REFERAT

Tema: Tesniunea dintre nevoi și resurse

1.Caracterizarea generală
 În condițiile în care au apărut și exista o multitudine de științe economice autonome, când
sistemul științei s-a îmbogațit cu noi cuceriri, domeniul științei politice nu mai constituie un simplu
segment al economiei reale si nici un palier al acțiunii social-economice. Economia politica este
știinta care s-a autonomizat mai ales prin modul de abrdare a activitaților economice, prin
premisele adoptate și prin concluzii pe care le formulează.
Economia politica este știința alocării resurselor rare ce au utilizări alternative. Ea studiază
formele compotamentului uman maximizator în utilizarea acestor resurse în timp, analizează și
explică modalitațile după care un individ sau o societate alocă mijloace limitate satisfacerii nevoilor
nelimitate.
În ultimele decenii se considera că obiectul de studii al economiei politice îl constituie o
reflectare generalizată a realitații economice cu ajutorul noțiunilor și conceptelor economice.
Astfel, prin utilizarea unui ansamblu coerent de cunostințe, economia politică studiază motivația
activitații economice a indivizilor si oviectivelor lor, masoară rezultatele acestei activitați și le
compară cu motivația și obiectivele propuse. Ea extinde criteriul raționalitații și al efecineții
economice asupra socialului în totalitatea sa, de aici rezultând și legaturile acestei științe cu
celelante științe economice.
Economia politica este, in același timp, o știință fundamentală, și prin urmare, elaborează
concepte, idei, teorii, legi, principii valabile și folosite de toate științele economice.
Fiind o știință fundamentală, ea are atât un caracter teoretic, prin definirea conceptelor, a
instrumentelor și metodelor de studiu, cât și un caracter normativ, care arată cum trebuie să fie
economia, respectiv viața economică și în ce sens trebuie să evolueze.
Ecnomia politica studiază probleme la nivel micro si macroeconomic, și este deci o știință
economică de ansamblu, respectiv trunchiul de bază al întregii științe economice.

2.Definirea și caracterizarea nevoilor umane.

Existența și acțiuna omului presupun permanent satisfacerea unei game foarte variate de
nevoi. Nevoile umane pot fi definite drept ansamblul doleanțelor, asteptărilor și aspirațiilor
indivizilor de a-și însuși bunuri si servicii. Aceste nevoi devin reale, efective în functie de gradul de
dezvoltare economică și de nivelul de cultura și civilizație al indivizilor.
În principiu nevoile se grupează astfel:

 În funcție de cele trei dimensiuni ale ființei umane, avem nevoi somatice sau biologice,
primele resimțiri de indivizi si inerențe fiecăruia dintre noi; nevoi de grup resimțite de
oameni ca participanti la diferite sociogrupuri și care pot fi satisfăcute numai prin acțiunea
conjugată a unor colectivități; nevoi spiritual-psihologice, ce apar ca urmare a progresului în
instrucție, în relațiile de natura morală și presupun raționalitate și gândire elevată;
 În funcție de posibilitațile de satisfacere, se disting nevoi solvabile si nevoi nesolvabile;
 În funcție de natura bunurilor necesare: nevoi materiale si nevoi nemateriale;
 Dupa durata de timp:nevoi prezente si nevoi viitoare;
  În funcție de gradul dezvoltării economice și de nivelul de cultura și civilizatie, nevoile pot fi
grupate în nevoi de baza sau inferioare și nevoi complexe sau superioare.
Nevoile oamenilor constituie motivația și motorul întregii activitații social-economice.
Nevoile umane se caracterizează prin anumite trasături, fiecare reflectând o lege
economică:
 Nevoile sunt limitate ca număr;
 Nevoile sunt limitate în capacitate; acestea semnifică faptul că satisfacerea unei anumite
nevoi presupune consumarea unei cantităti date dintr-un bun material sau serviciu;
 Nevoile oamenilor sunt concurente, ceea ce înseamnă că unele nevoi se extind în
detrimetrul altora, că se înlocuiesc între ele;
 Nevoile sunt complementare, adică evoluează în sensuri identice;
 Orice nevoie se stinge momentan prin satisfacere.
Acțiunea oamenilor pentru satisfacerea nevoilor reprezintă punctul de pleaare in înitierea și
desfășurarea oricarui gen de activitate, iar în momentul în care nevoile devin motivate și se impun
a fi satisfăcute ele se transformă în interese economice.
Interesele economice reprezintă acel nevoi umane înțelese de oameni, care devin obiectul
acțiunii și confruntării lor pentru dobândirea bunurilor necesare satisfacerii acestora.
În funcție de nivel la care ele se manifestă și de modul lor de exprimare, interesele
economice se grupeaza în: personale, de grup și generale.
Orice activitate umana presupune utilizarea de resurse specifice în cantități determinate și
de calitate adecvată.
Resursele economice reprezintă totalitatea elementelor si premiselor directe și indirecte ale
acțiunii sociale practice care pot fi atrase și efectiv utilizate în producerea de bunuri si servicii.

