MANAGEMENTUL IMM-URILOR

https://l.facebook.com/l.php?u=https%3A%2F%2Fseap.usv.ro%2Fwp-content%2Fuploads%2Fsites
%2F15%2F2021%2F03%2FAMA_III_MngIMM_s2.pdf%3Ffbclid
%3DIwAR2mGtBAA7CGZh9_D7fSDCER_t80mToa4ZI2TzBkkxqvmNURrV8vHaUDZlk&h=AT0lLWKBjsU_smaM5D7LF7KrahpfmR
SmatiXI3QyYyw7gUjKXgquop73utJlSBYF05_z9tbUiNFVCT6K8e0ByLfJ7zxvpyq66k2y3e4AszIMJEvSvQ3c0O3S7r3TgqRNi-z4iQ

Cod-ama32

Capitole:
1. Aspecte introductive
1.1 Definirea IMM-URILOR
1.2 Acte normative care reglementeaza activitatea IMM-URILOR din RO
1.3 Rolul si importnta IMM-URILOR
2. Afacerile mici si mijlocii in RO
2.1 Oportunitatile oferite de afacerile mici si mijlocii
Domenii de activitate, avantaje si dezavantaje ale IMM-urilor
2.2 Reguli care pot preveni esecul unei afaceri
3. Crearea si lansarea noilor interprinderi
3.1 Categorii de motivatii ce determina initierea afacerilor mici si mijlocii si
aria de cuprindere a acestora.
3.2 Elementele creerii unei noi interprinderi
4. Intreprinzatorul personaj central in Mng-ul IMM-urilor
4.1 Definirea intreprinzatorului
4.2 Trasaturile intreprinzatorului de success
4.3 Clasificarea intreprinzatorilor
4.4 Decizii strategice ale micilor intreprinzatori
5. Dezvoltarea IMM-urilor modele de crestere
5.1 Analiza procesului de dezvoltare a IMM-urilor
5.2 Tipuri de modele de crestere
6. Forme de functionare a IMM-urilor si continutul planului de afaceri
6.1 Forme de functionare a IMM-urilor
6.2 Planul de afaceri
7. Procesul de MNG si particularitati ale acestuia in cadrul IMM-urilor
7.1 Procesul de MNG si rolurile manageriale
7.2 Particularitatile MNG interprinderilor mici si mijlocii
7.3 MNG aplicat in diferite etape de dezvoltare a IMM-urilor
8. MNG strategic in IMM-uri
8.1 Particularitati ale aplicarii MNG strategic in IMM-uri
8.2 Tipuri de strategii aplicabile la nivelul IMM-urilor
Ce te-ar motiva sa lucrezi intr-o IMM in situatia in care ai avea de ales intre o
IMM si o companie multinational

Peter Drucker spunea ca micile afaceri reprezinta catalizatorul principal al cresterii

economice . Aceste mici afaceri contribuie in buna masura la realizarea unor
obiective fundamentale ale oricarei economii nationale . IMM-urile joaca un rol
insemnat in economie din urmatoarele motive :
1. Intreprinderile mici si mijlocii se pot integra relative usor intr-o retea
industrial regionala , ceea ce contribuie pe de o parte la dezvoltarea
economica a regiunii respecive , iar pe de alta parte la reducerea somajului si
cresterea nivelului de trai prin oferirea de locuri de munca ș
2. Supletea structurilor care reconfera o capacitate ridicata de adaptare la
fluctuatiile mediului economic
3. IMM-urile formeaza la nivelul individual un ansamblu mult mai usor de
cntrolat , de condus
4. Dimensiunea lor redusa ce contribuie la evitarea biroctratiei excesive si la
evitarea dezumanizarii
Definirea IMM-urilor are in vedere urmatoarele aspecte:
1. Dimensiunea afacerii(cifra de afaceri, capitalul social , nr. de personal , profitul)
2. Unitatea de conducere ( Confederatia Generala a IMM-urilor afirma ca
interprinderea mica sau mijlocie este o interprindere condusa de o persoana .
Statisticile arata ca 45% dintre ele au fost conduse si create de aceeasi persoana. )
IMM-urile sunt organisme cu vocative industiala sau comerciala cu un centru de
profit si o singura activitate de baza.
In aprecierea marimii unei intreprinderi se au in vedere criterii cantitative(volumul
vanzarilor, nr. salariatilor, profitul) si calitative(atingerea unui anumit nivel al
productivitatii muncii , atingerea unui anumit grad de recunoastere a unitatii
economice, precum si a unui anumit nivel de comportament ).
In UE criterial principal este cel al nr. de salariati , functie de care IMM-urile pot fi
1. Microinterprinderi (1-9 salariati)
2. Interprinderi mici(10-99 salariati)
3. interprinderi mijlocii(100-499 de salariati)

