E lupta sau ce e?

POVESTE: CHEIA PRINCIPIULUI SCHIMBULUI DE LOCURI (EMPATIA)

Trei frati au plecat de la casa lor pentru a se imbogati, lucru care le-a reusit din
plin. Intr-o zi, cei trei frati aflati mereu in competitie s-au intalnit pentru a discuta
despre darurile pe care le-au facut mamei lor.
Primul dintre ei a spus: “Eu am construit o casa mare pentru mama.”
Cel de-al doilea a spus: “ Eu i-am cumparat un Mercedes cu un sofer.”
“Eu v-am batut pe amandoi.”, spune cel de-al treilea.” Stiti bine ca mamei ii place
sa citeasca din Biblie, dar ca vederea i-a slabit. Eu i-am trimis un papagal maro
care stie sa recite intreaga Biblie. A fost nevoie de douazeci de calugari dintr-o
manastire sa il invete Biblia timp de doisprezece ani. A trebuit ca timp de zece ani
sa contribui cu 100.000 de dolari anual, pentru ca acest lucru sa fie infaptuit, dar a
meritat.
Nu trebuie decat ca mama sa numeasca capitolul sau versetul, iar papagalul i-l va
recita.”
Imediat dupa aceea, mama lor le-a trimis scrisorile sale cu multumiri. Ea i-a scris
primului sau fiu: “Milton, casa pe care ai construit-o e imensa. Locuiesc doar intr-o
camera, insa trebuie sa fac curat in toata casa.”
Celui de-al doilea i-a scris: “Marty , eu sunt prea batrana pentru a mai face
calatorii. Nu plec niciodata de acasa astfel ca Mercedes-ul nu este niciodata folosit.
Iar soferul este atat de obraznic!”
Mesajul catre cel de-al treilea fiu a fost mai delicat:
“Dragul meu Melvin, ai fost singurul dintre baietii mei care a intuit ce anume i-ar
face placere mamei tale. Puiul a fost delicios!”
Intelegi?!
Asta e problema majoritatii: Oamenii in general nu inteleg nevoia celuilalt!
Nu ca nu o inteleg, dar nici nu se sinchisesc, nu depun efortul asta energetic…asta
e durerea cea mare.
Si daca nu empatizezi cu celalalt niciodata n-ai sa-i poti raspunde nevoii. E
imposibil.
 Invatand sa privesti lucrurile din pozitia celuilalt, te ajuta sa-l intelegi si sa-i
raspunzi precum asteapta.
Pentru asta e nevoie sa te pui in pielea celuilalt, sa gandesti cu mintea lui, sa simti
cu inima lui. Numai asa vei avea succes in relatiile tale.
Traiesc si eu asa o poveste in clipa de fata.
Am un partener de afaceri care priveste doar prin ochii lui. Nici o secunda nu are
dorinta de a se pune in pielea mea si asta imi lasa un gust amar , ma raneste, pot
spune ca ma doare.
Il cunosc de doi ani si relatia noastra profesionala si amicala a fost un succes, n-
am avut parte de neintelegeri, n-am trait momente tensionate, am comunicat bine,
ne-a interesat de parerea celuilalt, pana de curand..
S-a intamplat sa indraznesc sa-mi iau o zi libera si sa ma ocup de mine, sa nu ma
mai gandesc la nevoile lui, asa cum am facut-o pana acum. Ce crezi ca s-a
intamplat?
Dragul nostru drag, s-a infuriat, si m-a amenintat ca-si ia jucariile si pleaca daca
nu-l astept personal la aeroport. El nu vrea sa petreaca o zi fara mine. Eu sunt calul
de bataie blond, mereu disponibil, mereu binevoitor si prompt.
Da, draga!
Asa cum ii inveti pe oameni asa ii ai.
Cine crezi ca a gresit, el?
In nici un caz, eu.
L-am invatat sa fiu… mereu, diponibila si accesibila ori de cate ori are nevoie.
Da. Si acum, ca m-am retras, s-a speriat si m-a intrebat: “S-a schimbat ceva si eu
nu stiu?”
“Nu s-a schimbat nimic, doar ca nu sunt disponibila vineri, am treaba, si trebuie sa
te descurci singur la intalnirile pe care le avem stabilite.Te asteapta Claudiu la
aeroport, si te duce la intalnirile pe care ti le-am programat. Noi o sa ne vedem
cand imi termin treaba, la cina.”
