Sunteți pe pagina 1din 126

renta cu a) permanente, când se încasează periodic (de regulă, anual);

seazăla b) incidentale, când se instituie şi se încasează o singura dată (de


regulă, în situaţii excepţionale).
*vţia care 1) în statele de tip federal, deosebim:
■trează a) impozite federale;
b) impozite ale statelor membre ale federaţiei;
c) impozite locale.
2) în statele de tip unitar, deosebim:
a) impozite gestionate de administraţia centrală de stat;
b) impozite gestionate de administraţiile locale.

CARACTERISTICA GENERALA A PRINCIPALELOR


CATEGORII DE IMPOZITE
tica impozitelor directe

. eche formă de impunere - impozitele directe - se defineşte prin anumite trăsă-


rctive:
5^nt nominative- se stabilesc nominal în sarcina unor persoane fizice sau juridice
îjportatorul este aceeaşi persoană cu subiectul acesteia);
Sunt stabilite diferenţiat pe veniturile şi pe averea persoanelor fizice sau juridice;
Sunt calculate diferenţiat in funcţie de capacitatea contributivă a plătitorului (mă-
'îmea veniturilor, averii, situaţia socială);
.îzează obligativitatea - cuantumul şi termenele de plată sunt stabilite şi aduse
din timp la cunoştinţă plătitorilor;
'/Iodulîncasării se realizează direct de la subiectul (persoană) impozitului, diminu­
ând veniturile nominale sau averea acestuia;
Sunt rigide, în sensul că nu pot fi modificate rapid, necesitând schimbarea legisla­
ţiei fiscale în baza argumentărilor şi proceselor decizionale.

-rţie de criteriile, care stau la baza aşezării lor, impozitele directe sunt grupate în
"nari categorii: impozite reale şi impozite personale.

au drept fundament obiectul impozitului şi se stabilesc în le­


gătura cu anumite obiecte materiale, adică formele concrete
de existenţă a materiei impozabile deţinute de fiecare contri­
buabil, indiferent de situaţia acestuia (de exemplu: impozitul
pe terenuri deţinute, clădiri etc.).
zitele au drept fundament subiectul impozitului şi se stabilesc ţinân-
nale du-se cont de starea materială şi situaţia socială a fiecărui plăti­
active) tor (impozitele pe veniturile; impozitele pe avere).

FIN A N ŢE
PUBLICE 7 99
Privite orin orisma tipurilor de imoozite stabile, acestea sunt clasificate astfel:
Impozite 1) impozite pe averea propriu-zisă
pe avere a) impozite din substanţa averii;
b) impozite asupra averii (se plătesc din venitul produs de aven
2) impozite pe circulaţia averii
a) impozite pe succesiuni;
b) impozite pe donaţii.
3) impozite asupra creşterii averii
a) impozite pe plusul de valoare imobiliară;
b) impozitul pe sporul de avere dobândită la război.
Impozite 1) impozitul pe veniturile persoanelor fizice;
pe venit 2) impozitul pe veniturile persoanelor juridice.

Caracteristica impozitelor indirecte

Impozitele indirecte reprezintă prelevările de resurse băneşti de la populaţie, prin aca


garea unor cote de impozit la preţurile mărfurilor, se stabilesc asupra vânzării bununi
sau a prestării unor servicii.

Trăsăturile distinctive (specifice) ale impozitelor indirecte sunt:


• incidenţa indirectă pe care o presupun în raport cu suportatorii sarcinii fiscale
• subiectul diferă, de regulă, de suportatorul sarcinii fiscale (contribuabilii sj

agenţii economici, iar destinatarii efectivi sunt consumatorii finali);


• sumele plătite de către agenţii economici sunt percepute pentru vânzarea be­
rilor sau prestarea serviciilor şi recuperate de la utilizatorii finali, prin includă
acestora în preţul de vânzare;
• nu ţin cont de puterea de cumpărare a suportatorului.

Suportatorii impozitelor indirecte sunt toţi acei care consumă bunuri din categoria celor
puse, indiferent de veniturile, averea, profesia sau situaţia personală a acestora. Impoz*
indirecte sunt prevăzute fie în cote procentuale asupra valorii mărfurilor vândute şi a se*
ciilor prestate, fie în sume fixe pe unitate de măsură. Aceste impozite nu asigură o repar
echilibrată a sarcinilor fiscale. Indiferent de mărimea veniturilor obţinute de consuma:
cota de aplicare a impozitelor este unică. însă, raportat la întregul venit de care disp.
cumpărătorul, impozitul indirect capătă un caracter regresiv. Astfel, cu cât o persoana be
ficiază de venituri mai mici, cu atât suportă mai greu presiunea fiscală a impozitelor inc
te. Aceste impozite afectează puterea de cumpărare a consumatorilor şi, deci, contribc
scăderea nivelului de trai al populaţiei. Din categoria impozitelor indirecte, fac parte: ta
de consumaţie, monopolurile fiscale, taxele vamale, taxele de timbru şi înregistrare.

Taxele de consumaţie sunt impozite cuprinse în preţul de vânzare al mărfurilor pro:


şi serviciilor prestate. Ele se întâlnesc sub diverse forme: taxe de consumaţie pe pro
(speciale) şi taxe generale pe vânzări.

rTTT- FINANŢE
100 PUBLICE )
_____________
consumaţie pe produs (accizele) se aşază asupra unor produse determinate
ie şi sunt taxe speciale percepute direct sau indirect asupra produselor din ţară şi
t Astfel, accizele au un randament fiscal ridicat prin spectrul de produse supuse
Ele se calculează în sume fixe pe unitate sau în cote procentuale aplicate preţului
Grupurile de mărfuri supuse accizelor şi cotele lor diferă de la o ţară la alta şi de

E lă fiscală la alta. Adesea, accizele sunt utilizate în vederea realizării unor obiective
rtarea consumului de alcool şi tutun. Concomitent, sunt supuse accizelor com-
produsele energetice şi energia electrică, precum şi bunurile de lux.

-nerale pe vânzări se întâlnesc sub forma impozitului pe cifra de afaceri sau ve-
ânzări. în practica internaţională, se cunosc trei forme de aşezare a impozitului

Î: afaceri: forma impozitului cumulativ, forma impozitului unic (monofazic) şi forma


. unic cu plată fracţionată:

mpozitul pe cifra de afaceri se aşază sub forma impozitului cumulativ, mărfurile


—puse în toate etapele (lanţul vânzării bunului de la producător la consuma-
-nal) prin care trec până ajung la cumpărător, obţinând în aşa fel „impozitul în
-idă" sau „impozitul în cascadă". Datorită acestui mod de aşezare, care duce la
roerea impozitului pe impozit, unele ţări au renunţat la această formă, chiar dacă
.'ă un randament fiscal înalt. Mărimea absolută a impozitului depinde de lungi-
arcuitului economic prin care trece marfa, impunându-se la fiecare fază.
aii când impozitul pe cifra de afaceri se aşază sub forma impozitului monofazic, aces-
ncasează o singură dată, indiferent de lungimea circuitului economic de la produ-
• a consumator. Dacă impozitul se încasează la momentul vânzării mărfii de către
_cător primului cumpărător, atunci avem taxa pe producţie, iar daca se încasează la
ului comerţului, atunci avem taxa asupra vânzării sau impozit pe circulaţie,
ia impozitului unic cu plată fracţionată este denumită taxă asupra valorii adăuga-
A).TVA se poate calcula prin două metode:
: - n aplicarea cotei asupra valorii adăugate, calculată ca diferenţa dintre preţul de
nânzare şi preţul de cumpărare, la fiecare stadiu pe care îl parcurge marfa;
'in aplicarea cotei asupra preţului de vânzare din stadiul respectiv, obţinându-
astfel taxa colectată, din care se scade taxa (suma) deductibilă, calculată prin
aclicarea cotei la preţul de vânzare din stadiul anterior (preţul de cumpărare din
nadiul respectiv).
:olurile fiscale sunt instituite asupra producţiei şi vânzării anumitor produse. în
e cumpărare, monopolurile fiscale pot fi depline şi parţiale. Monopolurile fiscale
se instituie de către stat atât asupra producţiei, cât şi asupra comerţului cu ridica-
-ănuntul. Monopolurile fiscale parţiale se instituie fie numai asupra producţiei şi
'-lui cu ridicata, fie numai asupra comerţului cu amănuntul.
::lu l fiscal reprezintă dreptul pe care şi-l rezervă statul de a produce şi/sau de a
iiu m ite bunuri de consum (alcool, zahăr, tutun ş.a.). Monopolul de stat nu este
: : izit special, dar o modalitate de percepere a impozitului indirect (pe cheltuieli).
F IN A N ŢE
/ 101
PUBLICE
Printre statele, în care monopolurile fiscale aduc contribuţii importante, menţionăm
lia (asupra tutunului, chibriturilor, pietrelor de brichete), Germania (asupra alcoolului s
băuturilor alcoolice), Spania (asupra tutunului şi petrolului).

6.4. ELEMENTELE TEHNICE ALE IMPOZITELOR


Impozitele şi taxele se caracterizează fiecare în parte prin anumite trăsături deterrrf-
te de modul de aşezare, provenienţă, percepere, rolul lor etc. în acelaşi timp, însă, s
anumite elemente comune specifice tuturor impozitelor, care trebuie să se regăsească
reglementarea fiecărui tip de impozit, fără de care acesta nu s-ar putea aşeza, dete
na, urmări şi realiza. Aceste elemente trebuie să fie bine precizate în momentul instir
unui impozit, deoarece din ele rezultă în sarcina cui cade impozitul respectiv, cuantu
acestuia, modul de aşezare şi percepere, căile de urmărire în caz de neplată, sancţiui
pentru încălcarea prevederilor legale.

