (cereri/acțiuni în realizare, cereri/ acțiuni în constatare,
cereri/acțiuni în constituire de drepturi), în funcție de calea procedurală aleasă de reclamant
(cereri/acțiuni principale, cereri/acțiuni accesorii, cereri/acțiuni incidentale, cereri/acțiuni
adiționale), în funcție de natura dreptului ce se valorifică (cereri nepatrimoniale, cereri
patrimoniale-reale, personale, mixte-, cereri mixte), importanța clasificării din punct de
vedere al competenței, a timbrajului, etc.

Legislație relevantă:
-art.29-art.40; art.56-art.58 CPC;
- Decizia nr. 2/2016 (M. Of. nr. 263 din 7 aprilie 2016), Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie,
Completul competent să judece recursul în interesul legii, a admis recursul în interesul
legii declarat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Suceava şi a stabilit:
„În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 279 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 privind
Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pentru acţiunile
privind reconstituirea vechimii în muncă, anterioare intrării în vigoare a Codului de
procedură civilă actual/acelaşi text de lege cu referire la art. 32 alin. (1) lit. b) şi art. 36
din Codul de procedură civilă, pentru acţiunile în reconstituirea vechimii în muncă,
introduse de la momentul intrării în vigoare a actualului Cod de procedură civilă şi în
continuare; art. 111 din Codul de procedură civilă din 1865 pentru acţiunile privind
constatarea încadrării activităţii desfăşurate în grupele I şi a II-a de muncă introduse sub
imperiul acestei reglementări/art. 35 cu referire la art. 32 alin. (1) lit. b) şi art. 36 din
Codul de procedură civilă, pentru acelaşi tip de acţiuni, formulate după intrarea în
vigoare a codului actual, în toate ipotezele, atunci când angajatorul nu mai există din
punct de vedere juridic (lichidat, radiat), justifică legitimare procesuală pasivă casele
teritoriale de pensii, în situaţia în care nu există documente primare.
În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 34 alin. (5) şi art. 40 alin. (2) lit. h) din
Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare, cu referire la art. 18 din Legea Arhivelor Naţionale nr. 16/1996, republicată,
în cazul existenţei documentelor primare, persoana interesată, care nu posedă dovezi
privind vechimea în muncă sau activitatea desfăşurată în anumite grupe de muncă, are
deschisă calea unei acţiuni în realizare – obligaţie de a face – având ca obiect obligarea
deţinătorului de arhivă de a elibera adeverinţa constatatoare a vechimii în
muncă/încadrării în grupele superioare de muncă.
În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (1) din Codul de procedură civilă
din 1865/art. 32 alin. (1) lit. a) şi art. 56 alin. (1) din Codul de procedură civilă, respectiv
a art. 136 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, cu modificările şi
completările ulterioare/art. 180 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a
insolvenţei şi de insolvenţă, angajatorul desfiinţat în urma procedurilor de insolvenţă,
finalizate cu radierea din registrele specifice, nu poate sta în judecată, neavând
capacitate procesuală de folosinţă, iar fostul lichidator, chemat în judecată în nume
propriu, nu are calitate procesuală pasivă”.

Speţe şi situaţii practice ce urmează a fi puse în dezbaterea participanţilor, prin


raportare la tematica enunţată:

1. Calitatea procesuală specială, interesul promovării unor acţiuni în materie de


filiaţie şi probele specific unor asemenea procese:
 Dovada filiaţiei : 409 – 414 CC. Înlăturarea interdicţiei de la art. 309 alin.
5 CPC
 Acţiune în contestarea recunoaşterii de filiaţie – art. 420 CC
 Contestarea filiaţiei – art. 421 CC
 Acţiunea în stabilirea maternităţii – art. 422 CC
 Acţiunea în stabilirea paternităţii – art. 424-425 CC
 Acţiunea în tăgada paternităţii – art. 429 şi urm. CC
 Acţiune în constatarea filiaţiei faţă de tatăl din căsătorie – art. 434 CC
 Reguli de procedură în cazul acţiunilor în materie de filiaţie – art. 435-440
NCC

2. Persoana juridică-parte a procesului civil


 calitatea procesuală a persoanei juridice în cadrul procesului civil; situația
entităților fără personalitate juridică (dacă pot fi parte în judecată și prin cine);
 reprezentare legală a persoanei juridice în proces/reprezentare convențională;
 obligativitatea prezentării certificatului constatator oficial în cazul prevăzut de
art. 151 alin.(3)-(5) CPC? Sancțiune procedurală în cazul în care acest înscris
lipsește.
 Imposibilitatea reprezentării persoanei juridice în procesul civil prin mandatar
persoană juridică (HP nr.9/2016), excepție: art.810 C.C.-ipoteza administrării
bunurilor altuia atunci când administratorul este persoană juridică

2.Caz practic: AA incheie cu BB o promisiune de vânzare cu privire la un imobil.


