Sunteți pe pagina 1din 6

Cum să te scapi de un bărbat fără să vrei?

Urmează modelul de mai jos şi singură pe viaţă vei rămâne.


M-am gândit ca-n fiecare săptămână să aleg o poveste dintre toate evenimentele
speciale care intră în viaţa mea şi care trec pe lângă mine.
Culeg semne pe oriunde merg…şi al naibii toate se lipesc de mine, de parcă ar ştii
că am nevoie de ele ca să scriu un articol, o carte.
Te ţin la curent ca să-nveţi să urmezi un model de succes şi să părăseşti un model
disfuncţional.
Povestea săptămânii
Merg la aceeaşi sală împreună de ceva vreme, mai exact de când s-au remarcat.
Mergeau şi înainte dar separat fără să ştie că-n curând salutul amical se va
transforma în sărutari, tandreţuri şi partide de sex sălbatic.
Toate bune şi frumoase până aici…
Nu ştiu de cât timp sunt împreună, eu aseară am aflat. Dar ce-i mai interesant este
CUM am aflat..:-)
Descrierea evenimentului
Intru în sală. Ciau, ciau, ciau la toată lumea!
El: Ce faci? Ai venit să tragi? Ne-am distrat bine la masă, aşa-i?
Eu: Tu te-ai distrat? Şi noi!
Şi-acum să vă pun şi pe voi la curent, ca să înţelegeţi întregul tablou caricatural.
Cu două zile înainte am mers la masă cu o prietenă de-a mea şi cu fratele ei. A
venit frumosul nostru cuceritor şi a întrebat: Pot să mă aşez cu voi?
Noi: Bineînţeles!
A urmat un prânz de pomină, am râs şi ne-am distrat câteva ore împreună.
Ne-am întrecut în experienţe şi viziuni despre viaţă, bărbaţi şi femei, cultură şi
educaţie.
Eu încercam să-i fac să vadă viaţa mai roz şi ei încercau să mă otrăvească cu
pesimismul şi lipsa de cultură şi educaţie a românilor. De obicei nu intru în
polemici cu oameni care au altă părere despre viaţă, le zâmbesc şi îi las să creadă
în continuare ce vor şi le face bine, sau mai puţin bine. Nu e treaba mea să-i
conving că lucrurile stau altfel, că frumuseţea stă în ochii privitorilor. Dar acum am
luat-o razna. După ce că te pui la masa mea mai încerci să-mi schimbi starea de
spirit cu mesajele tale subterane. Lasă-mă în pace, viaţa e aşa cum eşti tu! Dacă tu
o descrii gri, fără speranţă, dacă tu critici şi devalorizezi umanitatea asta nu
înseamnă că eu trebuie să diger informaţia ta de doi lei. Şi uite cum m-am angajat
într-o polemică de zile mari, într-o dezbatere argumentată cu toată fiinţa. M-am
luptat pentru gândurile, filozofia mea de viaţă şi visul meu! Hey!! La un moment
dat cred că ţipam, fiindcă lumea din jurul nostru tăcea şi asculta. Ei: N-ai cu cine să
schimbi lumea! Nimeni nu se lasă ajutat! Noi am încercat şi am avut parte doar de
dezamăgiri şi eşecuri! Eşti o visătoare! N-o să reuşeşti să schimbi nici măcar un
oraş dar o ţară de needucaţi şi frustraţi! În timp ce mă luptam cu convingerile lor
greşite mai şi observam şi gânduri de genul: Opreşte-te, păstrează-ţi energia pentru
opera ta, pentru oameni care vor să asculte, care vor să se schimbe, încercau să mă
oprească din încercarea mea de cucerire. Lasă-i! Uită de ei! Îmi suna în minte…
Ce-am făcut?
Nu m-am oprit!
Ce-am câştigat?
Nici nu-mi pasă. În orice caz nu erau prea multe opţiuni aşa cum le-am şi zis:
Altădată m-aş fi ridicat de la masă, eu nu petrec timp cu oameni superficiali, care
critică şi aruncă cu stereotipii în stânga şi-n dreapta, fiindcă le este prea greu să
gândească.