Ro a preluat partial acest criteriu si anume :

1. Microinterprinderi (1-9 salariati)
2. interprinderi mici (10-49 salariati)
3.interprinderi mijlocii(50-249 salariati)
Conform legislatiei in vigoare IMM-urile trebuie sa aiba un nr. mediu anual de
salariati mai mic de 250. De asemenea trebuie sa realizeze o cifra de afaceri anuala
neta echivalenta in Roni de pana la 50 milioane de euro/sa detina active totale care
nu depasesc echivalentu in Roni a 43 milioane de euro.
Activele totale cuprind activele imobilizate , activele circulante si cheltuielile in
avans.
In functie de nr. mediu annual de angajati si de cifta neta de afaceri sau de activele
totale pe care le detin IMM-urile se impart in 3 categorii:
1. Microinterprinderi (pana la 9 salariati si realizeaza o cifra de afaceri anuala
neta /detin active totale de pana la 2 milioane de euro);
2. Interprinderi mici(10-49 salariati si realizeaza o cifra de afaceri anuala
neta /active totale de pana la 10 miloane de euro)
3. Interprinderi mijlocii (50-249 salariati si realizeaza o cifra de afaceri anuala
neta /active totale de pana la 50 miloane de euro)
Companiile care nu se incadreaza in aceste criterii intra in categoria
interprinderilor mari .

Acte normative care reglementeaza activitatea IMM-urile in RO

Intro-o economie nationala cele mai importante sunt IMM-urile , intr-ucat ele
incorporeaza majoritatea oamenilor care lucreaza.
Multinationalele nu angajeaza cei mai multi oameni intr-o economie .
IMM-urile sunt sprijinite de catre guvern printr-o serie de masuri:
1. Facilitarea accesului la retelele de transport si comunicatii
2. Asigurarea furnizarii de energie , gaze, apa etc.
3. Acces la activele disponibile ale regiilor autonome /societatilor comerciale
ori companiile nationale cu capital majoritar de stat in anumite conditii
reglementate de lege .
4. Reduceri cu pana la 50% pentru garantiile cerute in achizitiile publice de
bunuri materiale , lucrari si servicii.
5. Posibilitatea de a participa la licitatiile organizate de regiile autonome de
societatile comerciale , companiile nationale si institutiile publice , cu drept
de preimtiune(prima licitatie este doar cu participarea IMM-urilor).
6. Suportarea de la bugetul statului pe baza de programe a costurilor pentru
serviciile de informare , asistenta, cercetare si inovare tehnologica precum si
 a unor programe de pregatire profesionala destinate managerilor si
angajatilor din cadrul IMM-urilor .
7. Scutirea de la plata unor taxe vamale pentru masini , instalatii, echipamente
industriale , care se suporta in vederea dezvoltarii activitatilor proprii de
productie si servicii.
8. Reducerea impozitului pe profit in proportie de 20% in cazul in care se
creeza noi locuri de munca .
(Aceste masuri se schimba in functie de nevoie/prioritati)

IMM-urile se cualizeaza in diferite asociatii /consilii pentri a-si sustine

interesele in fata guvernului .

