Atelierul 4 – (3 ore) INPPA

Drept civil/Drept procesual civil

Formator: Gabriela RĂDUCAN

Obiective generale - asigurarea și verificarea competenţelor cursanților în domeniile DC/DPC,

relativ la aspectele teoretice fundamentale ale unor instituții și la aplicabilitatea practică a acestora,
perfecţionarea tehnicilor de redactare a actelor juridice şi a actelor de procedură civilă, dezvoltarea
aparatului critic și a gândirii juridice specifice profesiei de avocat.

Obiective specifice ATELIERULUI 2:

În cadrul acestui atelier, dezbaterile pot viza instituții precum:
A) Drept civil:
 Nulitatea actului juridic civil.
 Prescripția extinctivă. Decăderea. Calculul termenelor.

B) Drept procesual civil:

 Citarea și comunicarea actelor de procedură. Vicii relative la citare și
comunicare. Consecințele nelegalei citări sau comunicări a actelor de
procedură. Invocarea neregularităților privind citarea. Citarea prin publicitate.
 Nulitatea actelor de procedură (clasificare, îndreptarea neregularităților actului de procedură,
invocarea nulității, efectele nulității).
 Termenele procedurale. Decăderea. Repunerea în termen.

NB! Desfășurarea corespunzătoare a atelierului 3 presupune, ca situație premisă, cunoașterea de

către avocații stagiari a noțiunilor teoretice, a legislației relevante și, în linii mari, a
jurisprudenței din tematica atelierului:

Speţă şi situaţii practice ce urmează a fi puse în dezbaterea participanţilor, prin raportare la

tematica enunţată:

I. La data de 9.08.2018, FG, cu domiciliul ales la av. XX, în București, sector 1, a solicitat
Judecătoriei sector 2 București să se constate nulitatea contractului de vânzare-cumpărare încheiat
la data de 14.03.2014 de tatăl său (defunctul FR, decedat la data de 20.04.2014) cu pârâtul AM și
să dispună repunerea părților în situația anterioară, în sensul de a fi obligat pârâtul să-i predea
apartamentul ce formează obiectul contractului, precum și obligarea pârâtului la restituirea
sumelor de bani încasate nejustificat de pârât după decesul lui FR, până la data de 18.07.2018.
În motivare, FG a arătat că pârâtul a profitat de starea de necesitate în care se afla FR și în
mod imoral și ilicit a dobândit proprietatea apartamentului. Astfel, FG, fiind plecat la muncă în
străinătate în perioada 1.02.2018 -18.07.2018, la momentul plecării a făcut o convenție sub
semnătură privată cu vecinul său AM (fost asistent medical), prin care acesta din urmă se obliga
să aibă grijă de tatăl său FR – persoană paralizată la pat, cu mai multe afecțiuni, care necesita
administrare de medicație, hrană la pat, îngrijire deplină etc. – contra unei sume lunare de 250
Euro/lună, pe care FG i-a trimis constant în cont, până la decesul lui FG. După decesul tatălui său,
cu ocazia înmormântării, l-a rugat în continuare pe AM, care avea cheile apartamentului, să aibă
grijă de imobil, sens în care a continuat să-i trimită lunar sumele necesare plății utilităților și
întreținerii la bloc, cât și suma de 50 Euro pentru pârât, ca beneficiu al serviciului prestat. Când l-
a anunțat pe AM, la data revenirii în țară -18.07.2018, că nu mai intenționează să plece și i-a cerut
predarea cheilor apartamentului, acesta l-a informat că el este proprietarul, dându-i o copie a
contractului de vânzare din 14.03.2014. De la vecini, a aflat apoi că AM l-ar fi forțat pe FR să-i
vândă apartamentul după ce, timp de 3 zile, nu i-a dat acestuia nici apă, nici hrană și nu i-a
administrat nici morfina, deși acesta avea dureri foarte mari, a.î., acesta a fost constrâns să
semneze actul de vânzare, fiindu-i frică că moare în chinuri cumplite dacă nu o face, nemailuând
în calcul nici faptul că AM nu-i achită nicio sumă de bani, din prețul inserat în contract. O parte
din vecini, vizitându-l ulterior pe FR, au aflat de la acesta ce i s-a întâmplat. De altfel, la scurtă
vreme FG a și decedat, urmare a șocului acestei situații și a chinurilor provocate de AM.
La cerere, FG a anexat copii ale: contractului din 14.03.2014, certificatului de moștenitor de
pe urma defunctului FR, titlului de proprietate al imobilului și încheierea de intabulare în CF
(inclusiv un extras în care figurează pârâtul ca ultim proprietar), convenției sub semnătură privată
cu AM, extraselor de cont care dovedesc transmiterea sumelor de bani din contul reclamantului în
contul pârâtului, actelor medicale din care reieșea starea de boală a lui FR, întocmai cum a descris-
o FG.
Cererea a fost legal timbrată. În probațiune, a solicitat: înscrisuri, 2 martori (SD și OB, vecini
ai defunctului și al pârâtului), interogatoriul pârâtului.
Prin ÎNTÂMPINARE, AM a arătat că profitarea de starea de necesitate este o formă de
violență-viciu de consimțământ, care atrage sancțiunea nulității relative, iar nu a nulității absolute,
iar instanța trebuie să califice acțiunea ca fiind una în anulare (nulitate relativă), a.î., înțelege să
invoce excepția de prescripție a cererii principale și a cererilor accesorii. De asemenea, a invocat
- în mod distinct - și prescripția parțială în privința sumelor de bani a căror restituire se cere. A
mai arătat că FR i-a vândut apartamentul în deplină cunoștință de cauză, semnând în fața notarului
pe care AM l-a adus la domiciliul vânzătorului, dată fiind imposibilitatea acestuia de deplasare și
că, dacă ipotetic, susținerile lui FG ar fi veridice, nimic nu l-ar fi împiedicat pe FG să-i spună
notarului că nu semnează. În privința sumelor de bani, a solicitat respingerea acestora în parte ca
prescrise, în parte ca neîntemeiate, deoarece el a prestat un serviciu, iar sumele cu titlu cheltuieli
ale imobilului erau, oricum, datorate. A mai invocat excepția de necompetență teritorială,
învederând că domiciliul său se află, potrivit actului de identitate, în București, sector 3, având în
vedere că, deși este vorba despre același bloc, scara în care se află apartamentul în litigiu se află în
sectorul 2, iar scara alăturată în care locuiește el se află în sectorul 3. A depus înscrisuri,
reprezentând chitanțe de plată a cheltuielilor cu imobilul și plata impozitelor apartamentului, plus
intabularea sa în CF.
La primul termen de judecată din data de 15.10.2018, s-a prezentat doar pârâtul. Instanța
a pus în discuție competența, l-a ascultat pe AM, după care a respins excepția de necompetență
teritorială și a admis excepția de necompetență materială, reținând că apartamentul are o valoare
de 320.000 lei, declinând cauza în favoarea Tribunalului București.
La primul termen de judecată din fața Tribunalului București, din data de 10.12.2018,
s-a prezentat FG, prin avocat, care a depus o cerere adițională prin care își completa acțiunea cu
o cerere în obligarea pârâtului și la plata dobânzilor legale (cu titlu de daune -interese) ce urmează
a fi calculate la sumele solicitate în capătul 3 din cererea principală. A mai învederat instanței că
nu a fost legal citat în fața Judecătoriei sect.2, deoarece procedura de citare s-a făcut la adresa
apartamentului în litigiu, imobil deținut de pârât.
AM a invocat excepția de tardivitate a formulării cererii adiționale față de dispozițiile art.204
alin.(1) CPC, motivând că este inadmisibilă formularea unei astfel de cereri după pronunțarea
hotărârii de declinare. Instanța a pus în discuția părților competența și estimarea duratei procesului,
stabilind că este competentă să judece cauza și estimând durata litigiului la 6 luni. Apoi, a verificat
procedura de citare de la Jud. sector 2 și a comunicat cererea adițională pârâtului, punându-i în
vedere să depună întâmpinare până la termenul următor, menționând că cererea adițională nu e
tardivă față de situația învederată de reclamant. A amânat cauza.
La termenul din 7.01.2019, instanța a constatat că pârâtul nu a formulat întâmpinare la
