Sunteți pe pagina 1din 32

Elemente de

fonetică și
de vocabular
pentru gimnaziu

prof. Adriana Nicula

1
PARTEA I
1. ELEMENTE DE FONETICĂ

Sunetele limbii române


Sunetele sunt produse cu ajutorul vocii şi sunt receptate de ureche. FONETICA este ştiinţa care
studiază sunetele limbii. Cuvintele sunt alcătuite din sunete. Semnul grafic (scris) al unui sunet
este litera. Sunetele limbii române sunt:
 Vocalele sunt sunete la rostirea cărora aerul nu întâlneşte niciun obstacol şi care pot forma
singure silabă. Vocale: a (întotdeauna vocală), e, i, o, u, ă, â, î. Ex. fată
 Semivocalele sunt sunete care seamănă cu vocalele, dar nu pot alcătui singure silabă.
Acestea sunt: e, i, o, u. Ex. iepure
 Consoanele sunt sunete la rostirea cărora aerul întâlneşte obstacole la ieşirea din aparatul
fonator (porţiunea dintre plămâni şi gură) şi care nu pot forma singure silabă. Consoane:
b, c, d, f, g, h, j, k, l, m, n, p, r, s, ş, t, ţ, v, w, x, y, z.

Corespondenţa sunet-literă
În general, în limba română o literă transcrie un singur sunet. Ex. copil- 5 litere şi 5 sunete
Unele sunete pot fi redate prin grupuri de litere.
Grupul de litere Sunetul Exemple
ce, ci [č] rece [reče], cimpoi [čimpoi], cireșe [čireșe]
ge, gi [ğ] gem [ğem], gingaș [ğingaș], gingie [ğinğie]
che, chi [k´] ureche [urek´e], chin [k´in], răchită [răk´ită]
ghe, ghi [g´] ghețuș [g´ețuș], ghidon [g´idon], unghie [ung´ie]

Observație: Unele sunete pot fi redate prin litere diferite:


Sunetul Litera exemple
[k] c copil, arc, curcubeu
k Karaoke, Kamcheatka
q Quatar
[v] v vagon, levitație
w Wagner, wolfram,
[i] i inteligent, viu
y yacht, Yemen

Litera x redă două sunete succesive: [ks] în ax, mixer, sau [gz] în exemplu, exercițiu etc.
Grupul de sunete [ks] se scrie la masculin plural cu cș:
Fix- ficși
Complex- complecși
Ortodox- ortodocși
În următoarele situații se scrie cs: micsandră, rucsac, îmbâcsi, ticsi, sconcs.
Grupurile de litere ce, ci, ge, gi, che, chi, ghe, ghi pot nota:
 un singur sunet (consoană): cea-un (č)- 4 sunete şi 5 litere; cio-ban- 5 sunete şi 6 litere,
ghea-ră (g´)- 4 sunete şi 6 litere; cea-sor-nic- 8 sunete şi 9 litere.
 două sunete: consoanele č (ce, ci), ğ (ge, gi), k´ (che, chi), g´ (ghe, ghi) şi vocalele e şi i.
Ex. ce-lu-lă- 6 sunete şi 6 litere, ghe-ţar- 5 sunete şi 6 litere, gi-ra-fă- 6 sunete şi 6 litere.

2
ATENȚIE: Deoarece în cuvinte ce conţin aceste  grupuri de litere e şi i sunt în unele
situaţii litere ajutătoare, iar în  altele au valoare de sine stătătoare, este bine ca, pentru a
se stabili  valoarea lor, să se ţină cont de faptul că orice silabă are obligatoriu  o vocală.
Aşadar, într-o silabă ce conţine un astfel de grup, dacă nu există o  altă vocală, e sau i sunt
vocale.  
Când e și i sunt accentuate, ele au valoare fonetică chiar dacă în silabă mai există o vocală:
cercei- e este accentuat, așadar este vocala din silaba cei, iar i este semivocală.
barcagiu- i este accentuat, așadar este vocala din silaba giu, iar u este semivocală
burghiu- i este accentuat, așadar este vocala din silaba giu, iar u este semivocală
cea-un------------------► ča-un: 5 litere,  4 sunete
  cer        ----------------► čer: 3 litere, 3 sunete
  cio-ban-----------------► čo-ban: 6 litere, 5 sunete
  ci-re-şe-----------------►  čireșe:  6 litere, 6 sunete
  geam -------------------► ğam: 4 litere, 3  sunete
  ger ---------------------►3  litere, 3 sunete
  chiar------- ------------► k 'ar: 5 litere, 3 sunete
 chi-bri-turi ---------------►10  litere, 9 sunete
  ghea-ţă.------------------►g'aţă: 6 litere, 4 sunete
  gher-ghef  ---------------►8 litere,  6 sunete

2. Precizează numărul de sunete al cuvintelor de mai jos.

Cuvânt Nr. de sunete Cuvânt Nr. de sunete

cerneală frigider
plânge ger
ceas cercei
gherghef cer
ciorbă cizme
ghetuţe cireadă
ceaţă cinematograf
gem ciclop
geografie cimpanzeu
chitară Gheorghe
mergem ghem
mergeam ghemotoc
Gina ghinion
corigent ghirlandă

3. Stabiliţi numărul de sunete şi litere din următoarele cuvinte: ciulin, vraci, cireşe,
baci, ciorbă, deci, cine, girafă, argint, dragi, magiun, regiment, fragi, cer, ceată,
pecetluit, ceară, purcel, ceainic, ger, frige, covrigei, geografie, chenar, cheamă, echer,
chitanţă, unchi, chior, chibrituri, gheţar, ungher, unghi, accident, copaci, elogiu, sânge,
reci, haiduci, chef, chibzuinţă, gheară, veghe.

Diftongul. Triftongul. Hiatul

3
Diftongul este grupul de sunete alcătuit dintr-o vocală şi o semivocală, pronunţate în
aceeaşi silabă.
Ex. : broas-că (o-semivocală, a-vocală), ca-dou (o-vocală, u-semivocală), iar-nă (i-
semivocală, ă-vocală).
Tipuri de diftong:
 urcător (ascendent), alcătuit din semivocală+vocală: broas-că, pia-ţă, floa-re etc.
 coborâtor (descendent)- vocală+semivocală: grâu, mai, ca-dou, nou etc.
Litera e la inițială de cuvânt sau de silabă, rostită ie în formele verbului a fi sau ale
pronumelui personal corespunde unui diftong:
eu [ieu]
el [iel]
este [ieste]
eram [ieram]
era [iera]
erai [ierai]
Obs.:
 Pronumele personal ea conține diftongul [ia] nu [ea].
 Oameni/oamenii- nu este diftong ii, pentru că i final la masculin plural este
devocalizat, iar al doilea i este articol. (la fel recii ghețari, stelele nopții, albaștrii
ochi, prietenii)
 Substantivul copii are diftongul ii.

Triftongul este grupul de sunete alcătuit dintr-o vocală şi două semivocale


pronunţate în aceeaşi silabă.
Ex. : le-oai-că (o, i –semivocale, a-vocală), lă-cră-mioa-ră (i, o-semivocale, a-vocală),
pă-reau (e, u-semivocale, a-vocală), ur-soai-că (o, i-semivocale, a-vocală), a-ri-pioa-ră (i,
o-semivocale, a-vocală).

Hiatul este grupul de două vocale alăturate, pronunţate în silabe diferite.


Ex. : al-co-ol, zo-o-lo-gi-e, hi-at, fi-in-ţă, po-e-zi-e, a-e-ro-port etc.
Atenție: forma corectă a cuvintelor asiduu, continuu, perpetuu este cu hiat în final.

Exerciții aplicative

1. Identifică cuvinte care au în componeța lor grupuri de sunete și completează


tabelul de mai jos.

a) “Chinezoaicele au un adevărat ritual al servirii ceaiului. Fiecare ceaşcă este pusă


înaintea persoanei invitate pe o tavă de aluminiu. Licoarea este turnată dintr-un ceainic de
către o gheişă.”
b) “Acrobaţii aceştia, care se dau peste cap în aer, pot sări aşa fiindcă sorb multă
cafea. Eu – las' că-s şi mai uşor – dacă beau două cafele, zbor! Mă ţine atmosfera ca pe
aeroplan şi scriu poezii pe tavan. Atenţie, urmează un număr interesant: dansează un
elefant.”
c) „A trecut întâi o boare Puful păpădiilor.”
Pe deasupra viilor (G. Topârceanu, Rapsodii de toamnă)
Şi-a furat de prin ponoare

4
Cuvânt cu Diftongul Semivocala Cuvânt cu Triftongu Cuvânt cu Hiatul
diftong triftong l hiat

4. Recunoaşteţi diftongii din cuvintele: iarnă, gloată, saltea, gutuie, acompaniau, linia,
nătărău, mereu, cadou, ploi, copii, păianjen, înmuiere, perdea, pardesiu, pierdere,
armonia-i.

5. Identificaţi triftongii din cuvintele următoare: contribuiau, gândeai, trăiai, leoarcă,


creioane, miau, aripioară, mi-ai (dat), iau, voiau, inimioară, vreau, leoaică, puştoaică,
grecoaică.

6. Identificaţi hiatul din cuvintele: muzee, poezie, vie, ştiinţă, aspectuos, continuu,
dionisiac, eminescian, fracţiune, cianură, european, colonial, tezaur, caleidoscop.

