Generații de sonde parodontale.

Pihlstrom (1992) 3 generatii

Gen I: sonde manuale, convenționale
Sondele de parodontometrie
- sunt instrumente folosite pentru detectarea prezentei, configuratiei si adancimii pungilor parodontale
- sondele exploratorii sunt folosie pentru detectarea si localizarea tartrului subgingival, a
cariilor subgingivale si a neregularitatilor suprafetelor radiculare accesibile
- sunt folosite dupa detartraj si chiuretaj radicular pentru contrololul indepartarii in totalitate a tartrului
subgingival si a obtinerii unor suprafete radiculare netede, fara neregularitati si asperitati
- măsurarea adancimii pungilor parodontale. Măsurarea trebuie făcută în cate
t r e i p un c t e p e n t ru f i e c a r e su pr a f a ţ ă v es tib ul a ră s i o r a l ă a d i n t e lui ( m ez i
o - vestibulară, centro-vestibulară, disto-vestibulară, mezio-orală, centro-orală,disto-orală).

AVANTAJE
- sonda de parodontometrie recomandata de OMS corespunde necesitatilor si exigentelor actuale
- utilizate de medicul generalist, usor de utilizat
- ieftina
- asigura sensibilitate tactile
- capat rotunjit pt a Evita traumarea tesuturilor
- este codificata cu culori pt a facilita citirea
- poate fi inserata chiar si in prezenta tartrului subingival

DEZAVANTAJE:
- sondele manuale uzuale au un grad mai mic de precizie decat cele cu presiune standardizata si controlata
- nu controleaza presiunea de sondare
- nu sunt potrivite pt colectarea automata a datelor
- este necesar un asistent pentru a inscrie datele sondarii
- pot aparea erori la citirea rezultatelor

 Williams: vârf subţire din oţel inoxidabil.lungime 13mm, capat bont-diametru 1mm, linii de
demarcație 1,2,3,5,7,8,9,10mm, marcajele de 4 şi 6mm sunt absente pentru a facilita vizibilitatea şi a
evita confuzia în citir
 UNC: lngime 15mm, cod de culori la 5,10,15mm;
 Michigan O: marcaj la 3,6,8mm;
 Naber: determină gradul de implicare a furcației la dinții pluriradiculari; curba de lucru extremă
pentru accesarea zonei de furcație; adâncimea introducerii sondei în zona de furcație determină
gradul de implicare a acesteia; Este recomandată în evaluarea cazurilor clinice complexe, inclusiv al
acelora cu tratamente restauratoare.
 Goldman-Fox: rectangular în secțiune transversală; marcaje la 1,2,3,5,7,8,9,10;
 OMS: măsurarea adâncimii pungii parodontale; detectarea tartrului subgingival; evaluarea CPITN
(comunitatea indicelui parodontal pentru necesitatea de tratament)
 Epidemiologică: marcaj la 3,5 și 5,5mm; vârf butonat de 0,5mm
 CPITN-C: marcaj la benzi negre 3,5; 5,5; inele negre 8,5; 11,5mm; varf cu bile – 0,5mm;

Gen II: sonde de presiune constantă, concepute pentru a asigura standardizarea presiunii controlate de
sondare si control vizual asupra valorilor sondarii
 Sondă SP (sensibilă la presiune): forță de 20 grame, varful sondei hemisfera 0,5 mm. Au ghidaj
vizual şi o scară de alunecare unde, la o presiune specifică, se întâlnesc cele două linii indicatoare
AVANTAJE:
Permite control vizual asupra valorilor sondarii
Au presiune de sondaj standardizata mai mic de 0,2 N/mm patrat
Partea lucratoare detasabila
Au 2 indicatoare ce se aliniaza la o anumita presiune
Comfortabila pt pacient
Presiune constanta
 DEZAVANTAJE:
Varful poate trece de epiteliul jonctional in procese inflamatorii
Sensibile la presiune
Pot exista erori la citirea rezultatelor care tre facuta manual
E necesara o asistenta pt inregistrarea datelor
Datele nu se inregistreaza computerizat