cererea adițională și l-a decăzut pe acesta din dreptul de a propune probe pe această cerere. A
acordat părților cuvântul pe probe, încuviințând pentru FG: înscrisuri, interogatoriu și cei 2 martori
propuși, iar pentru pârât: înscrisuri și interogatoriu, acordând un nou termen pentru administrarea
acestora.
La termenul din 4.02.2019, AM a lipsit, instanța a audiat martorul SD, care a declarat
întocmai cu cele descrise de reclamant în acțiune, atât în ceea ce privește împrejurările în care s-a
încheiat contractul de vânzare, cât și despre modul defectuos în care AM se ocupa de îngrijirea lui
FR, deși cunoștea și el că acesta primea bani pentru această prestație în baza convenției pe care FG
o avea cu pârâtul, ca și faptul că, după decesul lui FR și plecare lui AM în străinătate, AM s-a
mutat, în apartament cu concubina sa, TV, în apartamentul său locuind și fiul său major. A mai
arătat că, știe atât de la defunct, cât și din conversația purtată personal cu AM, că nu s-a achitat
niciun preț în urma acestei vânzări forțate. Instanța a luat act de imposibilitatea medicală de
prezentare a martorului OB, a constatat că pârâtul a lipsit nejustificat la interogatoriu, neexistând
nicio cerere la dosar din partea acestuia și a dispus aplicarea art.358 CPC. A acordat alt termen,
dispunând citarea lui OB.
La termenul din 4.03.2019, AM s-a prezentat și a solicita instanței să constate nulitatea
parțială a Încheierii de ședință de la termenul anterior, în ceea ce privește sancționarea sa în baza
art.358 CPC, motivat de faptul că nu a fost citat cu mențiunea de a se prezenta personal la
interogatoriu, învederând că instanța poate reveni motivat asupra propriei neregularități și poate
reface actul de procedură, menționând că i se poate administra interogatoriul la acest termen.
Instanța a respins solicitările ca neîntemeiate și a procedat la audierea lui OB, martor care a declarat
în același sens cu martorul SD.
AM a arătat că a adus și el interogatoriul formulat pentru reclamantul FG și a precizat că nu
s-a putut prezenta la termenul anterior cu el deoarece nu a găsit în timp util un avocat care să i-l
redacteze, abia la acest termen putând să-l aducă. Instanța, după ce l-a ascultat și pe reclamant, a
dispus decăderea pârâtului din probă. AM a mai depus un înscris intitulat ”Note de ședință” prin
care a invocat excepția de nulitate parțială a convenției sub semnătură privată încheiată cu FG,
invocând dolul și leziunea, ca vicii de consimțământ, motivat de faptul că a fost indus în eroare de
FG la semnarea acesteia, întrucât valoarea prestațiilor sale față de FR trebuia cuantificată la cel
puțin 500 Euro/lună, depunând în susținere două contracte cu prestări de servicii similare încheiate
de terțe persoane, unul cu 500 Euro/lună, altul cu 450 Euro/lună.
Instanța a pus în discuție calificarea cererii făcute de AM și - deși pârâtul a insistat că nu
înțelege să formuleze o veritabilă cerere, ci doar să se apere, invocând excepția de nulitate - în
temeiul art. 22 alin.4 Cpc a stabilit că acesta a formulat o cerere reconvențională, după care a pus
în discuție excepția de tardivitate a formulării acesteia și a anulat-o ca tardiv formulată. Am a
învederat instanței că a invocat două excepții de prescripție, care nu au fost discutate. Instanța, a
dispus unirea acestora cu fondul și constatând cercetarea judecătorească încheiată a acordat
cuvântul pe excepții și pe fondul cauzei, rămânând apoi în pronunțare.
Prin sentința pronunțată la data de 18.03.2019, instanța a respins excepțiile de prescripție
ca neîntemeiate și a admis în tot acțiunea lui FG, constatând nulitatea absolută a contractului de
vânzare, obligând pârâtul să-i predea lui FG apartamentul, să-i returneze reclamantului sumele de
bani încasate nejustificat de pârât după decesul lui FR, până la data de 18.07.2018, ca și obligarea
acestuia la plata dobânzii legale, calculate fiecare de la data încasării și până la data restituirii
efective a acestora. L-a obligat pe AM la plata cheltuielilor de judecată constând în taxele de timbru
achitate de FG, menționând că onorariul de avocat nu i-l poate imputa, câtă vreme nu s-a solicitat
și nici nu s-au depus acte doveditoare.
Împotriva hotărârii comunicate la data de 29.03.2018, AM a declarat apel la data de
16.05.2018, formulând și cerere de repunere în termenul de apel, motivat de faptul că, în data de
1.04. 2018 a suferit un accident auto și a stat în comă indusă timp de 4 zile, ieșind din spital la data
de 15.04.2018, ocazie cu care a descoperit la cutia poștală, comunicarea hotărârii. În motivarea
apelului a invocat nulitatea hotărârii pentru nerespectarea cerințelor legale care atrag sancțiunea
nulității prevăzute de art.175 -176 CPC, ca și nelegalitatea acesteia pentru aplicarea și interpretarea
greșită a legii de drept material. Între altele, a criticat faptul că, deși instanța a dispus repunerea
părților în situația anterioară încheierii contractului de vânzare, nu l-a obligat și pe reclamant să-i
restituie prețul descris în contract. A criticat ca nelegală și obligarea sa la plata taxelor de timbru.
 ÎNTREBĂRI DPC- DC:
1. Analizați d.p.d.v. procesual măsurile instanțelor, argumentând dacă acestea au fost
sau nu corecte.
2. Care este natura juridică a nulității invocate pe cale de excepție, potrivit art.1247
alin.(2) C.civ.? Care este regimul juridic al soluționării acesteia, în caz de constatare a
temeiniciei sale (cum se motivează în conținutul hotărârii, dacă se menționează sau nu în
dispozitiv, care sunt efectele admiterii sale, ce principii procesuale trebuie respectate la
invocarea nulității absolute din oficiu, de către instanță; dar când o invocă una din părțile
procesului?)
3. Ce cauze de nulitate (absolută/relativă) credeți că a invocat reclamantul, în raport de
expunerea de fapt din cererea principală și dacă acestea sunt incidente în speță ?
4. Explicați dacă a fost sau nu corectă soluționarea celor 2 excepții de prescripție.
5. Care ar fi temeiul cererii de obligare a pârâtului la restituirea sumelor de bani încasate
nejustificat de pârât după decesul lui FR, până la data de 18.07.2018 ?
6. Ce va decide instanța de apel cu privire la cererea de repunere în termen/ eventual, cu
privire la apelul declarat de AM? Motivați soluțiile.