Rolul si importanta IMM-urilor:

1. Ofera noi locuri de munca ;
2. Favorizeaza inovarea si flexibilitatea;
3. Se constituie practic in locuri unde personalul se perfectioneaza si
se poate indrepta apoi spre interprinderile mari ;
4. Stimuleaza concurenta ;
5. Ajuta la buna functionare a interprinderilor mari pentru care
presteaza diferite servicii sau produse in ansamblu;
6. Fabrica produse si presteaza servicii in conditii de aficienta.

Care este principalul dezavantaj al imm in comparative cu

multinationalele

2. Afacerile mici si mijlocii in RO

In categoria oportunitatilor oferite de afacerile mici s mijlocii includem
urmatoarele:
1. Posibilitatea de afaceri cee ace iti place ;
2. Posibilitatea de manifestare a spiritului creator ;
3. Asigura posibilitatea utilizarii intregului potential al
intreprinzatorului ;
4. Posibilitatea de a obtine un profit theoretic nelimitat , care poate sa
revina in intregime intreprinzatorului.
Ca arie de raspandire afacerile mici si mijocii pot fi intalnite intr-o
anumita pondere in urmatoarele tipuri de domenii:
Domeniul productiei (afacerile in acest domeniu pot asigura un
profit constant pe termen lung , dar au ca principale dezavantaje
nivelul ridicat al investitiei initiale si un risc mare in recuperarea
investitiei )Ponderea acestor tipuri de afaceri se ridica la 20%-22%
din totalul firmelor infiintate;
Domeniul comertului ( acesta ofera ca principale avantaje
recuperearea rapida a investitiei si un nivel mare al profitului inca
de la inceputul derularii afacerii , iar ca principale dezavantaje
aparitia concurentei neloiale sau saturarea pietei cu produse
similar)Ponderea acestor afaceri este de 60% din totalul firmelor
infiintate;
Domeniul serviciilor (indica un principal avantaj un profit optim
obtinut, dezavantajele acestui tip de firma pot fi determinate de
nivelul scazut al serviciilor oferite din punct de vedere calitativ sau
in raport cu firmele similar) Ponderea acestor firme este de 6%-8%
Domeiul financiar/consultant financiara( Ofera avantaje in raport
cu calitatea prestatiei oferite si cu tendintele existente pe piata la
un momemt dat) .
In ceea ce priveste dezavantajele IMM-urilor , momentele
premergatoare lansarii unei afaceri trebuie sa cumprinda si o analiza a
aspectelor negative care ar putea sa stopeze/determine esecul afacerii
respective . In acest context pot fi avute in vedere urmatoarele situatii:
1. Incertitudinea venitului
Deschiderea si punerea pe picioare a unei afaceri nu ofera garantia ca
intreprinzatorul va obtine bani suficienti pentru a supravetui ,
deoarece nu orice afacere genereaza un venit garantat.
2. Riscul pierderii capitalului investit
In general ciclul de viata al afacerilor mici se intinde pe o durata care
arareori depaseste 6 ani astfel incat rata de supravetuire a acestor afaceri
se situeaza in jurul valorii de 60%, iar prbabilitate de esec poate ajunge
la 35%.
 3. Calitatea scazuta a vietii pana cand afacerea se stabilizeaza
De fapt cine vrea sa porneasca o afacere trebuie sa munceasca din greu
fara ore prestabilite de program si relaxare , uneori de dimineata pana
noaptea tarziu angrenand si o parte din membrii familiei.
4. Responsabilitatea completa a intreprinzatorului asupra
afacerii
Dificultatea pentru intreprinzator incepe din momentul in care se
abordeaza un domeniu al afacerii in care nu are competenta necesara ,
fapt care determina ca unele decizii sa duca la esecul sau la succesul
unei actiuni la un moment dat. Cand nu reusesc sa apeleze la consultanta
de specialitate, situatia poate scapa de sub control generand stari de
presiune care se transforma inevitabil intr-un veritabil factor de stress.