Întrucât la scadență prevăzută in promisiune nu s-a perfectat contractul, AA în calitate
de promitent cumpărător doreste introducerea unei actiuni prin care să solicite instanței
pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract de vânzare. În acest context,
precizați care sunt condițiile ce trebuie îndeplinite pentru pronunțarea unei asemenea
hotărâri, respectiv, care sunt efectele acesteia? În cadrul acestei spețe, urmează a se
discuta următoarele:
 Termenul in care trebuie introdusă o asemenea acțiune, respectiv, natura
acestuia cu indicarea mijlocului procesual prin care se poate pune in discuție
nerespectarea acestui termen; distincția intre ipoteza prin care s-a predat bunul
imobil respectiv nu s-a predat la momentul perfectării promisiunii;
 Dacă se poate pronunța o hotărâre care să țină loc de contract de vânzare în
cazul in care bunul imobil la data formulării acțiunii nu se află în proprietatea
promitentului-vânzător. Ce alte remedii ar exista în acest caz pentru promitentul
cumpărător. Discuții cu privire la distincția dintre avans/arvună achitate la
momentul perfectării promisiunii bilaterale.
 Natura unei asemenea acțiuni (în realizare/constatare/constituire de drepturi) și
competența materială și teritorială de soluționare a unei asemenea cereri.
Aplicarea criteriului valoric în cazul în care bunul imobil este înscris/nu este
înscris în evidențele fiscale.
 Probatoriile specifice unei asemenea acțiuni; este sau nu obligatorie existența
unei cărți funciare cu privire la imobil; necesitatea/obligativitatea unei expertize
topografice; posibilitatea încheierii unei tranzacții în asemenea procese în cazul
în care bunul nu este înscris CF. Trebuie dublată această tranzacție de o
expertiză topo pentru ca instanța să ia act de tranzacție?
 Analizarea culpei pârâtului promitent-vânzător pentru admiterea/respingerea
unei asemenea acțiuni.
 Efectele hotărârii prin care se pronunță o hotărâre care să țină loc de contract de
vânzare. Data de la care se produc aceste efecte

 Rezolvarea de cazuri practice referitoare la participanții la procesul civil , presupun


cunoștințe teoretice solide referitoare la:
- instanța de judecată (compunerea și constituirea instanței; distincție între excepția greșitei
compuneri și greșitei constituiri a instanței);
-incidente procedurale privind compunerea sau constituirea instanței -incompatibilitatea
(mijloacele de invocare -abținerea și recuzarea, cazuri de incompatibilitate absolută/relativă,
procedura de soluționare a declarației de abținere/cererii de recuzare, căi de atac);
-părțile; coparticiparea procesuală (inclusiv principiul independenței procesuale și a ipotezei
prevăzute în cuprinsul art.643 C.civ.);
- participarea terților la judecată prin formularea cererilor de intervenție voluntară (principală
și accesorie), a cererilor de intervenție forțată (cererea de chemare în judecată a altor
persoane, cererea de chemare în garanție, cererea de arătare a titularului dreptului) și
introducerea din oficiu a terțului de către instanță; toate formele de intervenție presupun
cunoașterea admisibilității acestora în diferite materii, a momentului până la care pot fi
formulate, a procedurii de soluționare.

Legislație relevantă:
-art.41-art.54 CPC
-art.59-art.79 CPC;
-art.643, art.1705 CC.

Speţe şi situaţii practice ce urmează a fi puse în dezbaterea participanţilor, prin


raportare la tematica enunţată:

1. Competenţa funcţională a secţiei sau a completului specializat – definire,


natură juridică, regim de invocare.
Caz practic: în ce condiţii se poate invoca necompetenţa funcţională a
completului specializat ca motiv de apel sau de recurs (art. 488 pct. 3 CPC). În ce
condiţii ar putea fi invocată a asemenea competenţă ca motiv de contestaţie în
anulare specială – art. 503 alin. 2 pct. 1 CPC

2. Introducerea forţată în cauză, din oficiu a altor persoane – discutarea


problematicii calităţii (de reclamant sau de pârât) în cazul în care se dispune
introducerea în litigiu.