7. Recunoaşteţi diftongii, triftongii şi vocalele în hiat din cuvintele următoare:


prevedeai, priveam, mergeai, Predeal, cleios, cleioasă, ghioagă, clauză, carpian, real,
oboseală, ideal, ocoleai, leorpăi, greoi, culoar, înapoiat, contribuiai, exploata, lupoaică,,
colocvial, piei, viei, miei, carieră, apropiind, idiot, pasiune, colocviu, noroios, elevii,
piept, perdeaua, continuă, aluat, două, gândeai, unguent, afluenţă, plouând, luând,
haimana, baie, naiv, predau, flăcăi, călău, tezaur, căinţă, leiculiţă, drajeu, memoriu,
câine, altoire, frâu, doi, nou, cui, puişor, reacţiune.

8. Precizaţi cum se pronunţă litera X în cuvintele: sufix, prefix, excepţie, excursie,


extemporal, expresie, xilofon, Alexandra, hexametru, excedent, excelenţă, examen,
exemplu, exerciţiu, exact, exaspera, exila, execuţie, exotic, existenţă, exersa, exasperant.
Arătaţi câte litere şi câte sunete sunt în cuvintele de mai sus.

9. Trece la numărul plural următoarele cuvinte: sfinx, complex, ortodox, pix, fix, sufix.

10. Subliniază formele corecte dintre perechile de cuvinte date: alei / alee, poiezie /
poezie, creiaţie / creaţie, idee / ideie, iel / el, poem / poiem, ştiinţă / ştinţă, alcool / alcol,
fică – fiică, afectuos – afectuos, muzee – muzeie.

Despărțirea cuvintelor în silabe

Nr. Regula Exemple

5
1. v-cv oa-re, ca- să, cu-vânt
O consoană aflată între două vocale trece la silaba
următoare
2. vc-cv lap-te, cor-nuri
Două consoane între două vocale trec: prima la
silaba dinainte și a doua la silaba următoare
Excepție: dacă în grupul de două consoane a doua
este l sau r și prima este b, c, d, f, g, h, p ,t, v,
despărțirea se face înaintea întregului grup (so-cru,
su-plu).

3. vc-ccv as-tru, cin-ste


Trei sau mai multe consoane între două vocale trec
prima la silaba dinainte și celelalte la silaba
următoare
Excepție: în cazul grupurilor de de consoane lpt,
mpt, mpț, ncș, nct, ncț, ndv, rct, rtf, stm,
despărțirea se face după a doua consoană din grup
(func-ții, sculp-tu-ră, linc-șii, punc-ta, sand-viș, arc-
tic, jert-fă, ast-ma-tic, somp-tu-os, re-demp-ți-u-ne)
4. v-v a-ur, li-ce-e, ge-o-gra-fi-e, po-
Două vocale alăturate trec, prima în silaba dinainte e-zi-e
și a doua la silaba următoare, formând un hiat
5. Când o vocală este urmată de un diftong sau un plo-ua, cre-ai, fa-mi-li-ei, gre-
triftong, despărţirea se face înaintea diftongului. oi, spo-iau, cre-ioa-ne.

6. Când există doi diftongi alăturaţi, despărţirea se face ploa-ie, foa-ia, per-dea-ua
între cei doi.

NU SE RECOMANDĂ despărţirea la capăt de rând:


 a prenumelor (sau a abrevierilor sub formă de iniţială) de numele de familie: Ion
Petrescu, M. Eminescu.
 A notaţiilor care includ abrevieri: 10 km, art.3.
 A grupurilor ortografice scrise cu cratimă: dintr-un, într-însa, ducându-se, du-te.
 A cuvintelor compuse şi derivate, a locuţiunilor: aducere- aminte, ex- ministru, bun-
gust.
 A neologismelor la care articolul sau desinenţele se leagă prin cratimă: flash-ul,
hobby-uri.
 La grupurile ortografice scurte, deoarece măreşte numărul cratimelor: dintr-un (din-tr-
un).
 La cuvintele scrise cu apostrof, când locul despărţirii ar coincide cu locul apostrofului.
N.B. În toate aceste situaţii este preferabilă trecerea pe rândul următor a cuvântului/
cuvintelor.

Exerciţii aplicative

1) Alege seria în care toate cuvintele sunt despărţite corect în silabe:


A) Alt-un-de-va, che-fliu, de-a-su-pra, ex-traş-co-lar, i-gi-e-nă, in-e-chi-ta-bil.
B) Al-tun-de-va, ca-reu, chef-liu, dea-su-pra, des-pre, fol-clor.

6
C) An-o-nim, car-eu, de-spre, ex-tra-şco-lar, folc-lor, i-gie-ni-za.
D) Nicio serie.

2) Desparte în silabe cuvintele următoare, indicând regulile utilizate: alcool, atribuie, baie,
caisă, continuu, conştiinţă, claie, eolian, epidemiologie, Bolliac, abia, desaliniza,
examen, cablu, află, negri, teatru, abstract, arctic, jertfă, membri, sancţiune, sculptor,
vârstnic, anorganic, antonim, descrie, dreptunghi, hiperurbanism, ignora, inacceptabil,
înnegri, megastar, neschimbat, nouăsprezece, portavion, sinonimie, somnambul,
sublinia, transcarpatic.

3) Subliniază varianta corectă: a-lu-at/ a-luat, bă-că-u-an/ bă-că-uan, bio-xid/ bi-o-xid, bu-
te-lie/ bu-te-li-e, ca-si-er/ ca-sier, cu-vi-in-cios/ cu-viin-cios, deo-da-tă/ de-o-da-tă, de-o-
se-bi/ deo-se-bi, e-mail/ e-ma-il, o-che-an/ o-chean, mi-op/ miop, o-iş-te/ oi-şte, pi-a-ni-
nă/ pia-ni-nă, po-dium/ po-di-um, ra-ţio-na/ ra-ţi-o-na, ser-vi-e-tă/ ser-vie-tă, sfi-i-ciu-
ne/ sfii-ciu-ne, te-o-re-mă/ teo-re-mă, to-a-le-tă/ toa-le-tă, su-per-fluu/ su-per-flu-u.

4) Sunt corect despărţite în silabe perechile:


a) A-bo-ri-gen/ ab-o-ri-gen, a-e-ro-stat/ a-e-ros-tat, bu-năs-ta-re/ bu-nă-sta-re,
can-ta-u-tor/ cant-a-u-tor, cla-us-tro-fo-bi-e/ claus-tro-fo-bi-e.
b) Ab-rupt/ a-brupt, al-co-o-le-mi-e/ al-co-ol-e-mi-e, a-nal-fa-bet/ an-al-fa-bet,
de-za-cord/ dez-a-cord, in-a-bil/ i-na-bil.
c) A-cro-stih/ a-cros-tih, an-a-e-rob/ a-na-e-rob, ban-cno-tă/ banc-no-tă, chin-
te-sen-ţă/ chint-e-sen-ţă, des-că-zut/ de-scă-zut.
d) Toate.

5) Dă exemplu de câte trei cuvinte:


o Monosilabice:
o Bisilabice:
o Trisilabice:
o Plurisilabice:
6) Dă exemplu de cinci cuvinte formate din două silabe, dar dintr-un număr diferit de
sunete.

7) Precizează ambele varante de silabisire ale următoarelor cuvinte: niciodată, portaltoi,


dezarmat, inexact, subacvatic, transoceanic, postelectoral, dizarmonic, portdrapel,
transsaharian.

8) Precizează care dintre cuvintele din lista de mai jos nu pot fi despărţite la capăt de
rând/ despărţirea nu este recomandată: PECO, ş.a.m.d., 12 p.m., Ion Creangă, aer,
trunchi, iod, du-te, privindu-l, op.cit., cân’va.

9) Să se despartă în silabe cuvintele următoare şi să se formuleze regula aplicată:

- aur, aer, aici, asiduu, creez;


- aceea, tăiat, baia, treia, paie, rouă, creioane;
- mamă, soră, clasă, vară, alun, vişin, autor;
- achitat, echer, echitate, leghe, ureche;
- ascet, carte, cântec, munte, nasture, noapte;
- atlas, atletism, bâtlan, oglindă, suflet, suplinitor, tablă, acritură, democrat,
hidrogen, piatră, secretar;
- amplu, ansamblu, aspru, cuscru, ferăstrău, lingvist, obşte;

7
- conjuncţie, funcţionar, distincţie, tinctură, joncţiune, sancţiune, somptuos,
lincşii, punctaj, sandvici, jertfă, astmatic, arctic
10) Subliniază formele corecte (literare) din următoarele dublete: antecameră –
anticameră, antedot – antidot, arat – arăt, bleomarin – bleumarin, cismar – cizmar,
conjunctură – conjuctură, delincvent – delicvent, deseară – diseară, ne mai văzut –
nemaivăzut, proprietate – prorietate, despera – dispera, frustra – frusta, ieşan – ieşean,
obţine – obţine

VOCABULARUL
Vocabularul - toate cuvintele dintr-o limbă ( care există sau au existat cândva).
Vocabularul limbii române - peste 120.000 de cuvinte.
PĂRŢILE VOCABULARULUI
1. VOCABULARU FUNDAMENTAL
Vocabularul fundamental cuprinde:
 un număr mic de cuvinte, aproximativ 1500, care denumesc noţiuni de bază,
indispensabile comunicării, cuvinte înţelese şi cunoscute de toţi virbitorii;
 cuvintele se caracterizează prin: vechime, stabilitate, frecvenţă mare în vorbire,
bază pentru formarea derivatelor şi a compuselor.
2. MASA VOCABULARULUI
Masa vocabularului cuprinde:
 un număr foarte mare de cuvinte ( peste 90% ), dar cu frecvenţă redusă în vorbire,
cuvinte folosite numai de anumiţi vorbitori, numai în anumite domenii;
 categorii de cuvinte:
- arhaisme - cuvinte ( expresii ) ieşite din uz, întâlnite în literatură pentru a sugera
o anumită epocă: spătar, logofăt, carele, ...
- regionalisme - cuvinte ( expresii ) folosite în anumite regiuni ale ţării: cucuruz,
păpuşoi, făgădău, lebeniţă, harbuz, deşte, ...
- neologisme - cuvinte noi, împrumutate din alte limbi sau create în limbă prin
mijloace proprii: efemer, computer, decizie, ...
- termeni tehnici şi ştiinţifici - cuvinte folosite în diferite domenii ale tehnicii
şi ştiinţei; bormaşină, circuit integrat, ...; cardiologie, ...
- elemnte de jargon - cuvinte folosite de anumite grupări, cu intenţia de-a
impresiona pe ceilalţi: musiu, madamă, ciao, ...
- termeni argotici - cuvinte folosite de grupuri restrânse, cu scopul de-a nu fi
înţeleşi de ceilalţi: mititica ( închisoarea ), covrig ( volan ), a sta de şase ( a sta de
pază ), ...