Cele mai grave probleme cu care se confrunta o interprindere mica :

1. Echipa manageriala de cele mai multe ori doar interprinzatorul nu
corespunde de competentele necesare intr-un nr. de domenii cheie
Cazul cel mai intalnit poate este cel al inginerului care incepe sa se
confrunte cu problem de finantare, vanzare etc.
2. Interprinzatorul nu are timp sa duca la indeplinire multe din
sarcinile complexe pe care le presupune evolutia interprinderei, iar
din cauza resurselor financiare limitate nu poate sa recruteze
personal calificat in rezolvarea acestor problem.

3. Interprinzatorul reactioneaza la probleme atunci cand apar si mai

putin incearca sa le prevada sis a planifice masuri profilactice.

4. De regula interprinderile mici nu au experienta necesara pentru a

se dezvolta dincolo de granitile sectorului de activitate. Se
apreciaza ca procentul exporturilor din cifra de afacere a
interprinderilor mici este de obicei mai mica de cat 1 .

5. Profunda implicare a interprinzatorului face ca judecata obiectiva

sa fie adesea dificila.
IMM-urie detin o serie de atu-uri , care exploatate efficient inlatura
multe din minusurile aduse de catacterul limitat al resurselor acestor
interprinderi
1. Deciziile pot fi luate mai rapid , fiindca structurile sunt mai
simple , iar interprinderea isi poate schimba repede directia de
actiune pentru a valorifica oportunitatile mediului .
2. Odata luata o decizie aceasta poate fi mai repede pusa in aplicare ,
iar rezultatele pot fi vizibile mai rapid in comparative cu o
interprindere mare.
3. Relatiile intre intreprinzatorul manager si angajati au sansa sa fie
mai echitabile , iar comunicarea poate fi directa . Relatiile
profesionale tind sa fie mai flexibile cee ace ar avea un efect
benefic asupra moralului angajatilor, mediul de lucru fiind mai
deschis.
4. Mediul de munca are sansa sa fie mai bun, angajatii reusind sa
vada mai repede si mai clar care sunt rezultatele muncii lor . Acest
aspect se poate transforma intr-un factor motivator foarte puternic ,
mai ales pentru a incuraja angajatii sa vina cu idei.
5. Interprinzatorul manager este aprope de client si piata , in general
acest fapt permite o reactie rapida la schimbari.

Pastrarea dimensiunilor mici ale interprinderii are urmatoarele avantaje:

Raspund rapid la solicitarile clientilor ;
Posibilitatea clientilor de a discuta cu insusi managerul
interprinderii ;
Clientii sunt tratati in mod egal indiferent de statutul si bugetul lor,
fapt care de regula nu este valabil si in interprinderile mari in care
o solicitare a unui client este repartizata unei persoane mai mult
 sau mai putin experimentata in functie de marimea profitului
implicat.
De asemenea o interprindere mica are disponibilitate pentru clientii
sai, dedicand mai mult timp relatiilor publice , fapt care este bine
apreciat de catre clienti.

Exista situatii sau afaceri asupra carora intreprinzatorul in cauza , chiar

daca poseda o anumita experienta in domeniu si anumite abilitati de mic
intreprinzator , acesta poate sa nu reuseasca datorita unor factori care
influenteaza bunul mers al afacerii.
Factori:
1. Lipsa unui plan strategic privind afacerea respectiva
2. Dificultati legate de accesul la capital
3. Lipsa de capital suficient
4. Inflatia si dobanzile
5. Planificarea necorespunzatoare
6. Dezvoltarea neplanificata
7. Investitii prea mari in mijloace fixe
8. Ciclul de viata al afacerii incomplet
9. Lipsa de inventar periodic
10. Comportamentul necorespunzator al intreprinzatorului in
relatiile cu angajatii, clientii, partenerii de afaceri.

