Păreri despre iubire

Îmi zice un bărbat că urăsc bărbaţii!

Şi-mi mai spune că sunt sexistă şi mai degrabă aş iubi femeia.
Nu este de acord cu definiţia bărbatului, papa, caca, pipi, sex, nani, nicidecum.
Şi din scrierea mea a tras concluzia că, în subconştientul meu, văd bărbaţii inferiori
şi că nu ştiu ce mă aşteaptă dacă nu mă maturizez şi nu încep să îndrăgesc sexul
opus.
Şi mă gândesc să vă ataşez mesajul lui complet ca să nu se simtă cenzurat, aşa cum
mi s-a mai întâmplat să aud de la unii cititori:
“ Anume, să ştii că acel papa, pipi, kk, nani prin care caracterizezi bărbaţii
arată că în subconştientul tău îi vezi inferiori din start. şi cum asta se vede
în gesturile tale zilnice cu El (dacă ai un El), mă întreb dacă chiar ştii de ce
te rabdă (dacă îşi dă seama cum îl vezi în esenţă). Apoi, textul tău e
orizontal. Ceea ce m-a plictisit aproape de moarte. Nimic spiritual, nimic
mistic în el. Şi fără spiritualitate, rămâne totul o treabă chiar cum ai spus
tu: papa, pipi, kk, nani. De ambele părţi însă, da? Cred că nu recunoşti, dar să
ştii că eşti sexistă, şi asta duce la bârfă şi glume proaste între F şi F (idem
între B şi B). Maturizează-te şi tu; dacă dai sfaturi, cultivă-ţi nobleţea
(respectul e un cuvânt prea urât) privirii pentru sexul opus, sau fă-te gay. Nu
în ultimul rând, textul tău e dezlânat, pff, cred că e intenţionat scris aşa ca
să nu îl parcurgă bărbaţii . Totuşi, puţină metodă nu strica, vezi arta
seducţiei, site-ul cu pricina. Prea multe absolutizări prin folosirea cuvintelor
mereu, întotdeauna, tot timpul (legat de atenţia faţă de ea) etc. Te maturizezi,
da? Asta nu înseamnă să gândeşti ca un bărbat (ţi-am dat un exemplu de sexism
aici, îţi place? nu cred) Dar nu suntem maşini, nu există întotdeauna decât la
mincinoşi. Apropo, dacă aş fi o femeie, aş iubi numai femei. Păcat că nu suport
bărbaţii, pentru că măcar îi înţeleg din plin )”
Bărbaţii urăsc femeile, femeile urăsc bărbaţii?
Unii da, unele da, şi fiecare dintr-un motiv bine înfipt în inconştientul acestora.
Păreri despre iubire
“A iubi înseamnă a elibera pe celălalt de aşteptările mele.”
Goethe zicea în felul următor: Dacă vrei să seduci un bărbat, devino problema sa.
Nu mai înţeleg nimic!!!
Şi totuşi, credinţele sunt duşmanii adevărului, mai periculoase decât minciunile,
cum zicea Nietzsche.
Şi-atunci?
Care e realitatea?
Realitatea mea sună cam aşa:
Provin dintr-o familie unde iubirea si armonia au lipsit din peisaj. Bagajul moștenit
suna cam așa, fa-ți treaba bine dacă nu vrei s-o incasezi. Cuvinte de alint si
rasfățuri inainte de culcare pentru prima oară le-am văzut intr-un film, si mi-am
zis, ce ciudat..
Mama, bunica, si ele au invățat despre iubire departe de casă, și uite cum se
întalnesc destinele noastre pentru a scrie o istorie a femeii.
Poti trai fara dragoste?
Da, poti trăi, dar in drumul tău spre celălalt intâmpini greutați serioase, care te
impiedică să ajungi la iubire.
Ți-e tot mai foame de atingeri, confirmări, declarații, senzații, putere, apartenentă,
emoții, mâncare, alcool, tutun?
Da!!
Relatiile de iubire vechi iti influentează relațiile de iubire noi.
