Gandirea de grup

O disfunctie a luarii unei decizii care a primit o atentie considerabila din partea
cercetatorilor este fenomenul denumit gandirea de grup. Irving Janis este inventatorul termenului
gandire de grup, determinand o deteriorare a eficientei mentale, a perceptiei realitatii si a
judecatii morale ca rezultat al presiunii exercitate in interiorul grupului. Aceasta tinde sa se
manifeste in grupuri extrem de coezive in care dorinta membrilor grupului pentru consens devine
mult mai importanta decat evaluarea problemelor si a solutiilor realiste.
Janis a observat ca, uneori, grupuri de oameni cu o calificare inalta si cu experienta iau
decizii proaste. Enuntand ipoteza ca deciziile nefaste aveau drept cauza procesul insusi al luarii
de decizie, acesta a inteprins analiza unor rapoarte ale sedintelor comisiilor de experti si de
oameni politici ai guvernului American, pentru a ajunge la concluzia ca deciziile gresite erau
rezultatul unei gandiri de grup. In acest caz, procesul de analiza a diferitelor elemente care
permit luarea de decizii este perturbat, pana a se ajunge la decizii ce pot fi catastrofale. Janis ia
ca exemplu acele decizii ce au condus la distugerea flotei americane la Pearl Harbour, la
accelerarea ofensivei militare din Vietnam, la invazia din golful Porcilor. In aceste trei cazuri
membrii comisilor nu au tinut cont de informatiile care pe care le-au primit, atunci cand ele nu
coincideau cu propria lor analiza si au desconsiderat ezitarile si indoielile unora dintre membrii.
Ei au mentinut primele argumente dezvoltate, si anume ca flota americana este suficient de
protejata la Pearl Harbour, ca bombardamentele. In toate cazurile, in momentul procesului de
luare a deciziei, a primat dorinta de a prezerva unitatea, solidaritatea, spiritul de echipa, atfel
incat, in numele armoniei, dezbaterea a fost evitata, loialitatea fata de grup dezvoltandu-se in
defavoarea eficacitatii.
Nu numai coeziunea sta la originea gandirii de grup: analiza rapoartelor acestor sedinte
precum si marturia unor protagonisti au scos in evidenta faptul ca, in special atunci cand grupul
este confruntat cu o situatie de stres si cand este condus de un lider autoritar, caracterul sau
coeziv poate deveni nefast.
Gandirea de grup este un gen de gandire in care se angajeaza indivizii cand sunt puternic
implicati intr-un grup coeziv, cand dorinta lor de a perpetua consensul depaseste motivatia de a
cerceta realist celelalte alternative. Ea poate sa apara in orice grup de decizie, de exemplu in
grupul familial ori in grupul de colegi, atunci cand sunt intrunite urmatoarele conditii:
- gandire puternica;
- izolarea grupului;
- lipsa unor proceduri de cautare si evaluare a alternativelor;
- leadership directiv;
- presiunea timpului, determinand stres si convingerea ca exista putine sanse sa se
gaseasca o solutie mai buna decat cea favorizata de leder ori de alta persoana influenta.
Janis a identificat opt simptome ale gandirii de grup:

1. Invulnerabilitatea - majoritatea membrilor grupului dezvolta o iluzie a invulnerabilitatii,

astfel acestia devin extremi de optimisti si iau decizii cu risc extrem; apare atunci cand
membrii simt ca isi desfasoara bine activitatea, chiar daca in realitate nu se intampla asa;
2. Rationalizarea - aparitia unor rationamente ale membrilor grupului in care nu-si gasesc
loc semnalele de avertizare ale unor eventuale pericole;
3. Moralitatea - membrii grupului dezvolta o credinta incontestabila in moralitatea
grupului inerent, inclinand membrii sa ignore consecintele etice sau morale ale deciziilor
lor.
4. Stereotipurile - membrii gruului dezvolta opinii stereotipe ale sefilor opozitiei ca fiind
prea rai, pentru a justifica incercarile reale de a negocia sau prea slabi pentru a
contracara;
5. Presiunea - conduce cu usurinta la acord, membrii grupului aplicand presiune directa
asupra oricarui membru care exprima argument puternice impotriva oricaror stereotipii
ale grupului, iluzii sau angajamente, facand clar ca acest tip de dezacord este contrar
asteptarilor pe care le are de la toti membrii loiali; Sunt consideraţi membri loiali doar
aceiacare nu pun la îndoială direcţia în care este condus grupul;
6. Auto-cenzurarea - chiar daca membrii grupului simt nesiguranta in legatura cu planul, isi
pastreaza parerile pentru sine;
7. Unanimitate - membrii grupului percep o iluzie comuna a unanimitatii privind judecatile
in conformitate cu opinia publica;
8. Paznici ai mintii - unii membrii ai grupului protejeaza grupul de informatii adverse care
ar putea distruge complacerea lor comuna cu privire la eficienta si moralitatea deciziilor
lor; pot exercita presiuni aupra membrilor care nu sunt de acord cu ceea ce spune grupul.

