Sunteți pe pagina 1din 5

Cum sa inveti lectii de viata din fiecare intalnire si despartire

13 Aprilie e inca cu mine, inca vibrez, dansez si sper sa raman la fel si-n lunile ce
urmeaza, mi-e atat de bine, si fara tine viata mea n-ar fi fost la fel, multumesc!
Multumesc pentru generozitatea gandurilor voastre, va iubesc!
Au fost zile minunate pentru mine, am savurat fiecare secunda, floare, urare de la
tine si am constientizat multe despre mine zilele astea. Te las cu revelatia lunii:
E aprilie, si e luna schimbarilor la mine, de cand ma stiu traversez clipe cu
incarcatura afectiva de ziua mea, simt nevoia acuta sa schimb ceva in viata mea de
fiecare data cand martie se incheie, de ce?
In urma unei discutii despre trecut cu homeopata si terapeuta mea am ajuns sa ma
apropii de evenimentul care mi-a marcat viata afectiva, moartea tatalui meu care s-
a petrecut la sfarsitul lui martie. Coincidenta? Nu exista intamplari intamplatoare,
ca sa zic asa, fara semnificatie, cel putin in viata mea, dar cred ca-n a fiecaruia e
asa, de cand e lumea si pamantul, toti suntem interconectati si toti ar trebui sa fim
atenti la ce ne intra in viata si la ce avem de invatat de la cel care se aseaza alaturi
de noi..fara sa-l mai plangem ori sa-l asteptam dupa ce pleaca. Si-a incheiat
frumoasa misiune, multumeste-i si da-i drumul spre cer, zboara!
Maestra sfaturilor, Andreea Papp, care ti-a intrat in casa acum ceva vreme, si care
te-a trezit, fara sa te intrebe, a uitat usa deschisa, poate, poate se-ntoarce.
Te-am certat, te-am bruscat, te-am fortat si ma bucur ca terapia a functionat,
mesajele tale de fericire, de vindecare si de iubire sunt dovada ca am avut dreptate
sa tip la tine, sa te tarasc dupa mine si sa te scot din zona de confort.
Eu mi-am facut treaba bine cu tine si asta m-a tinut pe linia de plutire, mi-ai dat de
lucru, mintea si sufletul meu s-au hranit cu tine si experienta ta. Multumesc, draga
mea.
Ce mai stiu?
Mai stiu ca, trecutul cu a lui cunoastere iti decide viitorul, astfel incat eu mi-am
cam asumat responsabilitatea pentru toate evenenimentele prin care am trecut, ca
un om mare, lasand in urma vaicarelile copilului si mi-am zis: Toate astea mi s-au
intamplat ca sa invat inca o lectie importanta despre mine si viata, fac parte din
calatoria vietii mele. Asa am incheiat fiecare experienta fericita si mai putin
fericita.
Ca de exemplu, primavara trecuta, in preajma zilei mele de nastere am trait o
frumoasa poveste de dragoste si amor nebun, care s-a terminat fara niciun anunt
din partea lui.
A fost o binecuvantare aceasta poveste pentru mine, chiar daca mi-a lasat mesaje
fara raspuns, pe parcurs am inteles care a fost rolul acestui inger in viata mea.
De ce mi se intampla una ca asta? De ce aveam nevoie de experienta asta? De ce
trebuie sa trec prin durerea asta?
Pentru ca n-ai invatat din experientele anterioare, pentru ca ai procedat la fel si de
data asta, pentru ca nu ti-ai asumat responsabilitatea actiunilor tale, nu-ntelegi ca
orice fapta genereaza un efect?
Ma doare!!! M-a parasit! M-a lasat fara raspuns la intrebare. A plecat cu alta! A
murit!
Da! Durerea poate fi cel mai mare invatator, te duce in locuri in care singura n-ai fi
ajuns niciodata, iti arata fata ta adevarata si te conduce spre calatoria sufletului tau.
Primavara asta mi-a adus alt gand, asemanator cu cel de anul trecut, doar ca
ruptura e produsa de mine, nu de el. M-am decis sa pornesc in anul nou fara el,
doar cu mine, sa-mi testez posibilitatiile viitorului.
Iti dai seama, Andreea ca in fiecare primavara simti nevoia unui eveniment
puternic care e provocat de mintea ta inconstienta, in cazul in care celalalt renunta
la tine, si produs de mintea ta constienta, cand decizia sta in mainile tale?