S-au uitat la mine cam ciudat, în privirea lor se citea: Asta e nebună, săraca!
Să creadă ce vor, ei sunt cei care-şi ratează viaţa, nu eu.
Mă doare, mi-e ciudă că se-ntâmplă ca astfel de oameni să circule liberi, eu i-aş
aresta şi i-aş forţa ca-n timp de detenţie să înveţe să trăiască cu adevărat.
Până ce să se aşeze frumosul nostru cuceritor la masă, luptam doar cu o minte şi
jumătate, cel din faţa mea, fratele prietenei mele, care pesemne că se numără şi el
printre frustraţii care-i nominaliza. M-a întrebat: cu ce te ocupi? Când a auzit cum
îmi petrec zilele în loc să adun milioane ca ei cu altceva l-a pufnit râsul. Ce crezi
că vei schimba? I-am zis că eu sunt fidelă drumului meu şi voi muri încercând, fără
să mă gândesc la destinaţie.
Poate chiar aşa, nu voi schimba nimic în lumea asta, dar măcar ştiu că n-am stat cu
mâinile în sân, ca majoritatea. E uşor să închizi viaţa în clasificări şi etichete, asta
nu te constrânge să te angajezi în acţiune, din contră, te aşezi confortabil pe fotoliul
“filozofului” şi arunci cu pronosticuri cum că omenirea o să dispară. Ce s-a
întâmplat oameni buni cu responsabilitatea voastră? Aţi băgat-o la maşina de spălat
o dată cu hainele murdare? Ea era singura care trebuia îngrijită şi protejată. Avea
instrucţiuni precise, întreţinere specială.
Iubire şi responsabilitate. I-am întrebat, ce faceţi voi ca să lăsaţi lumea mai bună, în
afară de a-i anula ca individualităţi? Cum îi laşi pe cei care au intrat în viaţa ta?
Mai buni sau mai proşti? Iarăşi aveau privirea aia pe feţe: Pesemne că asta-i
nebună! Credinţa li se întărea la fiecare întrebare şi contraargument de-al meu. În
final am renunţat. Cei doi frustraţi s-au aliat şi prietena mea a luat locul
judecătorului drept, care milita să împace cele două filozofii contrastante despre
viaţă. A venit şi nota care ne-a salvat, pe mine de ei, şi pe ei de mine..
Am învăţat o lecţie importantă: Să taci în faţa oamenilor care nu-nţeleg! Taci chiar
dacă ţi-e greu!
Napoleon Hill vorbea la fel: Dacă spui altor oameni despre obiectivele şi visurile
tale e ca şi când ai da găuri într-un boiler şi ai lăsa aburul să iasă.
Îţi pierzi energia programării tale încercând să-i convingi că lucrurile stau altfel.
Vorbeşte cu cei care te-nţeleg şi care te susţin în programarea ta.
De aceea gaşca e atât de importantă şi vorbele din popor atât de adevărate, cine se
aseamănă se adună.
Ai grijă cu cine te aşezi la masă, cu cine îţi petreci timpul, s-ar putea să ajungi şi tu
să crezi că te-nşeli şi că lucrurile stau cum cred ei. Alege şi trăieşte inteligent!
Şi-acum să revenim la povestea noastră, la frumosul cuceritor şi la noua sa iubită-
mamă.
Discuţia noastră din sala de sport a fost întreruptă de ea, femela agitată din cauza
prezenţei mele. Ieşise în alergare din ora de kick-box la vederea mea şi a lui
angajaţi într-o discuţie relaxată. M-a salutat şi l-a răpit într-o clipă de lângă mine ca
să-i comunice ceva vital, care nu suportă aşteptare..:-))) M-a întristat strategia ei
“matură”. Cu 10 ani în plus faţă de el şi faţă de mine nu reuşeşti să păstrezi altfel
privirea, atenţia şi iubirea partenerului tău? Ce-i cu atâta disperare? Să fie tocmai
vârsta de vină? Te simţi în pericol de prima venită în sală? Unde crezi că vei
ajunge cu o astfel de atitudine? M-am retras, am simţit-o cât e de disperată şi am
aşteptat să-mi înceapă clasa de cycling. S-a întors şi ea la ora ei după ce a
“înlăturat” pericolul din viaţa ei.
