TERMODINAMICA

MĂRIMILE CARACTERISTICE STRUCTURII DISCRETE A SUBSTANȚEI

Mișcarea browniană reprezintă fenomenul de agitație a particulelor
microscopice (10-8 – 10-5m) aflate în suspensie în lichide staționare.
Mișcarea de agitație termică reprezintă starea de mișcare spontană,
continuă, haotică și dependentă de temperatură a moleculelor dintr-un corp.
Caracteristicile mișcării de agitație termică sunt:
• Moleculele oricărui corp, indiferent de starea lui de agregare, se găsesc într-o
continuă mișcare dezordonată.
Amplitudinea mișcării diferă în funcție de starea de agregare: moleculele
solidului au o mișcare de oscilație în jurul nodurilor cristaline, iar moleculele gazului
se mișcă liber în tot volumul.
• Agitația termică nu este impusă de o cauză exterioară.
• Agitația termică este spontană și nu încetează niciodată.
• Intensitatea mișcării de agitație termică crește cu creșterea temperaturii.
Se poate stabili o legătură între starea de încălzire a unui corp și mișcarea de
agitație termică a moleculelor corpului.

Masa atomică (absolută) reprezintă masa unui atom.

Unitatea atomică de masă reprezintă a 12-a parte din masa izotopului de
carbon-12 :
1
1u= m12C
12

1 u = 1,66053873·10-27 kg ≈ 1,66·10-27 kg
Masa atomică relativă reprezintă numărul care arată de câte ori masa
atomică este mai mare decât a 12-a parte din masa izotopului de carbon-12.

Masa atomică relativă aproximată la un număr întreg devine egală cu numărul

de masa al atomului: mrA = A .
Masa moleculară (absolută) reprezintă masa unei molecule. Masa moleculară
relativă reprezintă numărul care arată de câte ori masa moleculară este mai mare
decât a 12-a parte din masa izotopului de carbon-12.
Molul este cantitatea de substanță a cărei masă, exprimată în grame,
numeric egală cu masa moleculară relativă a substanței.
Cantitatea de substanță (numărul de moli ν) este o mărime fizică
fundamentală. Unitatea de măsură în pentru cantitatea de substanță în S.I. este
molul și este unitate fundamentală.
Masa molară (µ) reprezintă masa unui mol de substanță.

Prof. Ioana-Mihaela Popescu Colegiul National Unirea Focsani

 Volumul molar (Vµ) reprezintă volumul unui mol de substanță.
Numărul lui Avogadro reprezintă numărul de molecule din orice mol de
substanță: NA = 6,023·1023 molecule/mol = 6,023·1026 kmol-1
m V N
Cantitatea de substanță se poate calcula prin relațiile: ν = = =
μ Vμ NA
m μ
Masa unei molecule: m0 = =
N NA
Concentrația moleculelor (numărul volumic) reprezintă numărul de
molecule din unitatea de volum: n = N/V
Numărul lui Loschmidt reprezintă concentrația moleculelor a oricărui gaz aflat
în condiții normale de presiune și temperatură: n0 = 2,7‧1025 m3 .
Amestecul de gaze
Masa amestecului de gaze este suma maselor gazelor din amestec
(conservarea masei): m = m1 + m2 + … + mn
Concentrația amestecului de gaze este egală cu suma concentrațiilor
fiecărui gaz component luat individual în același volum:

n = n1 + n2 + … + nn
Numărul de moli din amestecul de gaze este egal cu suma numerelor de
moli din fiecare gaz component al amestecului:

ν = ν1 + ν2 + … + νn
Masa molară medie a amestecului de gaze:

Legea lui Dalton: Presiunea unui amestec de gaze este egală cu suma
presiunilor parțiale ale gazelor din amestec: p = p’1 + p’2 + … + p’n
Presiunea parțială a unui gaz din amestec reprezintă presiunea pe care ar
avea-o gazul dacă ar ocupa singur volumul amestecului.

NOȚIUNI TERMODINAMICE DE BAZĂ

Sistemul termodinamic este sistemul format dintr-un corp sau un

ansamblu de mai multe corpuri (elemente), de dimensiuni macroscopice, între

Prof. Ioana-Mihaela Popescu Colegiul National Unirea Focsani

care există interacțiuni (mecanice și termice), care poate fi delimitat în mod
convențional și care, în timpul evoluției, se comportă ca un întreg.
Sistemele termodinamice sunt formate dintr-un număr foarte mare de
particule, dar nu infinit de mare.
Elementele pot fi formate din molecule, electroni, nucleoni, nuclee atomice,
fotoni, dipoli electrici, oscilatori, goluri într-un cristal etc. Tot ce nu apartine sistemului
termodinamic reprezintă mediul exterior.

