Sunteți pe pagina 1din 10

93. Parodontita marginală. Definiție. Clasificare. Caracteristici histopatologice ale parodontitei.

Parodontita marginala reprezinta al carei proces inflamator se extinde asupra altor tesuturi
ale parodontiului , se caracterizeaza prin distructia progresiva a periodontiului si a septului
osos interdentar
Clasificare
PARODONTITE MARGINALE
A.PARODONTITE AGRESIVE
1.Parodontite prepuberatala:
-asociata cu boli generale :leucemia, neutropenia;
-asociata cu boli si tulburari genetice:
-sindromul PAPILLON-LEFEVRE;
-sindromul CHEDIAK-HIGASHI;
-sindromul DOWN;
-sindromul COHEN;
-sindromul EHLERS-DANLOS;
-sindromul MARFAN;
-sindromul CROSS-McKISIXK-BREEN
-sindromul deficientei de adeziune leucocitara
-bola CROHN;
-boala celulor LANGERHANS (sindromul de histiocitoza);
-agranulocitoza infantila genetica;
-neutropenia familiala ciclica;
-hipofosfatazia.
2.Paradontita juvenila:
-localizata
-generalizata

3.Paradontita marginala agresiva, rapid progresiva.

B.PARODONTITE MARGINALE CRONICE


1.Parodontita marginala cronica superficiala:
-cu fenomene hiperplazice;
-pe fond de involutie prococe.

2.Parodontita marginala cronica profunda lent progresiva:


localizata, extinsa, generalizata.
3.Parodontita marginala profunda ulcero-necrotica;
4.Parodontita distrofica: parodontopatia marginala cronica mixta.

Dupa gradul de evolutie


- Usoara
I distructia tesutului osos pana la 1/3, punga 3.5mm
-Medie
II distructia tesutului osos pana la ½, punga pana la 5mm
-Grava
III distructia tesutului osos peste ½, punga peste 5-6mm

În general PM se caracterizează ptin prezenţa a trei semne patognomice:


-inflamaţie;
-alveoliză;
-prezenţa pungilor parodontale.
Inflamaţia – este o continuare a celei gingivale şi depinde de stadiul de evoluţie, de
morfologia parodonţiului, de grosimea şi calitatea ţestului gingival;
Alveoliza – reprezintă distrugerea osului alveolar ca urmare a acţiunii diferitelor enzime
bacteriene şi lizozomale, fiind unul din simptomele caracteristice ale bolii parodontale;
Punga parodontală – rezultă din aprofundarea patologică a şanţului gingivo-dentar prin
migrarea epiteliului de joncţiune în direcţie apicală;

Paradontita se caracterizeaza prin urmatoarele semne diagnostice:


-afectiunea se manifets cu precadere la persoanele in virsta de peste 30-40 de ani;
-prezenta in anamneza a singerarilor gingivale sau parodontale;
-inflamatia gingiei cu predominarea procesului inflamator cataral, ulceros sau de
proliferare;
-modificari distrucitve ale tesutului osos al septului interdentar,depistate pe cliseul
radiologic,lipsa unor dereglari in zonele profunde;
-cantitati insemnate de depuneri supradentare(tartru, placa microbiana,resturi alimentare
etc)
-prezenta unei simptomatologii clinice diverse,determinata de manifestarea destructiei
inflamatorii a tesutului osos si a periodontiului,cit si tabloul clinico-morfologic al inflamatiei
gingivake(mobilitatea dintilor,deplasarea lor,dureri,dereglarea functiilor,etc)
-acutizarea paradontitei cronice si in mod special a celei abcedante,insotita de
manifestarea unor semne clinice generale:cresterea temperaturii,oboseala,modificari in
singele periferic conform tipului de schimbari inflamatorii nespecifice.

