UNIVERSITATEA BUCURESTI

DREPTUL UNIUNII EUROPENE

EXTINDEREA UNIUNII
EUROPENE
IMPACT
POLITIC,ECONOMIC,CULTURAL:
TURCIA
,NORVEGIA,GROENLANDA

1
CUPRINS:
1.POLITICA DE EXTINDERE
POLITICA DE EXTINDERE
DE LA 6 LA 27 STATE…PANA IN ACEST MOMENT
CRITERII DE ADERARE
MANDATUL SI CADRUL DE NEGOCIERE
EXAMINARE SI MONITORIZARE
INCHEIEREA NEGOCIERILOR SI TRATATUL DE ADERARE
TARI AFLATE PE DRUMUL ADERARII LA UE
PROCESUL DE STABILIZARE SI ASOCIERE(PSA)
ASISTENTA FINANCIARA
INSTRUMENTUL DE ASISTENTA PENTRU PREADERARE(IPA)

2.TURCIA
RELATIILE TURCIEI CU UE
CONSIDERATII ALE POSIBILEI ADERARI
IMPACT POLITIC
IMPACT ECONOMIC
IMPACT CULTURAL
CE CRED EUROPENII DESPRE TURCIA

3.NORVEGIA
SCURT ISTORIC AL RELATIILOR NORVEGIA-UE
IMPACT POLITIC
IMPACT ECONOMIC
IMPACT CULTURAL

4.GROENLANDA
SCURT ISTORIC AL RELATIILOR GROENLANDA-UE
IMPACT POLITIC

2
IMPACT ECONOMIC
IMPACT CULTURAL

1.Politica de extindere

Timp de jumătate de secol, Uniunea Europeană a urmărit să realizeze o integrare

din ce în ce mai aprofundată, în timp ce a continuat să primească noi membri. De
cele mai multe ori, cele două procese s-au desfăşurat în paralel.. Uniunea
Europeană de astăzi, cu 27 de state membre şi o populaţie de aproximativ 500
de milioane de locuitori, este mai sigură, mai prosperă, mai puternică şi exercită
o mai mare influenţă decât Comunitatea Economică Europeană de acum 50 de
ani, cu 6 state membre şi o populaţie de mai puţin de 200 de milioane de
locuitori.

2.De la 6 la 27 de state membre…până în acest moment

În 1951, şase ţări – Belgia, Germania, Franţa, Italia, Luxemburg şi Ţările de Jos –
au întemeiat Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului şi, ulterior, în 1957,
Comunitatea Economică Europeană şi Comunitatea Europeană a Energiei
Atomice.

Au urmat cinci valuri de extindere succesive:

• 1973 – Danemarca, Irlanda şi Regatul Unit

• 1981- Grecia
• 1986- Spania şi Portugalia
• 1995 – Austria, Finlanda şi Suedia
• 2004 - Republica Cehă, Estonia, Cipru, Letonia, Lituania, Ungaria, Malta,
Polonia, Slovenia şi Slovacia. A fost o extindere istorică, o reunificare a
Europei după zeci de ani de separare.
• La 1 ianuarie 2007, aderarea României şi Bulgariei la UE a încheiat acest
proces istoric.

3.Criterii de aderare

Uniunea este întemeiată pe principiile libertăţii, democraţiei, respectării

drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi a statului de
drept. Orice stat european care respectă aceste principii poate solicita să devină
stat membru al Uniunii. Condiţiile sunt prevăzute în Tratatul privind Uniunea
Europeană (Articolul 6, Articolul 49).

Articolul 6
1. Uniunea se întemeiază pe principiile libertăţii, democraţiei, respectării drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale, şi statului de drept, principii care sunt comune
statelor membre.
2. Uniunea respectă drepturile fundamentale, astfel cum sunt garantate de Convenţia
europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, semnată la
Roma la 4 noiembrie 1950, şi astfel cum rezultă acestea din tradiţiile constituţionale
3
 comune ale statelor membre, ca principii generale ale dreptului comunitar.
3. Uniunea respectă identitatea naţională a statelor sale membre.
4. Uniunea îşi asigură mijloacele necesare pentru atingerea obiectivelor sale şi pentru
realizarea politicilor sale.
Articolul 49
Orice stat european care respectă principiile enunţate la articolul 6 alineatul (1) poate
solicita să devină membru al Uniunii. Acesta adresează cererea sa Consiliului, care
hotărăşte în unanimitate, după consultarea Comisiei şi după primirea avizului conform al
Parlamentului European, care se pronunţă cu majoritatea absolută a membrilor care îl
compun.
Condiţiile de admitere şi adaptările tratatelor pe care se întemeiază Uniunea, care
implică astfel de admitere, va fi obiectul unui acord între statele membre şi statul
solicitant. Acest acord se supune ratificării de către toate statele contractante, în
conformitate cu normele lor constituţionale.

Cererea depusă de o ţară care doreşte să adere la UE este transmisă Consiliului.

Comisia Europeană contribuie cu o opinie oficială privind ţara solicitantă, iar
Consiliul decide dacă acceptă sau nu candidatura. Odată ce Consiliul decide în
unanimitate asupra unui mandat de negociere, negocierile între ţara candidată şi
toate statele membre pot fi oficial deschise. Acest lucru nu se întâmplă, însă, în
mod automat. Ţara solicitantă trebuie să îndeplinească o serie de criterii înainte
ca negocierile să demareze.

Aşa-numitele „ criterii de la Copenhaga ”, stabilite în decembrie 1993 de

Consiliul European de la Copenhaga, impun unui stat candidat să aibă:

• instituţii stabile care să garanteze democraţia, statul de drept,

drepturile omului, respectarea şi protecţia minorităţilor;

• o economie de piaţă funcţională, precum şi capacitatea de a face faţă

presiunii concurenţiale şi forţelor pieţei din cadrul Uniunii;

• capacitatea de a-şi asuma obligaţiile de stat membru şi, în special,

adeziunea la obiectivele uniunii politice, economice şi monetare.

4.Mandatul şi cadrul de negociere

Odată ce Consiliul decide în unanimitate adoptarea unui mandat de

negociere, negocierile de aderare între ţara candidată şi toate statele membre
pot fi deschise.

Negocierile între statele membre ale UE şi ţările candidate se desfăşoară la nivel

de miniştri şi ambasadori. Aceştia se concentrează asupra condiţiilor şi
calendarului de adoptare şi aplicare a tuturor reglementărilor comunitare deja în
vigoare. Aceste reglementări (cunoscute şi sub denumirea de „acquis”, termen
francez care înseamnă „ceea ce a fost stabilit”) nu pot face obiectul vreunei
negocieri

În cadrul negocierilor de aderare, legislaţia UE este împărţită în 35 de capitole

tematice.

4
5.Examinare şi monitorizare

Înainte să aibă loc o negociere, Comisia efectuează o analiză amănunţită a

fiecărui capitol, cu fiecare ţară candidată în parte - cunoscută şi sub denumirea
de „screening”cu scopul de a determina gradul de pregătire al statelor
respective.

Comisia raportează Consiliului rezultatul analizării fiecărui capitol si recomandă

fie deschiderea negocierilor pentru capitolul respectiv, fie, mai întâi, îndeplinirea
anumitor condiţii , cunoscute sub denumirea de „criterii de referinţă

Ca bază pentru lansarea efectivă a procesului tehnic de negociere, Comisia

stabileşte un "raport de screening" pentru fiecare capitol şi pentru fiecare
ţară.

6.Încheierea negocierilor şi tratatul de aderare

Negocierile pentru fiecare capitol sunt încheiate – provizoriu – doar atunci când
toate statele membre sunt mulţumite de progresele înregistrate de ţara
candidată respectivă.

Încheierea definitivă a negocierilor are loc numai la sfârşitul procesului.

Capitolele din "acquis" sunt atât de interdependente încât negocierile se
desfăşoară în baza principiului că „nu s-a convenit nimic atâta vreme cât nu s-a
convenit totul”.

În momentul în care s-au încheiat negocierile la toate capitolele, spre satisfacţia

ambelor părţi, termenii şi condiţiile detaliate sunt incluse într-un proiect de
tratat de aderare

Odată ce tratatul de aderare este semnat, ţara candidată devine „stat în curs
de aderare” şi are dreptul la privilegii provizorii, până în momentul în care aderă
la UE şi devine stat membru. În acest moment, ţara respectivă poate obţine
„statutul de observator activ” pe lângă organele şi agenţiile UE, în cadrul cărora
este îndreptăţită să-şi exprime punctul de vedere, dar nu să voteze. Odată cu
finalizarea procesului de ratificare, tratatul intră în vigoare la data stabilită, iar
statul în curs de aderare devine stat membru.

7.Ţări aflate pe drumul aderării la UE

Croaţia, Islanda, Muntenegru, Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei şi Turcia

sunt ţări candidate. Negocierile de aderare cu Muntenegru şi cu Fosta
Republică Iugoslavă a Macedoniei nu au demarat încă.