Traumele copilăriei bântuie relațiile adulte fara să simți amprenta fantomelor. Ai
impresia că te-ai despărțit de acele negre amintiri si pașesti cu incredere spre viitor,
și când ți-e lumea mai dragă, când ai zice ca niciodată nu ți-a fost atat de bine,
iubitul te lasă pentru alta, fara nicio explicatie. Ce-i asta? Ce s-a intamplat? Unde
am greșit? De ce mi se intamplă una ca asta?
Confuzie si durere.
Și eu am patit-o de atatea ori incat m-am prefacut intr-o seducatoare si vrajitoare.
Mi-am jurat ca n-am sa mai iubesc si n-am sa-mi mai ofer sufletul barbatului, fiinta
consumatoare si nimic mai mult.
Victimele cadeau la pamant, sangerau, de durerea tratamentului primit de la
seducatoarea fara suflet.
Nu-mi pasa de nimeni si nimic, rolul meu era bine stabilit, ranesc ca sa nu fiu
ranita.
Misiune indeplinita, urmatorul la rand..
Iubesc bărbaţii când îi iubesc şi urăsc bărbaţii când îi urăsc.
Traiam cu impresia că iubesc bărbaţii, chiar dacă mi se spunea ca sunt rea,
egocentrica si insensibila.. Mie îmi face bine să credca stiu sa iubesc si chiar
iubesc.. De ce? Fiindcă dăruiam iubire, credeam în iubire şi-n capacitatea mea de a
îmbrăţişa un bărbat cu iubire, când era cazul, bineînţeles. Când îmi calca sufletul în
picioare, aveam grija sa-l pedepsesc, si sa-l fac sa ma regrete tot restul vietii. Ti-am
zis ca eram un fel de vrajitoare..
Barbatul trebuia sa-mi asterne lumea la picioare, sa se dea constant peste cap ca sa
ma cucereasca, altfel nu era demn de atentia si “iubirea mea”.
Femei care urăsc bărbaţii.
Bărbaţi care urăsc femeile.
Ce simplu ar fi să-i închidem pe toţi în clasificări, n-am avea nicio bătaie de cap,
de genul: Te iubesc! Mor după tine, şi peste două zile îl văd agăţat de gâtul alteia.
Ce s-a întâmplat cu iubirea noastră?
De ce mi-a făcut asta? De ce mi se întâmplă mie una ca asta?
Întrebări fără valoare! Ti-e e lene să gândesti?
Mai am eu un citat aproape de stilul meu:
“A gândi e atât de greu încât cei mai mulţi judeca!”
Şi ploaia de judecăţi ieftine continuă:
Bărbaţii sunt porci!
Toţi sunt la fel!
Femeile sunt scroafe!
Ţara asta e de căcat!
Ce noroc au unii, sau, prost să fii, noroc să ai.
Şi aşa mai departe pe drumul “creaţiei divine”…
Sunteţi geniali! Câtă profunzime regăsesc în vorbele astea, şi cât de multă limitare..
Şi te mai şi întrebi de ce viaţa ta nu s-a schimbat în bine?
Cum să se schimbe dacă tu în fiecare zi gândeşti şi te comporţi la fel?!!!
Si eu am gandit in alb si negru, si eu am ridicat degetul spre ceilalti, si eu am
condamnat si etichetat si eu am preferat sa inchei propozitia astfel, nu esti bun de
nimic, adio!
Lupţi pentru iubirea, sănătatea, afacerea, imaginea ta?
Sau îţi este îndeajuns să întinzi degetul către cei care au şi nu merită succesul???
M-am săturat să tolerez prostia, limitarea unora. Stilul Tău e perfectibil. Dar cine
ţi-a cerut părerea, dragul meu? De asta nu poţi tu dormi noaptea? Că urăsc eu
bărbaţii?
Te-aş întreba unde-i viaţa ta, dar nu fac parte din aceeaşi categorie şi nici nu dau
sfaturi acelora care nu mi le cer. Aşa că, mă opresc aici.