Elementele tehnice ale impozitului sunt:

Obiectul impozitului Elementul concret, care stă la baza aşezării impozitului şi poat;
(baza impozabilă) diferit în funcţie de provenienţă, scopul urmărit, natura plătit
lui. Astfel, ca obiect al impozitului poate apărea:
• Venitul sub forma profitului (beneficiului) agenţilor econo-
şi veniturile persoanelor fizice;
• Averea (bunurile), care este reprezentată de clădiri, case, t
nuri, mijloace de transport;
• Cheltuielile (consumul), care constituie produsul, serviciul
stat sau lucrarea executată, bunul importat în cazul impo
lor indirecte;
• Actele şi faptele realizate de organele statului pentru care se
torează taxe de timbru şi înregistrare. Spre exemplu, elibera
legalizarea, autentificarea unor acte, deschiderea şi dezbat
succesiunilor, soluţionarea litigiilor de către organele de jude
Subiectul impozitului Persoana fizică sau juridică deţinătoare sau realizatoare a obiec.
(contribuabil, lui impozabil şi care potrivit legii este obligată la plata acestuia.
plătitor)
Suportatorul Este persoana care suportă în ultima instanţă sau suportă, în
(destinatarul) real şi efectiv, impozitul.
impozitului Aspectul specific de clarificat vizează coincidenţa sau nu a sub e1
tului şi suportatorului:
- în cazul impozitelor directe, aceste două elemente sunt rep-?
zentate de una şi aceeaşi persoană. Spre exemplu, în cazul
pozitelor pe salarii, contribuabil este persoana fizică, ce, e
tiv, suportă această sarcină fiscală.

F IN A N ŢE
102
PUBLICE
- în cazul impozitelor indirecte (TVA, accize), aceste elemente apar
ca persoane diferite. Subiectul accizelor îi vizează pe agenţii
economici care produc şi realizează produse şi mărfuri supu­
se acestui impozit, în timp ce suportatorul este consumatorul,
care, efectiv, plăteşte acest impozit în momentul procurării pro­
dusului sau mărfii respective. Deci, impozitele indirecte plătite
de unele persoane sunt transpuse în sarcina altor persoane.
Astfel, se ajunge la fenomenul repercusiunii impozitelor.
Elementul pe care se fundamentează evaluarea (calculul) impozi­
tului. Baza de calcul poate să fie aceeaşi ca şi obiectul impozabil
sau să difere de acesta. Astfel, atunci când obiectul impozitului îl
constituie valoarea, venitul sau preţul acesta este, în acelaşi timp,
şi bază de calcul, ca, de exemplu, în toate cazurile impozitului pe
venit. Când e vorba de bunuri ca obiect al impozitului, atunci,
avem două cazuri:
a) în cazul impozitului funciar, când suprafaţa de teren este expri­
mată în m.p. sau ha este şi element de calcul;
b) în cazul impozitului pe imobil, obiectul impunerii este clădirea,
iar calculul se face în funcţie de valoarea acesteia. ■• - -
Situaţie asemănătoare este în cazul taxelor pe succesiuni, când
obiectul taxării îl constituie dezbaterea succesiunii şi actele întocmi­
te cu acest prilej, în timp ce baza de calcul este valoarea acesteia.
tului Reflectă provenienţa resurselor băneşti, din care se plăteşte impo­
zitul, respectiv din venit sau avere. Venitul ca sursă de plată poate
apărea sub mai multe forme: salariu, profit, dividend etc. Averea
poate apărea sub formă de capital (în cazul acţiunilor emise) sau
sub formă de bunuri (mobile sau imobile).
Aspectul specific de clarificat vizează coincidenţa sau nu a sursei
de plată cu obiectul impunerii:
- în cazul impozitului pe venit, sursa impozitului, întotdeauna
coincide cu obiectul impunerii,
- în cazul impozitelor pe avere - sursa nu întotdeauna coincide
cu obiectul impunerii, deoarece impozitul se plăteşte din veni­
tul obţinut în urma exploatării (utilizării) averii respective.
de impunere Reprezintă unitatea în care se exprimă obiectul sau materia impo­
zabilă, adică leul (u.m.) în cazul veniturilor; m.p. sau ha la impozitul
funciar; capacitatea cilindrică la mijloacele de transport etc.*•
zozitului Reprezintă impozitul aferent unei unităţi de impunere.
Impozitul poate fi stabilit într-o cotă fixă sau în cote procentuale.
• Cota fixă este o sumă absolută, invariabilă pe unitatea de măsură.
• Cota procentuală este un procent instituit asupra bazei de calcul.
Cota procentuală poate fi proporţională, progresivă, regresivă.

F IN A N ŢE
103
PUBLICE __
Asieta (modul de Reprezintă ansamblul măsurilor privind identificarea subiecte
aşezare) şi obiectelor impozitului, evaluarea obiectului impozabil, deter
narea impozitului datorat statului.
Termenul de plată Indică data la care sau până la care impozitul trebuie achitat
de stat. El apare ca:
• interval de timp, în care sumele trebuie vărsate la buget;
• dată fixă la care obligaţiunile trebuie achitate.
Este perioada de timp, pe parcursul căreia se calculează obli:
Perioada fiscală ţia fiscală. Pentru diferite impozite perioada fiscală este difer*
de exemplu, la TVA, perioada fiscală este o lună, la impozitul
bunurile imobiliare pentru persoanele juridice - un trimestru, i
impozitul pe venit - un an.
Reprezintă un alt element prevăzut de actele normative fisca
înlesnirile fiscale (financiare) şi se referă la reduceri, scutiri, bonificaţii, amânări
eşalonări ale plăţii la buget.
• Scutirile se aplică în vederea favorizării anumitor activităţi ca
folosesc forţa de muncă cu randament scăzut. Ele pot avea
un caracter social, ca în cazul scutirii de la impozit a unor cate
gorii sociale de populaţie.
• Reducerile vizează atât scopuri sociale, cât şi economice, cur
este cazul reducerii bazei impozabile la impozitul pe venit reir
vestit în anumite scopuri prevăzute de lege.
• Bonificaţiile se acordă pentru a stimula anumiţi plătitori de imp
zite şi taxe să-şi achite obligaţiile înainte de expirarea termenelor |
prevăzute de lege, de regulă, până la primul termen de plată.
• Amânările şi eşalonările au în vedere decalarea termenelor cr I
plată şi, respectiv, fragmentarea sumei de plată în mai muht|
tranşe ce urmează să fie vărsate la buget.
Sunt prevăzute în legislaţia fiscală având scopul de a întări carac­
Sancţiunile terul obligatoriu al achitării impozitelor şi taxelor, precizându-se
totodată, penalizările aplicate plătitorilor ce se abat de la această |
îndatorire legală.
Cele mai frecvent întâlnite sancţiuni, în caz de neplată la terme* I
sau sustragere de la impunere, sunt penalităţile (majorările de în­
târziere) şi amenzile fiscale pentru încălcările care nu sunt infracţ-1
uni, potrivit prevederilor legii penale,
în domeniul impozitelor, poate să intervină şi răspunderea pena :
pentru contribuabili persoane fizice ori salariaţi şi persoane jur- j
dice, în cazurile în care încălcarea normelor privind impozitele s
taxele întrunesc elemente constitutive ale vreuneia dintre infracţi­
unile prevăzute de Codul Penal sau alte legi emise în acest scop.

F IN A N ŢE
104
PUBLICE

L
fcEBĂRI DE RECAPITULARE
K 'u aţi şi explicaţi conţinutul economic al impozitelor.
m sr:aţi trăsăturile caracteristice ale impozitelor.
k ::n stă rolul impozitelor?
m zese caracterizează funcţia socială a impozitului?
I r se manifestă funcţia fiscală a impozitelor in statele în tranziţie?
m :,n t instrumentele de realizare a funcţiei de stimulare a impozitelor?
I r - aţi şi explicaţi conţinutul economic taxelor,
montaţi trăsăturile caracteristice ale taxelor.
u aţi şi explicaţi conţinutul economic al contribuţiilor sociale şi medicale.
I tentaţi trăsăturile caracteristice ale contribuţiilor sociale şi medicale.
mr~ taţi diferenţa dintre impozite, taxe şi contribuţiile sociale şi cele medicale.
K «#nf criteriile de clasificare şi principalele categorii de impozite?
mcrerizaţi impozitele directe din punct de vedere al conţinutului lor.
meritaţi specificul impozitelor indirecte din punct de vedere al conţinutului lor.
ci cap diferenţa dintre impunerea directă şi cea indirectă prin prisma efectului asupra
tr~'buabililor.
^antaţi şi explicaţi elementele tehnice ale impozitelor.

TE DE AUTOEVALUARE
Se-retăţi definiţia generalizată a impozitului:
I rrelevări obligatorii către stat de la anumiţi contribuabili persoane fizice sau juri­
dice, care beneficiază de anumite servicii publice sau activităţi ale statului;
I rlata efectuată de persoanele fizice şi juridice pentru serviciile prestate acestora
:e instituţiile publice care primesc, întocmesc sau eliberează diferite acte, pre­
stează servicii şi rezolvă alte interese legitime;
k o contribuţie bănească obligatorie şi cu titlu nerambursabil, datorată, conform
iegii, statului de către persoanele fizice şi juridice pentru veniturile pe care le obţin
sau pentru averea pe care o posedă,
f c r varianta corectă
■vuns: c.

selectaţi definiţia generalizată a contribuţiilor:


plata efectuată de persoanele fizice şi juridice pentru serviciile prestate acestora
de instituţiile publice care primesc, întocmesc sau eliberează diferite acte, pre­
stează servicii şi rezolvă alte interese legitime;
1' prelevări obligatorii către stat de la anumiţi contribuabili persoane fizice sau juri­
dice, care beneficiază de anumite servicii publice sau activităţi ale statului;

FINANŢE
105
PUBLICE
L
3) o contribuţie bănească obligatorie şi cu titlu nerambursabil, datorată, conf
legii, statului de către persoanele fizice şi juridice pentru veniturile pe care le o
sau pentru averea pe care o posedă.
Indicaţi varianta corectă
Răspuns: b.