Celelalte ţări din Balcanii de Vest – Albania, Bosnia şi Herţegovina, Serbia şi

Kosovo, conform Rezoluţiei nr. 1244 a Consiliului de Securitate al Naţiunilor Unite
5
– au primit promisiuni cu privire la perspectiva de a deveni state membre ale UE,
de îndată ce vor fi pregătite. Acestea sunt cunoscute sub denumirea de
potenţiali candidaţi.

•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
• TARI CANDIDATE/POTENTIALI CANDIDATI

8.Procesul de stabilizare şi asociere (PSA)

6
este un proces stabilit de UE cu toate ţările din Balcanii de Vest care are drept
obiectiv apropierea progresivă a acestora de UE. Datorită acestui proces, aceste
ţări se bucură deja de acces liber la piaţa unică a UE pentru aproape toate
exporturile lor, precum şi de sprijin financiar din partea UE pentru eforturile
depuse în direcţia realizării reformelor. Piesa centrală a procesului constă în
încheierea unui acord de stabilizare şi asociere care reprezintă o relaţie
contractuală între UE şi fiecare ţară din Balcanii de Vest şi care stabileşte drepturi
şi obligaţii reciproce. Acordurile de stabilizare şi asociere vor permite economiilor
din această regiune să înceapă să se integreze în UE.

9.Asistenţă financiară

Uniunea Europeană oferă sprijin financiar de preaderare ţărilor candidate şi

potenţialilor candidați Asistenţa financiară îşi propune să ajute aceste ţări să
realizeze reformele politice, economice şi instituţionale necesare pentru alinierea
la normele europene

Înainte de a adera la UE, o ţară trebuie să dispună de o economie de piaţă

funcţională ţi să aibă capacitatea de a face faţă presiunii concurenţiale ţi forţelor
de pe piaţa internă a Uniunii Europene; prin urmare, se oferă asistenţă pentru
sprijinirea reformelor economice, care facilitează creşterea economică şi
ocuparea forţei de muncă.

10.Instrumentul de asistenţă pentru preaderare (IPA)

Începând cu anul 2007, finanţarea europeană de preaderare este dirijată printr-

un instrument unic menit să ofere sprijin atât candidaţilor, cât şi potenţialilor
candidaţi

Pentru a răspunde cât mai eficient obiectivelor fiecărei ţări, IPA cuprinde cinci
componente:

1. Asistenţă pentru tranziţie şi consolidarea instituţiilor

2. Cooperare transfrontalieră (cu statele membre şi alte ţări eligibile pentru
IPA)
3. Dezvoltare regională (transport, mediu şi creştere economică)
4. Dezvoltarea resurselor umane (consolidarea capitalului uman şi
combaterea excluderii)
5. Dezvoltare rurală

Bibliografie:

http://ec.europa.eu/enlargement/the-policy/index_ro.htm

7
 Turcia
este o țară întinsă pe două continente. 97% din suprafața țării se află în Asia
(Anatolia) și 3% Europa (peninsula Balcanică).

Așezarea Turciei la intersecția Europei cu Asia o face o țară de o importanță

geostrategică importantă. Etnic turcii formează majoritatea populației cu o
minoritate importantă de Kurzi. Religia predominantă in Turcia este Islamul, și
limba oficială a țării este turca.

Turcia este o republică democrată, seculară, unitară, constituțională, cu o

moștenire cultural și istorică veche. Turcia a devenit tot mai mult integrată prin
apartenența vestică în organizații ca Consiliul Europei, NATO, OECD, OSCE și
economiile majore G-20. Turcia a început negocierile complete cu UE în 2005, a
fost un membru asociat al Comunității Economice Europeene încă din anul 1963
și au atins acordul uniunii vamale în 1995.

1.Relaţiile Turciei cu UE
Aceste relatii au început, pe baza unei asociaţii stabilite prin Acordului de la
Ankara, care a fost semnat cu Comunitatea Economică Europeană la 12
septembrie 1963. Acest acord prevede un proces gradual pentru integrarea
Turciei la UE. Ca un prim pas comertul şi Uniunea Vamală au fost liberalizate la
data de 31 decembrie 1995.
Nivelul de integrare economică între cele două părţi a atins un nivel avansat şi, în
consecinţă, Turcia şi-a dedicat eforturile pentru membru cu drepturi depline ca
urmatorul pas prevăzut în Acordului de la Ankara.
Summit-ul de la Helsinki 1999: Documentul parteneriat pentru aderare
şi Planul Naţional
O nouă perioadă a început în relaţiile dintre Turcia şi UE, după ce Turciei i-a fost
dat "statutul de candidat", în timpul Summit-ul de la Helsinki în perioada 10-11
decembrie 1999.
Summit-ul de la Copenhaga din 2002
La Summit-ul de la Copenhaga, pe baza raportului şi recomandarea Comisiei, s-a
decis să înceapă negocierile de aderare cu Turcia, fără întârziere, în decembrie
2004, cu condiţia ca Turcia sa îndeplinesca criteriile politice de la Copenhaga.
Procesului de reformă politică în perioada 1999-2004
. Paşi importanţi au fost facuti în domeniul

drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale

libertatea de gândire şi de exprimare
fundaţii religioase nemusulmane şi a drepturilor lor de a obţine şi dreptul de
proprietate
de radiodifuziune şi de educaţie în limbi şi dialecte, care sunt utilizate în mod
tradiţional în viaţa de zi cu zi de cetăţeni turci.

8
sistemul legal din Turcia a fost consolidat, statutul tratatelor internaţionale a fost
consolidat în cadrul ierarhiei sistemului juridic, măsurile necesare au fost făcute
în prevenirea torturii şi a relelor tratamente în cadrul "politicii zero-toleranţă,etc.
În plus, cu revizuirea articolului 90 din Constituţie, superioritatea de acorduri
internaţionale legate de drepturile şi libertăţile fundamentale în legislaţia
naţională a fost stabilită. Prevederile referitoare la pedeapsa capitală, de
asemenea, au fost eliminate din Constituţie şi legi.
Summit-ul de la Bruxelles Decembrie 2004
La 29 iulie 2005, Protocolul adiţional de extindere a Acordului de la Ankara la 16
state membre UE a fost încheiat prin schimb de scrisori între Turcia, Comisia şi
Consiliul.. În declaraţia sa Turcia a declarat că prin semnarea protocolul adiţional
nu recunoaste "Republica Cipru" prin niciun mijloc.

Evoluţiile înregistrate între 2006-2008

La 29 noiembrie 2006, Comisia a anunţat recomandarea sa în ceea ce priveşte
negocierile de aderare cu Turcia. În această recomandare, sa afirmat că Turcia
nu a pus în aplicare pe deplin protocolul adiţional la Acordul de la Ankara, iar
Comisia a recomandat ca Conferinţa Interguvernamentala de aderare cu Turcia
nu ar trebui să deschidă negocierile privind capitolele legate de restricţiile Turciei
în ceea ce priveşte Republica Cipru, până ce Comisia confirmă că Turcia şi-a
îndeplinit angajamentele sale.

Evoluţii din 2009

In Concluziile asupra Turciei din anul 2010 ale Comisiei Europene,Turcia

continuă să îndeplinească în mod suficient criteriile politice. deschiderea
democratică, care vizează în special abordarea problemei kurde, nu a îndeplinit
încă aşteptările.

În ceea ce priveşte reforma administraţiei publice, unele progrese au fost

realizate cu adoptarea de amendamentele constituţionale, în special în vederea
stabilirii unui Ombudsman.În ceea ce priveşte libertatea religiei,membrii religiilor
minoritare continuă să fie supusi unor ameninţări de catre extremişti. Un cadru
legal, în conformitate cu CEDO nu a fost încă stabilit, astfel încât toate non-
comunităţile religioase nemusulmane şi comunitatea Alevi sa poată funcţiona
fără restricţii nejustificate.

Cu privire la aspectele regionale şi obligaţiile internaţionale, nu a eliminat toate

obstacolele din calea liberei circulaţii a mărfurilor, inclusiv restricţiile privind
legăturile directe de transport cu Cipru. Nu există nici un progres pe calea
normalizării relaţiilor bilaterale cu Republica Cipru.

Totodata,in ceea ce priveste garantarea drepturilor femeilor si copiilor,acestea

raman incercari in continuu progres pentru Turcia. Crimele pentru
onoare,casatoriile fortate si timpurii precum si violenta domestica ramas
probleme serioase.

9
2. Consideratii ale posibilei aderari la UE a Turciei

La prima vedere, implicaţiile aderării Turciei la Uniunea Europeană par similare

celor unei explozii de genul „big bang”. Ca populatie, Turcia este aproximativ de
mărimea a zece state membre recent aderate, dar abia de mărimea Poloniei,
dacă judecăm în termeni economici. Acesti termeni schimbă şi reconsideră
multiplele implicaţii pe care le poate avea.

