Sunteți pe pagina 1din 6

ROLUL SERVICIILOR IN DEZVOLTAREA ECONOMICO-

SOCIALA

Serviciile sociale joaca un rol vital în societatea europeana, contribuind la


cresterea capacitatii individuale de participare în societate, garantând
respectarea drepturilor fundamentale ale omului. Serviciile sociale sunt un
important mecanism pentru politicile sociale actuale europene focusate pe
promovarea oportunitatilor pentru toti cetatenii europeni de a participa în
societate” (Commission of The European Communities, 2008, p.11). În
viziunea Comisiei Europene, tematica serviciilor sociale este considerata o
preocupare de interes general, prin documentul ‘Social services of general
interest in the European Union’ constatându-se faptul ca „serviciile sociale
se afla într-un proces permanent de expansiune ca raspuns la nevoile în
schimbare si la provocarile societale actuale” (Comisia Europeana, 2006,
p.20).
Majoritatea definitiilor oferite termenului de servicii sociale sunt date din
perspectiva legislativa si asistentiala. Serviciile sociale sunt definite din
perspectiva legislativa ca „ansamblul de masuri si actiuni realizate pentru a
raspunde nevoilor sociale individuale, familiale sau de grup, în vederea
depasirii unor situatii de dificultate, pentru prezervarea autonomiei si
protectiei persoanei, pentru prevenirea marginalizarii si excluziunii sociale si
promovarea incluziunii sociale. Serviciile sociale sunt asigurate de catre
autoritatile administratiei publice locale, precum si de persoane fizice sau
persoane juridice publice ori private, în conditiile actelor normative în
vigoare din România” (OG 68/2003, p.1), sau din perspectiva asistentiala ca
totalitatea serviciilor oferite de catre stat populatiei în mod gratuit sau la un
tarif redus (Zamfir, Vlasceanu, 1993).
Conceptul de servicii sociale este intercorelat cu conceptul de furnizori
de servicii care conform OG 68/2003, semnifica „persoanele fizice sau
juridice, publice sau private care pot organiza si acorda servicii sociale” sau
constituie ”acele persoane juridice care ofera diferite bunuri si presteaza
servicii necesare pentru desfasurarea unor activitati” (Ludusan, 2007,p.80).
Un alt concept de baza utilizat este conceptul de dinamica care semnifica
“procesul de evolutie al unui fenomen, schimbare continua” (Nodex, 2002)
sau în acceptiune uzuala are înteles de “dezvoltare a unor fenomene sub
actiunea anumitor factori” (Tanasescu, 2005, p.2), acest concept fiind utilizat
în domenii multidisciplinare sociale (asistenta sociala, sociologie,
psihologie, economie, s.a.).
Mentionam ca investigatia serviciilor sociale a vizat perioada
premergatoare crizei socio-economice din România (2000-2009) când
tendinta generala era cea de evolutie a serviciilor sociale.