Tipuri de sisteme termodinamice

Starea sistemului termodinamic reprezintă ansamblul poprietăților sale

la un moment dat.
Proprietățile fizice ale sistemului termodinamic sunt măsurate de mărimile
fizice numite parametri de stare.
Mărimile fizice ce descriu starea unui sistem termodinamic se numesc
parametri de stare.
Numărul de parametri de stare necesari și suficienți pentru cunoașterea
stării sistemului termodinamic constituie numărul de grade de libertate ale
sistemului termodinamic.
Acești parametri se numesc parametri independenți sau grade de libertate
ale sistemului termodinamic. Ceilalți parametri de stare se numesc parametri
dependenți.
Exemplu: -parametri independenți: masa m, volumul V
-parametru dependent: densitatea ρ = m/V

Prof. Ioana-Mihaela Popescu Colegiul National Unirea Focsani

 Tipurile de parametri de stare

Obs.: toți parametrii interni ai sistemului termodinamic sunt funcții de

parametrii externi și de temperatură.

Ecuația de stare reprezintă relația dintre parametrii de stare ai sistemului

termodinamic.
Starea staționară este starea sistemului termodinamic în care parametrii
sunt constanți în timp.
Într-o stare staționară:
- sistemul termodinamic nu evoluează în timp;
-unii dintre parametrii interni pot să nu aibă aceeași valoare în toate punctele
sistemului;
-transferul de energie de la sistem spre exterior și transferul de energie dinspre
exterior spre sistem se compensează.

Prof. Ioana-Mihaela Popescu Colegiul National Unirea Focsani

 Exemplu:
Starea de echilibru termodinamic este starea staționară a sistemului
termodinamic în condiții de izolare față de mediul exterior (starea sistemului
termodinamic în care parametrii sunt constanți în timp, dacă sistemul este
izolat de mediul exterior).
Într-o stare de echilibrul termodinamic:
- sistemul termodinamic nu evoluează în timp;
- toți parametrii interni au aceeași valoare în toate punctele sistemului;
- nu există transfer de energie între sistem și exterior.
Starea de echilibru termodinamic poate fi reprezentată printr-un punct într-o
diagrama ale cărei axe sunt parametrii de stare ai sistemului:

Starea de neechilibru termodinamic este starea sistemului termodinamic în

care parametrii de stare se modifică în timp.
Trecerea unui sistem dintr-o stare de echilibru termodinamic în altă stare
de echilibru termodinamic se numește proces termodinamic sau transformare
de stare.
Starea sistemului termodinamic poate fi modificată ca urmare a interacțiunilor
acestuia cu mediul exterior prin:
– schimb de energie, fără schimb de substanță;
– schimb de substanță (care este întotdeauna însoțit și de schimb de energie).

Prof. Ioana-Mihaela Popescu Colegiul National Unirea Focsani

 Tipurile de procese termodinamice

Procesele cvasistatice se pot reprezenta grafic într-o diagramă de stare printr-

o curbă:

Prof. Ioana-Mihaela Popescu Colegiul National Unirea Focsani

 Procesele reversibile sunt întotdeauna și procese cvasistatice (reciproca nu este
adevărată).
Procesele nestatice sunt întotdeauna și procese ireversibile (reciproca nu este
adevărată).
Procesele cvasistatice pot fi reversibile sau ireversibile.

PRINCIPIUL I AL TERMODINAMICII

Lucrul mecanic în termodinamică

Un sistem termodinamic efectuează lucru mecanic când își modifică
parametrii de poziție.
În cadrul termodinamicii, în liceu se studiază procesele cvasistatice (chiar
dacă nu se mai menționează explicit în continuare) => p = p ext => L = – Lext
Lucrul mecanic efectuat de sistemul termodinamic este: L = p ΔV
Convenție: - lucrul mecanic primit de sistem este negativ: L < 0 ;
- lucrul mecanic cedat de sistem este pozitiv: L > 0 .
Reprezentarea grafică a lucrului mecanic:

Prof. Ioana-Mihaela Popescu Colegiul National Unirea Focsani

Energia internă a sistemului termodinamic
Energia internă U a sistemului termodinamic depinde de temperatura, de
masa, de starea de agregare şi de natura lui.
În starea de echilibru termodinamic, relaţia de dependenţă a energiei interne a
sistemului termodinamic de parametrii de stare U = U(T, V, ν) reprezintă ecuația
calorică de stare.
Energia internă a gazului ideal:

Căldura
Căldura este forma schimbului de energie prin contactul termic dintre
sistemul termodinamic și mediul exterior atunci când parametrii de poziție sunt
fixați.
Coeficienții calorici:
1) Capacitatea calorică reprezintă mărimea fizică numeric egală cu căldura
schimbată de corp cu exteriorul pentru a-și varia temperatura cu un grad.
Q
C=
ΔT

Prof. Ioana-Mihaela Popescu Colegiul National Unirea Focsani

2) Căldura specifică reprezintă mărimea fizică numeric egală cu căldura
schimbată cu exteriorul de către unitatea de masă pentru a-și varia
temperatura cu un grad.
Q
c=
m‧ΔT
3) Căldura molară reprezintă mărimea fizică numeric egală cu căldura
schimbată cu exteriorul de către un kilomol de substanță pentru a-și varia
temperatura cu un grad.
Q
Cμ =
𝛎‧ΔT

Q = C·ΔT = mc ΔT = νCμ ΔT => C = mc și Cμ = μc

Dacă T → 0 => Cμ → 0 și c → 0 .

Experimentul lui Joule

Dispozitivul experimental este alcătuit din 2 recipiente unite printr-un tub
prevăzut cu un robinet, ce sunt cufundate într-un vas cu apă. Termometrul T
măsoară temperatura apei.
Inițial, o incintă este vidată, iar cealaltă conține aer la o presiune mai mare
decât presiunea atmosferică.

Se deschide robinetul. Aerul se destinde brusc în vid, ocupând volumul

ambelor recipiente. Presiunea aerului se micșorează.
Se urmărește indicația termometrului și se constată că temperatura apei
rămâne tot timpul constantă.
Lucrul mecanic efectuat de gaz este:
L = – Lext = – pext·ΔV
Întrucât aerul se destinde în vid, rezultă că mediul exterior este vidul =>
pext = 0 => L=0 => Gazul nu efectuează lucrul mecanic la destinderea în
vid.
Întrucât temperatura apei nu se modifică, rezultă că, la destinderea în
vid, gazul nu schimbă căldură cu exteriorul (apa), existând echilibru termic
între aer și apă => Q = 0

Prof. Ioana-Mihaela Popescu Colegiul National Unirea Focsani

 Aerul nu schimbă energie cu exteriorul => energia internă a aerului este
constantă: U = const.
Dintre parametrii aerului, numai temperatura rămâne constantă =>
Energia internă a unui gaz ideal dat depinde numai de temperatura gazului: U
= U(T).
Destinderea izotermă în vid este o transformare ireversibilă.

Principiului I al termodinamicii
În orice transformare termodinamică, variația energiei interne depinde
numai de stările inițială și finală, fiind independentă de transformarea suferită.
ΔU = U2 – U1 = Q – L
Căldura schimbată de sistemul termodinamic cu exteriorul este egală cu
suma dintre variația energiei interne a sistemului termodinamic și lucrul
mecanic efectuat de sistem.
Q = ΔU + L
Observații cu privire la principiul I al termodinamicii:
1) Principiul I al termodinamicii este o lege a conservării energiei totale și a
transformării energiei în procesele mecanice și termice.
2) Un sistem termodinamic poate ceda lucru mecanic mediului exterior (L > 0)
numai dacă fie primește căldură din exterior (Q > 0), fie își micșorează energia
sa internă:
L = Q – (U2 – U1)
3) Într-un proces ciclic: U2 = U1 => L = Q => Un sistem termodinamic poate
ceda lucru mecanic mediului exterior (L > 0) numai dacă primește căldură din
exterior (Q > 0). => rezultă imposibilitatea obținerii unui perpetuum mobile de
speța I (a unei mașini care să producă lucru mecanic fără să consume nici un
fel de energie )
4) La sistemul izolat (L = 0 și Q = 0), principiul I reprezintă o lege a conservării
energiei interne: U = const.

TRANSFORMĂRILE SIMPLE ALE GAZULUI IDEAL

3.1.Gazul ideal
Modelul gazului ideal
 Gazul ideal este format dintr-un număr foarte mare de particule identice
(molecule).
 Dimensiunile moleculelor sunt foarte mici în comparație cu distanțele
dintre ele, putând fi considerate puncte materiale.
 Moleculele se mișcă complet continuu și haotic, dar mișcarea fiecărei
molecule luată separat se supune legilor mecanicii clasice.