3. Privite prin prisma conţinutului economic, impozitele reprezintă:


fa) o relaţie bănească, apărută în cadrul mişcării într-o singură direcţie a valorii ce
contribuabili spre stat, în mărime şi termeni prestabiliţi;
b) o sumă concretă de bani, pe care contribuabilii o prelevează în favoarea sta
în anumite perioade de timp, conform unei proceduri stabilite;
c) o obligaţie publică a fiecărui contribuabil de a transmite statului o parte din va
turile sau averea sa.
Indicaţi varianta corectă
Răspuns: a.

4. Neechivalenţa impozitelor poate fi explicată astfel:


a) instituirea de impozite se face în baza autorizării conferite prin lege;
b) plata nu este benevolă, ci comportă caracter obligatoriu pentru toate persoa
care obţin venituri sau deţin bunuri din categoria celor supuse impozitării,
form legilor în vigoare;
c) prelevările de impozite la fondurile publice de resurse financiare se fac cu
definitiv şi nerambursabil;
d) se referă la o plată,în schimbul căreia contribuabilii nu beneficiază decontrapr
directe şi imediate din partea statului, şi presupune o anumită diferenţă '
cuantumul impozitelor plătite şi valoarea serviciilor primite în schimb în viito'
Indicaţi varianta corectă
Răspuns: d.

5. Obligativitatea impozitelor poate fi explicată astfel:


a) se referă la o plată în schimbul căreia contribuabilii nu beneficiază de contrapr
directe şi imediate din partea statului, şi presupune o anumită diferenţă
cuantumul impozitelor plătite şi valoarea serviciilor primite în schimb în viito-
b) plata nu este benevolă şi vizează toate persoanele care obţin venituri sau
bunuri din categoria celor supuse impozitării, conform legilor în vigoare;
c) prelevările de impozite la fondurile publice de resurse financiare se fac cu
definitiv şi nerambursabil;
d) instituirea de impozite se face în baza autorizării conferite prin lege.
Indicaţi varianta corectă
Răspuns: b.

6. Funcţia fiscală a impozitelor se referă la:


a) acumularea veniturilor bugetare în vederea redistribuirii lor ulterioare, în ce:
mare parte, în sferele productive şi neproductive, cum ar fi activitatea econor
învăţământul, sănătatea, ştiinţa, cultura ş.a.;

FIN A N ŢE
106
_ PUBLICE
: se accentuează rolul impozitului ca un instrument centralizat în relaţiile de distri­
buire şi redistribuire a resurselor financiare publice;
^ contribuţia permanentă şi sistematică a impozitelor la formarea resurselor finan­
ciare ale statului;
: necesitatea reglementării de către stat a unor procese economice şi sociale,
fcrd varianta corectă
^uns: c

-.ncţia de reglare a impozitelor se referă la:


a acumularea veniturilor bugetare în vederea redistribuirii lor ulterioare, în cea mai
mare parte, în sferele productive şi neproductive, cum ar fi activitatea economică,
învăţământul, sănătatea, ştiinţa, cultura ş.a.;
: se accentuează rolul impozitului ca un instrument centralizat în relaţiile de distri­
buire şi redistribuire a resurselor financiare publice;
i contribuţia permanentă şi sistematică a impozitelor la formarea resurselor finan-
„ ciare ale statului;
H necesitatea reglementării de către stat a unor procese economice şi sociale.
b~ varianta corectă
ins: d

pă trăsăturile de fond impozitele, se clasifică în:


permanente şi incidentale;
directe şi indirecte;
Zi de tip federal şi de tip unitar;
-i impozitul pe venit, impozitul pe avere şi impozite pe avere,
c r varianta corectă
ns: b,

cipala caracteristică a impozitelor directe:


i persoana care plăteşte impozitul este şi persoana care efectiv îl suportă;
plătitorii sunt doar acele persoane, care consumă bunuri din categoria celor im­
puse;
C se stabilesc asupra vânzării bunurilor sau a prestării unor servicii;
z\ toate caracteristicile de mai sus sunt valabile pentru impozite indirecte,
ir varianta corectă
ns: a.

cipala caracteristică a impozitelor indirecte:


t persoana care plăteşte impozitul este şi persoana care efectiv îl suportă;
: I se stabilesc asupra vânzării bunurilor sau a prestării unor servicii;
5 plătitorii impozitelor indirecte sunt doar persoane juridice nerezidente;
fi toate caracteristicile de mai sus sunt valabile pentru impozite indirecte,
■ţi varianta corectă
runs: b.

F IN A N ŢE
107
PUBLICE
11. Printre trăsăturile distinctive ale impozitelor directe, regăsim:
a) subiectul diferă, de regulă, de suportatorul sarcinii fiscale;
b) nu ţin cont de puterea de cumpărare a suportatorului;
( c) sunt nominative şi stabilite diferenţiat;
d) toate trăsăturile de mai sus sunt valabile pentru impozite indirecte.
Indicaţi varianta corectă
Răspuns: c.

12. Printre trăsăturile distinctive ale impozitelor indirecte, regăsim:


a) subiectul diferă, de regulă, de suportatorul sarcinii fiscale;
b) nu ţin cont de puterea de cumpărare a suportatorului;
c) sunt percepute pentru vânzarea bunurilor sau prestarea serviciilor şi recupe-a
de la utilizatorii finali;
d) toate trăsăturile de mai sus sunt valabile pentru impozite indirecte.
Indicaţi varianta corectă
Răspuns: d.

13. în general, există 12 elemente tehnice ale impozitului. Numiţi cel puţin 6
mente de bază.
Răspuns: obiectul, subiectul, baza de calcul, suportatorul, sursa de plată, unitatea i r ;
nerii, cota impozitului, asieta, termenul de plată, perioada fiscală, înlesnirile, sancţiuni

14. Obiectul impozitului este:


a) elementul concret, care stă la baza aşezării impozitului şi poate fi diferit în f u r ;
de provenienţa, scopul urmărit, natura plătitorului;
b) persoana fizică sau juridică deţinătoare sau realizatoare a obiectului impozab
care, potrivit legii, este obligat la plata acestuia;
c) persoana care suportă, în ultimă instanţă, sau suportă, în mod real şi efectiv, im:
zitul;
d) unitatea în care se exprimă obiectul sau materia impozabilă.
Indicaţi varianta corectă
Răspuns: d.

15. Asieta (modul de aşezare) reprezintă:


1) elementul concret, care stă la baza aşezării impozitului şi poate fi diferit în func
de provenienţa, scopul urmărit, natura plătitorului;
2) persoana fizică sau juridică deţinătoare sau realizatoare a obiectului impozab
care potrivit legii este obligat la plata acestuia;
3) ansamblul măsurilor privind identificarea subiectelor şi obiectelor impozitu
evaluarea obiectului impozabil, determinarea impozitului datorat statului;
4) unitatea în care se exprimă obiectul sau materia impozabilă.
Indicaţi varianta corectă
Răspuns: c.

TTT- FINANŢE
108 x
\ PUBLICE
ASPECTE PRACTICE PRIVIND
IMPOZITELE ŞI SISTEMUL FISCAL

piile impunerii
: de impunere şi percepere a impozitelor
iul fiscal al Republicii Moldova

E OPERAŢIONALE:
acestei teme le va permite studenţilor:
□Unească conceptul de impunere;
c ^ n t e şi să caracterizeze principiile clasice şi moderne ale impunerii;
prezinte etapele şi consecutivitatea procesului aşezării şi perceperii impozitelor;
: e~nească conceptele de creanţă fiscală şi obligaţie fiscală;
:.io a sc ă criteriile de clasificare a formelor impunerii;
;efinească conceptul de sistem fiscal şi să definească elementele;
s'ezinte structura sistemului de impozite şi taxe al Republicii Moldova;
r-noască legislaţia fiscală a Republicii Moldova;
crezinte particularităţile şi responsabilităţile autorităţilor publice componentele
itului fiscal.

■ICEPTE-CHEIE:
—: : le impunerii, perceperea impozitelor, metode de impunere, formele
B _~erii, sistem fiscal, sistemul de impozite şi taxe, legislaţia fiscală, aparatul fiscal.

FINANŢE
109
PUBLICE
C
7.1. PRINCIPIILE IMPUNERII
Im punerea reprezintă un complex de măsuri şi operaţii, efectuate în baza legii, care
drept scop stabilirea impozitului ce revine în sarcina unui contribuabil.

Principiile clasice ale impunerii

în anul 1776, Adam Smith, în cartea sa „Avuţia naţiunilor", propunea patru principii, c
ar trebui urmate la stabilirea impozitelor:

Justeţea: egalitatea în faţa impozitului, adică fiecare trebuie să contri'


ie la formarea veniturilor bugetului de stat cu o parte din ve~
turile sau averea sa.
Certitudinea: realizarea unei asiete fiscale obiective, care să elimine arbitr
în stabilirea impozitului şi care să fie viabilă. Impozitul trebuie
fie stabilit în termen concret, cuantumul şi modul de perce
a impozitului trebuie să fie cunoscut de către contribuabil.
Comoditatea: stabilirea unor reguli simple din punct de vedere al înţeleg,
pentru contribuabil, deci, de a favoriza acceptabilitatea soc
a sistemului fiscal.
Eficacitatea: finanţarea cheltuielilor publice cu cel mai mic cost, adică c
tuielile de întreţinere a aparatului fiscal trebuie să fie cu
mai mici decât încasările din impozite.

