Tema 1.

Caracteristica generală a dreptului proprietăţii intelectuale

1. Definiţia şi drepturile proprietăţii intelectuale

2. Dreptul proprietăţii intelectuale din perspectivă istorică
3. Principiile dreptului proprietăţii intelectuale
4. Izvoarele dreptului proprietății intelectuale
5. AGEPI și OMPI

1. Definiţia şi drepturile proprietăţii intelectuale

Noţiunea dreptului proprietăţii intelectuale  are o evoluţie istorică îndelungată, care deşi
este folosită cu această denumire încă nu şi-a găsit definirea precisă. Dumirea de drept al
proprietăţii intelectuale a născut controverse în literatura juridică de specialitate, unele opinii
punînd sub semnul întrebării corectitudinea noţiunii menţionate, deoarece drepturile asupra
produselor spiritului uman nu pot fi asimilate pe deplin cu drepturile de proprietate.
Lipsind o reglementare specială a creaţiilor spirituale, în perioada secolelor XV-XVIII de
cristalizare a regimurilor privind dreptul asupra creaţiilor intelectuale, s-a încercat să se aplice
regulile dreptului comun pentru a se asigura protecţia acestuia. Soluţia cea mai eficientă şi mai
îndemînă pentru vremurile respective nu reprezintă astăzi o idee ce poate fi apreciată de
specialiştii în domeniu, întrucît între noţiune de drept de proprietate ca drept real absolut şi
drepturi intelectuale morale şi patrimoniale, există diferenţe clare de regim şi caractere juridice.
Alţi autori consideră că denumirea de proprietate intelectuală îşi are originea în preluarea şi
traducerea greşită în dreptul francez  a cuvîntului anglo-american “property”, dîndui-se sensul
de proprietate.  În dreptul american însă noţiunea de “property” este mai largă decît sensul de
proprietate, incluzînd şi drepturi personale.
Dreptul proprietăţii intelectuale – este un ansamblu de norme juridice care
reglementează relaţiile sociale prinvind crearea şi valorificarea rezultatelor activităţii intelectuale
a oamenilor.
 Obiectul dreptului proprietăţii intelectuale. Dreptul proprietăţii intelectuale desemnează
totalitatea drepturilor legate de protecţia relaţiei intelectuale a autorilor de opere ale
spiritului şi ale rezultatelor activităţii de creaţie sub formele cele mai variate, precum şi
protecţia celor mai importante semne distinctive ale activităţii de comerţ.
Elementele constitutive ale proprietăţii intelectuale sunt:
a) dreptul de autor şi drepturile conexe:
- dreptul de autor ca instituţie juridică cuprinde totalitatea normelor juridice, care reglementează
raporturile privind realizarea şi protecţia operelor literale, artistice sau ştiinţifice.

1
- drepturile conexe — includ drepturile artiștilor apărute ca urmare a interpretării , drepturile
legate de înregistrările efectuate de producătorii de fonograme și drepturile apărute urmare a
emisiei programelor de radio și televiziune.
b) dreptul proprietăţii industriale  -ca instituţie juridică reprezintă totalitatea normelor juridice,
care reglementează raporturile privind creaţiile intelectuale aplicabile în industrie şi la semnele
distinctive ale acestei activităţi.

2. Dreptul proprietăţii intelectuale din perspectivă istorică

În antichitate dreptul proprietăţii intelectuale se reducea la dreptul autorului asupra