Eu sunt perfecta asa cum sunt acum, ma cunosc si ma accept asa cum sunt, si n-
astept sa fiu mai buna ca sa spun ce cred si ce simt, iar ce cred ceillati despre ceea
ce sunt, conteaza prea putin, fiindca ceea ce importa cu adevarat este, ce crezi tu
despre tine.
Si sa nu uitam ca, frumusetea este in ochii privitorului…asa ca, hai sa meditam cu
totii.
Stilul Tau, e perfect asa cum e, are personalitate si autenticitate, cu siguranta peste
un an, doi, 10 va fi si mai bun, experienta il va slefui, ca pe un diamant, fiindca
timpul si trairea ne ofera stralucirea.
De ce privesti întotdeauna în grădina altora?
Suflete perfecte ce sunteţi, de ce arătaţi cu degetul la cei mai puţin “evoluaţi”?
Suntem frunze ale aceluiaşi copac, cine priveşte altfel lumea, viaţă grea va avea..
Cât timp petreci cu tine?
Cât timp petreci fugind de tine?
Bârfe, judecăţi şi prejudecăţi, minciuni.
Să ştii că viaţa înseamnă mai mult de atât.
Ce consumi în fiecare zi?
Zi-mi ce mănânci ca să-ţi spun cine eşti.
Zi-mi pe cine iubeşti ca să-ţi spun cine eşti.
Zi-mi ce gândeşti ca să-ţi spun cine eşti.
Zi-mi că nu eşti doar un simplu consumator!!
Zi-mi că vrei mai mult de la viaţă!
Zi-mi că nu faci parte din categoria celor care stau pe margine şi aruncă cu judecăţi
ieftine!
Zi-mi ceva bun ce ţi s-a întâmplat. Povesteşte-mi despre evoluţia ta, despre lupta ta
cu trecutul, despre ambiţia ta, despre visurile tale.
De ce mi se întâmplă toate mie?
Fiindcă refuzi să-nţelegi şi să vezi că viaţa te pune la încercare, te loveşte unde te
doare mai tare ca să realizezi că eşti pe un drum capcană. Întoarce-te şi ia-o de la
capăt, în alt mod, nu cel comod şi tradiţional.
Afară din zona de confort, animal de casă ce eşti!!!
Dă drumul vrabiei amărâte din mână pentru cea de pe gard!!
Da! Riscă! Luptă! Dacă vrei să trăieşti excepţionalul!
Nu te uita ciudat la mine, nu sunt nebună şi nici nu-mi plac senzaţiile tari, dar ştiu
că e singura şansă să ieşi din drama cotidiană şi din moartea spirituală.
Ce rahat crezi că păţeşti dacă renunţi la obiceiurile tale acre nu te-au dus nicaieri?
Ce pierzi? Nimic. Oricum eşti nefericită şi frustrată cu vrabia din mână. Întinde-te
după cea de pe gard, riscă dacă cauţi senzaţii, emoţii, experienţe de neuitat.
Da!! Adevărat!! Mie îmi plac oamenii pasionaţi, nebuni, îndrăzneţi, curajoşi şi
fideli visului lor. Nu-mi pierd timpul cu oameni care nu-şi sunt fideli lor, care nu
cred în nemurire, în schimbare şi într-o lume mai bună. Poate sunt naivă, stupidă,
măruntă, limitată, nebună.
Poate nu o să ajung să schimb nimic în lumea asta, poate n-o să-mi realizez nici un
vis, poate n-o să ajung cea mai bună psiholoagă, dar sigur o să mor încercând,
fericită.
Detasat sau implicat?
Dacă priveşti viaţa asta detaşat e super tare, n-ai nici un contact cu dezamăgirea,
durerea, frustrarea, tristeţea şi depresia. Eu îmi dau seama că n-aş suferi de nici un
astfel de simptom dacă nu m-aş implica total în ceea ce fac, de la iubire până la
muncă şi creaţie. Ideea e că, mă bag cu tot trupul şi sufletul în acţiunea, persoana
din faţa mea. Şi am sesizat, în zilele în care rămân un simplu observator că viaţa e
perfectă când rămâi detaşat. Nimic nu mă atinge când mă trezesc, mănânc, mă
plimb, povestesc cu prietenii, fac dragoste, mă uit la un film, şi aşa mai departe.