Rolul serviciilor in dezvoltarea economico-sociala se refera la contributia


lor la cresterea economica si la cresterea calitatii vietii.
• Contributia serviciilor la cresterea economica
Mult timp serviciile au fost ignorate, considerate neproductive (A. Smith,
D. Ricardo, S. Mill, Say, Marx). Pentru acesti autori clasici realitatea
serviciilor consta esential in servicii personale si domestice. Pentru ei
transportul, comertul, bancile erau „intermediari”utili in masura in care
facilitau deplasarea si achizitia marfurilor dar fara a fi considerate creatoare
de valoare.
Activitatile pe care Clark si Fourastie le-au grupat in sectorul tertiar au
fost considerate de slaba productivitate pentru ca prin natura lor nu sunt
susceptibile la mecanizare, la introducerea progresului tehnic, la productia
de serie. Serviciile ar constitui o frana a cresterii economice fiind un factor
inflationist deoarece cresterea salariilor si a profitului nu ar corespunde unei
cresteri a productivitatii.
Teoriile economice noi reconsidera rolul serviciilor in dezvoltarea
economiei, revizuind conceptia despre cresterea economica. Paul Heyne
spune ca „cresterea economica consta nu in sporirea productiei de lucruri ci
in productia de avere. Avere este tot ceea ce oamenii pretuiesc ca valoare.
Evident lucrurile materiale pot contribui la avere si sunt intr-un fel esentiale
in producerea de avere. Dar nu exista legatura obligatorie intre cresterea
averii si o crestere de volum, greutate sau cantitate a obiectelor materiale”.
In acest context functiile serviciilor se inscriu intre activitatile cele mai
importante creatoare de avutie materiala si spirituala. Ele sunt:
1. de cercetare → dezvoltarea ei este consecinta si premisa a evolutiei
tehnicii de productie. Pana la inceputul sec 20 imbunatatirile noii tehnologii
si schimburile in modul de productie proveneau in cea mai mare parte din
experientele acumulate de om asupra masinii pe care o foloseste. Foarte rar
ele erau rezultatul unei munci organizate si finantate printr-un departament
de cercetare. In jurul anilor 1920 se produce profesionalizarea cercetarii.
Datorita complexitatii crescande a noii tehnologii si nevoilor crescande de a
planifica riguros dezvoltarea si realizarea lor. Astfel activitatea de cercetare-
dezvoltare participa la conceperea de produse si servicii noi, adaptarea
cerintelor pietei la cresterea calitatii acestora, la obtinerea lor intr-un timp
mai scurt si cu un consum mai redus de factori de productie.
2. de educatie (invatamant) → este strans legata de activitatea de
cercetare-dezvoltare, de cresterea gradului de complexitate a economiei.
Utilizarea noilor echipamente, aplicarea noilor tehnologii nu este posibila
fara calificarea superioara a personalului. Daca in societatea preindustiala
stiam sau aveam nevoie sa stim sa citim, azi intr-o societate informationala
majoritatea persoanelor trebuie sa stie sa lucreze cu calculatorul. In
economia moderna cresterea economica presupune investitii din ce in ce mai
mari in capitalul uman.
3. de aprovizionare cu materii prime si materiale necesare → alaturi de
functia de cercetare si educare demonstreaza ca serviciile sunt implicate in
pregatirea productiei si chiar in derularea procesului de productie propriu-
zis. Este vorba de servicii de intretinere si stocaj atat a intrarilor cat si a
rezultatelor. Ele pot fi considerate parte integranta a sistemului de productie.
Importanta si costurile lor au crescut proportional cu cresterea complexitatii
procesului de productie.
4. de distributie → fara de care un produs nu poate fi accesibil
consumatorilor. Aceasta functie cuprinde ansamblul operatiilor tehnice si
economice care au loc din momentul iesirii produselor din procesul de
productie pana cand ajung la utilizatorii finali. Este vorba de distributia
fizica (deplasarea produselor pe teritorii geografice din ce in ce mai vaste, la
consumatori din ce in ce mai numerosi, la distante din ce in ce mai mari) si
operatii economice (stabilirea numarului de verigi prin care trec marfurile de
la producator la consumator, de alegerea furnizorilor, de alegerea formelor
de vanzare practice). Se adauga activitatea de promovare a vanzarilor si
activitatile financiare legate de decontarile contravalorii marfurilor livrate.
5. utilizarea produselor → intretinerea, refacerea sau repararea si
potentarea valorii de intrebuintare a acestora. Cu cat un produs este mai
„avansat” cu atat aceste activitati sunt mai complexe si mai costisitoare. In
plus prin prelungirea duratei de viata a bunurilor industriale sau de consum
se realizeaza importante economii de resurse materiale si umane.
6. gestiunea si reciclarea deseurilor → este considerata una din cele mai
importante functii. Este pusa in evidenta de maturizarea revolutiei
industriale si de dezvoltarea productiei de masa. Deseuri au existat
dintotdeauna. Ele sunt produse anexate oricarui tip de activitate sau
productie umana. Dar dezvoltarea si concentrarea productiei au determinat
inevitabil acumularea si concentrarea deseurilor. Astfel au aparut probleme
legate de gestiunea deseurilor mai ales a acelor deseuri a caror reciclare este
foarte costisitoare sau a deseurilor care nu pot fi reintegrate in circuitul
natural.
Aceste functii ale serviciilor inglobeaza cu diferentieri in functie de natura
produsului pana la 80% din costurile totale ale acestora.
Dar serviciile sunt extrem de eterogene si prezinta anumite particularitati. Ca
urmare nu orice dezvoltare a sectorului tertiar contribuie in egala masura la
progresul economic intern, la obtinerea unor avantaje egale de pe urma
practicarii comertului cu servicii. Din acest punct de vedere serviciile se
impart in:
– prestatii intensive in munca → presupun un volum mare de munca
manuala, mediu sau mai putin calificata
– prestatii intensive in inteligenta → necesita un personal relativ putin
numeros dar cu calificare inalta iar aportul lor este decisiv in cresterea
economiei.
Contributia serviciilor la cresterea economica poate fi cuantificata cu
ajutorul functiilor de productie Cobb-Douglas. In 1928 Cobb si Douglas
formuleaza prima functie de productie:
α β
Y=A⋅ L ⋅ K
Y – marimea efectului economic (output-ului)
L – numarul de lucratori
K – capitalul fix utilizat
α ,β - coeficienti de elasticitate
α exprima cu cate procente creste volumul productiei atunci cand cantitatea
de munca utilizata creste cu 1%, β arata cu cate procente creste productia la
cresterea cu 1% a capitalului fix.
A – constanta ce exprima raportul productie-factori.
Ulterior se ia in considerare si aportul altor factori ca progresul tehnic inteles
in sens larg (progresul dotarii tehnice, a tehnologiei, a organizarii si nivelului
calificarii fortei de munca).
Functia de productie cu progres tehnic a fost exprimata de Tinbergen si
Sollow:
α β λ
Y=A⋅ L ⋅ K ⋅ e t
e - numarul natural (2,72)
λ - rata anuala a influentei progresului tehnic
t – timpul.
Studiile efectuate de departamentul de comert al SUA asupra aportului
factorilor de productie la cresterea economiei cu ajutorul functiilor de
productie au demonstrat ca 2/3 din cresterile economice ale SUA se
datoreaza in prezent progresului tehnic si in special cresterii calificarii fortei
de munca.