Aceasta categorie de factori fiecare intr-o anumita masura poate

determina/influenta esecul unei afaceri. Are o anumita importanta
cunoasterea de catre intreprinzator a unor reguli al caror respectare
poate preveni esecul unei afaceri si anume :
Cunoasterea afacerii in profunzime de catre intreprinzator
Intreprinzatorul trebuie sa cunoasca o serie de elemente teoretice si
practice atat despre afacerea pe care vrea sa o initieze cat si despre
lumea afacerilor , deoarece orice greseala cu voie sau fara voie
poate conduce la esecul afacerii.
 Erori de strategie ce trebuie evitate
1. A avea un client unic(organizarea de circuite turistice printr-un
singur tur operator )
2. A propune doar un singuur produs sau serviciu(propunerea unei
teme unice de produs touristic)
3. A lansa un produs sau un serviciu bun pe o piata nepotrivita(a
avea un mediu geografic economic /social ne adaptat
produsului)
4. A se lansa intr-un sector de activitate fara a stapani meseria de
baza ( a crede ca oricine tine arta gazduirii ,poate reusi in
restauratie , hotelarie sau turism in general)
5. A vrea sa faca totul singur (superbarbatii/superfemeile nu exista
decat in romanele clasice)
6. A cerceta insuficient circuitul distributiei(a sti sa produca , a
ajuns aproape la indemana oricui, a sti sa comunice si sa vanda
devine tot mai mult o arta ce trebuie stapanita)
7. A omite definirea unei strategii(“ a avea nas pentru afaceri “fara
a viza insa un termen mediu sau lung)
8. A se lasa absorbit de cotidian (a uita sa fie atent la evolutia
gusturilor si aspiratiilor clientilor)
9. A astepta ajutor pentru a demara afacerea (si daca ajutorul nu
vine niciodata).

Desfasurarea afacerii dupa un anumit plan de afaceri

Aceasta trebuie sa contina o serie de masuri specifice inlantuite intr-o
anumita succesiune logica si sa aiba in vedere toate laturile afacerii.
Cunoasterea si intelegerea aspectelor financiare ale afacerii
Aici este necesar ca specialistii din domeniul finantelor/contabilitatii sa
fie solicitati sa rezolve aceste probleme oferindu-i intreprinzatorului
informatii corecte , reale si la timp, privind veniturile rezultate in
vanzarea produselor si gradul de acoperire a cheltuielilor la un moment
dat.
Administrarea resurselor financiare
Un rol esential in succesul unei afaceri il are administrarea rationala a
resurselor financiare obtinute sub forma de profit. Nivelul profitului este
cel care indica starea de sanatate a unei afaceri.

Utilizarea asistentei profesionale

Intreprinsazatorul trebuie sa apeleze pentru rezolvarea unor probleme
profesionale la specialisti/consultanti cu reputatie recunoscuta in
domeniul respectiv. Intreprinzatorul nu poate sa stapaneasca toate
aspectele afacerii.
Flexibilitate si adaptabilitate al afacerii in raport cu mediul
Este necesara luarea in considerare de catre intreprinzator a unor masuri
eficiente fata de provocarile mediului inconjurator la care este supusa
afacerea acestuia. Este necesar ca intreprinzatorul sa fie flexibil si
adaptabil la cerintele mediului care este in general foarte dinamic .

In general eficientizarea IMM-urilor trebuie sa aiba un element central si

anume identificarea elementelor manageriale si strategice care pot
conduce la obtinerea de performanta . In acest sens urmatoarele aspecte
sunt esentiale datorita specificului acestui tip de interprindere:
1. Managementul fluxului de numerar
2. Activitatea de inovare,care nu trebuie sa fie limitata la sfera
produselor si serviciilor intreprinderii. Intreprinzatorul poate inova
prin utilizarea unor noi procese , factori de productie si tehnici
manageriale .
3. Managementul strategic
4. Activitatea de marketing
5. Managementul riscului
6. Cunoasterea cadrului legisativ , cu atat mai mult in societatile de
tranzitie unde exista o permanenta inoire a acestuia si unde se
manifesta o lipsa de informatii referitoare la cadrul legal.
 7. Managementul productivitatii muncii , element important pentru
realizarea unei activitati eficiente in conditiile in care majoritatea
IMM-urilor sunt “munca intensiva”
8. Managementul cresterii intreprinderii
9. Managementul resurselor umane si stabilirea unui cadru etic in
cadrul organizatiei
10. Evidenta si expertiza contabila si MNG costului .
Procesul de eficientizare a IMM-urilor poate fi realizat respectand
urmatorii pasi in care sunt incluse unele elemente al analizei diagnostic:
 Analiza problemelor cu care se confrunta interprinderea si atuu-rile
acesteia
 Identificarea cauzelor desfasurarii unor activitati
necorespunzatoare care se pot transforma in esecuri viitoare si a
punctelor tari nevalorificate necorespunzator
 Stabilirea obiectivelor si a standardelor de performanta in functie
de etapa din ciclul de viata in care se afla interprinderea
 Realizarea strategiilor
 Aplicarea si fundamentarea tacticilor
 Evaluarea performantelor obtinute