Mă pregăteam de clasă, m-am aşezat pe bicicletă, şi discutam cu colega din
dreapta, cine crezi că apare? Ea, disperata!! Şi-şi începe a doua strategie de
înlăturare a “concurenţei”.:-))
Scuză-mă pentru mai devreme! Eu sunt cam mioapă şi din sală am crezut că eşti
altcineva, te-am confundat, nu ştiam că eşti tu. Ştii e una care tot se dă la prietenul
MEU şi nu o mai suport, vreau să-i dau o lecţie, să-i zic vreo două, să o fac de râs,
că altfel nu se potoleşte. Ne uitam toate la ea şi îi înţelegeam necazul. I-am zis: Stai
liniştită, nu e nici o problemă şi am zâmbit. Şi-n timp ce se pregătea să-şi încheie
convingătorul discurs, nu m-am putut abţine şi i-am zis, ai grijă să nu te faci tu de
râs şi să nu te sabotezi. Ea: nicidecum, ştiu eu ce să-i zic ca s-o liniştesc!
Ea a plecat, noi am rămas să privim la cei doi îndrăgostiţi întrebându-ne cât poate
dura o astfel de iubire posesiune? E jucăria mea, nu te atinge de ea!
Da. Aşa mă gândeam şi eu…o lună?!
Şi nici bine încheiată cugetarea şi frumosul nostru cuceritor s-a aşezat în faţa
geamului de unde mă încuraja în urcarea mea, hai, mai tare, poţi!
Fetele din sală glumeau, ai grijă Andreea că ţi-o iei!
Blonda, iubita-mamă îşi aştepta frumosul cuceritor să-şi încheie antrenamentul şi
să iasă în tandem din sala ca să-nţeleagă lumea că ei formează un cuplu şi că
tânărul fiu, iubit, amant e al EI. El păşea în faţă şi ea îl urma. Ce tablou trist. Să-ţi
păzeşti iubirea…să nu scape în braţele alteia, şi uite că tocmai asta e strategia de a
te scăpa de un bărbat fără să vrei. Ea îl împinge în braţele mele azi, mâine în
braţele alteia, până va rămâne fără jucărie ca să-şi împlinească profeţia, care sigur
sună astfel, toţi sunt la fel!
Nu de asta ţi-am scris povestea săptămâniii, ca să ne dăm cu părerea asupra
longevităţii cuplului, ci ca să înţelegi ce să nu faci în relaţia ta.
Dacă vrea să plece, să plece. Nu te arunca la gâtul alteia şi nici la picioarele lui!
Stai, nu mă lăsa pentru ea, eu sunt mai bună, eu te iubesc, ea îţi vrea doar banii.
Diferenţa de vârstă îşi spune cuvântul?
Povestea familiei spune întotdeauna ceva şi vei vedea în cele ce urmează.
Întâmplarea face ca eu să cunosc povestea de viaţă a tânărului cuceritor. El e în
căutarea mamei ce n-a avut-o spiritual şi emoţional pe cât a avut nevoie. Mama
recăsătorindu-se tânărul s-a procopsit cu un frate vitreg căruia a trebuit să-i suporte
toanele de răsfăţat şi de prim iubit în ochii mamei lui noi. Şi apariţia unui tată
vitreg care era prea ocupat să-i arate atenţie şi iubire unui copil care nu-i aparţine
n-a îmbunătăţit imaginea cu care tânărul a plecat în viaţă. Îi înţeleg drama şi îi
înţeleg şi alegerea de faţă. După nenumărate decepţii sentimentale în viaţă în care a
dat totul şi n-a primit mare lucru în schimb, şi-a găsit în sfârşit mama , pe care n-a
avut-o niciodată, care îi oferă dragoste necondiţionată, îl plimbă prin lume şi-l
răsfaţă. Pe scurt, trecutul familial îşi pune amprenta pe viitoarele noastre relaţii. Şi
dacă nu-nţelegi repede că repeţi un tipar familial s-ar putea să nu guşti niciodată
din adevărata fericire. Întoarce-te în trecut, la familia de origine, la fostele relaţii
eşuate şi omoară tiparul repetitiv şi disfuncţional. Sau vrei să te măriţi şi tu cu tata?