Ma uit la ea, ma uit la mine, si tac. Asta fac? Eliberez un da, pierdut si fragil..
Hai sa vorbim putin de tatal tau, in ce luna a plecat? La sfarsitul lui martie, inainte
sa se intoarca in tara dupa mine. Si-mi rasuna in minte mesajul lui: Am sa vin dupa
tine cand implinesti 18 ani si vei putea alege singura unde vrei sa traiesti, cu mama
ta sau cu mine.
M-a trezit urmatorul mesaj: Eu n-am incetat sa-l astept, eu n-am inchis usa dupa el
nici dupa moartea lui fizica, nu l-am iertat ca n-a mai venit dupa mine, nu l-am
lasat sa calatoreasca liber, l-am tinut langa mine fara sa-i vorbesc, sa-l imbratisez.
Doamne! Ce mi-am facut? Au trecut 10 ani si eu nu i-am dat drumul, nu l-am
eliberat, l-am tinut langa mine si l-am acuzat, judecat, legat de prezentul meu
incurcat si l-am fortat sa priveasca la capodopera sa, priveste tata, sunt fiica ta.
Ce simt acum? Sunt furioasa pe el! M-a lasat si nu s-a mai intors dupa mine. Cat de
iresponsabil s-a purtat cu mine? Nu m-a pregatit pentru viata, nu m-a protejat, nu
m-a confirmat, nu m-a iubit, nu pot sa mai tin in mine toata furia asta, ma
otraveste!
Fiecare barbat din viata mea l-am chemat ca sa-i ocupe locul, i-am ales ca sa vina
si sa plece, niciunul n-a ramas, fiindca eu asa am crescut, asteptandu-l pe el.
De toti m-am scapat intr-un fel, ori m-au lasat ei, ori i-am lasat eu, natural de altfel.
Cum sa-mi fie greu sa traiesc fara o relatie cu norma intreaga? Cu asta m-ai lasat,
un model cu jumatate de norma, asa mi-am scris cartea vietii afective, cu jumatati
de masura, cum sa merg inainte?
Tot asa? Care e normalitatea mea? Sunt confuza! E normal ce simt. Imi permit sa
fiu furioasa. Plang, tip, si il eliberez, dupa ce ne impacam, iarta-ma, te inteleg.
Acum, merg mai departe pe drumul meu. Eu stiu ce vreau, mi-e atat de clar..adio!
Din cauza acestei revelatii? Si din cauza intuitiei, a acestui glas interior, care-mi
spune sa pasesc singura inainte, nu pot sa-l ignor, fiindca stiu ca am sa cad in
propria mea capcana daca ma fac ca nu aud ce-mi spune, asa s-a intamplat de
fiecare data cand i-am permis mintii mele sa aleaga, am cazut si m-am lovit.
Toata viata mea am fugit de oameni care nu stiu ce vor, si? Am ametit, ca intr-un
carusel, m-am invartit si m-am lovit tot de el, eternul neinteles, care gandeste si-n
secunda doi se razgandeste.
Eu nu prea ma razgandesc cand aleg un drum, dar asta ai sesizat si tu. Raman
fidela oricat de infidela vreau sa par. Pozez in femme fatale cand mi-e teama ca as
putea fi parasita ori ranita si ma consolez cu gandul ca eu n-astept nimic fiindca
nu-mi place ce gust are iubirea-cerere si raspuns. Iubirea inseamna daruire si atat,
fara asteptari.
Si-atunci? De ce vreau sa plec de langa cel care m-a invatat sa iubesc cu adevarat?
Iarta-ma! Sunt slaba, nu sunt atat de evoluata pe cat credeam, nu sunt deloc
exceptionala pe cum credeam, in schimb tu esti, tu daruiesti iubire neconditionat.
Tu ma iubesti pentru totdeauna, tu nu-ti vei lua niciodata iubirea inapoi, tu esti
iubire.
Ce ai de facut cand ajungi aici?
Mediteaza la viata ta: Cine esti? Ce faci? Unde vrei sa ajungi?
Fa curat in viata ta, asigura-te ca esti usoara, ca nu cari in spate pe nimeni, ca e
fostul iubit, ca e mama, tata, fratele, sora, prietena cea mai buna, nu-ti lua pe umeri
un rucsac plin, goleste-l, de oameni si lucruri materiale, tot ce ai esti tu, atat.