3. Caz practic: AA – aflat în coproprietate cu BB, CC, DD introduce o cerere de


partaj numai în contradictoriu cu BB şi CC, omiţându-l pe DD. În acest caz ce
instrumente juridice/procesuale există pentru a fi introduc şi DD în proces sau
pentru a se paraliza o asemenea acţiune? Poate instanţa să introducă din oficiu în
condițiile art. 78 CPC?

4. Caz practic : AA şi BB (în calitate de cumpărători) încheie un contract de


vânzare cumpărare cu CC şi DD (în calitate de vânzători). Ulterior, AA şi BB
introduc o acţiune în constatarea nulităţii absolute a contractului în
contradictoriu numai cu CC. Cadrul procesual delimitat de reclamanţi este
legal? Se poate introduce şi DD în proces?

5. Caz practic: A, B și C considerându-se coproprietari neposesori ai imobilului X


intenționează să-l revendice de la posesorul neproprietar Z. Cererea de chemare
în judecată este însă formulată doar de către A împotriva lui Z. În acest context
apreciați că se impune ca instanța să dispună introducerea în cauză și a lui B și
C? Discuții -ipotezele art.78 alin.(1) CPC prin raportare la textul art.643 CC.
6. Discutarea ipotezei de la art. 64 alin. 4 CPC – pentru ce tipuri de intervenţie se
aplică? Se completează textul cu dispoziţiile legale de la apel, respectiv art. 480
CPC?

SPEȚE
1.Prin cererea de chemare în judecată introdusă la data de 15 septembrie 2018 pe rolul
Judecătoriei sectorului 5, M.C îl cheamă în judecată pe L.A. solicitând instanței să dispună
anularea contractului de vânzare încheiat între părţi la data de 02 februarie 2018 şi repunerea
părţilor în situaţia anterioară, invocând viciul de consimțământ al leziunii la încheierea
contractului. În drept, reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 1221 alin.1 CC.
Cererea a fost repartizată completului C2 din care făcea parte judecătorul X.
În fața Judecătoriei Sectorului 5 București, la primul termen de judecată la care părțile
sunt legal citate, judecătorul X, în temeiul art.131 CPC, a pus în discuția părților competența
generală, materială și teritorială a instanței, declarându-se competentă în soluționarea pricinii.
La același prim termen de judecată, instanța a încuviinţat probele cu înscrisuri şi cu câte un
martor pentru fiecare dintre părți şi a respins proba cu interogatoriul pârâtului ca nefiind
concludentă în soluționarea pricinii.
Reclamantul M.C a formulat cerere de recuzare a judecătorului X. În motivarea
acesteia a arătat că, prin respingerea probei cu interogatoriul, acesta şi-a spus implicit părerea
cu privire la cererea de chemare în judecată.
Ședința de judecată a fost suspendată pentru ca cererea de recuzare să fie înaintată spre
competentă soluționare completului imediat următor C3 din care face parte judecătorul Y în
vederea soluționării acesteia. În aceeași zi, judecătorul Y, în şedinţă publică, luând concluziile
părţilor asupra cererii de recuzare, a respins ca neîntemeiată cererea şi a aplicat lui M.C. o
amendă judiciară.
După reluarea judecăţii, în urma administrării probelor şi înainte de a se da cuvântul
părților pe fondul cauzei, reclamantul M.C. a formulat o nouă cerere de recuzare a
judecătorului X. În motivarea acesteia, a arătat că judecătorul X a scris într-o revistă de
specialitate cunoscută un studiu de specialitate în care şi-a exprimat părerea cu privire la
viciul de consimțământ al leziunii. În susținerea cererii, M.C. a depus la dosar practică
judiciară din care rezultă că judecătorul X a mai soluţionat cauze similare, iar soluția a fost
pronunțată în sensul opiniei exprimate în articolul științific.
După primirea cererii de recuzare, judecătorul X a respins-o ca inadmisibilă, în
şedinţă publică, arătând că pentru aceleaşi motive nu se poate formula o nouă cerere împotriva
aceluiaşi judecător. După respingerea cererii, X acordat cuvântul în dezbateri asupra fondului,
a rămas în pronunțare și a soluționat procesul.
Comentaţi desfăşurarea procesului și erorile săvârșite de către instanță.