Fiind respectate aceste principii clasice, se putea vorbi despre constituirea unui sistem
cal eficient. în decursul anilor, principiile impunerii au fost adaptate la perioadele ec
mice corespunzătoare, dar nu şi-au pierdut actualitatea. Majoritatea principiilor mod
de impunere sunt fundamentate pe principiile clasice.

Principiile modeme de impunere

Principiul impunerii Presupune echitate în materie fiscală, adică, să ţină seamă de


echitabile aţia financiară şi socială a subiectului impunerii.
Se cunoaşte egalitate în faţa impozitelor şi egalitate prin impo
a. Egalitatea în fata impozitelor presupune că impunerea să fie
lizată în acelaşi mod pentru toate persoanele fizice sau jurid
indiferent de locul unde domiciliază sau îşi au sediul, deci să
existe deosebiri de tratament fiscal de la o zonă la alta a ţării."
odată, impunerea să fie în acelaşi mod pentru toate activită
economice, indiferent de forma de proprietate sau forma
dică în care sunt organizate şi funcţionează. în ultimă insta
egalitatea în faţa impozitului presupune neutralitatea lui.

F IN A N ŢE
110
PUBLICE
b. Eaalitatea Drin imDozit oresuoune diferenţierea sarcinii fiscale
de la o persoană la alta, în funcţie de mărimea absolută a mate­
riei impozabile, natura şi provenienţa veniturilor şi altele. Deci,
egalitatea prin impozit presupune un tratament diferit al celor
neavuţi faţă de cei avuţi, al celor căsătoriţi şi cu copii faţă de
ceilalţi.Totodată, impunerea trebuie să aibă în vedere stabilirea
unui nivel minim al veniturilor obţinute de contribuabil pentru
asigurarea cerinţelor minime de trai ale individului.
H ţ u politicii • stabilitatea impozitului prevede un anumit grad de siguranţă,
adică nu creşte în raport cu sporirea producţiei şi nu scade în
fazele de criză, când se reduce materia impozabilă;
• elasticitatea impozitului prevede adaptarea la nevoile şi obiec­
tivele statului, adică, să fie capabil de a se adapta nevoilor bu­
getare, să poată fi majorat sau diminuat, când cheltuielile bu­
getare cresc sau se reduc;
• alegerea tipului şi numărului impozitelor prin intermediul că­
rora statul urmează să-şi completeze veniturile fiscale.
Apoliticii • utilizarea impozitului ca instrument de impulsionare ce stimu­
H bk? lează sau limitează producţia sau consumul unor anumitor bu­
nuri sau servicii;
• utilizarea impozitului ca instrument extinde sau limitează rela­
ţiile comerciale cu alte state;
• încurajarea sau frânarea dezvoltării unei ramuri sau subramuri
economice;
• limitarea accesului mărfurilor străine se poate realiza prin prac­
ticarea unor taxe vamale cu caracter protecţionist la importul
anumitor mărfuri.
k f social- • adaptarea sistemului de impozite la cerinţele de reglare ma­
croeconomică;
• subordonarea sistemului de impozite unor obiective imediate
sau pe termen lung în plan economic;
• protecţia socială a diferitelor categorii ale populaţiei;
• evitarea influenţelor negative pe care le-ar putea avea creşte­
rea consumului unor produse dăunătoare sănătăţii - băuturi
alcoolice, tutun etc.;
• stimularea unor situaţii - favorizarea natalităţii etc.

i METODE DE IMPUNERE ŞI PERCEPERE A


IMPOZITELOR
se Jarea operaţiilor şi lucrărilor privind mobilizarea resurselor financiare, prin impozite
t :c o succesiune de acţiuni (procesul), începând de la identificarea şi evaluarea materi-

F IN A N ŢE — ~r
PUBLICE
I. Constituirea şi evaluarea materiei impozabile
Identificarea formelor concrete sub care se prezintă materia impozabilă şi stabilirea
mărimii acesteia; se realizează prin:
• Metode directe:
a. Evaluarea pe baza declaraţiei contribuabilului;
b. Evaluarea pe baza declaraţiei unei terţe persoane.
• Metode indirecte:
a. Evaluarea pe baza indiciilor exterioare - se realizează prin observarea direct de
către organul fiscal a elementelor ce compun obiectul impozabil;
b. Evaluarea administrativă - presupune aproximarea materiei impozabile în func­
ţie de aspectele exterioare, de dimensiunile sale;
c. Evaluarea forfetară - se realizează prin constatarea existenţei materiei impozab-
le de către organul fiscal împreună cu subiectul impozitului, care convin împreu­
nă asupra mărimii acesteia, folosind şi informaţii din acte de proprietate sau alte
documente.

II. Determinarea cuantumului impozitului


Succede etapei de stabilire a obiectului impunerii şi constă în calculul impozitului dato­
rat prin două variante:
• Sistemul impozitelor de repartiţie - a apărut în perioada feudalismului şi presupune;
stabilirea iniţială a sumei globale a impozitelor de încasat la nivelul organelor centre­
le ale statului, în funcţie de necesităţile de acoperit, urmată de repartizarea pe unită**
administrativ-teritoriale. însă, în faza incipientă a capitalismului, s-a renunţat la acer
sistem din cauza inechităţii fiscale ridicate;
• Sistemul impozitelor de cotitate - presupune, în faza iniţială, identificarea şi evalu­
area materiei impozabile şi calculul sarcinii fiscale aferente, pentru ca, ulterior, să se
desfăşoare însumarea impozitului de plată la nivelul fiecărei unităţi administrati'.-
teritoriale, până la nivelul administraţiei centrale de stat. Actualmente, acest sister
este practicat în toate statele, ca urmare a unei mai bune concordanţe cu principiile
echităţii fiscale.
III. Perceperea (încasarea) impozitului. Metode de percepere a impozitelor
• Presupune transmiterea sumelor datorate sub forma impozitelor de către
contribuabili la dispoziţia organelor fiscale ale statului;
• Organizarea unui aparat fiscal de stat cu atribuţii oficiale privind colectarea
impozitelor.
• Se derulează după o serie de metode de încasare, printre care:
a) încasarea impozitelor de organele fiscale direct de la contribuabili, fie prin încasarea
impozitelor direct de la plătitor (caz în care spunem că impozitul este cherabil), fie
prin prezentarea contribuabilului la ghişee special deschise în acest scop (caz în
care spunem că impozitul este portabil);

F IN A N ŢE
112
PUBLICE
b) metoda stopajului la sursă - presupune ca, la locul unde se realizează obiectul
impozitului sub formă de venituri băneşti, să se realizeze calculul impozitului
datorat şi să se reţină de către agentul economic, instituţia sau organizaţia
respectivă spre a fi virate către bugetul statului (de exemplu: impozit pe salarii, pe
dividende, pe drepturi de autor);
c) declaraţia de impunere şi calculul plăţii de către contribuabil direct spre organul
fiscal - varianta impunerii globale pe venit în care fiecare plătitor îşi însumează
venitul, calculează impozitul şi virează suma;
d) aplicarea de timbre fiscale - se practică mai ales pentru actele oficiale prevăzute ca
atare de lege (acte notariale, judecătoreşti). Se mai numesc taxe de timbru şi au
semnificaţia unui serviciu prestat de stat.

n cadrul procesului de aşezare şi percepere a impozitelor, apar două noţiuni de bază a


•^calităţii şi anume:
• Obligaţia fiscală constă în îndatorirea de a plăti, în contul bugetului public naţio­
nal (bugetului de stat, bugetelor locale), impozitele (taxele, alte contribuţii obliga­
torii) reglementate prin lege.
• Creanţa fiscală reprezintă dreptul statului de a încasa, prin organele fiscale, impo­
zite în contul bugetului de la contribuabili potrivit prevederilor legale.

- oractica impunerii, se utilizează metode şi tehnici diverse care diferă în funcţie de felul
-oozitului; de statutul juridic al plătitorului şi de instrumentele folosite, ceea ce face ca
r-ounerea să îmbrace mai multe forme.

dasificaţia formelor impunerii:


r ăjncţie de • provizorie, care se efectuează în timpul anului;
-omentul evaluării • definitivă, care se efectuează la finele anului.
~ateriei impozabile:
- îuncţie de modul • parţială, impunerea veniturilor separat pe fiecare sursă de ob­
zjm ţinere a lor de către un contribuabil;
:e însumează • globală, impunerea veniturilor cumulate din diferite surse de
iiementele de calcul: obţinere a lor de către o singură persoană.
ki funcţie de modul • individuală;
cj m diferite persoane • colectivă.
r.ăpănesc obiectul
opozabil:
n dependenţă de • directă;
~<odul în care se face • indirectă;
evaluarea obiectului • forfetară.
mpozabil:
Cupă metodele de • fixe;
aplicare • procentuale.
: cotelor impunerea:

/ FINAN ŢE
PU BLIC E / ■
LL3'
7.3. SISTEMUL FISCAL AL REPUBLICII MOLDOVA
în general, sistemul fiscal reprezintă o componentă unică din cadrul sistemului fina
şi include următoarele elemente:
• Sistemul de impozite şi taxe;
• Legislaţia fiscală;
• Aparatul fiscal.

