DANDU STEFAN-CRISTIAN – STA

Vulcanizarea și materialele care determină

caracteristicile produsului vulcanizat
-REFERAT-

Compuşii macromoleculari naturali sau sintetici (cauciucul natural, cauciucul sintetic

tip butadien-stirenic, policloroprenic, izoprenic, butadien-nitrilic, etilen- propilenic, butilic,
siliconic etc), în momentul utilizării pentru realizarea de articole tehnice sunt amestecaţi cu o
serie de ingrediente şi supuşi vulcanizării.

Vulcanizarea cauciucului

Vulcanizarea este un proces chimic care presupune transformarea cauciucului

natural sau a polimerilor corespunzători prin adiția de sulf, pentru a se obține produși mult
mai rezistenți și mai elastici. Cantitatea de sulf adăugată este în proporție de 1,8 - 2,5%, iar
procesul are loc sub influența factorilor timp, temperatură (120-160°C) și presiune. Aditivii
modifică polimerul, în sensul că formează așa-zise punți de sulf între lanțurile de polimeri
individuale. Materialele vulcanizate sunt mai puțin lipicioase și au proprietăți mecanice și de
rezistență chimică superioare.

Reprezentare schematică a
două catene
(albastră și verde) de cauciuc
natural și modul în care
acestea s-au legat după
vulcanizarea cu sulf.

1
 În general caracteristicile vulcanizatelor variază în timp, atingând în anumite momente
valoare optimă. Pentru reducerea timpului de vulcanizare se adaugă acceleratori organici sau
minerale (vulcacit, vulcorit). Acceleratorii care se folosesc în mod normal pentru amestecul
latex aparţin claselor ditiocarbonaţilor, tiizolilor şi tiuranilor. Ingredientele se adaugă
amestecului denumit cauciuc brut, în scopul îmbunătăţii proprietăţi: ingrediente active şi
ingrediente pasive pentru mărirea volumului şi icftinirH costului per kg de produs.
Ingredientele active (negru de fum, caolin, alb de zinc) măresc rezistenţa la rupere şi
uzare a pieselor. Cauciucul utilizat la confecţionarea protectorului anvelopei conţine 25÷50%
NF (în greutate).
Ingredientele pasive (praf de cretă, talc ş.a.) se adaugă în proporţii de 20-30% sau
chiar mai mult, fără să afecteze simţitor calitatea vulcanizatului.
Agenţii contra îmbătrânirii îndeplinesc funcţia de încetinire a procesului de
îmbătrânire, adică de frânare a înrăutăţirii proprietăţilor mecanice datorită acţiunii oxigenului
din aer, razelor UV şi multiplelor tensionări şi deformaţii. Prin îmbătrânire la suprafaţa
cauciucului apar fisuri, cauciucul îşi modifică culoarea, devine sfărâmicios şi îşi pierde
rezistenţa (agenţi de îmbătrânire sunt Santoflex A şi Neozon D - 0,5÷2,5%).
Plastifianţii şi stabilizatorii (acid stearic, răşină de brad, ulei de vaselină, parafina
ş.a.) uşurează amestecarea intimă a componenţilor cauciucului, dacă se adaugă în proporţie de
3÷6%.
Coloranţii. în general se utilizează gama de coloranţi şi pigmenţi de prelucrare MP
sau MPA; dintre aceştia, se utilizează cu precădere: albul de zinc (5÷12,5% pentru flancurile
anvelopelor), CdS (galbenă) şi SbS (roşie) etc.

Caracteristicile fizico-mecanice de bază ale cauciucului

Materialele din cauciuc selectate de designeri și cumpărători tehnici ar trebui să

îndeplinească toate cerințele lor de aplicare.  Cunoașterea proprietăților fizice ale cauciucului
și măsurarea acestora este esențială pentru selectarea compusului.

Următoarele sunt proprietățile fizice ale cauciucului:

 Gravitație specifică
 Rezistenta la abraziune
 Rezistență la rupere
 Set de compresie
 Reziliență

2
  Elongaţie
 Modulul de întindere
 Rezistență la tracțiune
 Duritate

Duritatea

Structura chimică a elastomerilor le conferă o duritate inerentă care poate fi

modificată. Duritatea modificată este apoi măsurată în termeni de durometru (dur) pe o scară
Shore. Shore A este utilizat pentru un cauciuc moale până la mediu-dur. Cauciucul solid, cu o
consistență a radierelor pentru creioane, are o duritate de 40 dur. În schimb, cauciucul mai
dur, ca cel folosit la pucurile de hochei, are o duritate de 90 dur. Figura 1 prezintă cauciuc cu
duritate diferită.