manuscrisului operei, astfel, în digestele (opera) cercetătorii au găsit referiri la furtul de
manuscrise considerate altfel decît alte bunuri, care făceau obiectul unor acte de sustragere.
Manuscrisele nu erau considerate doar bunuri cu valoare economică, ci şi opera legată de
persoana creatorului, considerată creaţie a spiritului.
În Alexandria de exemplu plagiatorii erau sancţionaţi prin “blam public” (condamnare
publică pentru ceva). Deci, drepturile morale se bucurau de o anumită recunoaştere, chiar dacă
nu erau protejate legal. În Grecia antică manuscrisele erau difuzate la mari depărtari şi drepturile
autorilor erau limitate de dreptul asupra manuscrisului. Comerţul cu manuscrise nu asigura şi
protecţia drepturilor autorilor acestor manuscrise.
În evul mediu i-a amploare industria copiştilor şi dreptul exclusiv de transcriere a
manuscriselor. O lungă perioadă de timp asupra acestei activităţi au ţinut monopol călugării
pentru ca mai tîrziu să devină o industrie în mîna universităţilor. Abia, la sfîrşitul sec. XVII apare
conceptul de proprietate intelectuală, iar la începutul sec. XVIII este întîlnit şi conceptul de drept
de autor. Începe să prindă contur ideea, potrivit căreia autorii creînd opera oferă colectivităţii
servicii cu mult mai importante decît tipografii care le comercializează. În 1709 în Anglia a fost
adoptată prima lege a dreptului de autor care avea drept scop  încurajarea ştiinţei şi culturei, prin
conferirea autorilor de cărţi, dreptul la copie pentru cărţile tipărite. Începe să se impună ideea că
opera rămîne un bun al autorului chiar după vînzarea unor exemplare.
În SUA dreptul de proprietate intelectuală a evoluat diferit faţă de cel european.
Congresul SUA a adoptat în 1870 un act normativ prin care se recunoştea autorului un drept de
folosinţă asupra operei sale pe o perioadă de 14 ani cu posibilitatea prelungirii o singură dată cu
aceeaşi perioadă. În SUA s-a impus sistemul de “copyright”, în care protecţia dreptului de
proprietate intelectuală depinde de înscrierea în registrul de “copyright”.

2
 3. Principiile dreptului proprietăţii intelectuală

În literatura autohotnă au fost enumerate următoarele principii:

1) principiul libertăţii de creaţie – acest principiu îşi găseşte reglementare atît în
Constituţia RM, Cod Civil al RM, cît şi Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. Conform
art. 33 alin (1) din Constituţie, libertatea creaţiei artistice şi ştiinţifice este garantată, creaţia nu
este supusă cenzurii.
La art. 32 alin. (1) al Constituţiei se stipulează că “oricărui cetăţean îi este garantată
libertatea gîndirii, a opiniei, precum şi libertatea exprimării în public prin cuvînt, imagine sau
prin alt mijloc posibil”. Aceste prevederi se referă şi la cetăţenii străini şi apatrizii, care se află
pe teritoriul RM, deoarece aceştia au aceleaşi drepturi şi îndatoriri ca şi cetăţenii RM cu
excepţiile stabilite de lege (dreptul de a alege şi de a fi ales şi de a fi înrolat în forţele armate).
Drepturile de autor şi drepturile conexe la art. 5 prevede că “beneficiază de protecţie
toate operele, exprimate în orice formă obiectivă din domeniul literar, artistic şi ştiinţific
indiferent de faptul, dacă acestea au fost sau nu aduse la cunoştinţa publicului”.  Autorul
beneficiază de protecţia dreptului de autor asupra operei sale prin însăşi faptul de creare a ei,
pentru apariţia şi exercitarea dreptului de autor nu este necesară înregistrarea operei, nici alt act
de notificare sau alte formalităţi.
2) principiul egalităţii în drepturi a operelor obţinute prin activitatea de creaţii (art. 16
alin. (2) din Constituţie) conform căruia toţi cetăţenii RM sunt egali în faţa legii şi autorităţilor
publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie,
apartenenţă politică, avere sau de origine socială.
3) principiul echităţii –  în reglementarea relaţiilor de creare şi valorificare a obiectelor
proprietăţii intelectuale, acest principiu derivă din principiul egalităţii.
4) principiul îmbinării intereselor autorului cu cele ale societăţii  — rezultă din
prevederile Constituţiei RM, conform căruia “libertatea exprimării nu poate prejudicia onoarea,
demnitatea sau dreptul altei persoanela viziune proprie, orice persoană îşi exercită drepturile şi
libertăţile constituţionale cu bună credinţă, fără să încalce drepturile şi libertăţile altora.”
5) principiul realităţii şi garantării drepturilor – reiese din prevederile
Constituţiei “Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului,
drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul
politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate”.