Trebuie de asemnea de luat în considerare, şi nu superficial, potenţialul impact

geopolitic şi în politica externă, date fiind nu numai localizarea geografică, cât şi
populaţia majoritar musulmană. Unii analişti sunt de părere că acestea reprezintă
avantaje în sprijinul aderării Turciei, în schimb alţii nu o acceptă ca şi membru, în
ciuda dobândirii statutului de candidat în 1999 şi deschiderii negocierilor încă din
20051. Motivul invocat ar fi că Turcia este prea mare şi prea saracă pentru a
adera la UE, are graniţe periculoase şi dacă privim mai cu atenţie, nu este chiar
europeană nici în termeni culturali, geografici sau chiar istorici, creând probleme
procesului de integrare europeană.

3. Turcia în Uniunea Europeană – impact politic

Impactul aderarii Turciei asupra dinamicii institutiilor Europene este întărit

si de poziţia strategică a Turciei, aflată la intersecţia unui număr de state şi
regiuni importante, dar potenţial instabile (Iran, Irak, Siria, Armenia, Georgia,
Azerbaidjan). Unii analişti au sugerat ca Turcia să constituie un „buffer zone” în
afara UE , dar numai că Turcia nu este dispusă să accepte un astfel de rol, dar
probabil, nici nu va dori să coopereze sau să devină un partener stabil dacă este
lasată în afara Europei.

Faptul că Turcia va deveni cel mai mare stat al UE în termeni demografici

după aderare este unul dintre cele mai mari efecte ale aderării acesteia la UE.
Localizarea geografică a Turciei şi populaţia majoritar musulmană pot avea în
aceste condiţii implicaţii multiple pentru Europa.

Instituţional, Turcia va avea un mare impact asupra Consiliului şi

Parlamentului European, dar nu şi asupra Comisiei Europene. Asumând un sistem
de votare al dublei majorităţi ce va opera în Consiliu, într-o UE cu 28 de membri,
atât Turcia cât şi Germania vor avea 14,5% din voturi fiecare. Ele vor deveni

1
“Turkey-EU Relations in the perspective of the December European Council” speech by
Fabrizio

Barbaso, Director General DG Enlargement, European Commission to the 3rd Middle East
Technical

University Conference on International Relations, Ankara. 25/5/04

10
actori puternici şi vor fi în măsură să blocheze propuneri în cooperare cu o a treia
ţară. Aşadar, Turcia poate deveni un important actor în sfera politică şi se va
adăuga setului complex de alianţe prin blocarea combinaţiilor posibile. Totuşi, se
poate aprecia că într-o UE cu 28 membri, în ciuda mărimii ei, nu va putea
manifesta o puternică dominaţie asupra statelor mari.

În ceea ce priveşte numărul locurilor din Parlamentul European, dacă

acestea sunt realocate proporţional luând în considerare şi Turcia, atunci Turcia
şi Gemania vor avea fiecare 82 locuri, adică 11.2 % din numărul total de locuri.

Nu în ultimul rând, Turcia va avea un impact major în redefinirea graniţelor

UE şi implicit, în formularea intereselor de politică externă. Prin aderarea Turciei,
UE va avea deschidere la Orientul Mijlociu, Caucaz. Acest lucru înseamnă
împingerea graniţelor către sud-est şi sporirea interesului pentru gestionarea
relaţiilor cu aceste regiuni. În acest sens, Turcia capată o şi mai mare importanţă
în dezvoltarea politicii externe a UE, dar nu pe atât de mult pe cât tind unii să
creadă.

Aderarea Turciei va avea impact şi asupra relaţiilor UE –Rusia. Deşi Turcia

este deja membră NATO, Rusia nu va vedea cu ochi buni eventuala extindere a
UE de-a lungul coastelor de sud ale Mării Negre. Cu atât mai mult cu cât relaţiile
Turcia- Rusia nu au fost deloc facile de-a lungul timpului. Dar acum Turcia
importă majoritatea necesarului intern de petrol din Rusia, în detrimentul Arabiei
Saudite şi în ciuda rigorilor politicii externe privind acest schimb.

Aderarea Turciei nu va însemna numai modificarea graniţelor UE, ci şi a

relaţiilor Turciei cu vecinii şi cu ţări terţe în ceea ce priveşte regimul vizelor. Şi
aici din nou politica de graniţă a UE va fi testată - dacă ea este capabilă să creeze
şi să gestioneze bune relaţii în regiune şi mai puţin noi divizări şi bariere. În
acelaşi timp, multe state din UE sunt preocupate de posibilitatea ca Turcia sa
devină parte a spațiului Schengen, întrucât graniţele estice ale Turciei sunt destul
de dificil de protejat dată fiind regiunea preponderent muntoasă. Turcia este o
ţară de tranzit pentru multe dintre problemele cu care se confruntă UE
momentan, gen trafic de persoane, droguri, migraţie ilegală, precum şi aspecte
legate de crima organizată. În acelaşi timp, din momentul în care Turcia va fi
acceptată, UE va avea mai multă influenţă asupra chestiunilor juridice şi
administrative gen imigraţie ilegală. Iar această zonă se arată dificilă pentru
negocieri.

Conform cotidianelor de specialitate,incercările de a construi o societate

multiculturală în Germania „au eşuat total", a declarat cancelarul Agela Merkel.
Ea a spus că imigranţii trebuie să facă mai multe eforturi pentru a se integra. Cei
2,5 milioane de locuitori de origine turcă ai Germaniei formează cea mai mare
minoritate naţională. Sentimentele antiimigraţie sunt în creştere în Germania, un
studiu recent aratând că peste 30% din populaţie crede că ţara e „invadată de
străini".Într-o întâlnire recentă, cancelarul german şi premierul turc, Recep Tayyip
Erdogan, au promis să facă eforturi pentru a îmbunătăţi gradul de integrare a
comunităţii minoritare turce. În august, Thilo Sarrazin, un oficial al băncii centrale

11
a Germaniei, a acuzat musulmanii din Germania de faptul că sunt dependenţi de
ajutoarele sociale şi comit infracţiuni.

Totodata, ministrul de externe Ahmet Davutoğlu explica faptul ca in ultimii şapte

ani, politica Turciei a fost aceea de a asigura “zero probleme” în această
vecinătate. Abordarea noastră urmăreşte încheierea disputelor şi creşterea
stabilităţii în regiune prin căutarea de mecanisme şi de canale inovatoare pentru
rezolvarea conflictelor, prin încurajarea schimbărilor pozitive şi prin construirea
de punţi culturale, ale dialogului şi înţelegerii reciproce. Scopul nostru este de a
realiza maximul de integrare şi cooperarea deplină cu toţi vecinii, pe baza a
patru principii: securitate comună, dialog politic la nivel înalt, interdependenţă
economică şi coexistenţă culturală.

Turcia nu îşi permite luxul de a aştepta criza pentru a o aborda. Acesta e motivul
pentru care am adoptat o diplomaţie proactivă de pace în Balcani, în Orientul
Mijlociu şi în Caucaz. Am acţionat pentru obţinerea păcii în Liban şi am realizat un
program de susţinere a integrităţii teritoriale şi a reconcilierii politice în Irak. Am
acţionat pentru a ajunge la o rezolvare a conflictului în războiul ruso-georgian,
am propus înfiinţarea unei Platforme de Cooperare şi Stabilitate în Caucaz, care
să includă toate ţările din regiune, şi am acordat tot suportul pentru urgentarea
procesului Minsk, dintre Azerbaidjan şi Armenia.

În Orientul Mijlociu, Turcia şi-a mobilizat toate eforturile pentru a obţine scopul
comun al unei păci cuprinzătoare şi durabile. Convorbirile indirecte de pace între
Siria şi Israel au fost ţinute sub auspiciile Turciei după o perioadă de opt ani.

Vicepreşedintele Comisiei Europene Günter Verheugen: "Noi avem mai multă

nevoie de Turcia decât are ea nevoie de noi",

Ea este de o importanţă strategică primordială. Vorbesc despre securitatea în

întreaga regiune. Nu se poate imagina ce s-ar întâmpla dacă Turcia ar lua calea
altui drum decât cel al unei ancorări solide în comunitatea statelor occidentale.
Ar fi un mare risc pentru noi, care mai bine nu s-ar întâmpla", a considerat
Verheugen.

Aderarea Turciei la UE "ar fi un avantaj enorm pentru noi, ne-ar ajuta să

soluţionăm fără conflicte relaţiile între democraţiile occidentale şi lumea
musulmană a secolului XXI", a mai estimat el. Asupra ideii unui parteneriat
privilegiat mai degrabă decât o aderare deplină, recomandată de Germania şi
Franţa, Verheugen a respins totul la fel ca Ankara.

"Turcii au deja un parteneriat privilegiat. Ei sunt fixaţi mai puternic în UE decât

toate celelalte ţări. Ei au deja uniunea vamală. Nu văd ce am mai putea da
Turciei faţă de ceea ce are deja", a spus el.

Ankara nu va fi singura parte care pierde, vor fi şi costuri „pe termen mai lung” şi
pentru UE, evaluează ICG. Uniunea ar putea avea parte de „un acces mai dificil la
una dintre pieţele cele mai mari şi cu cea mai rapidă creştere din regiune, de noi

12
tensiuni în privinţa Ciprului şi de pierderea pârghiilor pe care le oferă un
parteneriat real cu Turcia în stabilizarea Orientului Mijlociu, în întărirea securităţii
energetice şi în apropierea lumii musulmane”.