Gen III: sonde automatizate; software-ul se integrează cu sistemele grafice existente pentru a furniza
graficizarea parodontală computerizată. Creează o diagramă parodontală computerizată detaliată.
 Florida Probe System: presiune constantă de 15 grame, precizie de 0,2mm; vârful sondei are
diametrul de 0,45mm. Include: sonda de mână, pedală de picior, interfața computerului. Acestea pot
înregistra dinţii absenţi, recesia, adâncimea pungii, sângerarea, supuraţia, implicarea furcaţiei,
mobilitatea şi evaluarea plăcii bacteriene. Sonda Florida prezintă câteva dezavantaje, ce includ
subestimarea adâncimilor mari de sondare şi lipsa sensibilităţii tactile.
 Sonda automată Toronto. Sonda are avantajul unui sistem de ghidaj electronic încorporat pentru
îmbunătăţirea preciziei în angularea sondei. Estimează de asemenea integritatea biofizică a joncţiunii
dento-gingivale prin măsurarea velocităţii sondării din interiorul pungii. Dezavantajele se asociază cu
poziţionarea, fiind dificilă măsurarea în dreptul molarului doi şi trei, iar pacienţii trebuie să îşi
poziţioneze capul în acelaşi loc pentru a reproduce citirile.
 Inter Probe: vârful de sondă este flexibil, alunecă pe suprafața dintelui și intră în zona pungii.
 Sonda Foster-Miller este prototipul sondelor din generaţia a treia. Concepută de Jeffcoat şi colab. în
1986, aceasta deţine o presiune de sondare controlată şi detectarea automată a joncţiunii
cementoamelare (JCA). Elementele sondei sunt: un cilindru pneumatic, un transductor diferenţial
linear variabil (LVDT), un transductor de forţă, un accelerator şi un vârf de sondă. Modificările
bruşte în accelerarea deplasării sondei (înregistrate grafic) indică momentul când aceasta atinge JCA
şi când se opreşte la baza pungii. Sub presiune controlată, vârful sondei se extinde în pungă şi se
deviază automat când se atinge baza pungii. Se analizează istoricul poziţiilor şi al duratei
accelerărilor pentru a determina nivelul de ataşament şi adâncimea pungilor. Avantajul major constă
în detectarea automată a JCA, care reprezintă o limită mai bună decât marginea gingivală, deoarece
marginea gingivală se poate modifica în funcţie de inflamaţie sau recesie. Dezavantajul principal
rezidă în faptul că dispozitivul poate considera rugozitatea radiculară sau neregularităţile de
suprafaţă, precum JCA

AVANTAJE:
Elimina sursele de erori ce apar la citirea sondei, inregistrarea datelor, calcularea nivelului de atasament
Folosesc presiune de sondaj standardizata, citirea digitala a masuritorilor, stocarea datelor in calculator
Tipărirea datelor din computer poate fi utilizată la educarea pacienţilor
DEZAVANTAJE:
Vârful sondei poate depăşi epiteliul joncţional de transfer în cazul regiunilor inflamate, supraestimându-
se adâncimea pungii
După remisia inflamaţiei se poate întâmpla ca sonda să nu penetreze dincolo de epiteliul joncţional
alungit, ducând la subestimarea adâncimii pungii
Necesita dotare tehnica
Sensibilitatea tactila e scazuta
Costisitor
Necesita personal calificat

Watts ( 2000) adauga generatiilr 4,5

Gen IV: Tehnologie 3D. O citire precisă și continuă a bazei șanțului gingival sau a pungii parodontale
Inregistreaza secvential pozitia sondei dea lungul santului gingival.
DEZAVANTAJE: este o proba invaziva, necesita dotare tehnica

Gen V: Tehnologie 3D + ultrasunete; determină nivelul epiteliului joncțional fără a penetra în pungă,
deoarece undele ultrasonore pot detecta, si vizualiza regiunea superioara ligamentului periodontal
Urmareste sa elimine sondajul invaziv, penetrarea epitelului jonctional cu varful sondei, durerea in timpul
sondajului
Datele stocate se pot utiliza pt educarea pacientului
Ofera info despre starea tesuturilor gingivale
DEZAVANTAJ:
Necesita dotare tehnica
Operatorul trebuie sa fie instruit pt aputea citi imaginile inregistrate de calculator
Costisitor

Sondele speciale de parodontometrie

- pentru determinarea indicelui CPITN se utilizeaza sonda “flexible plastic screening surveyor”
- pentru masurarea adancimii pungilor parodontale si depistarea tartrului subgingival se utilizeaza
sonda “rigid metal tactile sensor”
- pentru pungile parodontale ale dintilor din zonele de incongruenta dento-alveolara cu inghesuire, in
zonele de bi/trifurcatie radiculara, la dintii inclinati se utilizeaza sonda “flexible plastic universal
explorer”
- pentru stabilirea gradului de afectare parodontala se foloseste o sonda butonata, colorata, gradata intre
3.5 si 5.5 mm de la vf (diametrul sferei 0,5 mm; gradatii 3,5 mm – 5,5 mm – 8,5 mm – 11,5 mm)

Sonde exploratorii
sunt sondele folosite în mod obisnuit în examinarea pacienţilor cu afecţiuni dentare. Acestea se folosesc
pentru:
detectarea si localizarea tartrului subgingival
detectarea cariilor subgingivale
detectarea neregularităţilor suprafeţei radiculare
după detartraj si chiuretaj radicular, pentru control.

Indicații și contraindicații a sondării parodontale.