Prof. Ioana-Mihaela Popescu Colegiul National Unirea Focsani

  Nu există forțe intermoleculare și, ca urmare, între două ciocniri,
moleculele se mișcă liber, pe traiectorii rectilinii.
 Ciocnirile moleculelor cu pereții vasului sunt perfect elastice.

Starea unui gaz ideal de masă m, la echilibru termodinamic este caracterizată

de 3 parametri de stare: presiunea p, volumul V și temperatura absolută T, care
satisfac ecuația termică de stare (ecuația Clapeyron-Mendeleev):

pV = νRT <=> p = nkT

unde R = 8310 J/kmol‧K reprezintă constanta universală a gazelor, iar k este
constanta lui Boltzmann ( k = R/NA ). Demonstrație:
pV = νRT => pV = NRT/NA => p = NRT/(V‧NA)
=> p = nRT/NA => pV = NkT

Transformarea generală a gazului ideal este transformarea suferită de gazul

ideal închis (ν = const.) la trecerea dintr-o stare ințială de echilibru termodinamic într-
o stare finală de echilibru termodinamic cu modificarea celor trei parametri p, V, T.
pV
= const. (legea transformării generale)
T

Transformările simple ale gazului ideal sunt transformările termodinamice

în care unul din parametrii este constant:

a) Transformarea izocoră: V = const.

p
= const. (legea lui Charles) (12)
T
Presiunea unui gaz ideal menținut la volum constant variază direct
proporțional cu temperatura gazului.

Prof. Ioana-Mihaela Popescu Colegiul National Unirea Focsani

 Principiul I al termodinamicii aplicat la transformarea izocoră:
V = const. => ΔV = 0 => gazul nu efectuează lucru mecanic: L = 0
QV = ΔU = νCVΔT
Căldura molară la volum constant are valoarea: CV = iR/2
unde i este numărul de grade de libertate: i = 3 la gaze monoatomice
i = 5 la gaze diatomice
i = 6 la gaze triatomice și poliatomice
(când gazele se găsesc la temperaturi medii). Pentru temperaturi ce tind spre 0 K,
orice gaz se comportă ca un gaz monoatomic.

b) Transformarea izobară: p = const.

V
= const. (legea lui Gay-Lussac) (11)
T
Volumul unui gaz ideal menținut la presiune constantă variză direct
proporțional cu temperatura gazului.

Prof. Ioana-Mihaela Popescu Colegiul National Unirea Focsani

Principiul I al termodinamicii aplicat la transformarea izobară:
p = const. => F = pS = const. => gazul efectuează lucrul mecanic: L = p ΔV
L = p (Vfin. − Vin.) = pVfin. − pVin. = νRTfin. − νRTin. => L = νRΔT
Căldura schimbată de gaz cu exteriorul este: Qp = νCpΔT
Variația energiei interne a gazului este: ΔU = νCVΔT
Din principiul I al termodinamicii: Qp = ΔU + L => νCpΔT = νCVΔT + νRΔT =>
Căldura molară la p = const.: Cp = CV + R (relația lui Mayer)

c) Transformarea izotermă : T = const.

pV = const. (legea Boyle – Mariotte)

Presiunea unui gaz ideal menținut la temperatură constantă variază
invers proporțional cu volumul gazului.

Prof. Ioana-Mihaela Popescu Colegiul National Unirea Focsani

 Întrucât temperatura T = const. => ΔT = const. => ΔU = 0
Conform principiului I al termodinamicii, căldura schimbată de gaz cu
exteriorul este: QT = L
Lucrul mecanic efectuat de gaz este: L = νRT ln(V2/V1) , unde V1 este volumul
inițial, iar V2 – volumul final.

d)Transformarea adiabatică este transformarea suferită de un gaz izolat

adiabatic.
Legea transformării adiabatice este:
pVγ = const. (ecuația lui Poisson) (13)
Cp
unde 𝛄 este exponentul adiabatic: γ = (Cp – căldura molară la presiune
CV
constantă, CV – căldura molară la volum constant).
Din ecuația termică de stare (formula 6): pV = νRT => p = νRT/V.
Introducând relația în ecuația lui Poisson, rezultă:

TVγ-1 = const. (14)

Prof. Ioana-Mihaela Popescu Colegiul National Unirea Focsani

 Din ecuația termică de stare: pV = νRT => V = νRT/p. Introducând relația
în ecuația lui Poisson, rezultă:
𝟏−𝜸
Tp𝜸 = const. (15)