Turcia este o candidată oficială la aderarea la UE încă din 1999 şi a început

negocierile în acest scop în 2005. Dar până acum au fost deschise doar zece
capitole din cele 35 ale pachetului de aderare, cu doar un singur capitol închis cu
succes.

Turcia, odata ajunsă membră UE, va vrea probabil să joace rolul unui actor activ
în politica externă a UE. Dată fiind armata sa numeroasă, Turcia ar putea avea o
poziţie puternică la contribuirea dezvoltării forţelor de menţinere a păcii în
contextul politicii de securitate europeană.

4. Aderarea Turciei la Uniunea euporeană- impact

economic
Negociatorul sef cu UE,Egemen BAgis preciezeaza ca,in 2010 pe plan economic,
Europa se confruntă cu o criză financiară puternică pe când Turcia anticipează „o
creştere economică de 5,8% şi ar putea ajunge economia cu cea mai mare
creştere din lume după China şi India până în 2017”. În plus această piaţă în
continuă dezvoltare aduce un număr impresionant de consumatori, ceea ce ar
putea duce la extinderea pieţei europene, cât şi la creşterea competitivităţii UE în
economia globală.

Mai mult decît atât, pentru o persepctivă de ansamblu asupra situației economice
actuale a Turciei, menționez că aceasta face parte din G-20 (ce reprezintă grupul
primelor 20 de economii ale lumii, OECD, uniunea Vamală a UE, Organizația
Mondială a Comerțului, ECO și BSEC.

Dacă ea va adera la UE în 2015, (ceea ce înseamnă că probabil la acel

moment va avea o populaţie de peste 80 milioane locuitori), cu puţin mai mare
decât populaţia Germaniei. În această dinamică demografică există
probabilitatea ca până în 2025, Turcia să devină statul european cu cea mai
mare populaţie.

13
5. Impactul cultural al aderarii

Multe dintre îngrijorările privind adrerarea Turciei se reflectă asupra

identităţii europene şi asupra întrebării până unde se întinde Europa, sau cel
puţin Uniunea Europeană.

Este dificil de a înţelege de ce Turcia, ca posibil al 28-lea membru al UE în

viitor, să devină factorul critic ce va determina evoluţia identităţii europene sau
dimpotrivă, îi va împiedica evoluţia.

O parte din partizanii aderării sunt de părere că accceptarea unui stat

multisecular, cu o populaţie majoritar musulmană, va contribui la dezvoltarea şi
acceptarea multiculturalismului în cadrul general dezvoltat de UE.. Mai mult
decât atât, acceptarea Turciei ca membru va fi vazută de către mulţi ca un
semnal că UE nu este şi nici nu vrea să devină un „club creştin” exclusivist. Într-
un moment istoric când „războiul asupra terorii” a creat o tensiune globală şi o
creştere a dezbaterilor pe teme religioase, relaţiile Turciei cu UE capătă o şi mai
mare semnificaţie geopolitică, iar o respingere a ei ar însemna un semnal negativ
puternic şi de neignorat de lumea musulmană. Dar, UE ar trebui să nu facă pasul
spre acceptare prin recurs la religie. Turcia nu ar trebui sa fie respinsă sau
acceptată din cauza populaţiei prponderent musulmane, ci respectând criteriile
pe care le-a respectat fiecare membru – criteriile Copenhaga.

Negociator-şef cu Uniunea Europeană, Egemen Bagiş a ilustrat ideea istoriei

comune şi a unui viitor comun al Europei şi al Turciei cu exemplul Istanbulului,
simbol al coexistenţei dintre evrei, musulmani şi creştini. Şi astăzi societatea
turcă este un mozaic etnic şi religios compus din kurzi, aleviţi, arabi, greci, romi,
creştini, musulmani iar integrarea în UE ar întări natura multiculturală a Uniunii şi
motto-ul „Unitate în diversitate”.

În problemele de securitate pe care Uniunea Europeană le are, ca de exemplu

terorismul, Bagiş consideră că „Europa nu poate face faţă fără Turcia şi nici
Turcia nu poate combate singură aceste ameninţări neconvenţionale”.

Bagiş a insistat şi asupra rolului de mediator pe care Turcia îl poate juca graţie
bunelor sale relaţii în dispute precum cea dintre Israel şi Liban, Siria şi Israel, sau
chiar dintre Iran şi SUA. Deja a facilitat dialogul între multe ţări printre care
Afganistanul şi Pakistanul, Rusia şi Georgia, sau Bosnia-Herţegovina şi Serbia.

Egemen Bagis, a avertizat în legătură cu riscul radicalizării islamiste: "excluzând

Turcia, ţările din UE îşi asumă riscul construirii unui zid de discriminare cu lumea
islamică".

6.CE CRED EUROPENII DESPRE TURCIA

14
Lipsa unei conduceri politice pozitive, lasă câmp deschis larg pentru oponenţii
aderării Turciei. O mare parte din mass-media europeană, consolideaza astfel
prejudecăţile publice. "La televiziune, Turcia înseamnă minarete şi podul
Bosfor”spune editorul pentru afaceri europene al Reuters,Paul Taylor"În ziare, un"
stat laic cu o populatie predominant musulmană "devine modificat până la" o
ţară musulmană "

Pentru mulţi politicieni, jurnalişti, beneficiile aderarii turce sunt evidente..

Acestea variază de la adoptarea unei Turcii noi si care prezinta o crestere rapida
pana la puterea castigata de Uniune care va include o democratie musulmana
care functioneaza corect. Dar de ce aceste argumente nu au niciun fel de impact
asupra opiniei publice din întreaga UE?
Unul dintre motive ar putea fi faptul că argumentele pro şi contra extinderii sunt
de natură diferită. Pentru majoritatea oamenilor, temerile legate de extindere
sunt imediate şi personale: pierderea de locuri de muncă, ameninţarea
terorismului, slăbirea culturii naţionale. Beneficiile, între timp, sunt strategice, pe
termen lung şi destul de abstracte: creştere economica viitoare, o mai
puternicăpolitica externa a UE si in privinta securitatatii energetice. Ca rezultat,
sustinatorii aderarii şi adversarii ei nu-si asculta reciproc argumentele. Ţările care
se confruntă cu probleme similare, nu ajung neapărat la aceleaşi concluzii cu
privire la Turcia: polonezi, cehi şi germani susţin că Turcia nu are un loc într-o
Uniune Europeană pecare ei o vad ca un club creştin.

Mulţi francezi isi faci griji că rolul central în UE al ţării lor a fost slăbit de
extinderile succesive. Pentrulei, Turcia este un pas prea departe. Turcia ar putea
fi cel mai mare ţară din Europa, cu 80-90 milioane de oameni. Un alt ingredient
specific al dezbaterii franceze despre Turcia este minoritatea armeana de
400.000 de locuitori.

În timp ce o mare parte din Turcia devine mai deschisa, moderna şi diversa, multi
emigranti turci
rămân tradiţionalisti. Unele familii turce din Germania încearcă să limiteze
educaţia fiicelor lor, existand din 1996 45 crime de onoare pe teritoriul german .
Mai mult de 90 la suta dintre germani cred acum ca islamul este ostil şi agresiv
cu femeile, conform unui sondaj citat de Iniţiativa pentru Stabilitate Europeană
(ESI).
În sondaje la nivel european privind aderarea Turciei, Austria constant apare ca
ţara cea mai sceptica.
Un sondaj de internet realizat la sfârşitul anului 2006 a aflat că cultura, mai
degrabă decât religia a fost principalul motiv pentru care austriecii nu vor Turcia
în UE.De asemenea, sondajul a arătat că austriecii au fost deosebit de preocupaţi
de problema Ciprului şi despre terrorism.Perceptiile si prejudecatile asupra PKK o
dată formate, sunt utile pentru navigarea unei lumi extrem de complexe.
Oamenii nu vor renunta la ele cu uşurinţă, cu excepţia cazului în care au un
motiv bun pentru a face acest lucru. îmbunătăţirile enorme din 2001 ale Turciei
nu sunt observate de majoritatea europenilor.
"În multe feluri, imaginea de azi a Turciei din Occident este în aceeaşi formă ca şi
cum nu ar fi trăit Atatürk ". În plus, unele din lucrurile pe care ar surprinde pozitiv
Vestul, cum ar fi o retragere unilaterală a trupelor turceşti din Cipru sau
15
deschiderea graniţei cu Armenia, ar putea fi exploziv din punct de vedere politic
în Turcia. Riscul este ca un astfel de pas ar atrage unii europeni, dar ar pierde
turcii.