94. Parodontita marginală cronică incipientă (ușoară). Semnele clinice și paraclinice. Diagnostic și
tratament.
In parodontita marginala cronica usoara apar primele manifestari de disjunctie intre gingie
si dinte , pacientul prezinta urmatoarele acuze:
- Sângerare gingivală uşoară pe o perioadă de câţiva ani de zile în timpul periajului şi
tăerea alimentelor dure;
- Miros fetid din cavitatea bucală;
- Discomfort şi senzaţii neplăcute în gingie
- Depuneri curente de tartru
Semen clinice si paraclinice
- Hiperemie gingivală cu nuanţă cianotică, la o uşoarăatingere sângerează;
- Prezenţa depozitelor dentare supa- şi subgingivale;
- Pungi parodontale cu profunzimea de 4 mm. numai în spaţiile interdentare;
- R-logic – lezarea lamei corticale interalveolare la 1/3 din înălţime, dilatarea fantei
periodontale în zona cervicală;
- Miros fetid;
- Starea generală nu suferă.

Tratamentul
Incepe cu igienizarea profesionala si tratament antiinflamator pentru remisiunea procesului
(inlaturarea obturatiilor debordante si aconstructiilor ortopedice sau ortodontice ce servesc
ca factor cauzal)
Dupa detartrarea supra si subgingivala insotita de terapie antiinflamatoare cu sol
Clorhexidina , enzime proteotilice, se recurge la tratament chirurgical cu efectuarea
chiuretajului inchis sau deschis cu inlaturarea depozitelor subgingivale , cimentului
necrotizat si tesutului de granulatie .

95.Parodontita marginală cronică moderată (medie). Definiție. Semnele clinice și paraclinice.


Diagnostic și tratament.
Parodontita este afecțiunea al cărei proces inflamator gingival se extinde asupra altor țesuturi ale
parodonțiului. Se caracterizează prin distrucția progresivă a periodonțiului și țesutului osos al
septului interdentar.
Parodontita cronică de formă medie se caracterizează prin extinderea procesului inflamator asupra
unei părți însemnate din gingia alveolară și adîncirea pungii parodontale cu o adîncime de pînă la 5
mm. În asemenea cazuri, parodontita cronică are evoluție activă, pacienții prezintă sîngerări
gingivale frecvente în procesul de spălare a dinților, consumul de alimente tari. Apare schimbarea
culorii și aspectului gingiei, mobilitatea unor dinți dispersați și posibiliatea schimbării poziției lor în
arcada dentară.
La examenul clinic obiectiv determinăm : cianoză a papilelor interdentare, modificarea configurației,
inflamarea gingiei. Gingia sîngerează la cea mai mică atingere.
La palpare se elimină conținut seros, mai rar puroi. Pungile parodontale 4-5 mm.
Se constată depuneri dentare atît supra cît și subgingivale.
La examenul radiologic ( paraclinic) se constată distrucția țesutului osos pînă la ½ din înălțime
septului interdentar, prezența osteoporozei, lărgirea spațiului periodontal în zona festonului
gingival.
Tratamenul în forma medie de parodontită constituie CHIURETAJUL DESCHIS .
Se realizează după asanarea cavității bucale sub anestezie tronculară sau infiltrativă. Intervenția
chirurgicală se realizează la nivelul a 3-6 dinți. De regulă după 2-4 zile gingia regenerează, aderă
intim la suprafața dintelui și are o culoare sănătoasă.

96. Parodontita marginală cronică avansată (gravă). Definiție. Semnele clinice și paraclinice.
Diagnostic și tratament.
Parodontita este afecțiunea al cărei proces inflamator gingival se extinde asupra altor țesutur ale
parodonțiului. Se caracterizează prin distrucția progresivă a periodonțiului și țesutului osos al
septului interdentar.
În forma gravă pacienții acuză dureri în procesul de masticație, uneori spontane, schimbarea
poziției dinților, apariția spațiului între dinți, supurație periodică.
În procesul de manifestare a parodontitei grave masticația devine anevoioasă datorită lipsei unor
dinți și migrării altor. Apariția mirosului bucal neplăcut.
La examenul clinic obiectiv al cavirății bucale se constată deformarea accentuată a gingiei pe
seama proliferării granulațiilor, infiltrației inflamatorii și hiperemiei de stază.
Papilele gingivale aderă fragil la suprafața dinților.
Se constată depuneri de tartru, placă microbiană, resturi alimentare.
Datorită sîngerării accentuate bolnavii nu-și mai spală dinții contribuind la progresarea proceslului.
LA sondare se constată pungi de 5-7 mm și mai mult. Dinții au migrari patologice de gradul 2-3.. Se
atestă deplasări ale dinților în formă de evantai.
La examenul radiologic( paraclinic) se determină distrucție ale țesutului osos de gradul 2-3, focare
de osteoporoză, pungi osoase.
Tratamenul în parodontite de formă gravă constituie PLASTIA CU LAMBOURI, prin crearea
lamboului muco-periostal. Intervența se realizeaă în regiunea a 3-6 dinți.