Indicații:
 Determinarea sănătății țesuturilor parodontale;
 Măsurarea adâncimii pungilor parodontale;
 Măsurarea nivelului de fixare clinică;
 Determinarea lățimii gingiei atașate;
 Evalua prezenței hemoragiilor;
 determinarea relaţiilor mucogingivale şi a tendinţei de sângerare.
 Evaluarea prezenței exudatului purulent;
 Măsurarea dimensiunilor leziunilor orale
 Calcularea indicilor gingivali si parodontali
 localizarea şi măsurarea afectării furcaţiilor;
 determinarea şi localizarea tartrului;

Contraindicații:
 diabet
 gingie fixă subțire
 risc de hemoragie

Tehnica sondării parodontale.

Sondare: procedeul de traiectorie a vârfului sondei de-a lungul epiteliului joncțional a sulcusului
gingival; mișcarea unei sonde calibrate în jurul perimetrului bazei sulcusului cu scopul de a aprecia gradul
de afectare a componentelor parodontiului de sustinere.Elementele evaluate sunt: recesiunile gingivale,
pungile parodontale, leziunile intraradiculare.La sondare se determina: pierderea de atasament reala, latimea
gingiei atasate, nivelul osului si topografia leziunilor osoase, afectarea furcatiilor, stadiul de activitate al
bolii, determina extinderea afectarii parodontale, topografia si clasificarea pungilor
Sondajul se face:
oricand se suspecteaza boala parodontala
dupa controlul placii si detartraj
dupa controlul inflamatiei, pentru a:
preveni patrunderea intratisular a sondei
preveni contaminarea profunda atesuturilor
elimina importante surse de erori

 vârful sondei trebuie menținut în contact cu suprafața dinților, cât mai paralel cu suprafața dinților,
paralel în dimensiune mezio-distală și vestibulo-orală, paralel cu axul lung al dintelui.
 cicluri de traiectorie ondulate
 se evaluează lungimea bazei pungii, deoarece epiteliul joncțional nu este neapărat la un nivel uniform în
jurul dintelui
 sondarea începe atunci când sonda este introdusă în sulcus, ținând vârful sondei pe o cotă dentară
 sonda se introduce până când vârful întâlnește rezistența epiteliului joncțional
 deplasarea sondei în sus și în jos în mișcări scurte și înainte în incremente de 1mm
 presiunea să fie de 10-20 grame.

Pentru dinții anteriori:

 începe pe linia disto-vestibulară sau disto-linguală, merge spre suprafața distală
 evaluarea sub aria de contact
 înclinarea sondei și extinderea vârfului sub zona de contact; se apasă ușor pentru a atinge epiteliul
joncțional
 evaluarea suprafeței vestibulare; se trece peste suprafața mezială până când sonda atinge zona de cotact
 evaluarea mai jos de zona de contact
 la dinții anteriori adiacenți este necesară doar o înclinare ușoară pentru a cerceta zona colului

Pentru dinții posteriori:

 evaluați sub aria de contact; înclinați sonda astfel încât vârful să atingă zona de contact;
 apăsați ușor în jos pentru a atinge epiteliul joncțional;
 reintroduceți-vă la unghiul distanței liniare;
 scoateți sonda din sulcus și reintroduceți-o la unghiul distanței liniare;
 vârful sondei face o serie de mici curse de mers pe jos într-o direcție înainte spre suprafața mezială
 glisați sonda peste suprafața mezială până când atinge zona de contact.
 evaluați sub aria de contact. Înclinați sonda și extindeți vârful sub zona de contact.
 apăsați ușor pentru a atinge EJ.

Înregistrarea datelor în urma sondării în fișa parodontală.

Se marchează cu albastru nivelul marginii gingivale libere, apoi se notează măsurările pungii parodontale pe
fiecare dinte în trei locuri, după care cu roșu se unesc extremitățile tuturor liniilor și se obține reprezentarea
schematică a fundului pungii parodontale

Sondarea parodontală ca metodă de control și înregistrarea evoluției afecțiunilor parodontale.

Sonda parodontală, manuală sau electronică, permite de a obţine următoarea informaţie:
• Adâncimea pungii parodontale — distanţa între baza pungii și marginea gingivală;
• Nivelul de atașament clinic — distanţa între baza pungii parodontale și un punct fix de pe suprafaţa
coroanei dentare, reprezentat de joncţiunea smalţ-cement;
• Recesia gingivală — distanţa între joncţiunea smalţ-cement și marginea gingivală;
• Sângerarea la sondare — inserţia sondei până la baza pungii parodontale poate provoca sângerare în cazul
când gingia este inflamată. În lipsa inflamaţiei, sondarea rareori poate provoca sângerare.
Aprecierea acestor indici clinici ne permite de a determina activitatea procesului infl amator/ infl amator-
distructiv la nivelul ţesuturilor parodontale.