Fişă de lucru

1. Realizaţi o clasificare a următoarelor cuvinte (vocabularul fundamental, arhaisme,


regionalisme, neologisme, termeni tehnici şi ştiinţifici, jargon, argou): scaun, azalee,
logofăt, cucuruz, compliment, biştari, soare, oră, soră, parai, musiu, iarnă, câine, apă,
vornic, a plânge, a acuza, chisea, umăr, ac, complement, găină, grâu, laser, inimă, cuţit,
mersi, măr, sursă, mişto, stea, ouă, supăra, galben, monşer, verişoară, ochi, frumos, a
alerga, brânză, directă, darling, hepatită.

8
__________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________

2) Găsiţi pentru fiecare cuvânt vechi românesc (din prima listă) câte un sinonim
neologic (din a doua listă):

a)Alege, binevoitor, (se) căi, călător, cerere, ceresc, cină, cunoscut, curat, cuviincios,
dezvinovăţi, firesc, gazdă, isteţ, îmbelşugat, încăpăţânare, înfiorător,
1. Se maiîntâmplător,
numeşte şijigni,
lexic.
lăuntric, mărinimos, milă, nesigur, pagubă, (se) preface, rămăşiţă, răutăcios, slugarnic,
2.Cuprinde cuvinte în ordine
şiretlic, urmaş, uşor, (se) văicări, zilnic.
b)Abominabil, afabil, amfitrion, celest, compasiune, cotidian, alfabetică daună,
şi le explică sensul.
decent,
diferend, dineu, disculpa, facil, filantrop, fortuit, incert, insulta,3.intim,
Elementul de bază al
lamenta, maliţios,
comunicării.
normal, notoriu, obstinaţie, opulent, opta, pasager, perspicace, petiţie, regreta,
reminiscenţă, salubru, servil, simula, succesor, truc. 4. Cele două componente esenţiale
________________________________________________________________________
ale cuvântului, care se află într-o
________________________________________________________________________
strânsă relaţie.
________________________________________________________________________
6. ? lexicală este o pronunţare
________________________________________________________________________
diferită a unui cuvânt, în raport cu
________________________________________________________________________
forma lui literară.
________________________________________________________________________
7. este alcătuită din sunetele
________________________________________________________________________
comune cuvintelor care formează
________________________________________________________________________
o familie lexicală; se mai numeşte
________________________________________________________________________
rădăcină
________________________________________________________________________
8. Grupurile de sunete care se
________________________________________________________________________
adaugă la sfârşitul rădăcinii sau al
________________________________________________________________________
cuvântului de bază.
________________________________________________________________________
9. Grupurile de sunete care se
________________________________________________________________________
adaugă la începutul rădăcinii sau
________________________________________________________________________
al cuvântului de bază.
________________________________________________________________________
10. Procedeul prin care se obţin
cuvinte noi cu ajutorul sufixelor şi
al prefixelor.
11. cuvinte învechite, ieşite din
uzul limbii.
12. Cuvinte folosite numai în
anumite regiuni ale ţării.
2 3 7
13. Cuvinte noi, împrumutate sau
create pe teritoriul limbii.
1 14. Au sens asemănător.
15. Au sens opus.
16. Reprezintă totalitatea
cuvintelor care aparţin aceluiaşi
domeniu şi au trăsături de sens
comune. 9
6

13

9 12

11

10

15

x
16

Fişă de lucru ∕ Vocabularul

Completează rebusul de mai jos, pentru a-ţi reaminti noţiunile de vocabular învăţate.
1. Denumirea cuvintelor subliniate din fragmentul următor: „Şi, scurt şi cuprinzător, sărut
mâna mătuşei, luându-mi ziua bună, ca un băiet de treabă, ies din casă cu chip că mă duc la
scăldat, mă şupuresc pe unde pot şi, când colo, mă trezesc în cireşul femeiei şi încep a
cărăbăni la cireşe în sân, crude, copate, cum se găseau.” (Ion Creangă – Amintiri din
copilărie)
2. Denumirea cuvintelor care se scriu la fel, dar se pronunţă diferit: Vânătorul puse puşca la
ochi şi ochi vânatul.
3. Denumirea cuvintelor de tipul: omăt – zăpadă nea.
4. Denumirea perechilor de tipul: cald-rece, frumos-urât.

10
5. Denumirea cuvintelor de tipul: pravilă, pârcălab, inime.
6. Denumirea unui tip de omonime care se pronunţă la fel: S-a aşezat pe banca din faţa clădirii în care
e Banca Total Credit.
7. Totalitatea cuvintelor unei limbi.
Pe verticala AB – denumirea cuvintelor subliniate în exemplele următoare: Ea are părul
ondulat. Părul nostru n-a făcut pere anul ăsta.

A
1
2
3
4
5
6
7
B

Fişă de lucru 1
1. Evidenţiază diferite sensuri ale cuvântului „cap”, în enunţuri în care să fie folosite cele
trei forme de plural ale acestui cuvânt: capete, capuri, capi.
2. Descifrează sensurile pe care le are cuvântul a bate, în propoziţiile următoare şi
înlocuieşte-le cu sinonime:
a) Mărul acesta este bătut şi maroniu.
b) Covorul este bătut de tata.
c) Laptele din sticla aceasta este bătut.
3. Alcătuieşte patru enunţuri în care cuvântul inimă să aibă sensuri diferite.
4. Formează trei enunţuri în care verbul a trage să fie folosit cu sensuri diferite.
Fişă de lucru 2

1. Scrie câte două cuvinte care denumesc: a) fiinţe; b) obiecte


2. Scrie câte două cuvinte care arată însuşiri ale obiectului denumit
3. Scrie câte două cuvinte exprimă acţiuni.
4. Scrie câte un cuvânt cu acelaşi înţeles cu termenii daţi: eroare, a vira, etern, imens.
5. Scrie câte două propoziţii în care cuvintele următoare să aibă sensuri diferite: pânză,
carte, gură.
6. Scrie, în spaţiul liber din dreptul fiecărei cifre, litera care corespunde cuvântului
asemănător ca sens:
1. ... gingaş A. Tainic
2. ... bucurie B. Nea
3. ...zăpadă C. Plăpând
4. ... a da D. Orizont
5. ... zare E. Fericire
6. ... misterios F. A oferi
G. frumos

11
MIJLOACE DE ÎMBOGĂŢIRE A VOCABULARULUI
A. Interne: - derivarea;
- compunerea;
- conversiunea ( schimbarea valorii gramaticale ).
B. Externe: - împrumuturile.

DERIVAREA

Derivarea - mijlocul intern de îmbogăţire a vocabularui, prin care se formează


cuvinte noi cu ajutorul sufixelor şi al prefixelor;
- se poate face - cu sufixe, cu prefixe, parasintetic.
Sufixul - sunetul sau grupul de sunete adăugate la sfârşitul cuvântului de bază sau
al rădăcinii.
Prefixul - sunetul sau grupul de sunete adăugate la începutul cuvântului de bază
sau al rădăcinii.
Cuvîntul de bază - elementul fundamental folosit pentru formarea altor cuvinte.
Rădăcina - sunetele comune cuvântului de bază şi tuturor cuvintelor formate de la
acesta.
Cuvintele derivate - cuvinte formate cu ajutorul sufixelor şi al prefixelor.
Familia lexicală - totalitatea cuvintelor formate de la un cuvânt de bază prin
derivare sau alte mijloace ( compunere, schimbarea valorii gramaticale ), cuvinte înrudite
ca sens:
şcoală cuvânt de bază

şcol/ar +
rădăcină

şcolăr/iţă
şcolăr/esc cuvinte derivate
şcolăr/eşte
şcolăr/ime =
( a ) şcolar/iza
şcolar/iza/re familia lexicală
preşcolar
prefix sufix

Tipuri de sufixe:
 lexicale - formează cuvinte noi - cărturar, flor/ăr/easă, muncitor, ...
 gramaticale - creează forme gramaticale ( timpuri, moduri ) -( a ) şcolariza, citit;
 diminutivale - formează cuvinte care numesc obiecte mai mici decât cele
obişnuite - băieţel, dulăpior, fetiţă, ...
 augmentative - formează cuvinte care denumesc obiecte mai mari decât cele
obişnuite - băieţoi, băieţandru, căsoaie, ...
 colective - formează cuvinte a căror formă este de singular, iar conţinutul de
plural: frunziş, studenţime, brădet, ...

