Silivestru Veaceslav 1805 23.04.21.

1.1. Colaborarea dintre profesiile juridice are la bază dialogul constructiv, în interesul asigurării
unui act de justiţie profesionist, transparent, de înaltă calitate, cu respectarea diferitelor roluri pe
care legea le atribuie fiecăruia dintre participanţi. Profesioniştii dreptului sunt conştienţi de faptul că
imaginea justiţiei şi încrederea publică sunt influenţate de modul în care aceştia interacţionează.
Menținerea relațiilor colegiale și de cooperare dintre reprezentanții profesiilro juridice oferă mai
multă încredere în a-și dezvolta viitorul profesional și a consolida eforturile de promovare a
principiilor de drept in societate. Juristul conștientizează că activitatea sa contribuie la un rezultat
social general – justiția, și este obligat în mod firesc să coopereze cu reprezentanții domeniul său în
realizarea rezultatului dat.
1.2. Coolaborarea profesiilor juridice se realizează în baza unor principii de bază a colegialităţii.
Principii etice comune pentru reprezentanții profesiilor juridice: secretul profesional,
integritatea şi demnitatea, competenţă, corectitudine şi respect reciproc. Capitolul V din Codul
Daentologic al avocaților prevede că avocatul este obligat să manifeste un comportament respectuos
în fața instanțelor de judecată, solicitându-le acestora respectul şi tratamentul reciproc în calitate de
avocat. Avocatul care se prezintă în faţă instanțelor de judecată sau care participă la o procedură
judiciară trebuie să respecte regulile de conduită aplicabile în instanța de judecată. Astfel avocatul
va da dovadă de respect și de loialitate față de oficiile judecătorului, dar, în același timp, își va apăra
clientul în mod conștiincios și fără teamă.
La fel judecătorii și procurorii prin întreaga lor activitatea sunt obligați să asigure apărarea și
promovarea supremației legii, să respecte drepturile și libertățile fundamentale ale cetăceților.
Consider că este oportun implementare în R.M, a Ghidului de cooperare a profesiilor
juridice, similar GHIDULUI DE BUNE PRACTICI privind relația sistemului judiciar cu celelalte
profesii juridice publicat în România

1.3. În contextul în care magistraţii, avocaţii, notarii, executorii judecătoreşti au o pregătire de bază
comună şi sunt parteneri în realizarea scopului de justiţie, este firesc ca aceştia să dezvolte relaţii şi
în afara cadrului instituţional. Se întîlnesc frecvente situaţiile în care profesioniştii în domeniul
dreptului pot exercita activităţi didactice în mediul universitar, pot colabora la elaborarea unor acte
normative, a unor lucrări ştiinţifice de specialitate, articole, lucrări literare, respectiv pot participa la
activităţi sportive comune sau pot fi implicaţi în evenimente sociale extraprofesionale. De
exemplu în contextul în care magistraţii, avocaţii, consilierii juridici, notarii, executorii
judecătoreşti, practicienii în insolvenţă au o pregătire iniţială comună şi sunt parteneri în realizarea
actului de justiţie, este firesc ca aceştia să dezvolte relaţii şi în afara cadrului instituţional.
 De exemplu, colaborarea dintre procuror şi avocaţii părţilor sau ai subiecţilor procesuali
principali în cadrul urmăririi penale are la bază înţelegerea rolului fiecăruia în realizarea actului de
justiţie, implicând exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor procesuale cu bună-credinţă.
În contextul activității sale profesionale în coraport cu colegii săi, un judecător nu are voie să
denigreze în public integritatea profesională și morală a colegilor săi. Judecătorii trebuie să se
abțină să facă comentarii publice despre activitatea altor judecători.

2.1. Principalele reglementări daentologice a judecătorului le putem găsi în codul de etică și de

conduită profesională al judecătorului. În activitatea profesională, judecătorul se conduce de Codul
de etică a judecătorului fiind un document care stabilește principiile și normele de comportament
atât în activitatea profesională, cât și în viața privată a judecătorilor. Astfel judecătorul se conduce
după următoarele principii: principiului independenței, judecătorul trebuie să fie independent în
exercitarea funcțiilor sale, conform principiilor de drept garantate de Constituție, de alte legi și
norme naționale, de acte internaționale la care RM este parte. În toate cazurile, judecătorul va
acționa independent, fără orice influențe, îndrumări sau control și nu-și va permite comportament
necuviincios, inadecvat și/sau ilegal, care poate genera conflicte de interese și periclita încrederea în
independenta sa. Principiului imparțialității: judecătorul trebuie sa judece toate cazurile imparțial,
în conformitate cu legea, fără restricții, influențe, presiuni, amenințări sau ingerințe, directe sau
indirecte, indiferent din partea cui sau pentru care motive ar veni ele. Judecătorul își va exercita
funcțiile nepărtinitor și fără prejudecăți, nu va manifesta atitudine preconcepută prin exprimare sau
prin fapte și nu-și va permite cuvinte, fraze, gesturi sau alte acțiuni care ar putea fi interpretate ca
semne de părtinire sau prejudecata. Principiului integrității:judecătorul va respecta cele mai înalte
standarde de integritate și responsabilitate, pentru a asigura încrederea societății în instanțe. Este
conștient de riscurile corupției și nu va admite sau nu va crea aparența unui
comportamentcorupțional în activitatea sa; nu va cere, accepta ori primi cadouri, favoruri
saubeneficii pentru îndeplinirea ori neîndeplinirea atribuțiilor funcționale sau învirtutea funcției
deținute. Principiului corectitudinii:Judecătorul va respecta dreptul tuturor persoanelor de a fi
tratate în mod egal în fața legii și nu va discrimina persoanele indiferent de naționalitate origine
etnică și statut social, sex, rasă, dizabilitate, avere, limbă, vîrstă, religie, viziuni politice, orientarea
sexuală sau în baza altor criterii. Principiului colegialității: Relația judecătorului cu colectivul de
muncă trebuie să se bazeze pe respect şi bună-credinţă, comportamentul exemplar fiind un model de
comunicare şi atitudine reciprocă adecvată.

