Sunteți pe pagina 1din 3

1)Etiologia breselor maxilare

Etiologia leziunilor palatinale:


 Congenitale
 Dobindite, ca rezultat al :
1. Procesele inflamatorii – osteomielitele, infectii speciice;
2. Interventii chirurgicale – tratamentul tumorilor;
3. traume prin arme de foc
4. Accidente rutiere

2)Clasificarea breselor palatinale dupa V.Kurleadski.


1. Grupa 1- Brese ale palatului dur cu prezenta dintilor pe ambele hemiarcade ale
maxilei
a) bresa mediana a palatului dur;
b) bresa laterala a palatului dur;
c) bresa frontala a palatului dur;
2. Grupa 2 – Brese ale palatului dur cu prezenta dintilor numai pe o hemiarcada a
maxilei:
a) bresa mediana a palatului dur;
b) absenta totala a unei jumatati a maxilei;
c) absenta unei parti mari a maxilei cu prezenta pe cea restanta a 2-3 dinti;
3. Grupa 3 – Brese ale palatului dur cu lipsa totala a dintilor pe maxila :
a) bresa mediana;
b) absenta totala a maxilei cu lezarea marginii orbitale inferioare;
4. Grupa 4 – Brese ale palatului moale ori dur si moale:
a) scurtarea cicatricica si deplasarea palatului moale;
b) bresa palatului dur si moale cu prezenta dintilor pe una din hemiarcadele
maxilei;
c) bresa palatului dur si moale cu edentatie totala.

3)Clasificarea breselor maxilofaciale dupa V.Gamureac.


Clasa 1.Brese ale apofizelor alveolare la unul sau ambele maxilare.
a) cu prezenta dintilor pe una sau ambele hemiarcade ale maxilarului lezat
b)lipsa totala a dintilor la maxilarul lezat
Clasa 2.Brese partiale sau totale ale corpului unuia sau ambelor maxilare fara lezarea altor organe
faciale.
a) Cu prezenta dintitilor pe una sau ambele segmente restante
b) Lipsa totala a dintilor la maxilarul lezat
Clasa 3.Brese partiale sau totale ale corpului unuia sau ambelor maxilare cu lezarea altor organe
faciale(nasul,orbita,obrajii).
a)cu prezenta dintilor pe una sau ambele segmente restante
b)lipsa totala a dintitlor la maxilarul lezat
4)Tabloul clinic al bolnavilor cu leziuni postrezactionale maxilare.
 Dereglari functionale de masticatie, deglutitie, respiratie, fonatie;
 Prezenta deformarilor mucoasei de cicatrice;
 Tesuturile moi de la marginea defectului poate fi cu Prezenta sau absenta substratului
osos(margina moale)

5)Tratamentul protetic postrezectional dupa rezectia partial a apofizei alveolare.

Comunică rile oro-nazale si orosinuzale pot fi, in majoritatea cazurilor, inchise printr-o interventie
plasică .
Principiul tuturor autoplastiilor constă in a obtura bresa prin două planuri mucoase, cel sinuzal sau
nazal si celă lalt oral, ce vin in conact prin suprafetele lor sangerande.

 Planul sinuzal sau nazal este constituit de obicei de o coleretă mucoasă decupată din
jurul orificiului, învaginată în acesta si suturată.
 Planul oral este constituit dintr-un lambou pediculat, decupat de la distantă si
transpus peste defect.
 Acesta ocupă o anumită suprafată si trebuie protejat de microtraumatismele din
timpul masticatiei si fonatiei necesitând în acelasi timp si o mentinere intimă pe planul
superior.
Etape clinico-tehnice:
 amprenta preliminară bimaxilară cu alginat în portamprente standard (etapă clinică)
 turnarea modelelor preliminare (etapă tehnică)

 obtinerea portamprentei individuale maxilare (etapă tehnică)


 amprentarea functionala finala (etapă clinică)
 realizarea sablonului/ sabloanelor de ocluzie (etapă tehnică)
 determinarea relatiilor intermaxilare (cu sablon de ocluzie) (etapă clinică)
 montarea modelelor în articulator (etapă tehnică)
 obtinerea plăcii palatinale (etapă tehnică)
 adaptarea si aplicarea orală a plăcii palatinale
 Se construie te o placă palatinală simplă care se aplică pe câmp la sfârsitul interventiei.
 Se ia o amprentă în alginat înainte de interventie după protejarea orificiului de
comunicare cu o mesă vaselinată. Modelul se toarnă din ghips dur.
 Pe acest model se trasează cu creionul limitele viitorului lambou si localizarea pe care o
va avea după deplasare. Această suprafată se acoperă cu o folie de staniol.
 Această suprafată este acoprită de o folie de ceară de grosime 1,5 mm, care înconjoară
periferia, la 2 mm distantă, pentru a evita compresiunea.
 Placa palatinală este construită pe modelul astfel modificat. Ea este prevăzută cu crosete
pentru a asigura mentinerea.

 Dacă bolnavul este edentat total, marginile plăcii sunt perforate pentru a permite fixarea
transosoasă cu fire din otel inoxidabil.
 Se aplică de obicei un fir anterior în jurul spinei nazale si două posterioare în regiunea
tuberozitară
 La edentatul total, placa este realizată din răsină acrilică incoloră pentru a putea observa
evolutia zonelor de risc în aparitia compresiunii asupra lamboului.
 Trebuie să se tină cont de asemenea de edemul postoperator. Placa se va retusa si adapta,
dacă este necesar, cu freză de acrilat, în momentul aplicării sale.
 Această placă este mentinută 6 luni, în timp ce pacientul se alimentează cu o dietă
semilichidă sau păstoasă.