12
 substantivale - formează substantive - grădinar, bucătăreasă, ...
 adjectivale - formează adjective - auriu, nisipos, frăţesc, ...
 adverbiale - formează adverbe - prieteneşte, grăpiş, târâş, realmente, ...
 verbale - formează verbe - ( a ) creiona, ( a ) biciui, a magnetiza, ...
Tipuri de prefixe:
 vechi: ne-, în-, des-, răs-, ... - neclar, înnegrit, desface, răscumpăra, ...
 noi: anti-, con-, inter-, pre-, ... - anticorupţie, consătean, internaţional,
preuniversitar, ...
 negative ( neagă sensul cuvântului ): necinstit, incorect, ireal, ...
 privative ( arată o lipsă ): descreţi, decolora, ...
 iterative ( arată o repetare ): reaminti, răsciti, ...
Derivate parasintetice - cuvinte formate în acelaşi timp cu un sufix şi un prefix;
- a înflori, reactualiza, ...
Derivate în serie ( serii derivative ) - când baza unui derivat este un alt derivat;
- ţară - ţăran - ţărancă - ţărăncuţă.

COMPUNEREA

Compunerea - mijlocul intern de îmbogăţire a vocabularui, prin care se formează cuvinte


noi din două sau mai multe cuvinte existente independent în limbă.
Compunerea se poate face prin:
Procedeele de compunere sunt:
a) alăturare (parataxă): verde-gri, de la, social-economic, propriu-zis, treizeci şi
cinci etc
b) subordonare ochiul-boului, floare-de-colţ, încurcă-lume, clarvăzător, vino-ncoace,
gura-leului
c) abreviere:
- abreviere cu iniţiale: ONU, S.R.L. (Societate cu responsabilitate limitată), ş.a.m.d. (şi
aşa mai departe);
- abreviere cu fragmente de cuvinte: Plafar, Agerpres (Agenţia Română de Presă);
Tarom
- fragmente de cuvinte + cuvinte: Romgaz
- cu elemente savante de compunere: - autobiografie, televiziune, biosferă, ...
( prefixoide - false prefixe )
- insecticid, cinefil,geolog, ...
( sufixoide - false sufixe ).
CONVERSIUNEA ( SCHIMBAREA VALORII GRAMATICALE )
Conversiunea - mijlocul intern de îmbogăţire a vocabularului prin care se formează
cuvinte noi prin trecerea de la o parte de vorbire la alta .
Cuvântul format prin conversiune se comportă în comunicare ca partea de vorbire la
care a trecut.
Prin conversiune se pot obţine:
1. SUBSTANTIVE - prin articulare cu articol hotărât, nehotărât, adjectival din:
 adjective - Urâtul ( un urât / cel urât ) nu place nimănui.
 adverbe - Binele învinge întotdeauna.
 pronume - Eul liric este prezent prin... / În sinea lui recunoştea că... / este un
nimeni. / ...
 numeral - Zecele primit mi-a mărit media.

13
 interjecţie - Are şi el un of.
 verb la infinitiv ( infinitivul lung ) - Scrierea conform regulilor gramaticale
este corectă.
 participiu - Scrisul lui e indescifrabil. Are un scris...
 gerunziu - Suferindul privea trist spre... / Cel suferind...
 orice parte de vorbire - prin articulare sau scriere marcată - Lipseşte un de
din enunţ. / „De” este o prepoziţie. / ...
2. ADJECTIVE din:
 verb la participiu - Testul scris a fost noat cu zece.
 gerunziu ( acordat ): Am o vecină suferindă.
 adverbe - Tata e bărbat bine.
 pronume - Caietul tău e îngrijit.
3. ADVERBE din:
 substantive ( nume de anotimpuri, de zile, de părţi ale zilei ): Toamna e fig.
 adjective - Scrie frumos.
 participii - Merge legănat.
4. PREPOZIŢII din:
 substantiv - Graţie ajutorului tău a trecut clasa.
 adverbe - Zboară deasupra casei.
 participiu - Mulţumită ajutorului primit...

NEOLOGISMELE. ÎMPRUMUTURILE
Neologismele (neos=nou; logos= cuvânt) sunt cuvinte împrumutate din alte limbi
sau create în interiorul limbii prin derivare sau compunere, având obligatoriu un
component neologic. Neologismele au pătruns în limba română mai ales după 1830. În
secolul al XIX-lea a manifestat o puternică influenţă asupra limbii române, fie direct, fie
prin intermediul limbii franceze, latina clasică. Astăzi, o influenţă mare asupra limbii
române o are engleza, datorită prestigiului cultural, economic şi politic al Marii Britanii şi
Statelor Unite ale Americii.
Există două tipuri de neologisme:
 Neologismele adaptate sunt ceva mai vechi şi mai bine încetăţenite în limbă,
întrucât
respectă regulile ortografice şi ortoepice ale limbii române în care se aplică principiul
fonetic (scriem aşa cum pronunţăm). În limba română actuală se manifestă tendinţa de
simplificare a scrierii neologismelor, îndeosebi a celor care au pătruns mai de mult în
limbă: bos (în loc de boss), laitmotiv (leitmotiv), aisberg (iceberg), blugi (bluejeans).
 Neologismele neadaptate sunt cuvinte pătrunse recent în limbă şi care păstrează
de multe ori forma din limba de origine: show, design, hobby, diesel. În limba
română au intrat cuvinte noi din limba engleză, franceză, latina clasică, germană,
italiană, rusă etc.

o Din latina clasică fie direct, fie prin intermediul altor limbi (franceza, în
general),
au intrat în limba română cuvinte ca: literă, fabulă, superstiţie, eroare, a explica, discipol,
sens, senil, torid, ofensă, a propune, ambiguu, ambiţie.
o Din limba franceză: a prezida, preşedinte, bacalaureat, coşmar, certificat,
elev,
elevat, manechin, a manifesta, corigent, bleumarin, rendez-vous, recamier, blazon, voiaj,
cozeur, dizeur.

14
o Din limba engleză, printre altele: design, baby-sitter, walkman, cow-boy,
hobby,
laptop, hardware, software, feed-back, fair-play, living-room, weekend.
o Din limba germană: fasung, grund, crenvurst, diesel, kitsch, pianină, cocs,
matriţă, şină, procură, rucsac, glaspapir, lebărvurst, laitmotiv, şaibă, boiler, bormaşină,
şpriţ.
o Din italiană: casetă, scadenţă, anticameră, piaţă, pizza, spaghete, solfegiu,
agenţie, cazier, basorelief, campion, capodoperă,valută, chitară, allegro, speze,
intermezzo.
o Din rusă provin mai puţine cuvinte, printre care: dezinsecţie, procuratură,
fotocameră, hidroagregat, combinat.
o Un loc aparte îl ocupă termenii internaţionali: paşaport (passport=engl.,
passeport=fr., paseporto=it., pasport=rusă, passaporte= sp.), olimpiadă, fotbal, pian,
telefon, naţiune.
Tot neologisme sunt considerate cuvintele formate prin derivare cu prefixe
neologice:
anormal, incult, imatur, interjudeţean, transatlantic, sau cu prefixe neologice : a unifica,
realism, a poetiza.
Neologismele contribuie la realizarea unei exprimări cultivate, elegante, atât oral
cât şi în
scris, fiind foarte des întâlnite în limbajul tehnic şi ştiinţific. După unii specialişti, în limba
română actuală, numărul neologismelor depăşeşte cifra de 50.000. În exprimare, trebuie să
evităm abuzul de neologisme pentru a nu transforma comunicarea într-o retorică
găunoasă.

Exerciții aplicative- Derivarea

1. Scrie câte un substantiv propriu derivat cu sufixele: - eanu,- escu, -ilă, -oi, uţ.
.................................................................................................................................................
.................................................................................................................................................
.................................................................................................................................................
2. Subliniază sufixele următoarelor cuvinte: albiciune, bunică, căsoi, chinezărie,
cimpoaie, cioroi, contesă, curcan, dorinţă, elevă, gâscan, leoaie, marocan,
mobilă, muntenesc, munteancă, noroi, orzoaică, proces, procesoman, rockeriţă,
răţoi, rochiţă, vulpoi.
3. Încercuieşte A sau F (adevărat ∕ fals)
a) im-, i- sunt variante ale prefixului in- A ∕F
b) sunt derivate cu prefixe cuvintele: prosport, produs A ∕F
c) in- este antonimul lui ne-. A ∕F
d) sunt sufixe diminutivale: -aş, -el, -uţ, -iţă, - ică. A ∕F
e) sunt derivate augmentative: băietan, curcan, băieţel, puricel A ∕F
f) familia lexicală conţine numai cuvinte derivate cu sufixe A ∕F
4. Scrie şase derivate adjectivale şi sustantivale cu prefixul negativ in-.
.................................................................................................................................................
.................................................................................................................................................
.................................................................................................................................................

15
5. Scrie câte cinci cuvinte derivate cu sufixe diminutivale şi câte cinci cu sufixe
augmentative:
.................................................................................................................................................
.................................................................................................................................................
.................................................................................................................................................
.................................................................................................................................................
.................................................................................................................................................
.................................................................................................................................................
6. Selectează seria în care toate exemplele conţin numai:
A. Derivate diminutivale:
a) băieţaş, plutaş, arendaş; b) băieţel, scăunel, brotăcel; c) fetiţă, rochiţă, fiţă.
B. Derivate augmentative:
a) căsoi, băboi, ploi; b) băieţoi, băietan, băieţandru; c) căţel, căţelandru, urcuş.
C. Derivate adjectivale:
a) albiu, albuş, albi; b) albiu, Alboiu, albinuţă; c) albicios, maroniu, băbesc
D) Derivate care denumesc originea etnică:
a) româncă, albanez, spaniol; b) marocan, băcăuan, mititel; c) cubanez, iranian,
spaniol.