II. La data de 4.04.2016, BB l-a chemat în judecată pe CD, solicitând Judecătoriei Buftea
obligarea pârâtului să-i predea terenul de 400 mp (intravilan construibil) situat în com.
Crevedia, arătând că, deși la data de 12.12.2015 a încheiat cu acesta contractul de vânzare-
cumpărare, la avocatul XX, care a dat și încheiere de dată certă și a constatat și înmânarea sumei
de bani către vânzător, pârâtul refuză să-i predea imobilul.
CD a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția de nulitate a contractului de
vânzare la care se referă BB, a arătat că este vorba doar despre un antecontract de vânzare și că
suma achitată la avocat reprezintă doar 50% din prețul la care s-au înțeles, a.î., până la plata
integrală a prețului nu are niciun motiv să-i predea terenul. A solicitat respingerea cererii ca
neîntemeiată.
La primul termen de judecată din 6.06.2016, după ce s-a discutat în contradictoriu
competența instanței și estimarea duratei procesului, instanța a interogat din oficiu părțile,
întrebându-le dacă înscrisul atașat de reclamant cererii este singurul pe care l-au încheiat sau
mai există și un alt contract încheiat la notariat cu privire la această vânzare, eventual, dacă au
fost cu înscrisul, ulterior, la un notar, ca să-l autentifice, având în vedere prevederile legale
referitoare la încheierea actelor translative de proprietate a unui imobil. Răspunsul ambelor părți
a fost negativ. De asemenea, a întrebat pârâtul dacă suma achitată la avocat reprezenta prețul
vânzării, iar acesta a recunoscut că era un avans, dar că se înțeleseseră verbal să-i dea diferența
în ziua predării terenului, care era stabilită în contract ca fiind 6.01.2016.
Instanța a încuviințat proba cu înscrisuri, solicitată de ambele părți și, cum acestea erau
depuse la dosar, iar acestea n-au mai formulat alte cereri, a acordat cuvântul pe fond și a rămas
în pronunțare.
Prin sentința din 13.06.2016, instanța a respins acțiunea ca neîntemeiată. Hotărârea a rămas
definitivă prin neapelare.