97.Parodontita agresivă.Definiție. Semnele clinice și paraclinice.


Parodontita agresiva incepe de obicei in copilarie sau la varsta adulta timpurie si afecteaza doar un
numar mic de persoane. Tinde sa afecteze familiile si provoaca progresia rapida a pierderilor osoase
si a dintilor, daca nu este tratata
1. Clasificarea parodontitelor agresive
1) Parodontita prepubertala
a. Asociata cu boli generale
b. Asociata cu boli si tulburari genetice
2) Parodontita juvenila
a. Localizata
b. generalizata

3)Parodonita marginala agresiva, rapid progresiva.


Boala are origine bacteriana, in producerea sa fiind incriminate microorganisme, precum
Actinobacillus actinomycetecomitans, Prevotella, intermedia, Porphyromonas gingivalis, Tannerella
forsythensis, etc.
In cursul episoadelor agresive se produc inflamatii gingivale cu caracter acut sau subacut, tumefactii
voluminoase ulcerate, sangerande si suprainfectate, si pungi parodontale cu un bogat continut
purulent. Mobilitatea dentara patologica este accentuata si, uneori, se pot produce avulsii ale
dintilor.
Episoadele agresive cu evolutie rapida pot alterna cu perioade de acalmie de saptamani, luni sau
chiar ani, in care semnele de inflamatie gingivala se reduc, dar pungile parodontale persista.
98. Parodontita agresivă, forma localizată, semnele clinice și paraclinice.
Parodontita agresivă localizată = Parodontita juvenilă localizată.
Definiție = afecţiune parodontală inflamatorie ce se manifestă cu o pierdere rapidă a osului
alveolar, localizată clasic la nivelul M1 si incisivilor mandibulari
Severitatea leziunilor:
– Uşoare- pierdere de ataşament de 1-2mm
– Moderate- pierdere de ataşament de 3-4 mm
– Severe- pierdere de ataşament de peste 5mm
Parodontita agresivă localizată prezintă unele particularităţi

-vârsta de apariţie în jurul pubertăţii (10-15 ani)


-localizarea specifică la nivelul molarilor primi şi incisivilor,
pierderea de ataşament proximal la minimum doi dinţi permanenţi, dintre care un molar prim
şi care interesează maximum alţi doi dinţi suplimentari, diferiţi de molarii primi şi incisivi
Distrucţia se extinde pe măsura evoluţiei bolii, leziunile apărând bilateral

Boala are origine bacteriana, in producerea sa fiind incriminate microorganisme, precum


Actinobacillus actinomycetecomitans, Prevotella, intermedia, Porphyromonas gingivalis, Tannerella
forsythensis, etc.
In cursul episoadelor agresive se produc inflamatii gingivale cu caracter acut sau subacut,
tumefactii voluminoase ulcerate, sangerande si suprainfectate, si pungi parodontale cu un bogat
continut purulent. Mobilitatea dentara patologica este accentuata si, uneori, se pot produce avulsii
ale dintilor.
Episoadele agresive cu evolutie rapida pot alterna cu perioade de acalmie de saptamani, luni sau
chiar ani, in care semnele de inflamatie gingivala se reduc, dar pungile parodontale persista.