3
 Principii internaţionale a dreptului proprietăţii intelectuale:
a) principiul tratamentului naţional – (este consacrat în art. 2 din Convenţia de la Paris)
potrivit acestui principiu, în ceea ce priveşte protecţia proprietăţii intelectuale, cetăţenii oricărei
ţări care face parte din Uniune vor beneficia în toate celelalte ţări ale Uniunii, de avantajele pe
care legile respectivelor ţări le acordă în prezent şi le vor acorda în viitor naţionalilor, fără a fi
încălcate drepturile speciale stabilite de către Convenţie. Pe cale de consecinţă, resortizanţii vor
beneficia de aceeaşi protecţie ca şi naţionalii şi de aceleaşi mijloace de apărare împotriva oricăror
atingeri aduse drepturilor lor, sub rezerva îndeplinirii condiţiilor şi formalităţilor impuse
naţionalilor.
De asemenea şi în cazul Convenţiei de la Berna există dispoziţii prin care străinul este
asimilat cu naţionalul. Astfel, potrivit art. 5 al Convenţiei de la Berna, operele literale, artistice şi
ştiinţifice ale resortizanţilor sunt supuse regimului stabilit pentru operele naţionale în ţările
Uniunii, altele decît ţara de origine a operei. Reglementarea întinderii protecţiei, precum şi a
mijloacelor procedurale garantate autorului pentru apărarea drepturilor sale intelectuale îşi are
sediul în legislaţia ţării în care se reclamă protecţia.
b) dreptul de prioritate –  reglementat de art. 4 din Convenţia de la Paris şi prevede
situaţia privilegiată a unei persoane care a efectuat într-o ţară a Uniunii de la Paris, un prim
depozit reglementar, de a depune cereri cu acelaşi obiect pentru a obţine protecţie în celelalte ţări
membre ale Uniunii. Potrivit acestui principiu, resortizantul sau succesorul său în drepturi care a
depus un brevet de invenţie, o marcă de fabrică sau comerţ, un modl de utilitate, desen sau model
industrial într-una din ţările Uniunii, va beneficia în celelalte ţări de un drept de prioritate de a
efectua depozitul. Pentru a exista un drept de prioritate, trebuie ca primul depozit să aibă
valoarea unui depozit naţional reglementar care îndeplineşte condiţiile prevăzute de legislaţia
naţională a fiecărei ţări membre a Uniunii de la Paris.
Prin depozit naţional reglementar se înţelege orice depozit care este suficient pentru a stabili data
la care a fost depusă cererea în ţara respectivă, oricare ar fi soarta ulterioară a cererii.
c) independenţa mărcilor – este consarcat de art. 6 din Convenţia de la Paris, potrivit
căruia, condiţiile de depunere şi de înregistrare a mărcilor de fabrică sau de comerţ vor fi stabilite
de fiecare ţară a Uniunii prin legislaţie naţională. Înregistrarea reglementară a unei mărci în una
din ţările Uniunii prin legislaţie conferă caracter independent faţă de mărcile înregistrate în
celelalte ţări ale Uniunii, inclusiv faţă de marca înregistrată în ţara de origine.
d) independenţa brevetelor – este consacrat de art. 4 bis al Convenţiei de la Paris,
conform căruia, cererile de brevete pentru aceeaşi invenţie depuse în diferite ţări ale Uniunii, nu
depind unele de altele. Brevetele cerute de cetăţeni ai Uniunii în diferite ţări ale acesteia, vor din

4
independente de brevetele obţinute pentru aceeaşi invenţie în celelalte ţări care sunt sau nu
membre ale Uniunii de la Paris.