 La data de 20.02.2018, CD i-a chemat în judecată pe BR și BE (moștenitorii lui BB,

decedat la 1.09.2017) solicitând instanței să constate nulitatea absolută a contractului de
vânzare din 12.12.2015 încheiat cu BB, la avocatul XX, invocând nerespectarea formei ad
validitatem la încheierea acestuia, cât și că violența - viciu de consimțământ (arătând că BB l-a
amenințat că, dacă nu semnează actul de vânzare, îi va spune soției lui CD că acesta are o relație
extraconjugală cu GH, cât și faptul că o să plătească niște rromi, care să-l bată și care să-și pună
un cort pe terenul lui, a.î., îi va fi, oricum, imposibil, să se mai folosească pașnic de teren). A
precizat că solicită inclusiv anularea eventualului antecontract în care ar putea fi calificat
contractul de vânzare, pentru viciul violenței. CD a invocat și autoritatea de lucru judecat a
sentinței din 13.06.2016 a Judecătoriei Buftea. Prin aceeași acțiune, a solicitat instanței să
dispună și radierea din CF a notării făcute de BB, în temeiul contractului din 12.12.2015 și a
solicitat și daune-interese pentru că nu a putut să-și vândă ulterior terenul din cauza acestei
notări, depunând o promisiune de cumpărare autentică pe care i-a făcut-o în 2.08.2016, o terță
persoană, la valoarea reală a imobilului, care era cu 50 % mai mare decât cea pe care l-a forțat
BB să o treacă în contractul dintre ei.
Prin întâmpinare, pârâții au arătat că nu este incidentă excepția autorității de lucru
judecat, neexistând identitate de părți și nici de cauză între primul litigiu și cel actual. În privința
prețului stabilit în contractul din 12.12.2015 au invocat principiul libertății contractuale (pacta
sunt servanda) și au contestat că CD ar fi avut viciat consimțământul.
Prin cerere reconvențională subsidiară, au solicitat ca, în ipoteza în care instanța ar
constata nulitatea contractului de vânzare, să califice actul ca fiind antecontract și, luând act de
oferta reală de plată a diferenței de preț (astfel cum este înscris în contract) - atașată cererii,
efectuată prin executor judecătoresc și cu consemnarea sumei la CEC, la dispoziția lui CD - să
pronunțe o hotărâre care să țină loc de act de vânzare-cumpărare, iar cererea de radiere a
notării să se respingă ca lipsită de obiect.
Prin întâmpinare la cererea reconvențională, CD a invocat excepția de netimbrare a
cererii reconvenționale, precum și excepția prescripției dreptului de a solicita pronunțarea unei
hotărâri care să țină loc de act autentic, menționând că el nu a predat niciodată posesia și
folosința bunului. A reiterat că invocă nulitatea atât în privința actului juridic ca instrumentum,
cât și ca negotium iuris, deci inclusiv cu privire la antecontract.

ÎNTREBĂRI DC-DPC:

1. Analizați măsurile instanței din primul litigiu, argumentând dacă acestea au fost sau
nu corecte.
2. Cum va soluționa instanța din cel de-al doilea litigiu excepțiile și cererile formulate ?
Argumentați atât d.p.d.v. procesual, cât și d.p.d.v. al dreptului civil material, analizând inclusiv
cauzele de nulitate în discuție, incidența și temeinicia acestora, aspectele legate de
conversiunea actului juridic, posibilitatea pronunțării de către instanță a unei hotărâri care să
țină loc de contract și dacă sunt întrunite cerințele legale pentru aceasta.
3. În ce modalitate poate valorifica instanța din cel de-al 2-lea proces instituția autorității
de lucru judecat și cu ce efecte asupra cauzei ?
4. Dacă, într-o altă ipoteză, CD i-ar fi predat folosința terenului lui BB la data încheierii
contractului din 12.12.2015 sau, eventual la o lună după semnarea actului, acest fapt ar
influența în vreun fel posibilitatea de pronunțare a unei hotărâri care să țină loc de contract?