Sistemul de impozite şi taxe trebuie să asigure stabilitatea impozitelor şi a taxelor, să


pună un nivel optimal al fiscalităţii, care stimulează activitatea economică şi asigură
anumit nivel al situaţiei materiale a populaţiei.

Legislaţia fiscală este chemată să stabilească normele juridice de instituire a impozitel


sancţiunilor pentru nerespectarea disciplinei fiscale.

Aparatul fiscal trebuie să dirijeze activitatea de instruire a contribuabililor în materie


impozit, să coordoneze aşezarea şi perceperea corectă a impozitelor.

Conform Codului Fiscal, art.2, sistemul fiscal al Republicii Moldova reprezintă totalita
impozitelor şi taxelor, a principiilor, formelor şi metodelor de stabilire, modificare şi a
lare a acestora, prevăzute de cod, precum şi totalitatea măsurilor ce asigură achitarea

Toate aceste verigi sunt strâns legate între ele, deoarece, în baza legislaţiei fiscale activ
ză aparatul fiscal, având drept scop utilizarea impozitelor ca surse de venit ale stat
Eficienţa sistemului fiscal depinde de situaţia reală a fiecărui element al lui. Sistemul fi
trebuie să corespundă unor principii de bază şi anume:
• echitatea;
• simpleţea procedeelor şi metodelor de determinare a tuturor elementelor de i
punere;
• claritatea obligaţiilor şi drepturilor contribuabililor.

Sistemul de impozite al Republicii Moldova

Sistemul de impozite reprezintă totalitatea impozitelor, taxelor şi altor plăţi, concepute


conformitate cu legislaţia fiscala în vigoare. Impozitele şi taxele, percepute în conformi
te cu Codul Fiscal şi cu alte acte ale legislaţiei fiscale, reprezintă una din sursele venituril
bugetului public naţional.

în conformitate cu Codul Fiscal, impozitele instituite în Republicii Moldova se clasifi


astfel:
• după trăsăturile de fond şi formă: directe şi indirecte;
• după instituţiile ce le administrează: generale de stat şi locale.

F IN A N ŢE
114
PUBLICE
1. Impozitul pe venit;
Şl 2. Taxa pe Valoarea Adăugată (TVA);
3. Accizele;
de stat 4. Impozitul privat*;
5. Taxa vamală;
-iart.6 (5)
6. Taxele rutiere.**
1. Impozitul pe bunurile imobiliare;
or şi 2. Impozitul privat*;
locale 3. Taxele pentru resursele naturale;
u Fjsca\ art.fc^y. \ A . Tara amenajarea teritoriului;
5. Taxa de organizare a \icitaţii)or şWoten'Aor pe tet\Xor\\i\ UV\teif\\
administrativ-teritoriale;
6. Taxa de plasare (amplasare) a publicităţii (reclamei);
7. Taxa pentru aplicarea simbolicii locale;
8. Taxa pentru unităţile comerciale şi/sau de prestări servicii;
9. Taxa de piaţă;
10. Taxa pentru cazare;
11. Taxa balneară;
12. Taxa pentru prestarea serviciilor de transport auto de călători
pe rutele municipale, orăşeneşti şi săteşti (comunale);
13. Taxa pentru parcare;
14. Taxa de la posesorii de câini;
15. Taxa de parcaj;
16. Taxa pentru salubrizare;
17. Taxa pentru dispozitivele publicitare.
-npozitul privat se virează la bugetul de stat sau la bugetul unităţii administrativ-teritoriale, în funcţie de
apartenenţa bunului privatizat.
Codificări în anul 2016 .

ncipiile impunerii în Republica Moldova sunt prevăzute în art. 6 (8) şi se referă la urmă-
arele:
»vtralitatea asigurarea prin legislaţia fiscală a condiţiilor egale
•punerii investitorilor, capitalului autohton şi străin;
rrtitudinea existenţa de norme juridice clare, care exclud interpretările
!punerii arbitrare, claritate şi precizie a termenelor, modalităţilor şi
sumelor de plată pentru fiecare contribuabil, permiţând
acestuia o analiză uşoară a influenţei deciziilor sale de
management financiar asupra sarcinii lui fiscale;
dhitatea fiscală tratare egală a persoanelor fizice şi juridice, care activează în
condiţii similare, în vederea asigurării unei sarcini fiscale egale;
tabilitatea fiscală efectuare a oricăror modificări şi completări ale prevederilor
legislaţiei fiscale nemijlocit prin modificarea şi completarea
legislaţiei fistale;
Iandamentul perceperea impozitelor şi taxelor cu minimum de cheltuieli,
npozitelor cât mai acceptabile pentru contribuabili.

F IN A N ŢE
115
PUBLICE
Totodată, în conformitate cu articolul 6 (9) al Codului Fiscal al Republicii Moldova, eterne--
tele, de care se ţine cont la stabilirea impozitelor şi taxelor, vizează:
1) obiectul impunerii - materia impozabilă;
2) subiectul impunerii (contribuabilul);
3) sursa de plată a impozitului sau taxei - sursa din care se achită impozitul sau taxa;
4) unitatea de impunere - unitatea de măsură care exprimă dimensiunea obiectului im­
pozabil;
5) cota (cotele) de impunere - cuantumul unitar al impozitului sau taxei în raport cu
obiectul impozabil; sunt stabilite şi se reflectă in Codul Fiscal al Republicii Moldova;
6) termenul de achitare a impozitelor sau taxelor - perioada în decursul căreia contrib--
abilul este obligat să achite impozitul sau taxa sub formă de interval de timp sau zi
fixă a plăţii;
7) facilităţile (înlesnirile) fiscale - elemente de care se ţine seama la estimarea obiectul-
impozabil, la determinarea cuantumului impozitului sau taxei, precum şi la încasarea
acestuia, sub formă de:
scutire parţială sau totală de impozit sau taxă;
scutire parţială sau totală de plata impozitelor sau taxelor;
cote reduse ale impozitelor sau taxelor;
reducerea obiectului impozabil;
amânări ale termenului de achitare a impozitelor sau taxelor;
eşalonări ale obligaţiei fiscale.

Legislaţia fiscală a Republicii Moldova

în Republica Moldova, legislaţia fiscală este reprezentată prin:


1. Codul Fiscal, care conţine 9 titluri:
Titlul 1 „Dispoziţii generale", în vigoare de la 01.01.1998;
Titlul 2„lmpozitul pe venit", în vigoare de la 01.01.1998;
Titlul 3„Taxa pe Valoarea Adăugată", în vigoare de la 01.07.1998;
Titlul 4„Accizele", în vigoare de la 01.01.2001;
Titlul 5 „Administrarea fiscală", în vigoare de la 01.07.2002;
Titlul 6„lmpozitul pe bunurile imobiliare", în vigoare de la 01.01.2001;
Titlul 7„Taxele locale", în vigoare de la 01.01.2005;
Titlul 8„Taxele pentru resursele naturale", în vigoare de la 01.01.2006;
Titlul 9„Taxele rutiere", în vigoare de la 01.01.2007 (posibile modificări în 2016).

F IN A N ŢE
116
PUBLICE
- hte acte legislative, cum ar fi:
Codul Vamal;
Legea cu privire la tariful vamal;
Legea Bugetului de Stat pentru anul corespunzător;
Legile cu privire la punerea în aplicare a titlurilor Codului Fiscal;
Instrucţiuni elaborate în baza titlurilor Codului Fiscal;
Regulamente;
Scrisori metodologice ale Inspectoratului Fiscal Principal de Stat;
Decrete ale Preşedintelui RM;
Hotărâri ale Guvernului ş.a.
: normative adoptate de către Guvern, Ministerul Finanţelor, Serviciul Fiscal de Stat,
şi pentru executarea Codului Fiscal, nu trebuie să contravină prevederilor lui sau
"şească limitele acestuia. în cazul în care prevederile Codului Fiscal diferă de pre-
le altor acte legislative privind impozitarea şi acordarea înlesnirilor fiscale, se aplică
erile codului.
I apariţiei unor divergenţe între actele normative adoptate de către Guvern, Minis-
Finanţelor, Serviciul Fiscal de Stat şi Codul Fiscal, se aplică dispoziţiile codului.
un acord internaţional sau o convenţie internaţională privind evitarea dublei impu-
la care Republica Moldova este parte şi care este ratificat în modul stabilit, stipulează
-eguli şi prevederi decât cele fixate în Codul Fiscal sau în alte acte ale legislaţiei fiscale
"täte conform Codului Fiscal, se aplică regulile şi prevederile acordului internaţional
ale convenţiei internationale.

râtul fiscal al Republicii Moldova

r : epublica Moldova, există următoarele organe cu atribuţii de administrare fiscală:


Serviciul fiscal;
2. Serviciul vamal;
3. Serviciile de colectare a impozitelor şi taxelor locale cu atribuţii de administrare a
impozitelor şi taxelor.
Serviciul Fiscal de Stat este un sistem centralizat de organe fiscale şi activitatea funcţiona-
-icr fiscali, care deţin funcţii în aceste organe, este orientată spre executarea atribuţiilor
administrare fiscală, conform legislaţiei fiscale.

F IN A N ŢE — T
PUBLICE
Sarcina de bază a organului fiscal constă în executarea controlului asupra respectării
gislaţiei fiscale, asupra calculării corecte, vărsării depline şi la timp la buget a sum
obligaţiilor fiscale.

Activitatea aparatului fiscal este determinată de Constituţia Republicii Moldova, lec


hotărârile parlamentului, decretele prezidenţiale, hotărârile guvernamentale, deciziile
ganelor de autoadministrare locală în limitele drepturilor atribuite lor.