In directia integrarii IMM-urilor in mecanismul economiei nationale si

internationale strategia de alianta si parteneriat poate oferi bune
perspective acestora . Trebuie create legaturi intre interprinderile mici si
mijlocii si cele mari , legaturi care pot imbunatati atat eficienta celor
mari cat si procesul de crestere acelor mici. Este necesara depasirea
abordarii intuitive sau empirice a strategiilor , ele trebuind sa se
concretizeze la nivelul sectorului mic si mijlociu in programe riguroase
la nivelul interprinderilor fundamentate stiintific alaturandu-se celorlalte
instrumente ale managementului modern.

Crearea si lansarea noilor interprinderi

Categorii de motivatii ce determina initierea afacerilor mici si mijlocii si aria de
cuprindere a acestora
Procesul motivational definit de Shumpeter drept impuls inovativ si de
MICHILAND drept nevoia de realizari, reprezinta scanteia care declanseaza
procesul de creare , lansare si crestere a unei interprinderi mici si mijlocii
respectiv drumul spre succes/esec al interprinzatorului. O serie de factori care au
influente diferite asupra indivizilor ii pot determina pe acestia sa porneasca o
afacere intr-un anumit domeniu la un anumit moment dat.
In functie de felul de a gandi, de a fi , de tipul nevoilor, de modul de intelegere a
rolului si valorii vietii se poate contrui o anumita categorie de motivatii care pot
influenta inceperea unei afaceri.
Astfel ca principale categorii de motvatii mentionam urmatoarele:
1. Motivatii profesionale (promovare, dezvoltare personala, Realizare, crestere,
putere, recunoastere sociala)
2. Motivatii psihologice (aprecierea din partea conducerii, marirea cercului
social)
3. Motivatii materiale(recompense banesti , vacante, bonuri, masina)
4. Motivatii morale.(satisfacerea aspiratiilor)
Fiecare dintre aceste categorii de motivatii determina o anumita perspectiva , statut
sau posibilitatea de realizare, astfel motivatiile profesionale ofera
interprinzatorului urmatoarele:
Perspectiva unei munci atragatoare
Perspectiva de a face descoperiri in domeniul cercetat
Perspectiva de a perfectiona metode si tehnici antreprenoriale
Obtinerea prestigiului
Motivatiile psihologice pot conduce la :
Obtinerea statutului si respectul social ce decurge din pozitia de
interprinzator
Ofera sau permite castigarea renumelui ce se poate obtine
Extinderea relatiilor de afaceri cu alte categorii de interprinzatori
Obtinerea statutului de a fi propriul tau stapan
Motivatiile materiale ofera urmatoarele :
Posibilitatea de a obtine castiguri mari
Asigurarea unui nivel de trai ridicat pentru familie
Siguranta locului de munca
Motivatiile mrale asigura urmatoarele:
Perspectiva de a realiza ceva deosebit
Perspectiva de a participa la progresul societatii
Cooper a realizat un candru de analiza cuprinzator pentru explicarea diversilor
factori care conduc la decizia de a fi intreprinzator si in consecinta la motivatia
creerii unei noi interprinderi. Cooper clasifica acesti factori in 3 grupe :
1. Intreprinzatorul insusi , incluzand aici aspecte care tin de persoana
intreprinzatorului , adica factori genetici , familiali , educationali precum si
experientele anterioare