7. Încercuieşte A sau F (adevărat ∕ fals):


a) Derivatele fac parte din vocabularul fundamental. A ∕F
b) Termenii ştiinţifici nu pot fi derivaţi. A ∕F
c) Cuvântul pământeancă are două sufixe. A ∕F
d) Numele proprii sunt totdeauna derivate. A ∕F
e) Sunt diminutive substantivele: Măriuţa, Ionuţ, Fănel. A ∕F

Exerciții aplicative-Compunerea

1. Precizaţi prin ce procedee sunt compuse următoarele cuvinte: ADAS, altădată, astă-
vară, autoturism, avicultură, Baia Mare, binevoi, bloc-turn, bunăstare, câine-lup, C.F.R.,
Curtea de Argeş, devreme, fărădelege, Harap-Alb, înspre, pierde-vară, Ştefan cel Mare,
TAROM, UDMR, unsprezece, untdelemn.
.................................................................................................................................................
.................................................................................................................................................
.................................................................................................................................................
.................................................................................................................................................
.................................................................................................................................................
................................................................................................................................................
2. Folosiţi în propoziţii cuvintele compuse şi grupurile de cuvinte: altădată-altă dată,
devreme-de vreme, numai-nu mai.
.................................................................................................................................................
.................................................................................................................................................
.................................................................................................................................................
.................................................................................................................................................
.................................................................................................................................................
3. Precizaţi care dintre cuvintele de mai jos sunt compuse şi care sunt derivate cu prefixe:
amoral, deoparte, despăduri, despre, deşuruba, devreme, dinspre, înnoda, neclar.
.................................................................................................................................................
.................................................................................................................................................

16
.................................................................................................................................................
.................................................................................................................................................
4. Arătaţi din ce părţi de vorbire sunt compuse următoarele cuvinte: binevoi, bună voie,
drum-de-fier, după-amiază, coate-goale, floarea-soarelui, social-politic, vorbă-lungă.
.................................................................................................................................................
.................................................................................................................................................
.................................................................................................................................................
.................................................................................................................................................
................................................................................................................................................
5. Completaţi spaţiile goale cu”întruna” sau”într-una”:
a) Bunica vorbeşte.......................
b) ...................din zile vom merge la film.
c) De ce îmi repeţi ......................acelaşi lucru?
d) .........................din camere se află biblioteca.
e) Telefonul sună ......................
6. Completaţi spaţiile libere cu „bineînţeles” sau „bine înţeles”:
a) A întrebat de la cine este scrisoarea, dar............................că nu i-am spus.
b) Profesorul a constatat că textul a fost............................
c) –Spune, am dreptate?
-..................., că ai!
d) Cuvântul lui n-a fost ......................

Exerciții aplicative-Conversiunea
1. Indicaţi valoarea morfologică a cuvintelor subliniate din enunţurile de mai jos:
Este un elev conştiincios.

Învaţă conştiincios la toate materiile.

Ziua mea de naştere este în 11 februarie.

Ziua mergem pe plajă, iar seara mă plimbam.

Purta un tricou albastru.

Admira albastrul infinit al cerului.

Vorbeşte bine în engleză.

I-a mulţumit pentru binele făcut.

2. Folosiţi în propoziţii cuvintele date, cu valorile indicate între paranteze:

deschis (adverb, adjectiv, verb la participiu)


şapte (numeral, substantiv)
frumos (adjectiv, adverb, substantiv)
3. Precizaţi valoarea morfologică a cuvintelor subliniate:

17
El este bătrân. Bătrânul avea părul alb. Of, ce obosit sunt! Are un of la inimă. Eu
sunt elev. Anul acesta vom învăţa despre eul liric. Are caiete frumoase. Scrie frumos.
El a luminat camera cu un bec. Camera luminată se vedea de departe.
...........................................................................................................................................
...........................................................................................................................................
...........................................................................................................................................
...........................................................................................................................................
................................................................................
4. Precizaţi modul de formare al cuvintelor: autogară, SNCFR, prieteneşte, înnoda,
grăsuţ, îngălbenit.
...........................................................................................................................................
...........................................................................................................................................
...........................................................................................................................................
..........................................................................................................................................
5. Precizaţi valorile morfologice ale cuvântului „o”:
a) O, ce timp frumos!
b) Am văzut-o pe Maria.
c) Am fost o dată, de două ori, dar nu mă mai duc.
d) Astăzi au scris litera o.
e) A mers pe o stradă lăturalnică.
f) O să meargă şi el la petrecere.

Exerciții aplicative- Neologismele

Oricine păstrează în memorie imaginea consacrată a tabloului votiv tradiţional, în care


sunt figurate chipuri de voievozi smeriţi (…), fiecare purtându-şi în mâini ctitoria ca pe o
sublimă machetă cerească. Aceste biserici în miniatură, care zăbovesc cuminţi în podul
palmelor domneşti înainte de a fi întinse lui Hristos ca ofrande, sunt, de fapt, tot atâtea
chivoturi. (…) El [chivotul] este receptacolul sfinţit care păstrează Trupul şi Sângele lui
Hristos.
(Sorin Dumitrescu)
În textul dat există cuvinte moştenite din latină, cuvinte formate în interiorul limbii
(prin derivare) şi cuvinte împrumutate.
1. Ştiind că: a păstra, chip, voievod, smerit, ctitorie, a zăbovi, chivot sunt împrumuturi
vechi, arătaţi cu ajutorul Dicţionarului explicativ al limbii române din ce limbi provin.
………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………
…………
2. Identificaţi neologisme din textul de mai sus. Alcătuiţi enunţuri cu trei dintre aceste
neologisme, la alegere.
……………………….. ……………………………… …………………………
……………………….. ……………………………… …………………………

18
……………………….. ……………………………… …………………………
……………………….. …………………………… …………………………
………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………
………...............................................................................................................................…
3. Consultând DEX-ul sau Dicţionarul de neologisme, precizaţi care dintre neologismele
identificate la exerciţiul anterior sunt împrumutate din limbi romanice: latină (savantă),
franceză sau italiană.
………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………….............................................................
...................................................................................................................................……….

Neologisme
a) din latina savantă: adagiu, biblie, fabulă, insulă, pictură, premiu, tezaur, graţie,
fundaţie etc.
b) din italiană: adagio, arpegiu, andante, mandolină, ancoră, campion, capodoperă,
spaghete, stindard etc.
c) din franceză: sergent, bacalaureat, sondaj, a evolua, caracter, influenţă, expresie etc.
d) din germană: bomfaier, bliţ, şaltăr, ştecăr, crenvurşti etc.
e) din engleză: aut, baschet, spicher, meci, suporter, hamburger etc.
f) din rusă: agregat, procuratură, instructaj etc.

4. Construiţi şase propoziţii în care să folosiţi câte un neologism din fiecare limbă de
împrumut.
………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………
……................................................................................................................................……
5. Încercuiţi cuvintele pe care le consideraţi neologisme: punctaj, nevăzător, local,
toleranţă, stufăriş, stejar, dirijor, abuziv, apolitic, inegal, strămoşesc, româneşte,
onorabil, pădureţ, realmente. Argumentaţi alegerea voastră.
……………………………………………………………………………………………….
.............................................................................................................................................…
6. Arătaţi sensul neologismelor subliniate din expresiile următoare: a. “climat de bună
înţelegere”;
b. “explozia preţurilor”; c. “spectrul sărăciei”; d. “mediul familial”.
SENS
a. …………………..; b. ……………………; c. …………………..; d. …………………
Cu ce sens, propriu sau figurat, sunt folosite aceste neologisme?
7. Alcătuiţi enunţuri în care să folosiţi următoarele neologisme, împrumutate din engleză:
camping, manager, baby-sitter, video-clip, compact-disc.

! Unele neologisme au fost transferate în argou, dobândind sensuri noi:


extemporal = furt mărunt; absolvent = infractor cu o singură
condamnare;
botanist = om naiv, uşor de păcălit; achiziţie = lucru furat;
bibliotecă = pachet de cărţi; alpinist = hoţ de locuinţe;

19
abţibild = hoţ mărunt.

8. Sunteţi scriitori! Imaginaţi-vă o discuţie între două personaje certate cu legea în care să
folosiţi neologismele de mai sus, devenite cuvinte de argou.
………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………
…………………………
Fişă de lucru / Neologismele

I. Marchează cu o linie arhaismele, cu două linii neologismele şi cu altă culoare


regionalismele din textele:
a) Ţi-e greu să înţelegi cât m-am supărat din cauza atâtor concesii şi a atâtor explicaţii
bizare.
b) – Hauileo, mo! ogoiţi-vă; ce tolocăniţi băiatul; cu tată-său aveţi ce aveţi, iar nu cu
dânsul.
c) Poştalionul s-a oprit lângă uşa bisericii, care e în faţă, chiar la doi paşi.
II. Scrie corect neologismele: uestern, uichend, uishi, cauboi, compiutăr
III. Indicaţi sinonime neologice pentru următoarele cuvinte din vocabularul fundamental:
adânc, ceas, aramă, nădejde, veşnicie.
IV. Scrieţi neologismele următoare, completând tabelul de mai jos: ecou, finalitate, şahist,
şcolar, circumstanţă, medicamentos, univers, a teroriza, sticlozitate, atom, nefavorabil,
eminescian, automobil, apoetic, lăudabil, utilitate, muntenism, computer, element.