3.Definirea și caracterizarea resurselor economice.

Principala clasificare a resurselor le grupeaza astfel:
a) Resurse materiale, care includ atât resurse primare, cât si resurse derivate;
b) Resurse umane, care pot fi și ele primare(potențial demografic), cât și
derivate(potențialul inovațional);
c) Resurse informationale;
De-a lungul timpurilor , resursle s-au amplificat și diversificat, însa au rămas limitate în
raportul cu cresterea și diversificarea nevoilor umane.
Teoria economica studiaza modul în care societatea indentifică și utilizeaza resursele rare de
care dispune în vederea satisfacerii diferitelor nevoi.

4.Definirea conceptului de raritate economică.

 Raritatea resurselor și a bunurilor privite cantitativ și calitativ este o caracteristică a economiei
moderne ce își gasește expresia în legea raritații resurselor economice. Aceasta lege consta în
aceea că volumul, structurile și calitatea resurselor și a bunurilor se modifica mai încet decât
volumul, structura și intensitatea nevoilor.
Creșterea și diversificarea nevoilor umane în condițiile manifestării legii raritatii au obligat
oamenii să se adapteze creator în condiții de timp și loc, să aleagă din multiple alternative de
folosire a resurselor rare, pe cea care permite obținerea de bunuri cât mai multe, de calitate
corespunzătoare, asigurându-se astfel satisfacerea cât mai bune a nevoilor, în creșterea și
diversificarea.
Insuficiența resurselor în raport cu nevoile, conjugată cu multitudine alternativelor în care
poate fi folosita orice resura, face ca alegerea unei dintre ele să fie însoțită de sacrificarea
celorlante. Indiferenta de felul operației economice și de natura subiectului ei, pricipiul costului de
oportunitate presupune fie maximizarea utilității, fie minimizarea efortului ( a resuselor
consumate, a costurilor).
În aprecierea posibilitaților unei alegeri ca fiind ratională este necesar să se compare utilitațile
și dezutilitațile diferitor mijloace ce ar permite să se ajungă la anumite rezultate prin folosirea căt
mai bună a resureselor disponibile.
În cercetarea posibilitaților alternative de a produce se folosesc ca instrument, curba sau
frontiera posibilitaților de producție, prin intermediul căruia sunt puse in evidență toate
combinațiile posibile de producere a doua sau mai multe bunuri, prin folosirea integrala și eficiența
a resurselor disponibile la un moment dat.

5.Perspective, concluzii personale.

Din punctul meu de vedere, tensiunea dintre nevoi și resurse este o consecință inevitabilă a
modului de viață contemporan, și anume, a ritmului de evoluție uman și a cerințelor ce cresc odată
cu dezvoltarea societății. Economia, fiind o unealtă în rezolvarea acestei dileme, se confruntă cu
problemele create de raritatea resurselor și se adaptează sub ele ca ultimă acțiune interprinsă. În
concluzie pot afirma că resursele, care la rândul lor sunt limitate, trebuie utilizate în mod rațional,
căci, cum spune legea rarității resurselor:volumul, structurile și calitatea resurselor și a bunurilor se
modifică mai încet decât cele ale nevoilor.Consider că alternativele utilizate în prezent reprezintă
doar o soluție temporară, iar indentificarea uneia potențiale este în continuă căutare.

6.Bibliografie.
- Microeconomie de Daniel Nechita
 CUPRINS

1.Caracterizare generală a economiei.........................................................3

2.Definirea și caracterizarea nevoilor umane..........................................4
3.Definirea și caracterizarea resurselor economice.............................4
4.Definirea conceptului de raritate economică......................................5
5.Perspective, concluzii personale...............................................................6
6.Bibliografie..........................................................................................................6