Prin extinderea spre est, UE a adăugat zeci de milioane de lucrători platiti ieftin a
pieţei sale unice, intr-un un moment în care multe economii ale UE au fost deja
sub presiune din cauza globalizării, îmbătrânirea populaţiei şi schimbările
tehnologice. În 2004, mai mult de 60 la sută din vest-europeni credeau că
extinderea le va ameninţa slujbele. Nu e de mirare că opoziţia faţă de extindere
este corelată cu performanţa economică a unei ţări si cu rata şomajului. O altă
tendinţă încurajatoare care se desprinde din sondajele de opinie este că
atitudinea in faţa aderării Turciei este condiţionata de ceea ce se întâmplă în UE
şi Turcia. La sfârşitul anului 2005, Eurobarometru a întrebat cetăţenii UE cu
privire la perspectivele de aderarea ale Turciei, şi a constatat că 31 la sută au
fost în favoarea aderării şi 55 la sută au fost împotriva. Doua luni mai târziu,
acesta a solicitat dacă oamenii ar sprijini aderarea "o dată ce Turcia respectă
toate condiţiile stabilite de UE"? Acest lucru a impartit mai egal europenii, cu 39
la suta în favoare şi 48 la sută impotriva. Sondajul Harris FT din 2007, arată o
schimbare similară în răspunsuri odată ce întrebarea este formulata în acest fel.
Aceste rezultate sugerează că în cazul în care Turcia continuă cu modernizarea,
mulţi europeni vor fi dispuşi să regândească poziţia lor faţă de aderarea Turciei.

Bibliografie:

http://www.cer.org.uk/pdf/briefing_kb_turkey_24aug07.pdf
http://www.adevarul.ro/international/Turcia-tinuta_la_Inalta_Poarta_a_UE_0_355164813.html
http://www.adevarulhttp://www.adevarul.ro/actualitate/eveniment/Ministrul-Davutoglu-Turcia-Ahmet-
explica_0_143385696.html.ro/international/foreign_policy/Turcia-cheia-viitorul-Europei_0_289171651.html
http://www.adevarul.ro/international/europa/UE-Turcia-invers-nevoie-decat_0_136786385.html

http://www.adevarul.ro/international/europa/UE-Franta-Turcia-aderarea-cauta_0_130787009.html
http://www.adevarul.ro/international/europa/An-decisiv-Turcia-UE_0_23998845.html
http://www.adevarul.ro/actualitate/eveniment/UE-Turcia-departeaza_0_142785798.html
http://www.europa-eu-un.org/articles/en/article_5088_en.htm
http://news.bbc.co.uk/2/hi/europe/country_profiles/1022222.stm
http://www.euractiv.com/en/enlargement/eu-turkey-relations-linksdossier-188294
http://www.mfa.gov.tr/relations-between-turkey-and-the-european-union.en.mfa
http://ec.europa.eu/enlargement/pdf/key_documents/2010/package/conclusions_turkey_en.pdf
http://ec.europa.eu/enlargement/how-does-it-work/index_ro.htm

NORVEGIA

1.Scurt istoric al relaţiilor Norvegia- UE

Norvegia, deşi nu este actualmente membră a uniunii Europene, în decursul timpului

aceasta şi-a manifestat intenţia de a adera şi a organizat ăn acest sens două referendumuri, în
1972 şi 1994, ambele respinse de populatie.
Locaţia avantajoasă , de granită nord-vestica a Uniunii Europene, cultura şi valorile
norvegiene adânc înrădăcinate în tradiţia europeană, precum şi istoria politică a acesteia au

16
facut ca Norvegia să creeze şi să întreţină relaţii de cooperare bune cu UE în mai multe
domenii, precum
justiţia şi afacerile interne, politica externă, schimbările climatice, politica energetică şi de
cercetare.
Ca rezultat al cooperării politice, spre exemplu, Norvegia face parte din spaţiul Economic
european (SEE), împreună cu Islanda şi Liechtenstein, dar şi din Acordurile schengen.
Dar legăturile strânse intre Norvegia si UE sunt, de asemenea, un rezultat al cooperării
politice, în primul rând prin SEE şi Acordurile Schengen. Acordul SEE este cel mai amplu
acord economic in care Norvegia a intrat vreodată, şi de departe cel mai important acord care
reglementează relaţia dintre Norvegia şi Uniunea Europeană şi care are drept scop mărirea
piaţei interne a UE.

2.Impactul politic al posibilei aderări a Norvegie la UE

Norvegia este o monarhie constituțională cu un sistem de guvernare parlamentar.
Acest lucru nu a împiedicat, din punct de vedere politic, aderarea Norvegiei la SEE şi la
Spaţiul Schengen, prin care se impun platforme pentru o cooperare strânsă la nivel politic
între Norvegia şi sistemul UE.
Astfel, în cadrul Acordului SEE s-a stabilit ca Consiliul SEE sa ofere un impuls
politic pentru punerea în aplicare a acordului şi liniile directoare pentru Comitetul Mixt al
SEE.
Consiliul SEE se reuneşte de două ori pe an, la nivel ministerial şi discută probleme de
interes comun, cum ar fi de exemplu schimbările climatice şi energia, Strategia de la
Lisabona, politica maritimă şi zona arctică. Preşedinţia sa alternează între Uniunea Europeană
(reprezentată de preşedinţia UE) şi statele SEE / AELS (Asociaţia Europeană a Liberului
Schimb).
Reuniuni bilaterale au loc, de asemenea, la cel mai înalt nivel. În noiembrie 2008,
prim-ministrul norvegian Jens Stoltenberg, şi şase miniştri din cabinetul său s-au întâlnit cu
Comisia Europeană la Bruxelles. Diversi miniştrii norvegieni sunt regulat invitati la
reuniunile ministeriale informale sau conferinţele organizate de preşedinţia UE. Împreună cu
miniştrii celorlalti membri europeni ai NATO care nu sunt membri UE, ministrul norvegian al
apărării este invitat la reuniunile tripartite cu preşedinţia UE. Norvegia este, de asemenea, din
când în când, invitată la Parlamentul European pentru a prezenta punctul de vedere norvegian
pe probleme de actualitate, cum ar fi Orientul Mijlociu, regiunea arctică sau politica
energetică a Norvegiei.

În ceea ce priveşte politica externă a Norvegiei, aceasta se bazează în mare parte pe

aceleaşi valori şi priorităţi ca cea a UE şi statele sale membre. Acest lucru semnifică faptul că
Norvegia cooperează îndeaproape cu UE pe o gamă largă de probleme legate de politica
externa. Norvegia consultă zilnic şi interacţionează cu Politica externa si de Securitate
Comuna a UE (PESC) în scopul de a proteja poziţii comune şi de a colabora în afacerile
internaţionale. Norvegia este angajat într-un dialog politic substanţial cu UE pe probleme de
politică externă - cu Secretariatul Consiliului, Comisia şi statele membre.
Din punct de vedere militar, Norvegia face parte din Battle Nordic Group, grup aflat
sub egida Uniunii Europene. De asemenea, Norvegia a semnat un acord prin care i se permite
participarea la activităţile Agenţiei Europene de Apărare.

17
 3.Impactul economic şi social al posibilei aderări a Norvegie la UE

Norvegia e o tara surprinzator de bogata. Norvegia este al cincilea mare exportator de

petrol si al treilea cel mai mare exportator de gaze din lume, după Rusia şi Arabia Saudită.
Ceea ce este imporatnt pentru politica energetică a uniunii Europene este că 24% din
importurile de gaze naturale în UE provin din Norvegia, timp ce 95% din electricitatea
Norvegiei provine din energie regenerabilă (hidroenergie).
Dezvoltarea e puternica, inflatia scazuta. Potrivit statisticilor, saracia in Norvegia
practic nu exista.
Statul este bogat în resurse naturale precum petrol, resurse hidroenergetice, peşte,
păduri şi minerale- dar este puternic dependentă de sectorul petrolier, care reprezintă jumătate
din exporturi şi peste 30 % din veniturile statului. Având în vedere potenţielul economic
foarte mare şi resursele energetice de care dispune din abundenţă, dar mai ales, în virtutea
statutului de membru al SEE, Norvegia contribuie substanţial la bugetul Uniunii Europene.
Pentru a ilustra numai câteva exemple, în 2009, Norvegia a alocat 1% din venitul
naţional brut pentru cooperarea internaţională pentru dezvoltare. În 2008, Norvegia a
contribuit cu 188 milioane de euro pentru bugetul programului UE. Din 2004 până în 2009,
Norvegia a furnizat aproape 1,3 miliarde de euro pentru eforturile de a reduce diferenţele
sociale şi economice în cadrul SEE.
Din punct de vedere economic, acordul privind Spaţiul Economic European (SEE)
reprezintă piatra de temelie a relaţiilor dintre Norvegia şi Uniunea Europeană. SEE extinde
piaţa internă, cu cele patru libertăţi, în Norvegia, Islanda şi Liechtenstein. În plus, acordul
stabileşte un sistem care să asigure condiţii egale de concurenţă şi o piaţă internă guvernată
de aceleaşi reguli de bază. Obiectivul din Acordul SEE este de a garanta libera circulaţie a
mărfurilor, persoanelor, serviciilor şi capitalurilor, precum şi condiţii egale de concurenţă şi
non-discriminări în toate 30 de state membre ale SEE.
Acordul SEE nu acoperă agricultura şi politicile comune UE în domeniul pescuitului,
uniunea vamală, politica comercială comună, politica externă şi de securitate comună, justiţia
şi afacerile interne sau uniunii monetare.