NEOLOGISME
Cuvinte create pe teritoriul
Cuvinte împrumutate limbii din:
Cuvinte vechi + sufixe / Cuvinte neologice
prefixe neologice, elemente derivate, cu sufixe şi
savante prefixe vechi sau
neologice
automobil
apoetic

V. Grupaţi în perechi de sinonime arhaismele din prima listă cu neologismele din a doua:

Ostrov Platou
Rigă Insulă
Simbrie Exil
Surghiun Spion
Tipsie Salariu 20
iscoadă rege
Evitarea greşelilor în folosirea neologismelor
1. Subliniaţi forma corectă a neologismelor:
stres /ştres feminin /femenin proprietar /propietar filigram /filigran
complect /complet salariu /salar corigent /corijent promt /prompt
escală /excală
2. Scrieţi corect neologismele care se pronunţă: cau-boi, dizain, bluz, hobi, stiuardesă,
pic-ap, bestselăr, uestern.
………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………
……………………………….................................................................................................
..........................................…………
3. Consultând Dicţionarul explicativ al limbii române, subliniaţi, în fiecare exemplu de
mai jos, enunţul în care neologismele fortuit, lucrativ, a servi sunt folosite incorect.
 O descoperire fortuită a avut loc pe un şantier de construcţii.
A venit în casă fortuit, la strigătul mamei.
 În clasă era o atmosferă lucrativă.
Am făcut o afacere lucrativă.
 Am servit masa la restaurant.
Chelnerul serveşte cina.
Serviţi-vă cu încă un suc.
4. Încercuiţi neologismele greşit pronunţate în textele de mai jos şi arătaţi forma lor
corectă:
a. “Fată frumoasă, modistă şi învăţată şi trei ani la pansion, să-şi mănânce ea tinereţele
cu un ăla…”
b. “…şi zău, să pardonaţi, în consideraţia misiei mele, care ordonă…să fim scrofuloşi la
datorie.”
c. “…dar de! N-ai ce-i face: famelie mare, renumeraţie după buget mică…”
(I. L. Caragiale)
a. …………………… …………………… b. ………………….. ……………………
c. …………………… …………………….
5. Identificaţi pleonasmele din exemplele de mai jos. Explicaţi în ce constau aceste
pleonasme.
a. Nu vă supăraţi, unde este intrarea de acces?
……………………………………………………………………

21
b. La geografie am învăţat despre dunele de nisip.
………………………………………….……………………
c. Se anunţă averse de ploaie. ……………………………………………………………….
……………………
d. – Ce analiză v-a recomandat medicul?
– Hemograma sângelui.
………………………………………………………………………………………...
6. Corectaţi greşelile din enunţurile următoare, tăind cu roşu repetările inutile:

a. A aflat despre grevă din mijloacele mass-media.


Prea mult abuz de tutun duce la îmbolnăviri.
În intersecţie, drumul se bifurcă în două.
Caută la papetărie o hartă a mapamondului.
Structura organizatorică a întreprinderii e foarte bună.
Centenarul a sărbătorit o sută de ani de la naşterea marelui scriitor.
b. “Sunt un june tânăr şi nefericit, care sufere peste poate…”
“De când te-am văzut întâiaşi dată pentru prima oară, mi-am pierdut uzul raţiunii.”

(I. L. Caragiale)
 Ce rol au pleonasmele în textele din opera lui Caragiale?
…………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………
……………………………………….............................................................................

CATEGORII SEMANTICE: SINONIME. ANTONIME. OMONIME. PARONIME.


PLEONASM

Relaţiile dintre cuvinte şi categoriile semantice

 Între cuvintele din limbă se pot stabili următoarele tipuri de raporturi semantice:
sinonimia, antonimia, omonimia şi paronimia.
Sinonimia
Sinonimia este relaţia dintre cuvintele diferite ca formă, dar apropiate sau identice ca
sens. Cuvintele între care se stabilesc asemenea relaţii se numesc sinonime. Cuvintele cu
forme diferite, dar cu înţeles identic formează serii sinonimice constituite din două sau
mai multe unităţi:
 substantive sinonime: bucurie = veselie; cale= drum; generozitate =
mărinimie; glas = voce; timp = vreme;geamantan = valiză; inimă = cord; zăpadă
= nea = omăt;  noroi = glod = tină; curte = ogradă = ocol = bătătură;
 adjective sinonime: etern = veşnic; sur = cărunt; mâhnit = trist = amărât;
 verbe sinonime: a fura = a şterpeli; a se opri = a poposi; a vesti = a anunţa = a
înştiinţa; a strica = a deteriora = a defecta;
 adverbe sinonime: alene = agale.

22
Antonimia
Antonimia este relaţia stabilită între cuvintele cu sens contrar. Cuvintele între care
există asemenea relaţii se numesc sinonime. De regulă, antonimele formează perechi şi
aparţin aceleiaşi părţi de vorbire:
 substantive antonime: pace / război; întuneric / lumină; adevăr / minciună;
prieten  /  duşman;succes / eşec;bunătate / răutate;
tinereţe / bătrâneţe; interes  /  dezinteres;
 adjective antonime: mare / mic; tânăr / bătrân; harnic / leneş; frumos  /  urât;
zgârcit / risipitor; agreabil /dezagreabil; drept / nedrept;
 verbe antonime: a aduna / a risipi; a pleca / a veni; a construi / a dărâma; a
râde  /  a plânge; a înarma /  a dezarma;
 adverbe
antonime: bine / rău; aici /  acolo; sus  /  jos; devreme  /  târziu; repede / încet;
aproape  /  departe;
 pronume antonime: tot / nimic.
Omonimia
Omonimia este relaţia stabilită între cuvintele care se pronunţă la fel, care însă au
sensuri diferite. Omonimia priveşte exprimarea unor sensuri complet diferite prin forme
identice. Cuvintele între care se stabileşte o asemenea relaţie se numeşte omonimie.
Exemple:
lac1 (apă stătătoare) – lac2 (soluţie de răşini folosită pentru protejarea suprafeţei unor
obiecte);
bancă1 (scaun lung pentru mai multe persoane) – bancă2  (instituţie financiară);
broască1 (animal fără coadă cu picioarele de dinapoi adaptate pentru sărit)  –
broască2 (mecanism montat la uşi servind la încuierea lor).
Paronimia
Paronimia constă în apropierea formală a unor cuvinte care au sensuri diferite.
Paronimele sunt nişte cuvinte cu sensuri diferite, fiind insuficient diferenţiate din punct de
vedere formal. Paronimele formează serii alcătuite, de cele mai multe ori, din două
elemente:
complement  (ceea ce se adaugă pentru a întregi ceva; partea secundară de propoziţie
care determină un verb, un adjectiv sau un adverb) – compliment  (cuvânt de laudă, de
măgulire; la pl. salutări);
campanie  (1. totalitatea operaţiunilor militare efectuate într-un anumit timp, în
vederea atingerii unui scop strategic; 2. acţiune organizată pentru realizarea unor
sarcini)  – companie (1. însoţire, tovărăşie. 2. grup de persoane care-şi petrec timpul, care
se distrează împreună);
orar (adj. privitor la ore, care arată orele; subst. programul unei activităţi împărţit pe
ore; program săptămânal pe baza căruia se desfăşoară activitatea didactică în şcoli şi în
facultăţi) – oral (adj. care se transmite prin viu grai).
familiar  (simplu, fără pretenţii, bine cunoscut, obişnuit) – familial  (privitor la familie,
care aparţine la familie);
a evolua „a se dezvolta, a se transforma" –  a evalua „a preţui, a aprecia, a estima";
a enerva  „a face să-şi piardă sau a-şi pierde calmul" – a inerva „a forma reţeaua de
nervi a unui organ, a unui ţesut";

23
Deşi sunt apropiate sub aspectul formei, paronimele se folosesc în contexte diferite şi,
în mod normal, substituirea lor nu se admite.

Fişă de lucru / Sinonimia


I. Ordonaţi cuvintele din cele două coloane în perechi de sinonime (dublete sinonimice):

peşteră, pizmă, scop, a repara, onest, plafon,


II. Indicaţi printr-un cuvânt sinonimuldestin,
tavan, vârstă, scoarţă, grotă, voce,
următoarelor a
expresii: a băga de seamă, a-i părea
rai, glas, cinstit, sigur, a aspira, a nara, paradis,
rău, a face rost, a da sfaturi, a da ortul popii, a da în pârg. a
povesti, a năzui, a drege ezita, cert, etate, invidie,
III. Răspunde corect cerinţelor formulate după strofa următoare:
finalitate.
„Când se scoală iese-n tindă, / De-abia-ncepe să se-ntindă, / Şi-obosită de căscat / Se
întoarce iar în pat.” (Tudor Arghezi – Mâţa)
1. Stabileşte felul rimei.
2. Cum se numeşte strofa formată din patru versuri?
3. Notează un sinonim pentru cuvântul tindă.
4. Pentru adjectivul obosită, indică un cuvânt sinonim şi o expresie sinonimă.
5. Completează spaţiile punctate cu sinonime ale verbului a (se) întoarce.
a) ……………………acasă.
b) ……………………….totul în casă, pentru a-şi găsi stiloul.
6. Alcătuieşte un enunţ cu un sinonim al cuvântului iar din ultimul vers.
Omonimele. Paronimele
Exemplu:
1. „Îi cer unui nor stingher / Să coboare de pe cer. / Eu îl rog de-o oră, două, / Şi el se face
că plouă.” (Ştrengărească)
2. S-a dus la piaţă cu mama sa.
3. a) Acele de cusut sunt de bună calitate. b) Acele cărţi mi-au plăcut foarte mult.
4. a) Elevul nu a respectat alineatul; b) Elevii s-au aliniat la ora de sport.
I. Definiţie:
1. cuvintele care au aceeaşi formă, dar înţelesuri diferite se numesc omonime;
2. cuvintele care se rostesc la fel, dar diferă în scriere se numesc omofone;
3. cuvintele care sunt identice în scris, dar se deosebesc, în rostire, prin accent, se
numesc omografe.
4. cuvintele foarte apropiate ca formă, dar diferite ca sens, se numesc paronime.