Figura 1. Cauciuc cu duritate diferită

Rezistență la tracțiune

Rezistența la tracțiune este cantitatea de forță necesară pentru a rupe un specimen de

cauciuc până când acesta se sparge. Este, de asemenea, cunoscut sub numele de rezistență la
tracțiune finală și este măsurat în termeni de megapascali sau lire sterline pe inch pătrat (psi).
Rezistența la tracțiune este un factor cheie pentru designeri și cumpărători, deoarece semnifică
punctul de eșec rezultat din întinderea cauciucului.

3
Modulul de întindere

Modulul de tracțiune este tensiunea sau forța necesară pentru producerea unei solicitări
sau a unui procent de alungire într-o probă de cauciuc. Deși sună similar cu rezistența la
tracțiune, proprietățile sunt diferite. Cauciucul mai dur are, de obicei, un modul de întindere
mai mare, ceea ce îl face mai rezistent. De asemenea, este mai rezistent la extrudare, care este
un proces de fabricare a materialelor stoc utilizate în fabricarea personalizată.

Elongaţie

Alungirea este definită ca creșterea procentuală sau deformarea în lungimea inițială a

unei probe de cauciuc cu aplicarea unei forțe de tracțiune sau a solicitării. Anumiți elastomeri
tind să se întindă mai mult comparativ cu alții. Cauciucul natural, de exemplu, se poate
întinde până la 700% înainte de a ajunge la alungirea sa finală, ceea ce îl face să se rupă. Cu
toate acestea, fluoroelastomerii pot rezista doar 300% alungirii.

Reziliență

Reziliența, cunoscută și sub numele de rebound, este capacitatea cauciucului de a

reveni la dimensiunea și forma inițiale după o deformare temporară, cum ar fi contactul cu o
suprafață metalică. Rezistența este critică în etanșările dinamice care servesc drept barieră
între suprafețele staționare și cele în mișcare. Este necesar să se țină seama de rezistența
pentru aplicațiile care necesită decolorare între un cadru de ușă și o ușă.

Set de compresie

Setul de compresie este măsura în care un elastomer nu reușește să revină la grosimea

inițială la eliberarea unei sarcini de compresie. Comprimarea repetată a unei etanșări din
cauciuc în timp duce la relaxarea progresivă a stresului. Setul de compresie este rezultatul
final al unei scăderi continue a forței de etanșare. Figura 2 prezintă schema setului de
compresie.

4
 Figura 2. Set de compresie

Rezistența la rupere

Rezistența la rupere este rezistența unui elastomer la dezvoltarea unei tăieturi sau a
unei tăieturi atunci când se aplică tensiune. Această proprietate, numită și rezistența la rupere,
este măsurată în kilonewtoni pe metru (kN / m) sau în forța de lire pe inch (lbf / in). Trebuie
luat în considerare la selectarea unui compus pentru tăierea muchiilor care va fi în contact cu
obiecte ascuțite sau cu margini metalice aspre.

Rezistenta la abraziune

Rezistența la abraziune este rezistența cauciucului la abraziune prin răzuire sau

frecare. Cauciucul rezistent la abraziune este utilizat în aplicații industriale, inclusiv benzile
transportoare care mută cărbunele și pompele care manipulează nămolurile. 

Gravitație specifică

Greutatea specifică este raportul dintre greutatea unui material și greutatea unui volum
egal de apă la o anumită temperatură. Această proprietate permite chimiștilor să identifice

5
compuși. Este important ca proiectanții de piese și cumpărătorii tehnici să fie conștienți de
faptul că cauciucul cu o greutate specifică redusă oferă mai mulți centimetri pătrați pe
kilogram de stoc. În schimb, cei cu o greutate specifică mai mare au avantaje în ceea ce
privește consistența turnării.

Dependenta proprietăţilor fizice ale cauciucului butadien-stirenic vulcanizat, de densitatea

de reticulare

6
 Bibliografie

1. Gherghisor M. - ’’Carburanti, lubrifianti si materiale auto speciale’’,

Ed. Paralela 45, Pitesti 2003
2. https://www.azom.com/article.aspx?ArticleID=11914
3. https://ro.wikipedia.org/wiki/Vulcanizare