Nu-i înţeleg pe cei care se plâng!!! Ce te doare, omule? N-ai niciun gând, nicio
durere şi te vaiţi. Pe ăştia i-aş tortura puţin, nu de alta, dar ca să le arăt ce-nseamnă
durerea cu adevărat. Sunt oameni care nu văd, care nu aud, care îşi trăiesc viaţa
într-un scaun cu rotile şi nu se plâng. Şi tu, care ai toate simţurile întregi te vaiţi că
viaţa e de rahat şi că numai bogătaşii au ce vor de la viaţă.
Nu pot!!! Şi, nu pot!!!
Nu mă pot schimba! Asta sunt şi n-am ce face! Atunci nu mai deschide gura pentru
a te văita. Rămâi la fel şi taci!!!
Sufăr o depresie cumplită! Am nevoie de ajutor! Ajută-mă!
De ce nu te ajuţi singură? De ce tu nu poţi şi de ce eu pot?
Nu-l pot uita! Nu mănânc, nu dorm. Am să mor de dor!
De ce eu l-am uitat? De ce eu am continuat să mănânc şi mi-am găsit somnul? De
ce n-am murit de dor?
De ce crezi că eu sunt altfel decât tine? De ce crezi că eu deţin reţete miraculoase
de vindecare a sufletului rănit?
Suntem la fel! Avem acelaşi potenţial. Diferenţa dintre noi e următoarea: tu te
plângi şi eu caut soluţii. Testez, experimentez, lupt, risc. Întotdeauna aleg acţiunea,
chiar dacă greşesc şi pierd.
Soarta e limita ta. Limitele sunt doar lăuntrice. Tu eşti arhitectul vieţii tale.
În aşteptarea unui bărbat
În aşteptarea unor vremuri mai bune
În aşteptarea binecuvântării părinţilor
În aşteptarea dezlegării de trecutul traumatizant
În aşteptarea unei vieţi mai bune.
În aşteptarea unui job mai bun.
În aşteptarea unui miracol.
În aşteptarea morţii.
Şi mă opresc că mi se face rău!!!
Unde-i viaţa ta????
Conduită socială, valori clare şi stabile şi nici o relaţie stabilă. Paradox, blestem,
ghinion??
Cum se face că nu trăieşti ce-ţi doreşti cu un astfel de comportament exemplar??
Ahh! Pentru că nimeni nu mai apreciază valorile şi morala, pentru că trăim într-o
lume imorală şi instabilă?? Pentru că nimeni nu mai iubeşte un suflet sincer, pentru
că toţi poartă măşti şi scuturi? Pentru că banul câştigă şi nu dreptatea? Pentru că
ţăranul din limuzină face legea pe stradă??
Mie de ce nu-mi este afectată privirea?
Eu de ce continui să mă dau jos dimineaţa din pat?
Eu de ce aleg să lupt cu sistemul ?
Eu de ce alerg în faţa voastră dacă nimic n-are sens??
În aşteptare…..
Nimic nu se mişcă dacă tu nu te mişti!!!!
Nimic nu vine spre tine, dacă tu nu mergi spre ce-ţi doreşti!
Nimic nou nu intră în viaţa ta, dacă nu te împaci cu trecutul!
Nimic nu naşte, dacă altceva nu moare!
Din nimic nu se face nimic!
Cum arată viaţa ta?
Cum priveşti viaţa?
Cum trăieşti viaţa?
Nimic nu-i mai relevant decât ceea ce trăieşti acum. Chiar dacă ai planuri de viitor,
chiar dacă visezi la insula ta, la castel şi la o familie numeroasă, visează şi la ziua
de azi.
Nu uita să trăieşti cotidianul, prezentul şi ale lui caracteristici aparent mărunte şi
banale, cum ar fi râsul, joaca, mâncatul, plimbatul, iubitul, cititul, respiratul şi
expiratul. Îţi dai seama de binecuvântarea acestor “lucruri mărunte” abia atunci
când nu le mai ai.