Întrucât căldura schimbată cu exteriorul este: Qad = 0 => principiul I al

termodinamicii devine: 0 = ΔU + L
Lucrul mecanic efectuat de gaz este: L = − ΔU = − νCVΔT
Variația energiei interne a gazului este: ΔU = νCVΔT

Prof. Ioana-Mihaela Popescu Colegiul National Unirea Focsani

Prof. Ioana-Mihaela Popescu Colegiul National Unirea Focsani
Prof. Ioana-Mihaela Popescu Colegiul National Unirea Focsani
 Variația
Transfor- Legea
Grafice Căldura Q Lucrul mecanic L energiei Observații
marea transformării
interne

V = const. i
CV = R
2
izocoră p QV = νCVΔT L=0 ΔU = νCVΔT
= const i = nr. de grade
T de libertate
tg α = νR/V
Qp = ΔU + L
p = const.
=>
L = p ΔV =
izobară V
Qp = νCpΔT ΔU = νCVΔT Cp = CV + R
= νRΔT
= const (relația lui
T Mayer)
tg α = νR/p
L = νRT ln(V2/V1)
T = const.
izotermă QT = L ΔU = 0 CT → ∞
pV = const.

exponentul
adiabatic
Cp
pVγ = const. γ=
CV
Qad = 0
TVγ-1 = const. L = − ΔU = ΔU = νCVΔT
adiabatică
𝟏−𝜸 = − νCVΔT
(Cad = 0)
Tp 𝜸 = const.

Prof. Ioana-Mihaela Popescu Colegiul National Unirea Focsani

 exponentul
politropei:
C – Cp
pVn = const n=
C – CV
TVn-1 = const νRΔT
politropă 𝟏−𝒏 Q = νCΔT L=– ΔU = νCVΔT
pV 𝒏 = const n–1 căldura
molară:
R
C = CV –
n–1

1) Dacăse
cunoaște C
și C = L = Q – ΔU
const. =>
Q = νCΔT
L = – Lext
𝐩𝐕 Q
generală = const. 2) Dacă nu ΔU = νCVΔT Cmedie =
𝐓 L = ±aria 𝛎𝚫𝐓
se cunoate
cuprinsă între
C sau
graficul
C≠const.
transformării și
=>
abscisă
Q = L + ΔU
V2
L= V1
p(V)‧dV

Prof. Ioana-Mihaela Popescu Colegiul National Unirea Focsani

 PRINCIPIUL AL II-LEA AL TERMODINAMICII
Mașinile termice
Să considerăm o transformarea ciclică AMBNA pentru care să calculăm lucrul
mecanic:
LAMBNA = LAMB + LBNA = SAMBCDA – SANBCDA
LAMBNA = SAMBNCA

Lucrul mecanic efectuat de sistemul termodinamic într-un proces ciclic reprezentat în

diagrama p-V este egal cu aria ciclului luată cu semnul + pentru ciclul parcurs în sens
orar (ciclu motor) și cu semnul – pentru ciclul parcurs în sens trigonometric.
Într-o transformare ciclică : Q = L
Maşinile termice reprezintă sistemele termodinamice (în general, cu funcţionare
ciclică) ce realizează transformarea energiei termice în energie mecanică sau a
energiei mecanice în energie termică.

Motor termic reprezintă maşina termică ce transformă energia termică în

energie mecanică (lucru mecanic).

Motorul termic cedează lucru mecanic ( L > 0 ) într-o transformare ciclică:

Prof. Ioana-Mihaela Popescu Colegiul National Unirea Focsani

 L = Q1 + Q2 = Q1 – │Q2│ (94)
unde Q1 este căldura primită, Q2 este căldura cedată.
Randamentul motorului termic este:
L
η= (95)
Q1
Din (94) și (95) rezultă:
Q1 − Q2 Q2
η= =1– (96)
Q1 Q1
Pompa de căldură reprezintă maşina termică ce transformă energia
mecanică în energie termică, încălzind o incintă peste temperatura mediului.

Maşina frigorifică reprezintă maşina termică ce transformă energia

mecanică în energie termică, răcind o incintă sub temperatura mediului
exterior.