2. Prin cererea de chemare în judecată introdusă pe rolul Judecătoriei sectorului 4


București la data de 26 martie 2018, AB în contradictoriu cu pârâtul CD, solicită instanței, să
dispună lăsarea în deplină proprietate și liniștită folosință imobilul - teren în suprafață de 1500
mp situat in Sos.Vitan-Bârzesti nr.5 sector 4 București. Valoarea impozabilă a terenului este
în cuantum de 320.000 lei. Completul căruia i s-a repartizat pricina apreciază ca aceasta
îndeplinește cerințele prevăzute de lege în cuprinsul art.194-art.197 CPC, astfel încât aceasta
este comunicată pârâtului în vederea formulării de întâmpinare în termen de 25 de zile de la
primire. Pârâtul nu formulează întâmpinare. După expirarea termenului de depunere al
întâmpinării și al formulării răspunsului la întâmpinare, instanța fixează primul termen de
judecată, dispunând citarea părților.
Instanța judecătorească fixează primul termen de judecată la data de 04 iunie 2018. La
acest termen de judecată instanța constată că ambele părți sunt legal citate și pune în discuția
părților competența instanței în temeiul art.131 CPC; instanța prin încheiere interlocutorie se
declară competentă din punct de vedere general, material și teritorial să soluționeze pricina.
Ulterior, in temeiul art.238 CPC pune în discuția părților durata procesului, estimând durata
acestuia la 8 luni de zile. De asemenea, la același termen de judecată, pune în vedere părților
că există la dosar o cererea de intervenție voluntară principală formulată de XY, în data de 2
iunie mai 2018. Prin această cerere, XY în calitate de intervenient principal, în contradictoriu
cu AB și CD, solicită instanței să dispună lăsarea în deplină proprietate și pașnică folosință o
suprafață de 250 mp din terenul ce îi aparține dar care a fost preluată în mod abuziv de către
CD, precum și fixarea liniei de hotar între terenul proprietate sa și terenul de 1500 mp
revendicat de către AB. În motivarea cererii de intervenție, XY menționează că este
proprietarul învecinat terenului de 1500 mp aflat în litigiu și că pârâtul P a construit o magazie
pe proprietatea sa.
După ce învederează părților depunerea cererii de intervenție voluntară principală,
instanța judecătorească, fără a pune în discuția părților, pronunță o încheiere de respingere a
cererii de intervenție voluntară principală formulată de XY, motivat de faptul că dreptul
pretins de intervenient nu este identic cu dreptul pretins în cererea de chemare în judecată
formulată de AB. Totodată, la cererea reclamantului AB, instanța amână judecarea cauzei
pentru data de 25 iunie 2018 pentru a lua la cunoștință de întâmpinarea depusă de pârâtul CD
la termenul din 04 iunie 2018.
La termenul din 28 iunie 2018, intervenientul XY solicită instanței să pună din nou în
discuția părților cererea de intervenție voluntară principală, având în vedere că aceasta s-a
pronunțat asupra acesteia la termenul anterior, fără a respecta principiul contradictorialității.
Instanța încuviințează cererea lui XY, pune în discuția părților cererea de intervenție și revine
asupra încheierii de respingere pronunțată la termenul anterior pronunțând o încheiere de
admitere în principiu a acesteia. După admiterea în principiu a cererii, XY solicită să i se
comunice cererea de chemarea în judecată și întâmpinarea, precum și înscrisurile atașate
acestora. Instanța încuviințează cererea lui XY și acordă termen la data de 10 septembrie
2018, punând totodată în vedere părților inițiale AB și CD ca până la termenul acordat să
depună întâmpinare la cererea de intervenție a lui XY.
La termenul din 10 septembrie 2018, înainte de a se da cuvântul părților pe cererile de
probatorii, AB renunță la judecata cererii de chemare în judecată. Pârâtul CD se opune
acesteia. Instanța rămâne în pronunțare și prin hotărâre ia act de renunțarea reclamantului la
judecată, iar cu privire la cererea intervenție principală formulă de XY o respinge ca lipsită de
obiect având în vedere că s-a stins judecata din cererea principală.

Comentați dacă măsurile dispuse de instanță pe parcursul derulării procesului sunt


sau nu corecte.