Care crezi ca a fost raspunsul lui?
Ai ghicit!!
Raspunsul lui a fost unul negativ. Si mai mult s-a simtit indignat, jignit de
indrazneala mea…
Am gresit!
Inca o data am gresit, dar invat, e bine…nu ma prabusesc, nici nu sar pe pereti de
bucurie acum, dar continui sa merg pe drumul meu, cu sau fara cei care mi s-au
alaturat…
Viata te invata mereu, nu te lasa sa traiesti cu impresia ca le stii pe toate…
Ma si distrez scriind aceste randuri…acum cateva ore imi venea sa sparg, sa urlu ,
sa plang, sa renunt…dar ceva nu ma lasa, ceva traieste in corpul asta, o forta , care
nu ma lasa sa-mi plang de mila, sa ma vait, sa renunt, ci ma indeamna sa lupt.
Imi treceau prin minte tot felul de ganduri sumbre…acum s-a terminat, imi ziceam.
Nu pot fii trata astfel! Nu-i pot permite sa ma manipuleze emotional, cum adica nu
accepta pe altcineva in afara de mine? Ce-i cu relatia asta de posesiune? De unde
pana unde sunt conditionata? Nu ma respecta!! Eu i-am stabilit intalnirile si el
spune ca nu mai vine daca eu nu sunt! Ce inseamna acest comportament?! E imatur
emotional. Ce varsta emotionala are? E asociatul meu, detine 60% din afacere, cum
adica nu merge la intalniri? Eu sunt obligata sa renunt la mine doar fiindca el nu
vrea sa participe fara mine la intruniri? Daca eram bolnava? Daca nu puteam sa ma
ridic din pat? Ce faceam, anulam tot, fiindca eu stateam sa mor?!! Nu, gata, s-a
terminat!!
Si asa am petrecut vreo doua ore….in discutii profunde cu mine, dupa care m-am
oprit , m-am echipat de sala si am plecat la antrenament. Sportul ma va salva si de
data asta..
Doamne, ce actrita proasta sunt…am intrat cu gura pana la urechi in sala,
incercam sa-mi pastrez zambetul pe buze in drum spre vestiar, fetele sareau la
discutii ca de obicei, vorbeam…nu ma intreba ce, fiindca n-am auzit nimic, dar nu
se vedea…si asta e important, nu-i asa?
Dupa 10 minute de socializat simteam cum ma inec cu lacrimile pe care le
inghiteam…ciudat, pe fata nu-mi curgeau..dar ma sufocau. M-am intors si am iesit
afara din vestiar, instructorul meu, Ovi, m-a privit si mi-a zis…, uita tot, lasa tot
aici, si da tot ce poti la acest antrenament!
Doamne, multumesc! Aveam nevoie de cuvintele lui, au venit la fix, chiar in
momentul in care ma gandeam sa renunt, sa ma imbrac si sa plec. “Cine ma
chinuie in halul asta? Sa zambesc cand mie imi vine sa plang, sa urlu la lume?!”
Dar, el, dragul de Ovi a stiut cum sa ma retina, cum sa-mi aline durerea.
Multumesc!
 Am ramas, am tras , m-am luptat o ora intreaga cu mintea mea. Nu reuseam
nicicum sa o reduc la tacere….ma innebunea…dar am luptat, si Ovi m-a ajutat, a
ramas langa mine, si m-a incurajat. Nu puteam sa-l dezamagesc, chiar daca imi
venea sa ma evapor, sa dispar…am ramas pentru el, in definitiv pentru mine.
S-a terminat ora, am ramas intinsa pe saltea cu ochii inchisi si mi-am zis: Ridica-te
Andreea, nu va veni nimeni sa te ridice!
M-am ridicat, m-am privit in oglinda si mi-am zis: Cine esti tu sa te plangi? Altii
n-au ce manca si tu ai o problema de relationare. Renunti la lupta pentru atat?
Bravo, Andreea.
Da, ai ghicit…Mi-a fost rusine de mine pentru o clipa..si ce daca nu vine? E
alegerea lui, anulez intalnirile si programarile pentru interventii si mergem mai
departe…n-a murit nimeni, nu e capat de lume, suntem sanatosi, puternici, de ce
nu?!
In momente de genul asta iti dai seama de puterea ta interioara: ori treci peste ori
ramai blocat.