Fişă de lucru / Omonime. Paronime


1. Construieşte un catren care să conţină o relaţie de omonimie (două omonime)
2. Subliniaţi omofoniile pe care se bazează rima din următoarele versuri:
a) „În cuptor îmi vâr colacii / Când s-arată vârcolacii”.
b) „Nimeni pace nu-ţi dă dacă / Ai nevoie de dădacă”.

24
3. Indicaţi sensurile următoarelor omonime, construind câte două propoziţii cu fiecare: a
achita, balon, bor, doc, fin, general, parchet, ton.
4. Indică pentru fiecare dintre cuvintele date câte un antonim cu radical diferit: tăcut,
cuminte, exact, cumpărător, ieftin, curaj, a progresa, răsărit, a îngropa, izbândă,
dinainte.

5. Subliniaţi paronimul care trebuie utilizat în enunţurile de mai jos:


a) În excursie, am ajuns la o mare atitudine / altitudine.
b) Îşi făcuse aluzii / iluzii în privinţa rezultatelor la examen.
c) A inserat / a înserat un citat în compunere
d) Medicamentul prescris / proscris i-a făcut bine.

Fişă de lucru / Paronimele. Pleonasmul

1. Indicaţi sensurile următoarelor paronime: dependenţă / dependinţă, distins / destins,


perceptor / preceptor, a apropia / a apropria, a preveni / a proveni, flagrant /
fragrant, maestru / maistru.
2. Subliniaţi pleonasmele din enunţurile următoare:
a) S-a angajat ca secretară cu un salariu lunar de trei milioane pe lună.
b) A preferat mai bine să bea un vin bun.
c) O bună perioadă de timp şi-a adus aportul la realizările societăţii comerciale căreia
îi prevedea un viitor foarte strălucit.
d) A făcut aluzii insinuante că exclusiv doar şefii de tură primeau halate
e) A dat cel mai optim răspuns.
f) A spus o anecdotă glumeaţă.
3. Subliniaţi cuvintele şi expresiile argotice:
a) Multă baftă la examen!
b) L-a luat la mişto.
c) A dat-o în bară cu răspunsul.
d) Colegii de partid s-au dat în gât reciproc.
e) Mi-am luat nişte pantaloni bestiali.
4. Identificaţi paronimul corect utilizat:
A) Medicul şi-a luat stetoscopul pentru a-l ausculta / asculta. b) Perceptorul / preceptorul
nu era mulţumit de rezultatele elevului său. c) Îşi încheie discursul cu un celebru
adagiu / adagio. D) Concluziile lor se bazează pe o conjunctură / conjectură care nu
rezistă la o analiză minuţioasă. E) Pericolul unei explozii era iminent / eminent. F) A
fost surprins de aerul flagrant / fragrant din cameră. G) În ziua aceea i se relevase/
revelase adevărul despre dispariţia fratelui său. h) I-a spus să plece ori / or să rămână.
I) Gerase / girase afacerile fratelui său, când acesta fusese plecat în străinătate. J) Acest
utilaj miner / minier este din import. K) Relaţiile lui familiale / familiare erau
încordate. L) Fu întâmpinat de o atmosferă glacială / glaciară. M) În această
dimensiune temporară / temporală totul este posibil. N) Răspunsul lui era evident un
mod de a eluda / elida problema. O) Aranjamentul floral / florar nu-i plăcea. P)
Monahul / monarhul nu părăsise niciodată mănăstirea.
5. Precizaţi deosebirea morfologică dintre următoarele omografe: ochi, imobil, notă, unii,
haină, copii, ţarină, august, tortură, altoi, cântă, mobilă, zori, foi, căi, , marcă, barem.

25
6. Arată că următoarele cuvinte sunt omonime şi clasifică-le: galerie, elan, apendice, a
achita, corn, colţ, acces, dietă, ţap, jurnal.

7. Înlocuiţi expresiile care cuprind cuvântul mână cu sinonime corespunzătoare: a-i da


mâna, a da o mână de ajutor, a-i fi la îndemână, a-i fi peste mână, a cere mâna, a pune
mâna, a ridica mâna asupra cuiva, a pune mâna în foc pentru cineva, e o mână de om,
mână-n mână, mână spartă, de mâna întâi, a sta cu mâinile în sân, a avea mână bună,
mână de fier, a da din mâini, a arăta cu mâna.

TESTUL NR. 1

Citește cu atenție fragmentul de mai jos. Rezolvă apoi cerințele.

Aburii uşori ai nopții ca fantasme se ridică


Şi, plutind deasupra luncii, printre ramuri se despică.
Râul luciu se-ncovoaie sub copaci ca un balaur
Ce în raza dimineții mişcă solzii lui de aur.

Eu mă duc în faptul zilei, mă aşez pe malu-i verde


Şi privesc cum apa curge şi la cotiri ea se pierde,
Cum se schimbă-n vălurele pe prundişul lunecos,
Cum adoarme la bulboace, săpând malul nisipos. (Vasile Alecsandri, Malul Siretului)

1. Transcrie, din text, două cuvinte folosite cu sens propriu și două cuvinte folosite cu sens
figurat.
________________________________________________________________________
________________________________________________________________________
2. Scrie câte o propoziție cu sensul propriu, secundar și figurat al cuvântului ramuri.
Sens propriu
________________________________________________________________
Sens secundar
_______________________________________________________________
Sens figurat
_________________________________________________________________
3. Notează câte un sinonim potrivit pentru sensul din text al cuvintelor: fantasme, se
ridică, se schimbă, malul.
________________________________________________________________________
________________________________________________________________________
________________________________________________________________________
________________________________________________________________________
4. Scrie câte un antonim pentru următoarele cuvinte: ușori, se ridică, sub, adoarme.
________________________________________________________________________
________________________________________________________________________
________________________________________________________________________
________________________________________________________________________
5. Construiește două enunțuri prin care să ilustrezi polisemia cuvântului a săpa.

26
____________________________________________________________________
____________________________________________________________________
6. Demonstrează, prin enunţuri, omonimia următorilor termeni:
ție _____________________________________________________________________
om _____________________________________________________________________
ia ______________________________________________________________________
la ______________________________________________________________________
7. Scrie patru termeni din câmpul lexical al naturii, din text.

8. Explică modul de formare a cuvintelor subliniate.

TESTUL NR. 2

I. Completează spaţiile punctate:


1. Cuvintele polisemantice sunt ________________________________________
________________________________________________________________________
2. Omonimele sunt __________________________________________________
________________________________________________________________________
3. Omofonele sunt __________________________________________________
________________________________________________________________________
4. Omografele sunt ________________________________________________
______________________________________________________________________
5. În contexte cuvântul poate avea sens _______________________________,
______________________ şi ___________________________ .
(5 itemi x 0,5puncte = 2,5 puncte)
II. Rezolvă exerciţiile de mai jos:
1. Indică verbe sinonime pentru următoarele locuţiuni:

a aduce elogii=
a-i sări ţâfna=
a ajunge la sapă de lemn=
a veni pe lume=
(1 item = 1 puncte)
2. Demonstrează, prin enunţuri, omonimia următorilor termeni:
ţie_____________________________________________________________________
_______________________________________________________________________
om_____________________________________________________________________
_______________________________________________________________________
ia _____________________________________________________________________
_______________________________________________________________________
(1 item = 3 puncte)
3. Construieşte enunţuri cu următoarele expresii:
a se face luntre şi punte ____________________________________________________
________________________________________________________________________

27
a-şi da arama pe faţă ______________________________________________________
________________________________________________________________________
(1 item = 2 puncte)

Semnele de punctuație

Punctul marchează finalul unei propoziții asertive: Andrei este plecat în excursie.
Semnul întrebării marchează finalul unei propoziții interogative: Ai fost în oraș?
Semnul exclamării marchează finalul unei propozițiiexclamative sau imperative:
Ce frumos dansează Maria!
Vino repede acasă!
- semnul exclamării este folosit și pentru a izola o interjecție (sau un substantiv
în vocativ neintegrat sintactic: - Andrei! Sst!)
Puntele de suspensie marchează grafic o secvență neterminată, o ezitare, o întrerupere.
Două puncte marchează:
- începutul unei enumerări;
- începutul unei replici în vorbire directă;
Ghilimelele marchează citarea unui fragment dintr-un text sau citarea unui titlu.
Linia de dialog marchează începutul vorbirii directe.
Punctul și virgula separă, în frază propoziții independente sintactic, dar care au o legătură
de sens.
Virgula îndeplinește mai multe roluri, în funcție de contextul în care apare, și anume:
1. marchează coordonarea prin juxtapunere între cuvinte cu aceeași funcție
sintactică;
2. marchează coordonarea prin juxtapunere între propoziții de același fel;
3. izolează cuvântul/structura în vocativ de restul enunțului;
4. izolează cuvinte/ construcții/ propoziții incidente;
5. izolează cuvinte cu rol explicativ de restul enunțului;
6. izolează o interjecție de restul enunțului;
7. marchează antepunerea unei subordonate față de regentă;
8. izolează construcții atributive;
9. izolează construcții circumstanțiale;

Precizează care este rolul virgulei în exemplele de mai jos.