Deşi Norvegia nu este membru UE şi, în consecinţă constituţional incapabilă de a

accepta deciziile direct de către Comisie sau Curtea Europeană de Justiţie, Acordul SEE a
creat organisme care se potrivesc cu cele din partea UE. Aceasta se numeşte structura „doi
piloni” constituită din Autoritatea de Supraveghere AELS (ESA), ce corespunde cu funcţia
de supraveghere a Comisiei, şi Curtea AELS, ce corespunde Curtii de Justiţie a
Comunităţilor Europene în materie de state SEE/AELS. Curtea se ocupă cu acţiunile de
incalcare iniţiate de Autoritatea de Supraveghere AELS împotriva unui stat SEE/AELS sau se
ocupa de soluţionarea litigiilor între două sau mai multe state SEE AELS.
De asemena, Uniunea Europeană a stabilit programele şi activităţile de consolidare a
cooperării în afara pieţei interne şi a celor patru libertăţi. Programele acoperă domenii precum
cercetarea, educaţia, politica socială şi cultura.
Norvegia participă la un număr din aceste agenţii, prin dispoziţii din Acordul SEE sau
pe baza de acorduri bilaterale cu UE. În cazul în care Comitetul Mixt al SEE este de acord să
includă programe şi agenţii în Acordul SEE, Norvegia se angajează să facă o contribuţie
financiară anuală la bugetul UE. Statele SEE / AELS aloca un fond de participare la
programele şi agenţiile cu o sumă corespunzătoare la dimensiunea relativă a produsului intern

18
brut (PIB), comparativ cu PIB-ul din SEE în ansamblu. Participarea SEE / AELS, prin
urmare, este pe picior de egalitate cu statele membre ale UE.
Mai mult decât atât, Norvegia este un mare ajutor financiar şi un colaborator important
în sfera economico-socială a uniunii Europene. În acest sens, un exemplu ilustrativ este
ajutorul oferit de Norvegia Norvegia ( aproximativ 1,3 miliarde euro ) pentru a reduce
diferenţele sociale şi economice în Spaţiul Economic European 2004-2009. Mai multe
sectoare prioritare primesc sprijin, inclusiv protecţia mediului, conservarea patrimoniului
cultural european, de sănătate şi de îngrijire a copiilor, de cercetare, şi consolidarea societăţii
civile, prin îmbunătăţirea activităţilor ONG-urilor şi a creşterii fondurilor acestora. Norvegia,
alături de Islanda şi Liechtenstein, a stabilit Mecanismul Financiar norvegian- Granturile
SEE şi Granturile Norvegiene-în legătură cu extinderea Uniunii Europene şi a SEE în 2004.
Prin această iniţiativă, SEE şi granturile Norvegiene oferă o oportunitate unică de a
consolida legăturile dintre Norvegia şi statele beneficiare, prin promovarea cooperării şi a
parteneriatelor.

În ceea ce priveşte justiţia, Norvegia şi UE cooperează pe larg în domeniul justiţiei şi

afacerilor interne, atât prin Acordul Schengen cat şi prin acorduri în diferite domenii care nu
sunt incluse în cooperarea Schengen. Norvegia s-a alăturat cooperării Schengen în 2001, şi
aplică acquis-ul Schengen (set comun de reguli Schengen), în întregime. Acest lucru
înseamnă că Norvegia aplică politici armonizate în materie de vize şi controlul la frontierele
externe. Control intern la frontieră între Norvegia şi celelalte state Schengen a fost abolit.
Pentru a compensa acest lucru, cooperarea Schengen include părţi din cooperarea
poliţienească a UE, în care Norvegia participă în mod activ. Norvegia este implicata în
dezvoltarea acquis-ului Schengen la toate nivelurile sistemului Consiliului UE de luare a
deciziilor şi are dreptul să vorbească, dar nu să voteze. Acele părţi ale Justiţiei Uniunii
Europene şi reuniunile Consiliului pentru afaceri interne în care Norvegia şi alte state non-UE
participă sunt descrise ca fiind reuniuni ale Comitetului Mixt.
Norvegia participă la Agenţia pentru Frontierele Europei, Frontex, care are ca
scop să coordoneze gestionarea frontierelor externe comune, Norvegia fiind reprezentată în
consiliul de administraţie al acestuia.
In plus faţă de cooperarea Schengen, Norvegia şi UE au încheiat acorduri de cooperare
în diverse domenii, inclusiv următoarele:
• cooperare Dublin, care stabileşte criteriile şi mecanismele pentru determinarea
statului responsabil de examinarea unei cereri de azil;
• Europol, Organizaţia Europeană de aplicare a legii, care vizează îmbunătăţirea
cooperării între autorităţile competente din statele membre ale UE, precum şi eficienţa lor în
prevenirea şi combaterea terorismului, traficului ilegal de droguri şi alte forme grave ale
criminalităţii organizate internaţionale;
• Eurojust, o reţea de cooperare instituita pentru a stimula şi ajuta la coordonarea
cercetării şi a urmăririi penale a infracţiunilor grave transfrontaliere. Un procuror norvegian
lucrează in prezent pentru Eurojust la Haga;
• Un acord de predare bazat pe principiile mandatului european de arestare;
• Un acord privind asistenţa judiciară reciprocă (schimb de informaţii între aplicarea
legii şi serviciile de urmărire penală). În plus, Norvegia şi UE au parafat un acord privind
Tratatul de la Prüm privind cooperarea poliţienească consolidată în vederea combaterii
terorismului şi a criminalităţii internaţionale. Încheierea acestui acord va permite Norvegiei să
coopereze pe deplin în partea din tratat care este integrat în cadrul Uniunii Europene.

4.Impactul cultural al posibilei aderări a Norvegie la UE

19
 . Norvegia în cuida poziţei geografice, ca cea mai vestica, cea mai nordica si cea mai
estica tara dintre cele trei state scandinave, este locuită de un popor foarte educat. Pentru mulţi
oameni din afară, ideea unei educaţii bilingve poate părea înspăimântătoare, dar nu e şi cazul
norvegienilor obişnuiţi. Rata de analfabetism este extrem de scăzută, de sub 1%. Oamenii din
Norvegia sunt foarte educaţi şi o mare parte au o deprindere excelentă a limbilor străine,
inclusiv engleza.
Cultura şi societatea Norvegiei sunt puternic aliniate (dar în urma vecinilor ei
scandinavi, Suedia şi Danemarca) cu lumea vorbitoare de limbă engleză. Engleza este, de
departe, cea mai importantă limbă străină predată în şcoli
Pentru Uniunea Europeană, faptul că populaţia norvegiană are o cultură crestină, care
s-a dezvoltat şi are rădăcini adânci în istoriaşi tradiţia europenană, nu reprezintă un
impediment, privit din puncul de vedere al unei posibile aderărări a Norvegiei la U.E.
Dimpotrivă, aderarea ar putea fi considerat un beneficiu din pucnt de vedere cultural,
norvegienii fiind cunoscuţi pentru deschiderea lor faţă de restul lumii; sunt talentaţi la limbi
străine şi atraşi de toate noutăţile, păstrându-şi însă tradiţiile, rămânând apropiaţi de natură şi
preferând să-şi petreacă vacanţele departe de civilizaţie. În tot ceea ce face, Norvegia se
preocupă de binele oamenilor săi; sistemele de educaţie şi de securitate socială sunt exemple
reuşite de stat bine condus.

Bibliografie:

1. BBC.com
2. https://www.cia.gov/library/publications/the-world-factbook/geos/no.html
3. http://www.financiarul.com/uploads/file/Oculul%20lumii/Norvegia.pdf
4. http://www.eu-norway.org/eu/
5. http://en.wikipedia.org/wiki/Norway_%E2%80%93_European_Union_relations
6. http://www.regjeringen.no/upload/UD/Vedlegg/eu/Norway%20and%20the%20EU.pdf

GROENLANDA

1.Scurt istoric al relaţiilor Groenlanda – UE

Groenlanda, împreună cu Danemarca, s-a alăturat Comunităţii Europene în 1973.