Lucrul mecanic primit de pompa de căldură sau de mașina frigorifică de la

mediul exterior (motorul electric) este:

Prof. Ioana-Mihaela Popescu Colegiul National Unirea Focsani

 L = Q1 + Q2 = Q2 – │Q1│ (97)
unde Q1 este căldura cedată sursei calde, Q2 - căldura primită de la sursa rece.
Eficiența pompei de căldură este:
Q1 Q1
εp = = (98)
L L
Eficienţa pompei de căldură este o mărime supraunitară.
Eficiența mașinii frigorifice este:
Q2
εf = (99)
L

Ciclul Carnot
Nicolas Léonard Sadi Carnot, fizician şi inginer francez, a pus bazele teoriei
moderne a motoarelor termice. Studiind motoarele termice din epoca, Sadi Carnot a
stabilit că un motor nu poate funcţiona cu o sigură sursă de căldură şi că
randamentul maxim corespunde unei transformări ciclice biterme în care se
face schimb de căldură cu două termostate.
Sadi Carnot a imaginat un ciclu ideal, cuasistatic şi reversibil pentru un gaz
ideal, aflat într-un cilindru termoizolant cu piston etanş, termoizolant, mobil şi fără
frecări. Fundul cilindrului putea să fie pus periodic în contact cu o sursă caldă,
respectiv cu o sursă rece. Motorul termic ce funcţionează pe baza ciclului Carnot
este un motor ideal.
Ciclul Carnot este format din două izoterme (1-2 și 3-4) corespunzătoare
temperarurilor T1 și T2 și două adiabate (2-3 și 4-1), ca în figură:

Căldura primită în destinderea izotermă 1-2 este:

Q1 = Q12 = L12 = νRT1‧ln(V2/V1) (100)

Căldura cedată în comprimarea izotermă 3-4 este:

Q2 = Q34 = L34 = νRT2‧ln(V4/V3) (101)

Prof. Ioana-Mihaela Popescu Colegiul National Unirea Focsani

 Conform formulelor (95), (96), (100) și (101), randamentul ciclului Carnot este:
V V
L Q2 νRT2 ‧lnV3 T2 ‧lnV3
4 4
η= =1– =1– V2 =1– V2 (102)
Q1 Q1 νRT1 ‧lnV T1 ‧lnV
1 1
Pentru transformările adiabatice 2-3 și 4-1 se poate aplica formula lui Poisson:
γ−1 γ−1 γ−1 γ−1
T1 V2 = T2V3 și T1 V1 = T2V4 (103)
Raportând cele două formule rezultă:
V2 γ−1 V3 γ−1 V2 V3
= => = (104)
V1 V4 V1 V4
Din formulele (102) și (104) rezultă randamementul ciclului Carnot:
T2
ηC = 1 – (teorema lui Carnot) (105)
T1
Observații cu privire la randamentul ciclului Carnot (=formularea Carnot
pentru principiul a II-lea al termodinamicii):
- Randamentul ciclului Carnot nu depinde de natura şi cantitatea agentului
termic (considerat gaz ideal), ci doar de temperaturile extreme între care are
loc procesul (temperatura T1 a sursei calde şi temperatura T2 a sursei reci).
- Randamentul ciclului Carnot este subunitar. <= T2 < T1
- Randamentul oricărui alt ciclu este mai mic decât randamentului ciclului
Carnot reversibil care funcţionează între aceleaşi temperaturi extreme: η < ηC .

Motoarele termice
Motorul Otto
Motorul Otto este format din: 1 – cilindru; 2 - piston; 3 – supapă de admisie; 4
– supapă de evacuare; 5 – bujie; 6 – carburator; 7 – bielă; 8 – manivelă.

Motorul Otto se mai numeşte şi motor cu aprindere prin scânteie (MAS) sau
motor cu explozie.