Structura organizatorică a aparatului fiscal al Republicii Moldova o constituie:


• Inspectoratul Fiscal Principal de Stat de pe lângă Ministerul Finanţelor;
• Inspectoratele Fiscale de Stat Teritoriale ale oraşelor, raioanelor, care sunt su
donate IFPS şi sunt finanţate din contul mijloacelor bugetului de stat.

Atribuţiile inspectoratului Fiscal


Inspectoratul fiscal de stat teritorial
1. Efectuează supravegherea activităţii in­ întreprinde măsuri pentru asigura­
spectoratelor fiscale de stat teritoriale în rea stingerii obligaţiilor fiscale;
vederea exercitării controlului fiscal, asi­
gură crearea şi funcţionarea unui sistem . popularizează legislaţia fiscală s
informaţional unic privind contribuabilii şi examinează scrisorile, cererile şi re­
obligaţiile fiscale; clamaţiile contribuabililor;
2. Controlează activitatea inspectoratelor
fiscale de stat teritoriale, examinează scri­ asigură evidenţa integrală şi con­
sorile, cererile şi reclamaţiile referitoare la formă a contribuabililor şi a obli­
acţiunile acestora, ia măsuri în vederea efi- gaţiilor fiscale, cu excepţia celor
cientizării activităţii lor; administrate de alte organe;
3. Emite ordine, instrucţiuni şi alte acte în ve­
derea executării legislaţiei fiscale; efectuează controale fiscale;
4. Organizează popularizarea legislaţiei fis­
efectuează executarea silită a obl -
cale, răspunde la scrisorile, reclamaţiile şi
gaţiilor fiscale;
la alte petiţii ale contribuabililor în modul
stabilit; asigură gratuit contribuabilii cu
Efectuează controale fiscale; formulare tipizate de dări de sea­
Organizează şi efectuează, după caz, exe­
mă fiscale, elaborate în conformi­
cutarea silită a obligaţiilor fiscale;
tate cu instrucţiunile respective;
7. Examinează contestaţii şi emite decizii pe
marginea lor; eliberează, contra plată, subiecţilor
8. Exercită controlul asupra respectării legis­ impunerii formulare de facturi fis­
laţiei fiscale în activitatea organelor vama­
cale, timbre (mărci) de acciz în mo­
le şi serviciilor de colectare a impozitelor şi
dul stabilit de Inspectoratul Fiscal
taxelor locale şi prezintă autorităţilor com­
Principal de Stat;
petente propuneri vizând tragerea la răs­
pundere a funcţionarilor acestor autorităţi,
care au încălcat legislaţia fiscală;

F IN A N ŢE
118
PUBLICE
borează cu autorităţi din alte state în sigilează casele de marcat (maşinile
acordurilor (convenţiilor) internaţiona- de casă) şi de control ale contribua­
a care Republica Moldova este parte şi bililor, ţine evidenţa lor, efectuează
ează în cadrul organizaţiilor internaţio- controale privind utilizarea/neutili-
de specialitate, al căror membru este; zarea lor de contribuabili la decon­
ntă informaţii şi rapoarte asupra obli-
tările în numerar;
^ lor fiscale, inclusiv asupra restanţelor, în
zriformitate cu instrucţiunile Ministerului examinează contestaţii, cereri prea­
z '3nţelor; labile şi emite decizii asupra lor;
'eeagă atribuţii inspectoratelor fiscale de
S a : teritoriale; exercită alte atribuţii prevăzute de
*r. ine, depistează şi pune capăt încălcări- legislaţie.
c<- ce ţin de repatrierea mijloacelor băneşti,
p —tărfurilor şi serviciilor provenite din tran­
zacţiile economice.

ctoratul Fiscal Principal de Stat îşi exercită atribuţiile pe întreg teritoriul Republicii
a, iar inspectoratul fiscal de stat teritorial poate să-şi exercite atribuţiile în afara te-
i stabilit numai cu autorizarea conducerii Inspectoratului Fiscal Principal de Stat.

le fiscale şi persoanele cu funcţii de răspundere ale acestora sunt obligate să păs-


secretul comercial şi secretul datelor privind contribuabilul, să îndeplinească cele-
cbligaţii prevăzute de legislaţie.

JTREBĂRI DE RECAPITULARE
Care sunt maximele sau principiile clasice ale impunerii?
Care sunt principiile moderne ale impunerii?
Ce criterii presupune principiul modem al impunerii echitabile?
Care sunt metodele utilizate la constituirea şi evaluarea materiei impozabile?
Zrezentaţi modul determinării cuantumului impozitului.
Care sunt metodele de percepere a impozitelor?
Care este mecanismul de percepere a impozitelor prin „stopajul la sursă"?
Prezentaţi conţinutul şi diferenţa dintre obligaţia fiscală şi creanţă fiscală.
Care sunt criteriile de clasificare a formelor impunerii?
Care sunt elementele constitutive ale sistemului fiscal al Republicii Moldova?
Ce impozite şi taxe formează sistemul impozitelor şi taxelor generale de stat?
Ce impozite participă la formarea veniturilor bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale?
Prezentaţi principiile impunerii stipulate în legislaţia Republicii Moldova.

F IN A N ŢE "
PUBLICE ____
14. Care sunt principalele acte normative care formează legislaţia fiscală în R.Moldova?
15. Prezentaţi organele aparatului fiscal al Republicii Moldova.
16. Care este structura organizatorică a aparatului fiscal din R. Moldova?
17. Prezentaţi principalele atribuţii ale Inspectoratului Fiscal Principal de Stat.
18. Prezentaţi atribuţiile specifice Inspectoratului Fiscal de Stat Teritorial.

TESTE DE AUTOEVALUARE
1. în formularea principiilor clasice ale impunerii, justeţea semnifică:
a) realizarea unei asiete fiscale obiective, care să elimine arbitrajul în stabilirea imp:-
zitului şi care să fie viabilă;
egalitatea în faţa impozitului, adică fiecare trebuie să contribuie la formarea ver -
turilor bugetului de stat cu o parte din veniturile sau averea sa;
c) stabilirea unor reguli simple, din punct de vedere al înţelegerii pentru contribua­
bil, deci de a favoriza acceptabilitatea socială a sistemului fiscal;
d) finanţarea cheltuielilor publice cu cel mai mic cost, adică cheltuielile de întreţine­
re a aparatului fiscal trebuie să fie cu mult mai mici decât încasările din impozite
Indicaţi varianta corectă
Răspuns: b.

2. Egalitatea în faţa impozitului presupune:


a) ca impunerea să fie realizată în acelaşi mod pentru toate persoanele fizice sa_
juridice, indiferent de locul unde domiciliază sau îşi au sediul, deci să nu existe
deosebiri de tratament fiscal de la o zona la alta a ţării;
b) diferenţierea sarcinii fiscale de la o persoană la alta, în funcţie de: mărimea abso­
lută a materiei impozabile, natura şi provenienţa veniturilor ş.a.;
c) alegerea tipului şi numărului impozitelor prin intermediul cărora statul urmează
sa-şi completeze veniturile sale fiscale;
d) adaptarea sistemului de impozite la cerinţele de reglare macroeconomică.
Indicaţi varianta corectă
Răspuns: a.

3. Egalitatea prin impozit presupune:


a) ca impunerea să fie realizată în acelaşi mod pentru toate persoanele fizice sau
juridice, indiferent de locul unde domiciliază sau îşi au sediul, deci, să nu existe
deosebiri de tratament fiscal de la o zona la alta a ţării;
b) alegerea tipului şi numărului impozitelor prin intermediul cărora statul urmează
să-şi completeze veniturile sale fiscale;
c) adaptarea sistemului de impozite la cerinţele de reglare macroeconomică;

FINANŢE
120
PUBLICE
: diferenţierea sarcinii fiscale de la o persoană la alta, în funcţie de: mărimea abso­
lută a materiei impozabile, natura şi provenienţa veniturilor şi altele.
i varianta corectă
ns: d.

=rincipiul politicii economice presupune:


ah utilizarea impozitului ca instrument de impulsionare ce stimulează sau limitează
producţia sau consumul anumitor bunuri sau servicii;
: protecţia socială a diferitelor categorii ale populaţiei;
; adaptarea sistemului de impozite la cerinţele de reglare macroeconomică;
: diferenţierea sarcinii fiscale de la o persoană la alta, în funcţie de: mărimea abso­
lută a materiei impozabile, natura şi provenienţa veniturilor ş.a.

ns: a.

Metode directe de constituire şi evaluare a materiei impozabile vizează:


; evaluarea pe baza indiciilor exterioare - se realizează prin observarea directă de
către organul fiscal, a elementelor ce compun obiectul impozabil;
: evaluarea administrativă - presupune aproximarea materiei impozabile în funcţie
de aspectele exterioare, de dimensiunile sale;
: evaluarea forfetară - se realizează prin constatarea existenţei materiei impozabile
de către organul fiscal, împreună cu subiectul impozitului, care convin împreună
asupra mărimii acesteia;
evaluarea pe baza declaraţiei contribuabilului sau pe baza declaraţiei unei terţe
persoane.
varianta corectă
ns: d.

Din definiţiile expuse mai jos, alegeţi definiţia adecvată, care se atribuie la„sto-
: ajul la sursă":
i stopajul la sursă reprezintă metoda de percepere a impozitelor, prin intermediul
căreia impozitul este calculat, reţinut şi transferat la buget de către salariat;
: stopajul la sursă constituie metoda de percepere a impozitelor prin intermediul
căreia impozitul este calculat, reţinut şi transferat la buget de către o persoană
terţă;
: stopajul la sursă reprezintă metoda de percepere a impozitelor prin intermediul
căreia impozitul este calculat, reţinut şi transferat la buget de către o firmă speci­
alizată,
fc c c jfi varianta corectă
lascuns: b.