1+1= 1?
NU
1+1=2
DA
Două entităţi, individualităţi unice şi speciale. Tot ce vrea să se unească într-unul
va ajunge să sufere o moarte înainte de vreme. Au mai fost cazuri şi înaintea ta, la
fel a procedat şi Romeo cu Julieta. El i-a spus, fugim în lume ca să fim aceeaşi
fiinţă, şi ea l-a întrebat: “Care fiinţă?”
Nimeni nu vrea să fie închis în personalitatea celuilalt. Fiecare vrea să-şi păstreze
unicitatea, personalitatea şi libertatea individuală. Chiar dacă începutul poveştii de
dragoste este guvernat de îndrăgostire şi ale ei truisme, suntem acelaşi suflet,
unirea dintre cele două jumătăţi pierdute ne-a adus împreună, inima mea îţi
aparţine, fuziunea, simbioza, unde călătorim prin lume ţinându-ne de mână, se
transformă mai tarziu, după ce aburii îndrăgostelii se evaporă fiecare se întoarce la
cel care este în dependenţă, posesivitate, alienare, luptă, ură, despărţire, moarte.
Nu te sfătuiesc să fugi de aceste delicioase începuturi dar nici să o dai în patetic şi
să-l înspăimânţi pe celălalt. Hai să rămânem cu picioarele pe pământ şi să privim
aceste etape ale iubirii fără voalul idealizării. Repet, îndrăgostirea este esenţială,
fără ea nu ne-am apropia de iubirea matură, adevărată. Avem nevoie de ea ca să ne
apropiem , ca să învăţam să ne iubim diferenţele, polarităţile.
De ce a murit pasiunea? Vreau să mă îndrăgostesc din nou! De ce a intervenit
rutina?
Nu ţi se pare straniu că de fiecare dată ajungi la aceeaşi “dileme” în iubire?
Vreau fluturii în stomac de la-nceput, declaraţiile de dragoste, florile şi ciocolata,
sărutările sub clar de lună!! Nu mai vreau să spăl ciorapi şi gătesc aceeaşi
blestemată supă cu găluşte!
Atracţie sexuală. Îndrăgostire. Iubire romantică. Iubire matură, spirituală, cum vrei
s-o numeşti.
Sunt nişte etape pe care le parcurgi de fiecare dată, de ce vrei să regresezi la prima
etapă, îndrăgostirea, în loc să îmbrăţişezi un alt nivel al iubirii, cum ar fi iubirea
matură, care presupune un act de conştienţă şi de maturitate, eşti altfel decât mine
dar te iubesc la fel ca la-nceput când te vedeam la fel.
Ce păzeşti mai tare scapă mai repede!
Fuziunea absolută provine din fuziunea infantilă din prima copilărie, vrei să te
întorci în pântecul şi apoi braţele mamei, unde ai fost atât de iubită. Ia-mă cu tine,
la sală, la lucru, peste tot!!! Te iubesc! Fără tine nu pot să trăiesc!
Învaţă să trăieşti cu tine dacă vrei să trăieşti cu el!
Învaţă că intimitatea invită doi protagonişti autonomi, responsabili şi puternici în
sânul ei.
Învaţă că celălalt are nevoie de spaţiul său, nu trage de el, dacă vrei să-l păstrezi.
Învaţă să te iubeşti şi să-ţi iubeşti viaţa!
Învaţă să crezi în tine şi-atunci nu te mai temi că alta ţi-l va răpi de lângă tine.
Învaţă să te bucuri de momentul prezent!
Învaţă că tu eşti singura responsabilă de succesul sau eşecul tău!
Tu eşti privilegiată acestor poveşti săptămânale pe care ţi le voi scrie în fiecare joi
de acum încolo, pe lângă articolul de luni. Nu există scuze pentru o viaţă trăita
prost!
Ai tot ce-ţi trebuie pentru a trăi o poveste de iubire ca-n filme!