4. Izvoarele dreptului proprietăţii intelectuale

 
1. Izvoarele interne ale dreptului proprietăţii intelectuale
Izvoarele interne tipice:(speciale)
1) Legea nr. 139 din 02.07.2010 privind dreptul de autor şi drepturile conexe
2) Legea nr. 161 din 12.07.2007 privind protecţia desenelor şi modelelor industriale
3) Legea nr. 461 din 18.05.1995 privind brevetele de invenţie abrogata
4) Legea nr. 50 din 07.03.2008 privind protecţia invenţiilor
5) Legea nr. 38 din 29.02.2008 privind protecţia mărcilor
6) Legea nr. 655 din 29.10.1999 privind protecţia topografiilor, circuitelor integrate.
Izvoare interne atipice(generale)
— Constituţia Republicii Moldova
— Codul Civil al Republicii Moldova
— Codul Penal al Republicii Moldova
— Codul Contravenţional al Republicii Moldova
2. Izvoarele internaţionale ale dreptului proprietăţii intelectuale
Republica Moldova este parte la următoarele convenţii internaţionale în domeniul dreptului de
autor şi al drepturilor conexe:
1) Convenţia de la Berna cu privire la protecţia operelor literare şi artistice, din 09.09.1886
2) Convenţia internaţională pentru protecţia drepturilor interpreţilor, ale producătorilor de
fonograme şi ale organizaţiilor de difuziune
3) Convenţia mondială cu privire la drepturile de autor
4) Convenţia de constituire a Organizaţiei Mondiale a Proprietăţii Inte lectuale
5) Convenţia privind protecţia producătorilor de fonograme împotriva reproducerii neautorizate a
fonogramelor lor
6) Acordul privind aspectele drepturilor de proprietate intelectuală legate de comerţ
7) Convenția de la Paris pentru Protecția Proprietății Industriale
8) Tratatul de la Singapore privind dreptul mărcilor
9) Tratatul de cooperare în domeniul brevetelor
10) Aranjamentul de la Lisabona privind protecția indicațiilor locului de origine a produselor și
înregistrarea lor internațională

5
 5. AGEPI și OMPI

Agenția de Stat pentru Proprietatea Intelectuală (AGEPI) este o instituție publică aflată
în subordinea Guvernului, responsabilă de promovarea și realizarea activităților în domeniul
protecției juridice a proprietății intelectuale privind drepturile de proprietate industrială, dreptul
de autor și drepturile conexe. AGEPI își desfășoară activitatea pe principiile autogestiunii și
autofinanțării; are statut de persoană juridică cu sediul în municipiul Chișinău, cu o denumire
oficială, o denumire prescurtată în limba de stat și o ștampilă cu Stema de Stat a Republicii
Moldova.
La nivel international - AGEPI reprezintă Republica Moldova în Organizația Mondială a
Proprietății Intelectuale, în alte organizații internaționale, regionale și interstatale pentru
protecția proprietății intelectuale, întreține și dezvoltă relații de colaborare cu acestea, precum și
cu instituțiile de profil ale altor state.
AGEPI exercită următoarele funcții:
 planifică din punct de vedere strategic și implementează obiectivele de dezvoltare a
sistemului național de proprietate intelectuală;
 organizează și gestionează funcționarea sistemului național de proprietate intelectuală în
conformitate cu legislația Republicii Moldova și cu tratatele internaționale la care
Republica Moldova este parte;
 asigură promovarea propunerilor referitoare la cadrul normativ privind protecția
proprietății intelectuale și perfecționarea legislației naționale în domeniu, avizează
proiecte de acte normative elaborate de alte autorități publice;
 prestează servicii aferente domeniului proprietății intelectuale, în conformitate cu
legislația.
AGEPI are următoarele atribuții:
 recepționează și examinează cererile pentru acordarea protecției, acordă și eliberează, în
numele statului, titluri de protecție pentru obiectele de proprietate intelectuală, conform
legislației în domeniul proprietății intelectuale;
 gestionează și depozitează registrele naționale ale cererilor depuse și registrele naționale
ale titlurilor de protecție acordate pentru invenții, soiuri de plante, topografii de circuite
integrate, mărci, desene și modele industriale, registrele naționale ale indicațiilor
geografice protejate, denumirilor de origine protejate și specialităților tradiționale
garantate, registrul de stat al obiectelor protejate de dreptul de autor și drepturile conexe,
registrele naționale ale contractelor de licență, de cesiune, de gaj și de franchising