Prof. Ioana-Mihaela Popescu Colegiul National Unirea Focsani

 Motorul Otto funcţionează după 4 timpi:
- timpul I → admisia
- timpul II → compresia
- timpul III → arderea şi detenta
- timpul IV → evacuarea.
Timpul III este singurul timp în care motorul cedează lucru mecanic în exterior
şi, din această cauză, se numeşte timp motor. În ceilalţi timpi, motorul trebuie să
primească lucru mecanic din exterior, fiind numiţi timpi morţi.
Timpul I (admisia) începe prin închiderea supapei de evacuare, urmată
imediat de deschiderea supapei de admisie şi de deplasarea rapidă a pistonului de la
punctul mort superior (p.m.s.) la punctul mort inferior (p.m.i).
În cilindru se aspiră amestecul carburant format de carburator din vapori de
benzină şi aer.
Admisia se realizează practic la presiune constantă (presiunea atmosferică),
deci este un proces izobar.
Timpul II (compresia) începe cu închiderea supapei de admisie. Pistonul se
deplasează rapid de la p.m.i. la p.m.s., comprimând amestecul carburant până la
12-18 bar.
Din cauza vitezei mari cu care se realizează comprimarea, în acest proces,
practic, nu are loc schimb de căldură cu exteriorul, compresia fiind considerată un
proces adiabatic.
La sfârșitul timpului II, amestecul carburant ajunge la 400o – 500oC.
Timpul III reprezintă arderea și detenta.
În momentul în care pistonul este la p.m.s., bujia produce o scânteie electrică
ce aprinde amestecul carburant.
Arderea se produce extrem de rapid, ca o explozie, ducând la creşterea
instantanee a presiunii până la aprox. 25 - 40 bar şi 1500ºC - 2000ºC.
Arderea poate fi considerată un proces izocor.
În timpul detentei, gazele provenite din ardere împing pistonul de la p.m.s. la
p.m.i.
Din cauza vitezei mari cu care se deplasează pistonul, în acest proces,
practic, nu are loc schimb de căldură cu exteriorul, detenta fiind considerată un
proces adiabatic.
Timpul III este singurul timp motor al ciclului, în care se cedează lucru
mecanic în exterior.
Timpului IV începe cu deschiderea supapei de evacuare când pistonul este la
p.m.i.
Evacuarea are loc iniţial prin ieşirea bruscă a gazelor în atmos-feră, întrucât
presiunea în cilindru este mai mare decât presiunea atmosferică. Această parte a
timpului IV constituie un proces izocor.
Restul gazelor sunt evacuate prin deplasarea pistonului de la p.m.i. la p.m.s.,
procesul realizându-se la presiune constantă, deci este un proces izobar.

Prof. Ioana-Mihaela Popescu Colegiul National Unirea Focsani

 admisia compresia

arderea detenta evacuarea

Reprezentarea grafică a timpilor motorului Otto:

Prof. Ioana-Mihaela Popescu Colegiul National Unirea Focsani

 Ciclul Otto este format din 2 adiabate și 2 izocore.

Motorul Otto este caracterizat de raportul de compresie ε ═ V1/V2 .

Randamentul motorului termic este egal cu:
L Q2
η= =1–
Q1 Q1
unde L este lucrul mecanic cedat (util), Q1 - căldura primită de la sursa caldă, Q2 -
căldura cedată sursei reci.

γ-1 γ-1
În transformarea adiabatică 1-2: T1 V1 = T2 V2 => T2 = T1 εγ-1
γ-1 γ-1
În transformarea adiabatică 3-4: T3 V2 = T4 V1 => T3 = T4 εγ-1
Randamentul ciclului Otto este:
νCV (T4 - T1 ) 1
η=1– => η=1–
νCV (T3 - T2 ) εγ-1

Prof. Ioana-Mihaela Popescu Colegiul National Unirea Focsani

 Motorul Diesel
Motorul Diesel este format din: 1 – cilindru; 2 - piston; 3 – supapă de admisie;
4 – supapă de evacuare; 5 – injector; 6 – bielă; 7 – manivelă.

Motorul Diesel se mai numeşte şi motor cu aprindere prin compresie (MAC).

Motorul Diesel funcţionează după 4 timpi:
- timpul I → admisia
- timpul II → compresia
- timpul III → arderea şi detenta
- timpul IV → evacuarea.
Timpul III este singurul timp în care motorul cedează lucru mecanic în exterior
şi, din această cauză, se numeşte timp motor. În ceilalţi timpi, motorul trebuie să
primească lucru mecanic din exterior, fiind numiţi timpi morţi.
Timpul I (admisia) începe prin închiderea supapei de evacuare, urmată
imediat de deschiderea supapei de admisie şi de deplasarea rapidă a pistonului de la
punctul mort superior (p.m.s.) la punctul mort inferior (p.m.i).
În cilindru se aspiră aer din atmosferă.
Admisia se realizează practic la presiune constantă (presiunea atmosferică),
deci este un proces izobar.
Timpul II (compresia) începe cu închiderea supapei de admisie. Pistonul se
deplasează rapid de la p.m.i. la p.m.s., comprimând amestecul carburant până la
35-50 atm.
Din cauza vitezei mari cu care se realizează comprimarea, în acest proces,
practic, nu are loc schimb de căldură cu exteriorul, compresia fiind considerată un
proces adiabatic.
La sfârșitul timpului II, amestecul carburant ajunge la 700o – 800oC.
Timpul III reprezintă arderea și detenta.
În momentul în care pistonul este la p.m.s., pompa de injecţie prin injector
pulverizează picături foarte fine de motorină în cilindru. Pe măsură ce pătrund,
picăturile se încălzesc şi se aprind, temperatura de 700ºC fiind mai mare decât
temperatura de aprindere a motorinei. Arderea se produce lent, presiunea fiind
practic constantă datorită deplasării pistonului sub presiune gazelor de ardere.