99. Parodontita agresivă, forma localizată. Diagnostic și tratament.


• în mod caracteristic
 absenţa clinică a inflamaţiei

 prezenţa pungilor profunde

 absenţa relativă a plăcii şi tartrului


• simptome comune INIŢIALE
 obilitatea şi migrarea patologică molari primi şi incisivi-diastema
tiparul ocluzal, pulsiunea linguală pot modifica gradul de migrare
 ULTERIOR
 hiperestezie (prin denudarea radiculară)

 durere surdă (prin mobilitate, impactare)


FORMA LOCALIZATĂ
• liză osoasă rapidă (molari primi, incisivi centrali)
• DIAGNOSTIC
 de obicei între 10 – 15 ani
1. cel puţin 2 situs–uri cu pierdere ataşament > 3 mm (molari primi
2. şi / sau incisivi
• prin progresia bolii liza osoasă devine bilaterală
• tipar radiologic de liză osoasă în “arc de cerc”

În general, metodele de tratament pentru parodontitele agresive pot fi similare cu cele utilizate
pentru parodontită cronică cu pierdere avansatǎ de suport parodontal.
• instrucţiuni de igienă orală,
• consolidarea şi evaluarea controlului plăcii bacteriene,
• detartrajul şi chiuretajul radicular, planarea radicularǎ pentru a elimina cauzele microbiene,
• controlul altor factori locali;
• Terapia ocluzală după cum este necesar;
• Terapie ortodontică
• Chirurgie parodontală, după caz;
• Terapie de menţinere parodontală.
Recomandarea Co-factorii sistemici de risc pot afecta tratamentul şi rezultatele terapeutice
pentru parodontită agresivă. Consultarea cu medicul de familie al pacientului este indicată
• Ar trebui să fie încercată eliminarea, modificarea, sau controlul factorilor de risc.
• Instruire şi reevaluarea plăcii bacteriene ar trebui să fie efectuate
• Detartrajul supra-şi subgingival şi chiuretaj radicular, surfasajul radicular
• Agenţii antimicrobieni sau alte dispozitive pot fi utilizate ca adjunctive
• Probe microbiene subgingivale pot fi colectate din site-urile de analizǎ , inclusiv teste de
sensibilitate la antibiotice.
• Controlul şi eliminarea factorilor locali de iritatie şsi iatrogenici ,
• Tratamentul traumelor ocluzale,
• Extracţia dinţilor nerecuperabili
Chirurgia parodontalǎ O varietate de modalităţi de tratamente chirurgicale pot fi adecvate în
managementul pacientului. Se recomanda referirea cazului catre servicii specializate de
parodontologie
. • Chiuretaj subgingival în camp închis sau deschis
• Terapie de augmentare gingivalǎ
• Terapie rezectivă (gingivală cu sau fără intervenţii chirurgicale osoase, terapie radiculară rezectivă,
gingivectomie)

• Terapie regenerativă (regenerare tisulară ghidată; tehnici combinate de regenerare).

100. Parodontita agresivă, forma generalizată. Semnele clinice și paraclinice.


Parodontita agresivă generalizată prezintă şi ea unele particularităţi
►afectează de obicei pacienţii sub 30 de ani, dar se poate instala şi la vârste mai înaintate,
►răspunsul de anticorpi serici faţă de bacteriile parodontopatogene este slab,
►boala evoluează prin episoade de pierdere de ataşament şi de os marcate,
►pierderea proximală de ataşament este generalizată, afectând minimum trei dinţi
permanenţi, alţii decât molarii primi şi incisivii.
Se suspectează un diagnostic de parodontită agresivă, dacă pacientul este sub 35 de ani, în bună
stare de sănătate şi prezintă distrucţii parodontale extinse

Progresia distrucţiei parodontale este dificil de evaluat într-un mod organizat având în
vedere multitudinea factorilor care o pot influenţa: eficienţa igienei, accesul la tratament,
susceptibilitatea genetică, bolile sistemice.
Se consideră că Parodontita agresivă evoluează de 3-4 ori mai rapid decât Parodontita
cronică.