Alegerea e a ta!
Eu am ales sa trec peste aceasta intamplare, peste proasta relationare, peste
diferenta de principii dintre noi, si sa-mi continui drumul cu sau fara el. Am un vis
si nimeni nu va sta in calea realizarii lui, de asta sunt sigura.
Zis si facut!
M-am indreptat spre casa mai senina, mai optimista, mai increzatoare.
Stiu ca ma pot descurca in orice situatie, am puterea de a merge inainte, si ce-i mai
important am pentru ce continua.
Viata ce ma asteapta e frumoasa, o stiu, o simt !
Persoanele de care m-am inconjurat sunt minunate si deosebite, le iubesc si vreau
sa traiesc aproape de ele, sa impart fericirea cu ele: Vreau sa traiesc asa cum visez!
Cred in mine, cred in ei, cred in lume si n-am nevoie de mai mult pentru a ma
ridica din pat dimineata, de pe saltea cand mi-e greu, de pe jos cand ma doare.
De cate ori nu m-am prabusit? De multe ori, dar niciodata de prea multe ori!
Asta inseamna viata: provocare, obstacole.
Frumusetea consta in succesul de a le depasi..
Simt, ma doare, deci exist!!!
Vreau sa cred ca aceasta experienta, acest vis la care lucrez cu el se va savarsii.
Ceea ce stiu e ca eu am sa fac tot ce-mi sta in putinta pentru a continua, pentru a
lupta.
Nu ma las doborata, visul meu e prea mare! Muncesc si-l realizez, cu el sau fara
el..
Multumesc ca m-ai ascultat, multumesc !
Si acum sa notam cateva invataminte pretioase:
Pune-te in locul celorlalti cand esti incercata, provocata.
Asculta, cere informatii suplimentare, pune intrebari, asculta iarasi, si pe urma
vorbeste, hotaraste, niciodata inainte…
In momentul in care vei intelege punctul de vedere al celorlati, cand vei intelege
purtarea lor, in noua cazuri din zece vei intelege ca ei incearca sa faca lucrurile
corect.
Fiecare are adevarul lui, asta e clar.
Fiecare vede lucrurile altfel.
Fiecare are un punct de vedere valid.
Fiecare are experienta lui, personala.
Fiecare are convingerile lui.
Asa ca: chiar si atunci cand depui efort si munca pentru a-l intelege pe celalalt vei
crede ca tot tu ai dreptate, diferentele de opinie vor continua sa existe.
Si asta fiindca fiecare are o dorinta, un scop in comunicare, in relationare. Fiecare
vrea sa castige duelul verbal, sa-si impuna punctul de vedere.
Dar pana la urma ce conteaza? Sa auzi ca celalalt iti da dreptate, ca-ti accepta
parerea, ca si-o insuseste?
Sau:
Vrei sa ai relatii sanatoase, constructive cu ceilalti, chiar daca risti sa-ti schimbi
parerea, gandirea?!
Pe mine, si cred ca si pe tine te intereseaza sa ai relatii autentice si trainice.
Si asta presupune sa si renunti la ce strangeai la piept, de dragul celuilalt, chiar
daca in sinea ta credeai altceva..
 Inseamna sa pastrezi adevarul tau si in acelsi timp sa-l accepti si sa-l respecti si pe
al celuilalt.
El cu adevarul lui si tu cu adevarul tau, traiti impreuna, gasiti o casa in care sa
convietuiti cu adevarurile voastre, intelegandu-va, si mai presus de toate
respectandu-va!
Intreaba-i pe ceilalti ce ar face daca s-ar afla in postura ta?
Schimba rolurile, pune-i in situatia sa simta ce simti tu, numai asa te vor putea
intelege, si viceversa.
Empatia, e cheia succesului relational.
Arata-i ca-ti pasa, chiar daca nu esti de acord.
Asculta, chiar daca nu-ti place ce auzi.
Pune intrebari, pentru a te lamuri, pentru a-i intelege mai bine.
Ceea ce te intereseaza este sa te intelegi, nu sa te impui.
Empatia este cheia principiului schimbului de locuri, si este un capitol din cartea
lui J. Maxwell, Castiga cu oamenii, pe care ti-o recomand cu caldura.
Nu uita: Succesul sau insuccesul personal nu tine de ceilalti, de soarta, sau de
Dumnezeu, ci doar de tine, draga mea!