Prof. Ioana-Mihaela Popescu Colegiul National Unirea Focsani

 La sfârşitul arderii, temperatura este de 1500ºC - 2000ºC.
Arderea poate fi considerată un proces izobbar.
În timpul detentei, gazele provenite din ardere împing pistonul de la p.m.s. la
p.m.i.
Din cauza vitezei mari cu care se deplasează pistonul, în acest proces,
practic, nu are loc schimb de căldură cu exteriorul, detenta fiind considerată un
proces adiabatic.
Timpul III este singurul timp motor al ciclului, în care se cedează lucru
mecanic în exterior.
Timpului IV începe cu deschiderea supapei de evacuare când pistonul este la
p.m.i.
Evacuarea are loc iniţial prin ieşirea bruscă a gazelor în atmos-feră, întrucât
presiunea în cilindru este mai mare decât presiunea atmosferică. Această parte a
timpului IV constituie un proces izocor.
Restul gazelor sunt evacuate prin deplasarea pistonului de la p.m.i. la p.m.s.,
procesul realizându-se la presiune constantă, deci este un proces izobar.

admisia compresia

arderea detenta evacuarea

Reprezentarea grafică a timpilor motorului Diesel:

Prof. Ioana-Mihaela Popescu Colegiul National Unirea Focsani

 Ciclul Diesel este format din 2 adiabate, 1 izobară și 1 izocoră.

Motorul Diesel este caracterizat de raportul de compresie ε ═ V1/V2 și

raportul de destindere ρ ═ V3/V2
Randamentul motorului termic este egal cu:
Q2 νCV (T4 - T1 ) (T4 - T1 )
η=1– = 1– = 1–
Q1 νCp (T3 - T2 ) γ(T3 - T2 )
γ-1 γ-1
În transformarea adiabatică 1-2: T1 V1 = T2 V2 => T2 = T1 εγ-1
V2 V𝟑
În transformarea izobbară 2-3: = => T3 = ρT2 = ρT1 εγ-1
T2 T3

γ-1 γ-1 T3 ργ-1

În transformarea adiabatică 3-4: T3 V3 = T4 V1 => T4 = = T1ργ
εγ-1
ργ - 1
Rezultă: η=1–
γ(ρ - 1)ϵγ-1

Prof. Ioana-Mihaela Popescu Colegiul National Unirea Focsani

Formulări ale principiului al II-lea al termodinamicii
Într-un proces ciclic, conform principiului I al termodinamicii lucrul
mecanic se poate transforma integral în căldura, iar căldura se poate
transforma integral în lucrul mecanic: Q = L
Deci principiul I al termodinamicii nu poate explica de ce se produc anumite
fenomene termice, de exemplu:
– căldura primită de un sistem termodinamic nu se transformă integral în lucru
mecanic la un proces ciclic (există întotdeauna un randament subunitar η = L/Q < 1);
– căldura se transferă spontan de la corpul cald la corpul rece;
– într-un pahar de apă, nu se separă, de la sine, o cantitate de apă rece de una de
apă fierbinte.
Unele fenomene spontane au un sens de desfășurare în timp – proprietate
care nu este prevăzută de principiul I.
Formularea Thomson (formularea Kelvin-Planck)
Într-o transformare ciclică monotermă, sistemul termodinamic nu poate
ceda lucru mecanic în exterior. Dacă transformarea ciclică monotermă este și
ireversibilă, atunci sistemul termodinamic primește lucru mecanic din exterior.
L=Q≤0
Principiul al II-lea interzice funcționarea unui motor termic ce schimbă căldură
numai cu un termostat (perpetuum mobile de speța a II-a) și care ar transforma
integral căldura în lucrul mecanic.
Doar într-o transformare neciclică, căldura se poate transforma integral în
lucrul mecanic.

Formularea Clausius
Nu este posibilă o transformare care să aibă ca rezultat trecerea de la
sine a căldurii de la un corp cu temperatură dată la un corp cu temperatură mai
ridicată.
Această formulare nu exclude trecerea căldurii de la un corp rece la un corp
cald dacă se intervine din exterior și se consumă un lucru mecanic.

Prof. Ioana-Mihaela Popescu Colegiul National Unirea Focsani