101.Parodontita agresivă, forma generalizată. Diagnostic și tratament.


• Diagnostic : distrucţie osoasă rapidă, importantă
• frecvent asociată anomaliilor genetice

Planul de tratament al pacienţilor cu parodontită agresivă:


1.Faza iniţială:
• Stabilirea diagnosticului.
• Explicarea procesului bolii şi factorii declanşatori.
Analiza ocluzală şi tratamentul traumelor localizate.
• Tratamentul cariilor, tratamentul endodontic, evaluarea ortodontică
. • Extragerea dinţilor irecuperabili.
• Chiuretaj profund parodontal.
• Tratament local şi parenteral cu soluţii de ser fiziologic barbotate cu ozon.
• Recapitularea instrucţiunilor de igienă orală.
2. Etapa chirurgicală(daca este indicată).
• Chiuretaj gingivalşi subgingival.
• Operaţii cu lambou.
• Chirurgia osoasă alveolară, regenerare tisulară ghidată.
• Chirurgia mucogingivală.
• Tratament local cu soluţii ozonate.
3. Etapa de întreţinere.
• Evaluarea igienei orale şi a factorului de risc.
• Detartraj, periaj. • Ajustarea ocluzală definitivă dacă este cazul.
4. Etapa de reevaluare. • Reevaluarea la pacienţii cu parodontite agresive se efectuaează la 5-6
săptămîni, cu prezentarea la medic la 6 luni, 1 an, pentru evaluarea starii.
La tratamentul parodontitelor marginale agresive cu ozonoterapie este indicată: metoda
externă şi parenterală.
• Metoda externă: clătituri şi irigarea pungilor parodontale cu soluţii ozonate, aplicaţii cu
uleiuri ozonate. De 2 ori pe zi pacienţii efectuează clatituri cu soluţie fiziologica ozonată (cu
concentraţia de ozon în faza gazoasă de 4000mkg/l, 200 ml soluţie se clateşte un minut ) timp
de 10-14 zile. Irigarea pungilor parodontale cu soluţie ozonată de efectuat cîte 8-10 proceduri.
• Metoda parenterală (introducerea submucoasă a soluţiei fiziologice izotonică 0,9% ozonată).
La a doua zi după etapa chirurgicală se introduce submucos cite 4 ml de soluţie ozonată cu
concentraţia de ozon în faza gazoasă de 4000 mkg/l. Rezultate În urma etapelor propuse în
tratamentul parodontitelor marginale agresive cu soluţiile ozonate se reduce sîngerarea
gingivală la sondare, se reduce mobilitatea dentară, se reduce adîncimea pungilor parodontale,
ulterior cu o obţinere a igienizarii satisfăcătoare a cavităţii bucale.
Concluzie Pornind de la faptul că etiologia bolii parodontale este de natură microbiană, pe
lîngă terapia convenţională prin care se îndepărtează placa şi tartrul supra şi subgingival prin
mijloace mecanice, ultrasonice, terapia cu soluţii ozonate este foarte utilă, avînd efecte
benefice recunoscute asupra ţesuturilor parodontale afectate de boală, ducînd la eliminarea
durerii, a inflamaţieii gingivale şi a sîngerării, reducerea mult mai rapidă a pungilor parodontale,
la eliminarea infecţiei, stoparea purulenţei, oprind destrucţia ţesuturilor moi şi a osului şi
reducînd mobilitatea patologică a dintelui.
Parodontita agresivă afectează o minoritate de pacienţi, dar aceasta este destul de
semnificativă deoarece este caracterizată prin distrugerea severă a aparatului de susţinere
a dinţilor la un număr de subiecţi relativ tineri. Parodontita agresivă cuprinde un grup de
rare, dar adeseori severe, forme rapid progresive de boală, adesea caracterizate printr-o
precocitate a vîrstei de apariţie a manifestărilor clinice dar şi de tendinţa destinctivă a
cazurilor familiale. Studierea patologiei parodontale în programul complex de evidenţiere,
evaluar
e şi tratament al pacienţilor cu afectare odonto-parodontală severă.
Manifestările parodonitei agresive pot apărea la orice vîrstă, dar după 20 de ani cu un maximum de
incidenţă a episoadelor agresive şi de pierdere a unor dinţi în jurul vîrstei de 30-35 de ani. Conform
studiilor ( Dumitriu S. ), în parodontita marginală rapid progresivă se evidenţiază factorul
microbian, fiind implicaţi:
• Aggregatibacter actionmycetencomitans;
• Prevotella intermedia;
• Porphyromonas gingivalis;
• Fusobacterium nucleatum;
• Eikenela corrodens;
• Campylobacter rectus.
Fiind prezenţi în ţesuturile parodontale microorganismele induc o cascadă de reacţii, provoacă
tulburări inflamatorii şi degenerative.

