Lacul Şi-n fundul său mormînt fatal The lake And a feeling undefined

În floarea vîrstei mi-a fost dat
Prin lumea largă să tot bat
Un loc pe care-l îndrăgii
Cu triste apele pustii
A’ unui lac cu negre stînci.
Şi pini de strajă-n zări adînci.
Celui ce cată alinare
Închipuirii sale-amare,
Şi ale cărui gînduri fac
Un rai din acest palid lac.
In youth’s spring it was my lot
To haunt, of the wide earth a
spot
The which I could not love the
less,
So lovely was the loneliness
Of a wild lake, with black rock
bound,
Springing from a darken’d
mind.
 
Death was in that poison’d
wave —
And, in its gulf, a fitting grave
For him who thence could
solace bring

Cînd noaptea-şi flutura în And the tall pines that tower’d To his lone imagining,
brume around.
Whose solitary soul could make
Tristul zăbranic, peste lume  
An Eden of that dim lake.
Cînd boarea sfîntă-avea s-adie But, when the night had thrown
her pall
Şoptind duios o melodie,
Upon that spot, as upon all,
Atunci mă deşteptam buimac
And the wind would pass me by
La gîndul palidului lac.
In a stilly melody,
Dar gîndul nu era fior,
My boyish spirit would awake
Ci-un vag încînt tremurător,
To the terror of the lone lake.
Pe care nu l-ar spune bine
 
Nici o comoară de rubine,
Yet that terror was not fright,
Nici dorul, dorul de la tine.
But a tremulous delight,
Moarte era-n putredul val.