6
 referitoare la obiectele de proprietate industrială, registrul de stat al titularilor marcajelor
de control, registrele naționale ale mandatarilor autorizați și evaluatorilor în domeniul
proprietății intelectuale;
 administrează, stochează și dezvoltă bazele de date în domeniul proprietății intelectuale
în conformitate cu legislația;
 elaborează, coordonează și execută programe și acorduri de colaborare cu alte țări și/sau
organizații internaționale în domeniul său de activitate;
 elaborează și implementează programe de formare continuă și de perfecționare a
specialiștilor în domeniul proprietății intelectuale;
 organizează cursuri de pregătire și de perfecionare a consilierilor, a mandatarilor
autorizați și a evaluatorilor în domeniul proprietății intelectuale și eliberează certificate
de calificare profesională;
 desfășoară activități editoriale în limita funcțiilor atribuite, editează și publică Buletinul
Oficial de Proprietate Intelectuală și alte publicații destinate promovării domeniului
proprietății intelectuale;
 elaborează și aprobă regulamente și instrucțiuni, formulare-tip și alte acte de procedură
necesare executării prevederilor legislației în domeniul proprietății intelectuale;
 monitorizează activitatea Comisiei de contestații, Comisiei de mediere și a Arbitrajului
specializat în domeniul proprietății intelectuale;
 organizează și participă la expoziții, simpozioane, conferințe, concursuri, seminare și la
alte activități naționale sau internaționale în domeniul proprietății intelectuale;
 acordă, la solicitare, servicii și consultanță în domeniul proprietății intelectuale;
 înregistrează contractele de cesiune, de licență, de gaj și de franchising ale drepturilor
privind obiectele de proprietate industrială;
 publică datele privind cererile din domeniul proprietății intelectuale și titlurile de
protecție;
 asigură evidența, stocarea și completarea colecției de documente și publicații de
specialitate din domeniul proprietății intelectuale;
 efectuează, la cerere și contra plată, cercetări documentare în domeniul proprietății
industriale;
 recepționează și examinează cererile și actele necesare pentru înregistrarea solicitanților
în Registrul de stat al titularilor marcajelor de control;
 eliberează marcaje de control pentru titularii drepturilor asupra exemplarelor unor opere
sau fonograme înregistrați la AGEPI;

7
  efectuează, la cererea organelor competente, examinarea exemplarelor unor opere sau
fonograme și întocmește rapoarte de constatare tehnico-științifică și de expertiză;
 avizează, monitorizează și supraveghează activitatea organizațiilor de gestiune colectivă a
dreptului de autor și/sau a drepturilor conexe.
Serviciile AGEPI sunt prestate conform Sistemului de Management al Calității ISO 9001:2008,
ceea ce garantează calitate în conformitate cu standardele internaționale.

Organizaţia Mondială a Proprietăţii Intelectuale (OMPI) este una din cele 15 agenţii
specializate ale Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU), şi are ca atribuţii principale dezvoltarea la
nivel internaţional a unui sistem  al proprietăţii intelectuale capabil de a recompensa
creativitatea, stimula inovaţia şi de a contribui la dezvoltarea economică.
OMPI a fost fondată prin convenţia de la Stockholm din 14 iunie 1967 fiind mandată de
către cele 184 de State Membre să promoveze protecţia proprietăţii intelectuale la nivel mondial
prin cooperarea între state şi colaborarea cu alte organizaţii internaţionale.
Convenția OMPI a conferit acestei instituții următoarele obiective: armonizarea
legislațiilor și procedurilor în materia proprietății intelectuale; furnizarea de informații pentru
aplicarea drepturilor de proprietate intelectuală; schimbul de informații în domeniul proprietății
intelectuale; acordarea de asistență juridică și tehnică în materie; facilitarea rezolvării
diferendelor apărute în materia proprietății intelectuale.
Punerea în aplicare a obiectivelor acestei organizații se face prin intermediul
unor activități cu un larg spectru de acoperire de la promovarea și aplicarea normelor și
standardelor  internaționale în materia proprietății intelectuale pînă la soluționarea diferendelor
din această materie. Astfel, o primă activitate fundamentală a OMPI constă în dezvoltarea
progresivă și aplicarea normelor și standardelor în promovarea protecției proprietății
intelectuale. Actualmente Organizația administrează 11 tratate care instituie drepturi și standarde
internaționale comune pentru statele membre care au obligația de a le aplica pe teritoriile lor.
Mai mult chiar, OMPI joacă un rol esențial în armonizarea și simplificarea sistemului de
înregistrare a proprietății industriale.
OMPI inițiază, de asemenea, politici noi de adaptare la schimbările din domeniul
proprietății industriale. Pe aceeași traiectorie se înscrie și programul pentru comerțul
electronic, ca urmare a unei creșteri spectaculoase a folosirii internet-ului, în special a
schimbului de informații și idei prin mijloace electronice, considerent pentru care Organizația
stimulează și încurajează folosirea tehnologiilor digitale în domeniile sale de activitate. Un
element cheie în cadrul acestui program îl constituie realizarea unui sistem online pentru
rezolvarea oricăror diferende în materia proprietății intelectuale.
8
Sediul organizației este la Geneva.