2.2. Principiile de la Bangalore privind conduita judiciară sunt considerate ca fiind parte a codului
de conduită aplicabilă judecătorului pe plan internațional. Codul reglementează 6 valori:
Independenţa, Imparţialitatea, Integritatea, Eticheta, Egalitatea, Competenţa şi străduinţa (diligenţa).
În ceea ce priveste Integritatea şi Eticheta, ele sunt declarate ca fiind principii indispensabile
exercitării funcţiei judecătoreşti. În codul dat sunt prevăzute libertăţile: judecătorul, ca orice alt
cetăţean, are dreptul la libertatea de exprimare, libertatea convingerilor, libertatea de asociere, de a
forma grupuri, dar îşi va exercita aceste drepturi în aşa fel încât să nu prejudicieze demnitatea
funcţiei judecătoreşti sau imparţialitatea şi independenţa puterii judecătoreşti; judecătorul poate
înfiinţa sau se poate afilia la asociaţii ale judecătorilor sau alte organizaţii care reprezintă interesele
judecătorilor; este reglementat conflictul de interese: judecătorul, în relaţiile sale personale cu alţi
jurişti care au o prezenţă constantă in instanţa în care el lucrează, va evita situaţiile care ar putea
favoriza părtinirea sau ar da naştere, pe bună dreptate, suspiciunilor în acest sens; judecătorul se va
abţine de la a participa la soluţionarea unei cauze în care un membru al familiei sale este parte la
proces sau are legătură cu acesta; judecătorul nu va permite niciunui avocat sau jurist să îi utilizeze
locuinţa pentru a primi clienţi sau alţi membri ai profesiei juridice respective; judecătorul va trebui
să se documenteze asupra intereselor personale şi financiare ale sale şi va face eforturile
corespunzătoare pentru a se informa cu privire la interesele financiare ale membrilor familiei sale;
În comparație cu codul intern, principiile de la bangalore prevăd ca incompatibilitate a
judecătorul se manifestă în interdicția dreptul de practica profesia de avocat atâta timp cât deţine
funcţia jurisdicţională; La fel sunt prevăzute dreptutile ale judecătorului: să scrie, să ţină conferinţe,
să predea şi să ia parte la activităţi legate de lege, organizarea sistemului juridic, înfăptuirea actului
de justiţie, sau altele conexe; să apară la o audiere publică în faţa unei autorităţi care are competenţe
în materia dreptului, a organizării sistemului juridic, a înfăptuirii actului de justiţie, sau a altora
conexe; să fie membru al unui organ oficial sau al unei comisii de stat, al unui comitet sau organ
consultativ, cu condiţia ca, funcţionând în această calitate, aceasta să nu contravină principiilor de
imparţialitate şi neutralitate ale unui judecător; să desfăşoare orice alte activităţi care nu împietează
asupra demnităţii sale de organ judecătoresc şi nici nu îl împiedică să îşi îndeplinească obligaţiile
sale de magistrat;
La fel în cadrul principiilor de la Bangalore, este ridicată la rang de principiu şi aparenţă:
judecătorul va face în aşa fel încât conduita să apară în ochii unui observator neutru ca ireprosabilă;
atitudinea şi conduita unui judecător trebuie să menţină trează încrederea oamenilor în
corectitudinea puterii judecâtoreşti; în tot ceea ce face, inclusiv în viaţa particularaă, judecătorul va
evita orice atitudine necorespunzătoare sau impresia unei atitudini necorespunzătoare.

2.3.
1. În cadrul speței analizate judecătorul a avut uz de prestigiul funcţiei judecătoresti pentru a rezolva
interesele sale personale și interesele personale ale membrilor familiei. În baza unor prejudecăți deja
prestabilite și a unor sentimente de ostilitate, judecotorul a influențat asupra obiectivitatea deciziei
în așa mod încălcând principiul imparțialității.
2. Judecătorul a încălcat principiul imparțialității prevăzut la art.4 al Codului de etică și de conduită
profesională al judecătorului. Judecătorul trebuie sa judece toate cazurile imparțial, în conformitate
cu legea, fără restricții, influențe, presiuni, amenințări sau ingerințe, directe sau indirecte, indiferent
din partea cui sau pentru care motive ar veni ele. Judecătorul trebuie să se abțină de la luarea
deciziilor, atunci cînd interesele sale, ale persoanelor înrudite prin sînge, adopție, afinitate, sau ale
altor persoane care au legături apropiate cu familia sa, ar putea influența corectitudinea deciziilor.
Relațiile de familie şi sociale ale judecătorului nu trebuie să influențeze hotărârile judecătorești pe
care le adoptă în exercitarea atribuțiilor profesionale.