De ce apreciem lucrurile abia atunci când nu le mai avem?
De ce uitam să-i îmbrăţişăm pe cei dragi?
De ce spunem atât de rar te iubesc, mamă, tată, bunicule, prietene??
De ce nu apreciem lucrurile mărunte şi tânjim o viaţă după lucrurile măreţe??
De ce nu iubim natura şi animalele?
De ce ne săturăm atât de repede?
De ce uităm de noi în această goană după altceva?
De ce ne uităm întotdeauna în ograda altora?
De ce fugim de noi??
De ce urâm bărbaţii buni şi de ce iubim bărbaţii ticăloşi?
E un răspuns care te trimite pe insula copilăriei şi a adolescenţei.
Şi te invit la un dialog sincer cu tine: cum arată fostele tale relaţii? Ce bărbaţi ai
iubit până azi? caută o trăsătură comună şi meditează la ea.
Zi-mi că ai schimbat ceva la mecanismul de apropiere şi intimitate cu celălalt şi eu
mă las de meserie.
Zi-mi că te-ai schimbat şi ai atras acelaşi model de bărbat.
Zi-mi că te-ai împăcat cu trecutul şi ai parte doar de durere.
Zi-mi că ai făcut terapie şi nimic bun nu ţi s-a întâmplat.
Pur şi simplu nu se poate!!!
Eu am continuat să iubesc un bărbat însurat şi-n acelaşi timp vroiam să rămân
însărcinată şi să mă mut pe insulă cu el.
Crezi că mi-am realizat acest vis?
Nici pe departe! Cum să mi-l îndeplinesc când omul avea deja copii şi insula sa?
Era hrănit spiritual şi social, mai puţin sexual..dar şi asta s-a rezolvat, am un dar de
a reda seninătatea şi extazul oamenilor… Asta e menirea mea. Zâna cea bună!!!
)
Acum sunt însărcinată şi-n curând îmi cumpăr şi insula. Glumesc!! )
Am continuat sa ma schimb si sa cresc, si sa-nvat sa ma iubesc si sa iubesc.
In fiecare zi, putin cate putin…
Proces de transformare: Cine esti?
Cum ai ajuns aici?
Ce ti-ai promis cand erai tanara?
De ce ti-e teama?
De ce te inspaimanta despartirea?
De ce te temi de apropiere?
La ce false incercari ai apelat ca sa te eliberezi de temeri?
Ce crezi despre barbati, femei, iubire, putere?
Pana nu esti sincera cu tine, vei trai o minciuna.
“Oglinda ar face bine sa reflecteze putin, inainte de a reflecta anumite imagini.”
Daca ceilalti sunt rai, urati, egoisti, superficiali si prosti inseamna ca tu esti……
Te las pe tine sa completezi……………
Accepta si vrajitoarea din tine, ti-am mai spus-o si am sa ti-o mai repet.
Nimeni nu e numai bun, nimeni nu e numai rau. Suntem si buni si rai. Hai sa ne
acceptam cu bune si rele si sa-nvatam sa sublimam partea de umbra, astfel incat sa
existe o armonie intre lumina si intuneric.
Fii conştientă şi prezentă în deciziile tale. Totul e important, trăieşti ce alegi!!
Dacă iubeşti un ticălos e clar că alegerile tale primare, inconştiente cântăresc mai
tare decât alegerile tale de azi, conştiente.
Demult ai fost ranita si ti-ai jurat ca n-ai sa mai suferi niciodata, si fugi de alegeri,
ramai singura din teama de angajament. Bineninteles, ca sustii sus si tare ca vrei sa
te mariti, vrei un iubit!
Unde e?
N-am intalnit persoana potrivita, ori atrag barbati mai tineri decat mine, ori sunt
insurati.
Asta e. Alegerea ta, acum mult timp in urma, a fost sa nu mai suferi, astfel incat
fugi in bratele barbatului nepotrivit si-ti implinesti profetia, cum ca, barbatii sunt
rai, te fac sa suferi.