2. Factori organizationali , legati de organiazatia pentru care intreprinzatorul a
lucrat . Acesti factori determina posibilitatea parasirii respectivei organizatii
si ulterior natura noii interprinderi.
3. Diversi factori de mediu externi individului si organizatiei care contureaza
un mediu mai mult sau mai putin favorabil pentru cearea unei noi
interprinderi. Motivatiile referitoare la crearea unei noi interprinderi pot fi
considerate drept motivatii „negative” si/sau motivatii „pozitive”.
Motivatiile negative- cuprind factorii care forteaza mai mult sau mai putin indivizii
pentru a deveni interprinzatori(ex. Reducerea personalului, salarii mici, concediere,
cariere nesatisfacatoare, inchiderea interprinderii).
Motivatia este constituita nu din cautarea profitului ci este determinata de
incercarea de creare a unui propriu loc de munca in vederea satisfacerii nevoii de
siguranta a indivizilor, a realizarii unor venituri.
O alta grupa de motivatii care ar putea fi considerate motivatii pozitive se refera la
obiectivele si in final la avantajele pe care le are in vedere intreprinzatorul in urma
carei unei interprinderi mici si mijlocii.
1. Dorinta de a realiza mai mult inclusiv bani si de a lucra pentru profit si nu
pentru salarii;
2. Dorinta de prestigiu si o noua pozitie sociala ;
3. Dorinta de a lucra pentru propria persoana , de a fi propriul sau manager;
4. Libertatea de a lua decizii prin implicarea in toate aspectele afacerii;
5. Oferirea unui sentiment de independenta prin eliberarea de sub controlul si
regulile unei organizatii birocratice , mai ales pentru angajatii dificili , care
accepta greu rolul de subordonati;
6. Eliberarea din limitele unei salarizari standardizate pentru o munca
standardizata;
7. Dorinta de a se angaja intr-o munca inalt creativa prin eliminarea
activitatilor de rutina ;
8. Aplicarea unor cunostnte dobandite in perioada anterioara ca angajat
referitoare la un produs sau serviciu la un anumit domeniu de activitate ;
9. Punerea in practica a unei ambitii mai vechi , a unei pasiuni sau al unui
hobby;
 10.Sesizarea unei oportunitati a pietei si dorinta de fructificare a acesteia ;
11.Existenta unei conjuncturi favorabile cum ar fi de pilda dorinta de a investi
propriile resurse financiare sau posibilitatea de a obtine un credit in conditii
avantajoase.
In acelasi timp procesul luarii deciziei de a deveni intreprinzator este strans legat
de evidentierea problemelor pe care le poate ridica activitatea de intreprinzator, a
posibelor dezavantaje care pot sa apara spre exemplu:
 Permanenta asumare a responsabilitatii;
 Confruntarea cu unele variabile necontrolabile ale mediului extern ale
intreprinderii ;
 Lipsa de securitate in comparatie cu o slujba siguradin cadrul unei
organizatii puternice ;
 O considerabila cantitate de munca si stres referitoare la derularea propriei
afaceri – stresul este mai mare pentru proprietarul manager, care trebuie sa
ia toate deciziile singur in acest fel activitatea de intreprinzator poate
conduce in ciuda independentei pe care o presupune la o izolare si la un
sentiment de singuratate;
 Intreprinzatorul risca mai mult decat perspectiva de a deveni somer , daca
afacerea esueaza .