FINAN ŢE
121
PUBLICE
7. Cota maximă a impozitelor şi taxelor locale reprezintă:
a) cota stabilită de administraţia publică locală;
b) cota stabilită de către Ministerul Finanţelor printr-o scrisoare explicativă;
c) cota stabilită de către IFPS;
d) cota stabilită de către Codul Fiscal.
Indicaţi varianta corectă
Răspuns: d

8. După metodele de aplicare a cotelor, impunerea poate fi:


a) provizorie şi definitivă;
B) fixe şi procentuale;
c) directă şi indirectă;
d) parţială şi globală.
Indicaţi varianta corectă
Răspuns: b.

9. Subiectul şi suportatorul impozitelor sunt persoane diferite în cazul:


a) impozitelor directe;
b) impozitelor pe avere;
c) impozitelor indirecte;
d) impozitului pe venit.
Indicaţi varianta corectă
Răspuns: c.

10. Obiectul impozitului şi baza de calcul sunt diferite în cazul:


a) impozitului pe venit;
b) impozitului funciar;
c) impozitului pe bunurile imobiliare;
d) TVA.
Indicaţi varianta corectă
Răspuns: c.

11. Din impozitele şi taxele menţionate mai jos, alegeţi impozitele şi taxele genera­
le de stat:
a) impozitul pe bunurile imobiliare;
b) TVA;
c) taxele pentru resursele naturale;
d) taxa pentru amenajarea teritoriului.
Indicaţi varianta corectă
Răspuns: b.

F IN A N ŢE
122
X PUBLICE
mpozitele şi taxele menţionate mai jos, alegeţi impozitele şi taxele locale:
Tipozitul pe venit;
taxa pe valoarea adăugată;
mpozitul pe bunurile imobiliare;
accizele.
varianta corecta
s: c.

■funcţiile de mai jos, alegeţi-le pe cele care le îndeplineşte IFS teritorial:


emite ordine, instrucţiuni şi alte acte în vederea executării legislaţiei fiscale;
organizează popularizarea legislaţiei fiscale, răspunde la scrisorile, reclamaţiile şi
ia alte petiţii ale contribuabililor în modul stabilit;
ntreprinde măsuri pentru asigurarea stingerii obligaţiilor fiscale;
efectuează controale fiscale.
varianta corectă
s: c.

i funcţiile de mai jos, alegeţi-le pe cele care se atribuie la IFPS:


emite ordine, instrucţiuni şi alte acte în vederea executării legislaţiei fiscale;
asigură evidenţa integrală a contribuabililor şi a obligaţiilor fiscale;
sigilează maşinile de casă şi de control ale contribuabililor, ţine evidenţa lor;
efectuează executarea silită a obligaţiilor fiscale.
iţi varianta corectă
jns:a.

•LICATII
Determinaţi:
s dinamica impozitelor indirecte în mărimi absolute şi relative;
o nivelul impozitelor indirecte (pe componente) în total Venituri BPN;
: structura impozitelor indirecte.

pccetul Public Naţional 2015 2016 2017


1 • î-itu rile , g lo b a l 4 4 2 2 1 ,3 4 6 708,1 4 9 8 4 4 ,0

^-cozite indirecte 20 640,6 22 397,6 24 146,1


14 822,9 16 260,3 17 770,5
[fc z e 4 240,3 4 623,4 4 998,7
Pr-pozitele asupra comerţului exterior 1 577,4 1 513,9 1 376,9
Pr-cozitul pe venit de la persoanele juridice 2 616,1 2 873,1 3 148,8
pr-pozitul pe bunurile imobiliare 215 225 235

FIN A N ŢE
PUBLICE
REZOLVARE:
a) dinamica impozitelor indirecte în mărimi absolute şi relative:
- dinamica în mărimi absolute în expresie nominală:
AVPn = AVPn1, - AVPnO

AVPIind2016 = 22397,6 - 20640,6 = 1757 mil.lei


AVPIind2017 = 24146,1 -22397,6 = 1748,5 mil.lei

- dinamica relativă:
VP - V P „
%AVP = — £ --- — x 700
" VP „

%AVPIind2016 = (1757 / 20640,6) x 1 00% = 8,49%


%AVPIind2016 = (1748,5 / 22397,6) x 1 00% = 7,8%

b) nivelul impozitelor indirecte (pe componente) în total Venituri BPN:

x 700

Rezultatele obţinute sunt prezentate în următorul tabel:


Bugetul Public Naţional 2015 2016 2017
V e n itu rile , g lo b a l 100 100 100
TVA 33,51 34,81 35,65
Accize 9,58 9,89 10,02
Impozitele asupra comerţului exterior 3,56 3,24 2,76

c) structura impozitelor indirecte:


VP.
T00
y' TVP

Rezultatele obţinute sunt prezentate în următorul tabel:


2015 2016 2017

Im p o z it e in d ire c te 100 100 100


TVA 71,81 72,59 73,59
Accize 20,54 20,64 20,70
Impozitele asupra comerţului exterior 7,64 6,75 5,70

F IN A N ŢE
PUBLICE
2. Pe baza datelor prezentate în tabel, determinaţi elasticitatea impozitelor:
2011 2012 2013 *014 2015
PIB 82348.7 88227 100510 112050 121851
Impozitul pe venit de la
1769.1 2024.4 2205.7 2447 2745.4
persoanele fizice
Impozitul pe venit de la
571.4 1966.7 2052.5 2430.5 2808.3
persoanele juridice
TVA 10464.2 10671.8 12174.1 12852 13714
Accize 2666.7 2893.6 3508.2 3428.1 3843.9
Impozite asupra comerţului
1179.3 1286.5 1417.2 1457.9 1328.3
nternaţional şi operaţiuni externe

REZOLVARE:
Elasticitatea veniturilor se determină după formula:

V P r VPo
xlOO
VPo
e VP/P\B
PIBr PIB0
xlOO
PI* o -

Rezultatele obţinute sunt prezentate în următorul tabel:


2012 2013 2014 2015
JP/fi 0.07 0.14 0.11 0.09
3
~»~PIB Impozitul pe venit de la persoanele fizice 2.02 0.64 0.95 1.39
«r P/BJmp.ozitul pe venit de la persoanele juridice 34.21. . 0.31 1.60 1.78
P/B TVA 0.28 1.01 0.48 0.77
PIB Accize 1.19 1.53 -0.20 1.39
3
■P PIB Impozite asupra comerţului internaţional şi operaţiuni externe 1.27 0.73 0.25 -1.02

STUDII DE CAZ:
r baza datelor din CBTM 2016-2018, determinaţi:
1) dinamica impozitelor directe în mărimi absolute şi relative;
2) nivelul impozitelor directe (pe componente) în total venituri BPN;
3) structura impozitelor directe;
4) structura impozitelor în total venituri BPN;
5) elasticitatea principalelor categorii de impozite în baza prognozei privind evo­
luţia PIB.

F IN A N ŢE
125
PUBLICE
ТЕМА

8 SISTEMUL CHELTUIELILOR
PUBLICE

8.1. Conţinutul economic al cheltuielilor publice


8.2. Clasificarea cheltuielilor publice
8.3. Indicatori privind nivelul, structura şi dinamica cheltuielilor publice
8.4. Factorii determinanţi ai evoluţiei cheltuielilor publice

OBIECTIVE OPERAŢIONALE:
Studierea acestei teme le va permite studenţilor:
• să definească conceptul de cheltuieli publice prin prisma principalelor teorii asup'i
finanţelor publice;
• să prezinte sensul şi importanţa cheltuielilor publice;
• să enumere formele de manifestare a cheltuielilor publice în economiile contempo­
rane;
• să facă distincţia dintre cheltuielile bugetare şi cheltuielile publice;
• să descrie principiile de delimitare a cheltuielilor bugetare de cele publice;
_• să prezinte tipologia cheltuielilor publice în funcţie de principalele criterii de clasif-
care;
• să caracterizeze cheltuielile publice sub aspectul nivelului, structurii şi dinamici
acestora;
• să enumere şi să descrie factorii de influenţa asupra evoluţiei cheltuielilor publice în
economiile moderne.

CONCEPTE-CHEIE:
Cheltuieli publice, cheltuieli bugetare, clasificaţia bugetară, indicatori de nivel ai
cheltuielilor publice, indicatori de structură ai cheltuielilor publice, indicatori privind

Г
PUBLICE
.1. CONŢINUTUL ECONOMIC AL CHELTUIELILOR
PUBLICE
procesul îndeplinirii funcţiilor şi sarcinilor sale, statul asigură acoperirea necesităţilor
elice generale. Pentru aceasta, statul are nevoie de importante resurse băneşti care se
oilizează prin intermediul relaţiilor financiare. Folosirea resurselor băneşti astfel mobi-
ate are loc prin intermediul cheltuielilor publice.

; ':olem atica cheltuielilor publice se înscrie în sfera preocupărilor actuale ale factorilor de
itcnducere în adoptarea deciziilor, în special, la nivel macroeconomic, precum şi al speci-
m rilo r în ştiinţe economice, în contextul integrării acestei componente fundamentale a
Branţelor publice în modelele de creştere economică.

a . andîn vedere principalele teorii asupra finanţelor publice, noţiunea de cheltuială pu-
b că este privită diferit:

mmncepţia clasică Consideră statul doar un consumator al resurselor necesare re­


alizării acţiunilor având caracter public, finanţate din fonduri
publice;
Consideră cheltuielile publice un consum definitiv şi nerecu­
perabil de resurse financiare, ce afectează mărimea produsului
naţional, în sensul diminuării acestuia, şi implicit a avuţiei naţi­
onale.
mmncepţia modernă Consideră că statul deţine un rol esenţial în ameliorarea bunăs­
tării societăţii prin redistribuirea produsului creat;
Consideră cheltuielile publice atât un consum definitiv şi nere­
cuperabil de resurse financiare, cât şi procese de alocare şi uti­
lizare raţională a acestora, în vederea asigurării unei dezvoltări
echilibrate a economiei si a unei stabilităţi sociale.
mmncepţia Consideră statul un partener social, preocupat de asigurarea
fee-lationistă echilibrului întregului sistem şi satisfacerea nevoilor întregii so­
cietăţi;
Cheltuielile publice generează direct şi indirect efecte favora­
bile asupra produsului creat şi avuţiei naţionale.