• Serviciile si calitatea vietii


Calitatea vietii este un concept complex care vizeaza atat latura materiala
a vietii oamenilor cat si pe cea spirituala, calitatea relatiilor umane precum si
perceperea subiectiva a tuturor acestor elemente de catre indivizi. Este greu
de exprimat printr-un singur indicator sintetic, de aceea se utilizeaza mai
multi indicatori partiali. Se recomanda gruparea acestor indicatori in trei
categorii: economici, socio-demografici, ecologici.
Dintre indicatorii economici cel mai semnificativ este PNB/loc dar el
reflecta mai ales latura cantitativa a bunastarii nationale. Cea mai dificila
este exprimarea aspectului psihologic, a elementelor subiective, a satisfacerii
intereselor personale. De aceea vom sublinia contributia serviciilor la
calitatea vietii luand in considerare trei aspecte considerate relevante:
1. consumul de servicii
2. relatia serviciilor cu timpul liber
3. mediul inconjurator.
BIBLIOGRAFIE

-Teza de doctorat-« Dinamica serviciilor sociale »


-www.slideshare.net/NiceTimeGo/1-rolul-serviciilor-publice-de-interes-
general-in-dezvoltarea-sociatatii
-www.scritube.com/sociologie/asistenta-sociala/Furnizorii-de-servicii-
sociale232511220.php

Petre Ionut Damian


Popescu Marius Silviu
Grupa 151
Seria D
Management Economic