Mesaj catre tine- eu m-am agatat de barbatul care mi-a marcat existenta, pe care l-
am iubit si urat, admirat si depreciat, asteptat atata timp..te iert! Te iubesc! Zboara!
Iti vorbesc despre fericirea si durerea mea ca sa cauti si tu in adancul tau figura
care te tine pe loc, poate fi un parinte, un fost iubit(nu neparata decedat), sot,
bunica, si asa mai departe. Cauta sa intelegi, sa ierti si sa dezlegi lanturile care va
tin legati, asta daca vrei sa mergi mai departe, sa traiesti viata, sa iubesti din nou.
Ranile care nu s-au vindecat se deschid de fiecare data de altcineva, un el intra in
viata ta si iti deschide aceeasi rana,dureroasa pe care te-ai chiunuit s-o ingrijesti, s-
o pansezi, s-o vindeci si iar te trezesti cu febra si indurerata: De ce sufar din nou?
Din aceeasi cauza de care ai suferit si prima oara, adu-ti aminte, seamana durerea?
Ratacesti fara scop prin padurea copilariei, al job-ului, al relatiei tale?
E mult prea dureros sa mergi inainte fara sa constientizezi ca de fapt stai pe loc, nu
faci nici un pas in viitor daca nu te vindeci de trecutul tau dureros, incepe terapia.
Mesajele tale ma fac sa inteleg ca nu esti prea prezenta si constienta in viata ta.
Sunt geloasa, m-a parasit, m-a inselat, a plecat, m-a mintit, il vreau inapoi, ce sa
fac? De ce te uiti la cel de azi? De ce repeti acelasi tipar, comportament cu fiecare
el? De ce ramai la fel daca acest stil iti aduce suferinta si durere in suflet?
De cand esti urmezi acelasi scenariu si nu faci decat sa te legi de ultimul eveniment
ca si cum acesta iti decide destinul. Gresit! Tot ce ai de facut este sa calatoresti in
trecut, la prima trauma originara, vindecand-o pe ea iti rescrii scenariul, pana
atunci traiesti un film de mana a doua, dupa acelasi scenariu.
In toate povestile tale de iubire este vorba doar despre tine, lasa-l pe el, pune
lumina pe tine, e timpul tau, analizeaza-te si vezi cine esti cu adevarat, ce te doare,
de unde provine aceasta durere si cauta sa te vindeci, sa ierti si sa eliberezi, daca
vrei sa-ti fie bine si sa nu mai suferi niciodata din iubire.
Cum s-a petrecut trauma, drama?
Cine sunt faptasii care ti-au marcat viata?
Cand a aparut durerea?
Cum continua povestea sa traiasca in tine?
Te invit sa asterni in jurnalul gandurilor si a emotiilor tale dialogul cu personajele
principale care ti-ai marcat viata afectiva, mama, tata, bunica, figura principala,
pune intrebari, raspunde la ele si afla ce trebuie sa faci pentru a te vindeca.
Foloseste intrebarile ca sa afli doar raspunsurile care te vindeca, nu pune sare pe
rana, nu te afunda in durere, e suficient sa intelegi de ce au facut ce au facut, sa-i
ierti si sa-i eliberezi, atat. Vorbeste cu ei, la fel cum ai vorbi cu o parte din tine,
mai exact partea vuinerabila, care plange si sufera, intreab-o: Cum as putea sa-ti
ofer siguranta? Cum as putea sa te ajut? Ce ma poti invata? La ce trebuie sa renunt
ca sa-mi fie bine? Si asa mai departe, construieste dialogul vindecarii dupa nevoile
tale actuale, lasa vocea interioara sa iasa la suprafata, intr-un mediu securizant,
cald, locul tau sacru, unde petreci timp cu tine, ramai in aceasta stare cat simti
nevoia, minute, ore, mai multe sesiuni, ia-ti timpul de care ai nevoie ca sa zambesti
si sa ai incredere din nou in tine si-n viata!
E pacat sa ajungi in viata si sa constientizezi ca n-ai trait, n-ai iubit, n-ai iertat, n-ai
inteles, n-ai nimic de valoare in suflet. Iubirea traieste in tine chiar daca el nu e
langa tine, el nu-ti poate lua iubirea, frumusetea, increderea, curajul cand pleaca,
astea sunt pietrele tale pretioase pe care nici macar moartea nu ti le ia, dar un
barbat care iese din viata ta?
Iubeste fara pretentii!
Iubeste si fa ce vrei!