102. Hipersensibilitatea dentară. Simptome și tratament.


- Hiperestezia suprafetelor dentare reprezinta senzatia dureroasa de intensitate redusa,
medie sau intensa, care se produce la contactul acestora cu agenti mecanici, termici sau chimici
- Hiperestezia se poate instala dupa:
o Retractii gingivale prin involutie sau distructie parodontala
o Detartraj
o Chiuretaj radicular
o Interventii chirurgicale (gingivectomie)

- Hiperestezia devine manifesta in urmatoarele conditii:


o Contactul cu un instrument metalic, periuta de dd
o Contactul cu alimente reci sau calde
o Contactul cu alimente solide sau lichide, acre sau dulci

- Hiperesteziei i se atribuie mai multe mecanisme de producere:


1) Stimularea directa a unor terminatii nervoase dentinare
2) Stimularea prelungirilor odontoblastice din tubii dentinari
3) Stimularea nervoasa prin eliberarea unor polipeptide in cursul agresiunilor pulpei dentare
4) Stimularea formatiunilor nervoase ale pulpei ca urmare a deplasarii lichidului dentinal prin
mecanisme hidrodinamice

La examenul clinci obiectiv se observăo denudare a unei porțiuni dentinare. În toate cazurile
dentina denudată este netedă, lucitoare, uneori ușor pigmentată.
Actualmente pentru TRATAMENUL hiperesteiei țesuturilor dure se utilizeaă metoda de de terapie
remineraliantă : Dinții se izoleaă, se usucă minuțios. De aplică soluție de 10 % gluconat de clciu
sau soluție de remodent. La fiecare a 3-a vizită se aplică soluție de 1-2% florură de sodiu. Peroral
se administrează gluconat de calciu 00,5g de 3 ori pe zi timp de 1 lună.
De regulă peste 5-7 zile apare a ameliorare, iar peste 12-15 proceduri hipersensibilitatea dispare.

103.Schimbarile radiografice în parodontita marginală cronică incipientă (ușoară).


Cliseul radiologic scoate in evidenta resorbtia placii compacte de la nivelul septului
interdentar,dereglarea structurii clare a virfurilor septului interdentar in urma destructiei tesutului
osos.Se constata de asemenea descresterea sau reducerea pina la 1/3 din inaltimea septului
interdentar.Lipseste mobilitatea dintilor si deplasarea lor
Radiologic, se remarca semnul caracteristic al suferintei osoase din parodontita marginala cronica
superficiala: demineralizarea (halistereza) care se prezinta sub forma unei radiotransparente cu localizare
diferita:

halistereza marginala la nivelul vârfului (Iimbusului) septului alveolar (interdentar sau interradicular), cu
aspect difuz sau de triangulație discret crateriformă rezultată din demineralizarea corticalei interne (lamina
dura) cu baza spre marginea crestei septale si varful spre apical;

halistereza axială in lungul septului alveolar, central axial in mod intrerupt; cu aspect de ,,Șirag de mărgele"
sau continuu: aspect de "canal septal" ;

in aproape totalitatea septului alveolar și parcelar la nivelul corticalei interne (lamina dura), ceea ce indica
un stadiu avansat de suferinta osoasa si iminența resorbției osoase.