Exemplul cu slăbitul e cel mai elocvent: Ţi-ai propus de 2 ani să slăbeşti 5 kg şi tu
continui să mănânci ciocolată dimineaţa şi seara. Normal că mâncatul ciocolatei îţi
anulează regimul alimentar şi obiectivul iniţial. Copilul din tine îţi spune:
Mănâncă, fă-ţi de cap!!! Atâta timp ţi s-a spus ce să faci, acum e momentul tău de
răzvrătire. Şi ai şi înghiţit ciocolată de 1500 de calorii. La naiba cu dieta, o viaţă
ai!!
Dar să revenim la copii şi insulă. Dacă eu aş fi continuat să-l iubesc pe ticălosul
mincinos care mă aburea cu declaraţii şi scrisori de iubire, nici în 10 ani nu mi-aş fi
trăit visul, şi anume acela de a popula insula mea cu iubire şi copii.
Înţelegi de ce e vital să fii prezentă şi conştientă în fiecare secundă şi alegere??
Şi am de gând să-ţi recomand o carte : Întrebări potrivite, Debbie Ford.
Gata!!
Acum, închide ochii!! Şi ascultă-mi vocea…
Într-o stare de relaxare, mergi spre o insulă de vindecare, este o insulă străveche, ai
mai fost acolo, chiar dacă nu-ţi aminteşti în acest moment. Insula este minunată şi
vremea este o mângâiere. Nu există loc mai relaxant în lume. Fixate în nisipul
oceanului, la o distanţă mică de plajă sunt câteva cristale foarte mari şi puternice
care imprimă o energie vindecătoare apei. Păşeşte în apă şi mergi cât te simţi bine,
apa este caldă şi liniştită. Vei simţi o furnicătură pe piele. Aceasta este energia
supraîncărcată a cristalelor absorbite de tine prin intermediul apei care îţi atinge
întregul corp. Direcţionează această energie spre acea parte a corpului care e mai
vulnerabilă, care cere să fie vindecată. Nu trebuie să fie doar un singur loc, poate
întreaga ta fiinţă cere să fie sănătoasă. Stai în apă o vreme, relaxează-te, lăsând
energia să lucreze asupra ta în modul său binefăcător.
Acum, vizualizează câţiva delfini blânzi şi iubitori, care înoată spre tine, atraşi de
calmul şi frumuseţea din tine. Delfinii sunt maeştrii diagnosticieni şi tămăduitori,
ei îşi combină energia cu cea a cristalelor. Acum, poţi deja înota la fel de bine ca
delfinii, deoarece apa este atât de supraîncărcată cu energie. Împreună, vă jucaţi în
apă, atingându-vă, scufundându-vă şi revenind la suprafaţă, pentru a respira aerul
binefăcător. Eşti atât de preocupat de noii tăi prieteni încât ai uitat scopul acestei
băi, acela de a vindeca, dar între timp, corpul tău absoarbe energia tămăduitoare de
la delfini şi cristale.
Când ai terminat ieşi din apă pe plajă. Eşti liniştită la gândul că te poţi întoarce ori
de câte ori simţi nevoia. Nisipul se simte plăcut sub picioare. Calităţile acestei ape
sunt atât de speciale, încât te uşti imediat. Te simţi mulţumită, fericită, sănătoasă,
te întinzi la soare şi eşti mângâiată de briză. Poţi să ieşi din vizualizare, din acest
vis liniştit, ştiind că te poţi întoarce oricând şi că vindecarea va continua, chiar şi
după ce te vei trezi.
Aici, am vrut să ajung, tu eşti creatoarea vieţii tale!!
Tu poţi să te predai în mâinile mele şi eu să te conduc pe insula vindecării la fel de
bine cum te poţi preda în braţele bărbatului tău ca să te poarte pe culmile extazului.
Tu alegi!
Asigură-te că ai luat alegerea cea mai bună.
Şi nu uita:” Întrebările de calitate crează o viaţă de calitate.” A. Robbins