Însă, 12 ani mai târziu, în urma unui referendum organizat pe tema necesităţii menţinerii
statutului de membru, Groenlanda a decis retragerea din Uniunea Europeană. Până în prezent,
Groenlanda este singura ţară care a părăsit UE, ca urmare a dorinţei de a avea suveranitate
deplină asupra teritoriului propriu de pescuit, dar și din cauza unei dorinţe generale de a
minimiza influenţa directă din afara Groenlandei.
UnTratat privind retragerea Groenlandei din Comunitate a fost făcut - Tratatul
Groenlandei – declarând Groenlanda ca un "caz special". Acest "caz special"a făcut possibilă
realizarea unui acord de pescuit între părţi, ceea ce permitea ca UE să-și păstreze drepturile
20
sale de pescuit şi Groenlanda să-și păstreze contribuţia sa financiară ca înainte de retragere.
Acest acord i-a dat, de asemenea, Groenlandei acces de liberă tarifare a produselor pescăreşti
în UE, atâta timp cât există un nivel satisfăcător de acord în domeniul pescuitului. Groenlanda
a fost de asemenea asociată cu UE, prin plasarea acesteia în decizia de asociere a Țărilor și
Teritoriilor de peste Mare (TTPM).
Ca urmare a ieșirii din Uniune, Groenlanda, oficial o regiune din Danemarca, dar cu
puteri extinse de auto-guvernare, al cărui teritoriu este substanţial mai mare decât cel din
Marea Britanie, Franţa, Germania, Italia şi Spania-la un loc, și a cărei populaţie este de numai
56,000 locuitori (cea mai mare parte inuiţi), a pierdut, cel puțin formal, dreptul de a primi
ajutor din fondurile structurale ale UE.
Cu toate acestea, în conformitate cu Acordul din 1985, Groenlanda a continuat să
primească ajutor aproximativ egal cu ceea ce a obținut înainte de la fondul regional al UE.
Principala sursă de finanţare UE a fost bani plătiti, în temeiul unui acord de pescuit pentru
dreptul de pescuit al navelor UE în apele groenlandeze şi pentru a ajuta la restructurarea
flotei de pescuit a Groenlandei.
Datorită legăturii dintre Groenlandei cu Danemarca, aceasta rămâne una din ţările şi
teritoriile de peste mări din statele membre ale UE, şi, în consecinţă, Uniunea Europeană are
unele efecte asupra acestei legaturi mai ales în ce privește beneficiile comerciale pentru
produsele de origine groenlandeză.
Mai mult decât atât, cetăţenii Groenlandei au cetăţenia Uniunii, ccea ce înseamnă că li
se poate acorda dreptul de a vota şi de a participa la alegerea Parlamentului European, sub
rezerva condiţiilor definite de statele membre, formulate în conformitate cu legislaţia
comunitară.

2.Impactul politic și geostrategic al posibilei readerări a Groenlandei la UE

Au existat unele speculaţii cu privire la faptul Groenlanda poate lua în considerare revenirea
lor la Uniunea Europeană, deşi aceasta pare foarte puţin probabil să apară oricând în curând.
La 4 ianuarie 2007, cotidianul danez Jyllands-Posten a citat fostul ministru danez al
Groenlandei, Tom Høyem, spunand ca "Nu as fi surprins dacă Groenlanda devine din nou
membru al UE ... UE are nevoie de fereastra Arctica şi Groenlanda nu poate gestiona singura
posibilităţile uriase ale Arcticului". Dezbaterea a fost reaprinsă, în lumina crizei financiare
islandeze din 2008-2009.
Este puţin probabil ca groenlandezii sa dorească să repete referendumul, cel puţin în
viitorul imediat, dar pot fi acum mult mai deschisi la o nouă, şi, eventual, mai aproape, relaţie
cu Uniunea. Cel puţin, ei vor dori să asigure o bază mai fermă pentru plata fondurilor UE.
Pe de altă parte, privind din punctul de vedere al beneficiului pe care l-ar avea
Uniunea Euporeană prin readerarea Groenlandei, am putea spune că reformarea relațiilor nu
trebuie văzută ca o chestiune de caritate, ci în propriul interes al UE. Sunt mai multe domenii
în care UE, precum şi Groenlanda, ar putea beneficia de o cooperare mai strânsă.
Una dintre acestea este geo-strategică. Groenlanda furnizeaza o parte din "scutul anti-
rachetă" pentru Europa de Vest, prin intermediul bazei radar Thule (cel mai mare din lume),
închiriat Statelor Unite, şi având ca și personal americani şi danezi.
Apoi este interesul UE în gestionarea Atlanticului de Nord în ceea ce privește
pescuitul într-un mod ecologic, în timp ce Groenlanda constituie un laborator excelent pentru
cercetare ştiinţifică în schimbările climatice, un interes vital pentru Europa.
Groenlanda a avut, de asemenea, un excelent potenţial pentru dezvoltarea surselor de
energie, inclusiv hidro-energie electrică, în timp ce sub calota glaciară şi Marea Arctică ar
putea foarte bine exista resurse minerale, încă neatinse.

21
 Este încă devreme pentru acest lucru, deoarece forței de interventie care va raporta
direct Secretarului General, şi lucrează în strânsă cooperare cu o multime de diferite direcţii
generale, este probabil să-i ia mai multe luni cel puţin înainte de a veni cu un proiect de
propunere. Acest lucru este puţin probabil să ia forma unui tratat, care ar necesita ratificarea
de către toate statele membre.
Ar fi, totuşi, în mod clar acceptabil pentru guvernul danez, care se va gasi pe ambele
părţi ale mesei de negociere, atunci când încep discuţiile cu autorităţile din Groenlanda, care
nu se bucură de suveranitate. Acest lucru este spre disperarea multor groenlandezi, care sunt
(cel puţin în teorie), în favoarea independenţei, deşi ei sunt destul conştienţi de dependenţa lor
financiară față de danezi.
Copenhaga a acordat în mare măsură autonomie guvernului groenlandez şi
Parlamentului, păstrând totuşi controlul asupra afacerilor monetare, politica externă şi de
apărare,justiţie şi imigraţie.
Deci, drumul de a ajunge la un acord nu poate fi prea usor, dar este atât de evident în
interesul ambelor părţi de a stabili relaţiile la un nivel nou fiind de sperat ca bunul simţ va
prevala.

3.Impactul economico-social al posibilei readerări a Groenlandei la UE

Economia ţării este critic dependentă de pescuit aşa cum este și principala industrie
(din care 63% este în industria de creveţi), având să depindă de o subvenţie substanţială din
Danemarca.
Recent, turismul s-a dezvoltat în ţară, dar croaziera Arctică este împiedicată de un
sezon scurt şi preţuri ridicate pentru turiști, care trebuie să plătească scump într-o ţară unde
totul este importat.
Cu toate acestea, Groenlanda este ultima frontieră a resurselor naturale din lume,
având cele mai neexploatate zăcăminte de pământuri şi depozite de uraniu din lume.
Groenlandezii sunt, de asemenea conştienţi de sursa bogată de petrol şi gaze naturale
din ţara lor, şi cu debutul de încălzirea globală, acest lucru conduce la topirea unor straturi
mari de gheată, oferindu-le acces la resurse odată imposibil de obţinut. Există un mare sprijin
în rândul oamenilor din Groenlanda pentru ca ţara lor să fie explorată şi dezvoltată de către
investitorii străini.
Există două motive pentru acest lucru, unul este un nou mijloc de susținere al
oamenilor, aducând locuri de muncă şi venituri atât de necesare în ţară, al doilea este un
mijloc prin care statul însuși poate deveni independent financiar față de Danemarca.
Pe de altă parte însă, interesul în nordul îndepărtat s-a intensificat în ultimii ani,
deoarece dezghețarea calotei glaciare a declanşat o nouă cursă pentru resurse cu companiile
petroliere care încep să foreze în largul coastelor Groenlandei, Alaskai şi în alte părți.
Deși Groenlanda face parte din Consiliul Arctic, alături de Rusia și Norvegia,
însărcinat cu protejarea mediului înconjurător din regiunile de coastă ale Polilui Nord, UE a
considerat necesară implicarea în gestionarea acestui proces și a făcut presiuni pentru noi
interdicţii de foraj de mare adâncime care ar putea afecta Groenlanda, având drept
contraexemplu dezastrul BP în Golful Mexic. Implicarea UE în această chestiune a fost
văzută cu ochi sceptici de către ministrul de externe din Groenlanda, care a declarat că se
temea de faptul că operațiunile ecologice (green) au fost folosite de către Europa pentru a
exercita un control asupra operaţiunilor petroliere în ţara sa.
O altă preocupare pentru Groenlanda în obţinerea independenţei este una globală.
Odata cu debutul încălzirii globale, straturi mari de gheaţă care acoperă ţara se vor topi, cu un
rezultat posibil al creşterii nivelului mării cu 7 metri. Acest lucru ar cauza inundarea a orașe
întregi, chiar țări. Aceasta ar putea duce, de asemenea, la inversarea Curentul Golfului,
22
cauzând eventual o nouă eră glaciară. Datorita acestei ameninţări ţara are nevoie de sprijinul
altor naţiuni pentru sprijin în combaterea încălzirii globale.
Ca urmare a plasării Groenlandei în TTPM, aceasta beneficiază deja de anumite
beneficii economice și juridice ale Deciziei de Asociere Peste Mări (Decizia TTPM), prin care
i se oferă acces liber pe piaţa UE. Intenţia deciziei este, de asemenea, de a ajuta la crearea
prosperităţii economice şi sociale în teritorii.
Din istoria relațiilor ecomonice dintre Groenlanda și UE amintim Acordul de
parteneriat din 2007-2012, axat în principal pe domeniul pescuitulul, dar și pe alte
domenii precum cercetare, dezvolatre durabilă, etc.
În urma acordului din domeniul pescuitului, UE plăteşte 17,8 milioane de euro pe
an pentru drepturile de pescuit şi a cotelor în apele Groenlandei. Principalul obiectiv al
acordului de parteneriat în domeniul pescuitului este acela de a oferi UE cotele de pescuit şi a
menţine şi consolida relaţiile în domeniul pescuitului dintre UE şi Groenlanda.
În schimb, pentru celelalte domenii din cadrul aceluiași Acord, obiectivul este acela de
a consolida şi extinde relaţiile şi cooperarea dintre UE şi Groenlanda pe diferite zone, de la
cercetare, dezvoltare durabilă asupra populației și industriei.
Punctul central al perioadei Acordului de parteneriat 2007-2012 este axat pe educaţie
şi formare pentru a dezvolta acest sector specific cu privire la o dezvoltare durabilă a
resurselor umane într-o eră a globalizării. Acordul oferă Groenlandei 25 milioane de euro
anual pentru acest scop şi Groenlanda a dezvoltat ca atare" Documentul de Programare al
Groenlandei" înfiinţand obiectivele generale şi specifice precum şi indicatorii urmariți în
această perioadă.