In acest proces deosebit de importanta este evaluarea riscului , respectiv a

posibilelor consecinte ale esecului in afaceri. In perioada elaborarii deciziei
de a deveni intreprinzator si a cristalizarii motivatiilor care vor sta la baza
creerii unei noi intreprinderi , intreprinzatorul se caracterizeaza printr-un
optimism deplin , conceptul de risc fiind greu de acceptat , iar esecul ca un
fenomen care apare la alti intreprinzatori. Intreprinzatorul se concentreaza
asupra societatii neglijand de cele mai multe ori analiza riscului. Optimismul
trebuie temperat de prudenta , iar eforturile trebuie indreptate spre
minimizarea riscurilor si a incertitudinilor , acestea reprezinta elemente
importante in economiile de piata „tinere”, deoarece pesimismul si
incertitudinea pot influenta negativ investitiile si actiunile indreptate spre
valorificarea oportunitatilor.
Liles a identificat 4 zone critice ale riscului , si anume:
1. Riscul financiar-(propriile economii si garantiile bancare);
2. Riscul carierei –(unde cei care esueaza pot fi acceptati mai greu pe piata
muncii sau pot stabili mai dificil relatii de afaceri);
3. Riscul familial- (unde intervine stresul, emotii pentru familie , pierderea
prestigiului etc.);
 4. Riscul psihic –(adica interprinzatorul se poate identifica atat de mult cu
afacerea incat poate privi esecul afacerii ca pe unul personal ).
In vederea reducerii riscului exista practica de incepere al afacerii in timpul liber
in conditiile pastrarii locului de munca evaluanduse astfel potentialul afacerii
respective. Referitor la motivatii cercetarile efectuate in economia de piata de
tranzitie au demonstrat ca prima motivatie nu o constituie banii , nici realizarea
unur castiguri financiare cat mai mari , ci aplicarea cunostitelor, a experientei si
ideilor intr-un anumit domeniu in directia vaorificarii unei oportunitati ale pietii.
Mai mult se considera, ca intreprinzatorii care sunt motivati in mod primar de bani
nu constituie o categorie de intreprinzatori care va prezenta reale perspective
pentru succes .
Bineinteles concentrarea interprinzatorului asupra oportunitatii va conduce
ulterior la realizarea de profit.
In economiile de piata dezvoltate se consdera ca o noua IMM in primii 3-5 ani
trebuie sa reinvesteasca tot profilul. Interprinzatorul si familia acestuia trebuie sa
foloseasca pentru consum pe cat posibil alte venituri ne folosind profitul firmei,
pentru a reduce riscul esecului in afacere. Perioada de consolidare a economiei de
piata afirmarea valorilor pe care se bazeaza activitatea interprinzatorilor pot oferi
un remediu lipsei de motivatie pentru performanta , caracteristica economiei
centralizate creind un cadru favorabil pentru o evolutie calitativa in
comportamentul agentilor de piata. Intreprinzatorii trebuie sa fie stimulati de ideea
crearii de produse si servicii de calitate si trebuie sa fie constienti de necesitatea
unur demersuri noi , calitative in activitatea economica.
ELEMENTELE CREARII UNEI NOI INTERPRINDERI
Decizia de a deveni interprinzator este mai putin complexa de cat punerea deciziei
in practica, mai ales cand se refera la activitatea complexa de creare si lansare a
unei noi interprinderi si nu la cumpararea uneia deja existente sau la recurgerea
francizei, o clara distinctie trebuie avuta in vedere in studierea firmelor noi fata de
cele deja existente . Noile firme tind sa fie mai inovative , mai dinamice jucand un
rol central in orice economie , dar mai ales intr-o economie de tranzitie sau in curs
de dezvoltare in care inerprinderile mari domina piata .
Apare astfel necesitatea crearii unui mediu concurential a reducerii gradului de
concentrare economica si oferirii unor alternative pentru pretul si calitatea
produselor. Crearea unei interprinderi mici /mijlocii presupune un proces de
combinare a factorilor de productie , de cautare a pietelor de aprovizionare si
desfacere, de evaluare si asumare a riscurilor de catre interprinzator.
In viziunea lui Timmons aceasta activitate are la baza 3 elemente esentiale :
 Existenta unei oportunitati a pietei , care poate fe valorificata ;
  Interprinzatorul sau echipa;
 Resursele necesare pt fructificarea oportunitatii.

Unii autori considera ca oportunitatile pietei se exprima sub forma unor tipuri de
idei:
Ideile de tip A , care asigura clientilor un produs sau serviciu care nu exista
pe piata respectiva , dar exista pe alte piete;
Ideile de tip B , un nou proces tehnic , care poate conduce la un nou produs
sau srviciu;
Ideile de tip C , care reprezinta cea mai mare pondere, si se refera la
realizarea unei activitati economice prin cai noi si imbunatatite.