Cea mai mare probabilitate ca acest tip de gandire in grup sa apara este atunci cand:
 Grupul este prea coeziv
- Janis a precizat ca acest factor este cel mai important. Desi coeziunea are in general
un rol pozitiv, stabilind legaturi de simpatie si atractie intre membrii, coeziunea extrema
poate avea efecte negative.
 Grupul devine izolat de cei din afara
- izolarea previne patrunderea ideilor critice din exterior;
 Liderul promoveaza propria lui solutie favorita
- de exemplu, stilul lui Kennedy, maniera in care a condus sedintele au reprezentat un
perimetru al situatiei de grup ce a contribuit la aparitia gandirii de grup. Presedintele
controla in intregime discutia, radicand numai anumite chestiuni si cerand sa raspunda
numai anumitor membrii. Discutiile absolute libere au fost posibile numai la sugestia lui
  Presiunea psihica pe care o simt membrii
- in astfel de situatii un factor facilitator este presiuna exercitata asupra grupului
pentru a ajunge la o decizie. Cu cat problema este mai importanta, cu atat membrii
grupului de discutie devin mai preocupati sa reduca posibilitatea de a gresi si mai putin
preocupati de a procesa informatia rational.

Limitarea cautarii informatiei, analiza neprofundata a informatiei disponibile,evitarea

dezbaterii, autocenzura, iluzia unanimitatii s-au manifestat in mod clar in momentul luarii
deciziei de a lansa naveta spatiala Challenger. Cu multe luni inaintea lansarii, inginerii
societatilor care au fabricat naveta au semnalat existenta unor probleme tehnice si au propus
amanarea datei lansarii. In ajunul zilei fixate, inginerii si-au aparat inca o data punctul de vedere
in fata propriilor superiori si a reprezentantilor oficiali de la NASA. Acestia nu au ascultat
avertismentele, convocand o ultima sedinta in absenta ingineriilor. Argumentele inginerilor nu au
ajuns pana la directorul general al NASA. Fara aceste informatii, el a dat ordinul de lansare al
navetei.
Morala inalta, o credinta puternica in invurnelabilitatea grupului, atitudinile similare
impotriva celor care nu fac parte din grup si tendinta de a rationaliza actiunile grupului sunt
manifestari tipice ale gandirii de grup. Membrii grupului practica frecvent autocenzura si atentia
selectiva in receptarea informatiei pentru mentinerea unanimitatii grupului. Pentru subminarea
gandirii de grup se recurge la procedeuri care incurajeaza initiativa si judecata critica. Admiterea
persoanelor cu vederi contrare in grup va slabi gandirea de grup.
Noua abordare, bipolaritatea fenomenului, arată existenţa a două tipuri de gândiri
grupale: atotputernică şi depresivă. Potrivit acestora, pe deoparte, discutăm de invulnerabilitate şi
invincibilitate, grupul considerându-se superior altora iar, pe de altă parte, de incompetenţa
membrilor, ezitările, slăbiciunile acestora, criticile venite din exterior nefiind luate în calcul.

Cauzele gandirii de grup:

1. Incordare incontestabila in moralitatea inerenta a grupului, care ii determina pe membrii

sa nu tina cont de consecintele morale sau etice ale deciziilor lor;
2. Presiune directa asupra oricarui membru al grupului care exprima argumente puternice de
impotrivire la steriotipiile sau angajamentele grupului. Presiunea este destinata de a-l face
sa inteleaga ca acest tip de disidenta este in opozitie cu ceea ce se asteapta de la toti
membii loiali grupului;
3. Iluzia acceptata de unanimitate desprejudecatille conforme cu opinia majoritatii. Aceasta
iluzie provine, din autocenzura devierilor si ceste datorita supozitiei eronate
conformcareia cine nu spune nimic este de acord;

Una dintre solutiile cele mai la indemana conducatorilor de a impiedica aparitia acestui fenomen
si efectele sale, uneori dezastruoase, este incurajarea exprimarii libere a parerilor contrare, chiar
a celor nepopulare, precum si prezentarea tuturor argumentelor pro si contra ale fiecarei
alternative de decizie. Orice incercare de a combate gandirea de grup trebuie sa se bazeze pe
evitarea insituirii premature a acordului, fara a compromite coeziunea de grup.
Pot fi utilizate urmatoarele strategii:
- incurajarea exprimarii deschise a ideilor alternative;
- evitarea izolarii grupului;
- leadership adecvat si eficient;
- grupuri multiple de discutie pe aceeasi tema;
- desemnarea unor membri ai grupului pentru a avea rol de “ avocat al diavolului”,
evaluator critic;
- invitarea unor experti din afara pentu a evalua decizia de grup.
Bibliografie:

1. Pierre De Visscher, A. Neculau (2001). Dinamica grupurilor, texte de baza. Editura

Polirom, Iasi;
2. S. Boncu, C. Ilin, C. Sulea. (2007). Manual de psihologie sociala aplicata. Editura
Universitatii de Vest, Timisoara;
3. S. Chelcea (2001). Psihologie sociala. Bucuresti;
4. F. C. Lunenburg (2010). Group decision making: the potential for groupthink.
International journal of management, business and administration, volume 13, nr. 1;
5. P. J. Johnson (2001). Effects of Groupthink on Tactical Decision-making. USA;
6. S. Boncu. Curs psihologie sociala.