4.Impactul cultural al posibilei readerări a Groenlandei la UE

Groenlandezii sunt un popor determinat în a-şi dobândi independenţă faţă de

Danemarca, care le-a acordat parțială autonomie în 1979.
Una dintre primele decizii ale populaţiei inuite a fost de a forma propria lor limbă,
groenlandeza sau Kalaallisut, (o limbă de eschimos) - limba oficială a ţării.
Până la acel moment limba oficială a fost daneza, fiind predată ca prima limbă în şcoli
şi ca limba oficială în mass-media.
Cea mai mare parte a populaţiei a fost bilingvă din această cauză, dar acum Kalaallisut
este limba oficială, iar engleza este predată ca o a doua limbă în şcoli.
În 2008 o mutare a fost făcută pentru ca ţara să-si facă bancnote proprii (se foloseşte în
prezent coroana daneză), dar permisiunea nu a fost data de Guvern în acest sens.
Cultura Groenlandei are multe în comun cu tradiţia inuită, deoarece majoritatea
oamenilor sunt descendenti inuiţi.
Cu toate acestea, Groenlanda a devenit acum un fel de atracţie turistică, mai ales prin
cursele de câini, pescuitul la copcă,vânătoarea şi drumeţiile.
Vânătoare a fost întotdeauna un aspect important al culturii Groenlanda inuite, ea
reprezintă sufletul şi inima culturii groenlandeze, asa cum susţine însuşi guvernul.
Într-o societate, cum ar fi Groenlanda, care timp de secole a fost bazată pe vânătoare
de subzistenţă (până cu aproximativ cincizeci de ani în urmă), vânătoarea este încă de o mare
importanţă culturală. Indiferent de faptul că cei mai mulţi groenlandezi trăiesc ca salariaţi într-
o societate industrială modernă, identitatea este încă adânc înrădăcinată în cultura de
vânătoare.
Identitatea inuită este strâns legată lor geografia şi istoria Groenlandei, iar abuzurile
asupra animalelor sau schimbările climatice discutate la nivel mondial, sunt privite de
groenlandezi ca un atac direct asupra culturii, identităţii şi dezvoltării durabile.
23
 Prin urmare, tot mai multe organizaţii nonguvernamentale sunt implicate activ în
încercarea de a proteja bunăstarea, identitatea, interesele şi cultura Groenlandei. De asemenea,
Comitetul Ştiinţific Internaţional Arctic împărtăşeşte aceste puncte de vedere şi, prin urmare,
unul dintre obiectivele sale este de a studia “utilizarea durabilă a resurselor biologice de mare
valoare pentru rezidenţii zonei Arctice”.
Un alt subiect de presiune pentru vânătorii din Groenlanda este schimbarea climei.
Potrivit studiului Assessement Impact, cel mai mare studiu realizat vreodată cu privire la
efectele încălzirii în Arctica, a conluzionat că temperaturile din timpul iernii au crescut, în
medie, cu 2-5 grade Celsius în ultimii 50 de ani şi ar putea creşte cu încă 10 grade. Această
creştere are un efect dramatic asupra faunei, mediului şi culturii din zona Arctică.
În cele din urmă, cultura tradiţională este ameninţată de dezvoltare şi de o economie
în creştere bazată de numerar. Chiar şi cele mai mici aşezări în nord-vestul Groenlandei au
energie electrică astăzi, precum şi muniţie, puşti de vânătoare şi alte magazine – ceea ce
înseamnă că cel puţin un membru din fiecare familie trebuie să ocupe un loc de muncă
salariată. În majoritatea cazurilor, faptul că locurile de muncă sunt ocupate de femei permit
bărbaţilor să continue să vâneze full-time. Dar o consecinţă a acestei diviziune a muncii este
că femeile pierd cunoştinţele lor de competenţe tradiţionale, mai repede decât bărbaţii.
Având în vedere aspectele tradiţionale menţionate mai sus, Uniunea Europeană
trebuie să aibă în vedere că societatea groenlandeză este mai uşor de susţinut în ceea ce
priveşte inserarea programelor de dezvolzare durabilă, atât în domeniul protecţiei mediului,
cât şi social şi ecomonic, tocmai datorită culturii ei bazată pe principii conexe legilor naturii.
Pentru o societate care este încă ancorată în tradiţionalism, UE s-ar putea să întimpine
dificultăţi şi să facă eforturi financiare uriaşe pentru a face tranziţia spre o societate modernă,
bazată pe noile tehnologii. Însă dacă acceptă prezervarea ei ca atare şi cooptarea în diverse
programe ecologice pe termen lung, beneficiile, cel puţin la nivel cultural, nu vor ezita să
apară.

Bibliografie:
http://eu.nanoq.gl/Emner/About%20Greenland/EconomyIndustry.aspx
http://en.wikipedia.org/wiki/Greenland_%E2%80%93_European_Union_relations
http://ec.europa.eu/development/icenter/repository/1_EN_ACT_part1_v8.pdf
http://fpc.org.uk/articles/345
http://www.icenews.is/index.php/2010/10/20/eu-and-greenland-clash-over-arctic-issues/
http://en.wikipedia.org/wiki/Culture_of_Greenland

24
BIBLIOGRAFIE:
1. BBC.com
2. https://www.cia.gov/library/publications/the-world-
factbook/geos/no.html
3. http://www.financiarul.com/uploads/file/Oculul
%20lumii/Norvegia.pdf
4. http://www.eu-norway.org/eu/
5. http://en.wikipedia.org/wiki/Norway_
%E2%80%93_European_Union_relations
6. http://www.regjeringen.no/upload/UD/Vedlegg/eu/Norway
%20and%20the%20EU.pdf
7. http://www.cer.org.uk/pdf/briefing_kb_turkey_24aug07.pdf
8. http://www.adevarul.ro/international/Turcia-
tinuta_la_Inalta_Poarta_a_UE_0_355164813.html
9. http://www.adevarulhttp://www.adevarul.ro/actualitate/eveniment/
Ministrul-Davutoglu-Turcia-Ahmet-
explica_0_143385696.html.ro/international/foreign_policy/Turcia-
cheia-viitorul-Europei_0_289171651.html
10.http://www.adevarul.ro/international/europa/UE-Turcia-invers-
nevoie-decat_0_136786385.html
11.
12.http://www.adevarul.ro/international/europa/UE-Franta-Turcia-
aderarea-cauta_0_130787009.html
13.http://www.adevarul.ro/international/europa/An-decisiv-Turcia-
UE_0_23998845.html
14.http://www.adevarul.ro/actualitate/eveniment/UE-Turcia-
departeaza_0_142785798.html
15.http://www.europa-eu-un.org/articles/en/article_5088_en.htm
16.http://news.bbc.co.uk/2/hi/europe/country_profiles/1022222.stm
17.http://www.euractiv.com/en/enlargement/eu-turkey-relations-
linksdossier-188294
18.http://www.mfa.gov.tr/relations-between-turkey-and-the-european-
union.en.mfa
19.http://ec.europa.eu/enlargement/pdf/key_documents/2010/package/
conclusions_turkey_en.pdf
20.http://ec.europa.eu/enlargement/how-does-it-work/index_ro.htm
21. http://eu.nanoq.gl/Emner/About%20Greenland/EconomyIndustry.aspx
26. http://en.wikipedia.org/wiki/Greenland_
%E2%80%93_European_Union_relations
27. http://ec.europa.eu/development/icenter/repository/1_EN_ACT_part1_v8.pdf
28. http://fpc.org.uk/articles/345
29. http://www.icenews.is/index.php/2010/10/20/eu-and-greenland-clash-over-arctic-
issues/
30. http://en.wikipedia.org/wiki/Culture_of_Greenland

25
31.http://ec.europa.eu/enlargement/the-policy/index_ro.htm

26