Nr. Context Rolul virgulei

crt.
1. - Iacă, dragele mele, sunt silit să merg la război.
2. În lipsa mea băgaţi de seamă să fiţi cu minte, să vă
purtaţi bine şi să îngrijiţi de trebile casei.
3. – Mamă, zise fiul de împărat, caut cele trei rodii
aurite (ambele virgule )
4. Aveţi voie să vă preîmblaţi prin grădină, să intraţi
prin toate cămările casei.
5. A fost odată un împărat şi o împărăteasă, amândoi

28
tineri şi frumoşi, dar nu făceau copii.
6. Noroc că apăru şi Otilia, o fată frumoasă şi subţire.
7. Femeia era tanti Aglae, sora lui moş Costache.
8. - Surioarele mele, zise fata cea mare, câtu-i ziulica
de mare toarcem, coasem, citim.
9. Dădu buzna dintr-un desiș, se repezi, sorbi apa,
tulbură ce mai rămase, apoi se prăbuși în cealaltă
margine a pădurii.
10. — Să trăieşti, luminate împărate!
11. Munți, dealuri, văi: ai ce cutreiera în lume când te-ai
așternut la drum.
12. – Nu ştiu, dragul mamii, nici n-am auzit până acum
de aşa minune.
13. Călătorii se opresc, își îndreaptă trupurile, privesc
inainte.
14. Într-o casă mare, bogată, într-un salon, o mulțime de
femei și de bărbați sorb ceaiul aromat.
15. Cǎsuţa lui moş Anania, pǎdurarul satului, era departe.
16. Iar la degetul cel mic, o piatră prețioasă, un diamant,
parcă atrăgea raza.
17. Uimită, mândră, cântăreața se oprește.
18. — Uitați-vă la diamantul meu, zice celor din odaie.
19. — Fiule, în toate casele ce se deschid cu aceste chei
să intri.
20. Un colț curat, senin și liniștit nu e pe lumea aceasta?
21. Își aminti că se jucase cu Olguța, că se rănise la
genunchi mai adineaori.
22. Începea școala, se apropia plecarea.
23. Să nu te însori, dragul mamii.
24. – Tată, să-mi faci trei rânduri de haine de fier.
25. – Da bine, flăcăule, cum ai ajuns p-aici ?
26. Şi într-însul şedea doamna Chiralina, tânără copilă,
floare din grădină, frumoasă ca o zână.
27. – Moş Anania, ia sǎ te vedem!
28. –Ce mai faci, prietine Anania?
29. - Bine, bine, rǎspunse pǎdurarul stând cu spatele la
sobǎ.
30. - ... Da’ pǎdurea ce mai face, prietine Anania?
31. Cǎsuţa lui moş Anania, pǎdurarul satului, era departe.
32. - Cucoane, sǎ ieşim oleacǎ* pe afarǎ...
33. Un glas sec, răgușit și nemărginit îmi înfiora auzul în
răstimpuri...
34. –Dragii mei copii, v-aţi făcut mari
35. – Vorbele tale, tată, sunt pentru noi ca o icoană la
care ne închinăm, răspunseră copiii.
36. Fiul cel mare se îmbrăcă cu hainele ce le avea el mai
bune, luă oaste cu dânsul şi bănet de ajuns.
37. El avea şapte capete, trăia într-o groapă şi se hrănea

29
numai cu oameni.
38. Vedem o frunte atât de netedă, albă, corect boltită.
39. Uscăciunea neagră şi sălbatecă a părului contrasta
plăcut cu faţa fină, dulce şi copilărească a
băietanului.
40. -Ce atâta bătaie de cap? zise în cele din urmă
Norocul, hai să ne trântim aici
41. Hai mai bine să ne dăm la o parte din drum, să ne
odihnim pe pajiştea cea de alături.
42. -Fă tu cum ştii, zise Norocul, eu unul aici mă culc.
43. — Dumneata, domnule Calistrat, zise munteanca, mi
se pare că nu prea mănânci.
44. — Gheorghiţă, ia vezi şi tu.
45. — Lasă-l să se uite şi să vadă, domnu’ Calistrat, zise
munteanca.
46. —Eu cred aşa, vorbi ea deodată cu alt glas.

Semnele de ortografie
Cratima[-] :
- marchează în scris rostirea împreună a două cuvinte contopite într-o silabă : mi-a
dat ;
- marchează în scris rostirea împreună a două cuvinte alăturate, fără ca acestea să
formeze o silabă : ,, îmbracă-te ’’ ;
- se foloseşte la scrierea cuvintelor compuse: nou-născut;
- se foloseşte la despărțirea cuvintelor în silabe: bo-ier.
Apostroful[‘]:
- marchează grafic absenţa accidentală în rostire a unor sunete sau silabe: ,,Eş’
du’ce ne Iancule!’’(,,Eşti dulce nene Iancule!’’) I.L. Caragiale ;
- marchează elipsa cifrelor (îndeosebi a celor care indică anii) : ... cinstita holeră de
la ’48.
Punctul [.] :
- în abrevieri : C.F.R., a.c. (anul curent) op.cit (opera citată).
Bara[/] :
- se foloseşte pentru a indica o alternanţă: şi/sau;
- pentru a înlocui unele prepoziţii: Km/h (Km pe oră).

VALOAREA EXPRESIVĂ A SEMNELOR DE PUNCTUAŢIE


Semnele de punctuaţie notează grafic pauza şi intonaţia din vorbire, de aceea ele se
constituie în indici preţioşi pentru realizarea unei lecturi expresive a textului literar.
Uneori ele au un rol foarte important în înţelegerea stării sufleteşti a unui personaj .
Folosirea punctului [.] la sfarşitul unor propoziţii enunţiative scurte şi repetate, precum şi
la fragmentarea propoziţiilor şi a frazelor măreşte expresivitatea textului, sugerând stări
sufleteşti tensionate (zbucium sufletesc) ,,…Aprinde lumânarea. E galben ca ceara. Se
uită la icoane. Se închină. Şi-şi aduce aminte de Dumnezeu”. ,,Hagi-Tudose”, de B. Şt.
Delavrancea.
Personajul este neliniştit, iar această stare se reflectă în acţiunile sale sacadate, idee
ce ia forma unor propoziţii, fraze, imprimă uneori textului narativ un anume dinamism, iar
alteori contribuie la realizarea gradată a tensiunii.

30
 Punctul şi virgula[;] – marchează o coborâre a tonului şi o pauză mai mare.
Conferă frazei o anumită armonie, ritmicitate.
 Semnul exclamării[!] – marchează grafic o atitudine a vorbitorului, o stare
sufletească. Aceasta poate fi: suferinţa, bucuria, deznădejdea, admiraţia, regretul,
dezaprobarea, ciuda etc. Contextul are un rol foarte important în identificarea
corectă a acestei stări.Prezenţa propoziţiilor exclamative într-un text narativ (când
nu aparţin personajelor) indică implicarea afectivă a naratorului, iar într-unul liric
reprezintă o marcă a eului liric. În amândouă situaţiile, propoziţiile exclamative
imprimă textului o notă puternică de subiectivitate.
 Semnul întrebării [?] poate sugera şi el o gamă variată de sentimente şi stări
sufleteşti : suferinţa, uimirea, nehotărârea, indignarea ,, Să cheltuiesc pentru el?...”
se întreabă Hagi Tudose indignat (Furia personajului este în acest context expresie
a lăcomiei, a unui mod de a înţelege viaţa ca fiind incompatibilă cu noţiunea de a
cheltui, fie şi pentru el, cu atât mai puţin pentru alţii).
Valoare expresivă deosebită o au propoziţiile interogative în monologul interior.
Propoziţiile interogative care reprezintă de fapt false întrebări se numesc interogative
retorice. Vorbitorul comunică ceva, vrând sa sublinieze mesajul, să-i impresioneze şi să-i
implice pe ascultători (cititori). ,,Dar ce zgomot se aude? Bâzâit ca de albine?” (M.
Eminescu ,,Călin(File din poveste)”
 Punctele de suspensie […] –marchează o întrerupere a vorbirii, intenţionată
sau nu.
Întreruperea intenţionată se face pentru a sugera ceva (a avertiza); punctele de
suspensie din schiţa lui I.L. Caragiale avertizează că e o vizită cu surprize .
Se folosesc de asemenea pentru a exprima ironia. Apariţia lor la sfârşitul unor replici
ale personajelor indică stări sufleteşti precum: emoţia, furia, ezitarea etc.
La sfârşitul unor unităţi sintactice, prezenţa lor indică posibilitatea continuării
gândului, o invitaţie la reflecţie. Poezia ,,Cuvânt” de T. Arghezi din manualul de cls. a
VII-a , Edit. Humanitas , se încheie astfel ,, Am răscolit pulberi de fum …”.
Prezenţa punctelor de suspensie sugerează întreruperea comunicării din cauza
regretului resimţit de poet care se simte învins de cuvinte. Ele se constituie într-o invitaţie
adresată cititorului de a continua el poezia.
 Două puncte [:] au rolul de a atrage atenţia asupra a ceea ce urmează.
Observaţii : Prezenţa propoziţiilor exclamative, interogative şi a punctelor de
suspensie intr-un text narativ sunt mărci ale oralităţii.

31
BIBLIOGRAFIE:
 Hristea,Theodor (coord.), Sinteze de limba română, Bucureşti, Editura Albatros, ediţia
a III-a, 1984 (cap. Vocabular, fonetică) 
 Pană Dindelegan, Gabriela, Teorie şi analiză gramaticală, ediţia a II-a, Bucureşti,
Editura Coresi, 1994
 Stoichiţoiu Ichim, Adriana, Vocabularul limbii române actuale. Dinamică, influenţe,
creativitate, Bucureşti, Editura All, ediţia a IV-a, 2008

32

S-ar putea să vă placă și