WtNlTII:

şi Richard A. Cheltuielile publice se referă la utilizarea direcţionată a resurselor


rave sectorului public pentru satisfacerea necesităţilor în utilităţi publi­
ce şi realizarea măsurilor de redistribuire justificate de pe poziţiile
echităţii sociale.

F IN A N ŢE
127
PUBLICE /
Iulian Văcărel Cheltuielile publice exprimă relaţii economico-sociale în formă bă­
nească, ce se manifestă între stat, pe de o parte, şi persoane fizice:
juridice, pe de altă parte, cu ocazia repartizării şi utilizării resursei:-
financiare ale statului, în scopul îndeplinirii funcţiilor acestuia.

Literatura de specialitate distinge diferite sensuri ale sensului conceptului de cheltuia!:


publică, astfel:

'' s u b aspect "


JURIDIC

cheltuielile publice semnifică operaţiunile de avizare şi plăţile efectuate de către


entităţile publice (instituţii, întreprinderi de stat), în vederea înfăptuirii activită­
ţilor cu caracter public, pe seama resurselor financiare la dispoziţia statului, cu
respectarea normelor legale

SUB ASPECT
ECONOMIC
cheltuielile exprimă un consum definitiv de PIB, reprezentând valoarea
plăţilor pe care le efectuează instituţiile publiceîn formele specifice ale
cheltuielilor curente;
cheltuielile publice exprimă o avansare de PIB, reprezentând participarea
statului la finanţarea formării brute ce capital, atât în sfera producţiei
materiale, cât şi în sfera nematerială;
cheltuielile publice reprezintă un important sistem de pârghii utilizat de
stat în vederea asigurării necesităţilor publice de bunuri şi servicii într-o
anumită perioadă de timp.

Cheltuielile publice se referă la totalitatea cheltuielilor efectuate în sectorul public prin


intermediul instituţiilor publice (aparatul de stat, instituţii social-culturale, armată, între­
prinderi autonome), care se acoperă fie de la bugetul statului (central sau local), fie din
bugetele proprii, pe seama veniturilor obţinute.

în componenţa cheltuielilor publice, intră următoarele categorii principale:


Categorii de Cheltuieli bugetare realizate din fondurile bugetare şi extrabu­
cheltuieli publice getare;
Cheltuieli publice efectuate din bugetele proprii ale instituţii­
lor sau întreprinderilor de stat;
Cheltuielile organismelor internaţionale din resurse publice
prelevate de la membrii acestora.

Cheltuielile bugetare se referă numai la acele cheltuieli care se acoperă de la bugetul de


stat, din bugetele locale, din bugetul asigurărilor sociale de stat şi din fondurile de asigu­
rări obligatorii de asistenţă medicală.

F IN A N ŢE
128
PUBLICE
Cheltuielile bugetare au o sferă mai restrânsă, decât cheltuielile publice în cadrul cărora
sunt cuprinse. Distincţiile efectuate între aceste categorii de cheltuieli vizează:

Modul de aprobare • Efectuarea cheltuielilor bugetare este condiţionată de aproba­


a cheltuielilor rea nivelului acestora de către Parlament sau de consiliile locale;
bugetare • Efectuarea cheltuielilor este determinată de îndeplinirea con­
diţiilor legale, şi nu numai de existenţa resurselor băneşti.
Modul de efectuare • Nerambursabilitatea sumelor alocate şi cheltuite conform des­
a cheltuielilor tinaţiei acestora;
bugetare • Finanţarea se efectuează în funcţie de gradul de subordonare a
instituţiilor sau activităţilor cu caracter bugetar;
• Exercitarea controlului financiar cu caracter preventiv şi acorda­
rea vizei de executare cu ocazia operaţiunilor de deschidere a
finanţării, de alocare şi utilizare a resurselor financiare publice.

8.2. CLASIFICAREA CHELTUIELILOR PUBLICE


-portanţa clasificării cheltuielilor publice reiese din faptul că fiecărei categorii de cheltu-
e : îi este caracteristic un mod propriu de determinare şi utilizare a resurselor financiare.

lasificarea cheltuielilor publice se efectuează în baza mai multor criterii. Cel mai frecvent
se ''olosesc următoarele tipuri de clasificări:
a) administrativă;
b) economică;
c) financiară;
d) clasificare folosită de organismele ONU.

l-terii de clasificare a cheltuielilor publice


Criterii
Conţinutul
de clasificare
* Administrativ • cheltuieli ale ministerelor;
al instituţiilor) • cheltuieli ale instituţiilor publice autonome sau subordonate;
• cheltuieli ale unităţilor administrativ-teritoriale.
_ Economic - • cheltuieli curente (de funcţionare, cuprind cheltuieli de perso­
temporal nal: salarii, prem ii...; cheltuieli materiale pentru prestare de ser­
vicii şi întreţinere: manuale, medicamente, materiale pentru re­
paraţie ...; transferuri: subvenţii, pensii, indemnizaţii, burse etc.);
• cheltuieli de capital (investiţiile);
• împrumuturi acordate;
• rambursări de credite şi plăţi de dobânzi.

F IN A N ŢE
129
PUBLICE
3. Economic - • cheltuieli privind plata bunurilor şi serviciilor publice (adminis­
distributiv trative);
• cheltuieli de transfer cu caracter economic (subvenţii) sau soc-
al (burse, pensii, ajutoare, indemnizaţii).
4. Funcţional - pe • pentru servicii publice generale: autorităţi publice;
baza domeniilor, • pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională;
ramurilor, • cheltuieli social-culturale: învăţământ, ocrotirea sănătăţii, asis­
sectoarelor de tenţă socială, cultură;
activitate • pentru acţiuni economice: industrie, agricultură şi silvicultura
transporturi şi comunicaţii;
• pentru cercetare;
• transferuri;
• împrumuturi.
5. Financiar -în • cheltuieli definitive - se finalizează cu plăti la scadente certe s
funcţie de reflectă lichidarea completă a angajamentelor statului;
momentul în care • cheltuieli temporare - se reflectă în operaţiunile de trezorerie:
se efectuează acordarea de împrumuturi, finanţarea rambursării împrumutu­
rilor primite etc.;
• cheltuieli virtuale sau posibile - reprezintă cheltuielile pe care
statul se angajează să le efectueze în anumite condiţii: în căzii
acordării unor garanţii pentru împrumuturi.
6. Financiar-în • cheltuieli cu/fără contraprestaţie;
funcţie de forma • cheltuieli definitive/provizorii;
de manifestare • cheltuieli speciale/globale.
7. Clasificarea ONU • servicii publice generale;
-funcţională • apărare;
• educaţie;
• sănătate;
• securitate socială;
• acţiuni economice;
• servicii de locuinţe şi comunale;
• alte cheltuieli.
8. Clasificarea ONU • cheltuieli privind consumul definitiv de venit naţional;
- economică • subvenţii de exploatare;
• dobânzi aferente datoriei publice;
• formarea brută a capitalului;
• transferuri de capital;
• împrumuturi minus rambursări: intrări de credite externe mi­
nus rate anuale de rambursat.

în Republica Moldova, Noua Clasifkaţie bugetară se utilizează începând cu 1997. C/o-


sificaţia bugetară reprezintă gruparea, numerotarea şi denumirea legală a veniturilor şi
cheltuielilor bugetului statului, obligatorie pentru conţinutul acestui buget şi pentru evi­
denţa contabilă bugetară de stat.
ultimelor modificări asupra Clasifîcaţiei bugetare, în baza Ordinului Ministerului
r nr. 208 din 24.12.2015, structura acesteia este prezentată în următorul tabel:

Clasifîcaţiei bugetare în Republica Moldova


Structura şi Numărul
Elementele CB semnificaţia Denumirea de semne
scurtă digitale

Orgi Autoritate publică 4 semne


Instituţie bugetară
caţia organizaţională Orgii 4 semne
intermediară
Org2 Instituţie bugetară 5 semne
FI Grupă principală 2 semne
icatia funcţională F2 Grupă 1 semn
F3 Subgrupă 1 semn
P1 Program 2 semne
ficaţia programelor P2 Sub-program 2 semne
P3 Activitate 5 semne
-K1 Tip 1 semn
K2 Categorie 1 semn
K3 Capitol 1 semn
I asificatia economică
K4 Articol 1 semn
K5 Alineat 1 semn
K6 Element 1 semn
S1 Nivel de buget 1 semn
S2 Sub-nivel de buget 1 semn
S3 Component 1 semn
Clasifîcatia surselor
S4 Sub-component 2 semne
S5 Originea sursei 1 semn
S6 Donator 3 semne

(^3. INDICATORI PRIVIND NIVELUL, STRUCTURA ŞI


DINAMICA CHELTUIELILOR PUBLICE
elul cheltuielilor publice totale şi al diferitelor categorii de cheltuieli se apreciază atât
static, cât şi dinamic, pe baza următorilor indicatori:
- Indicatori privind nivelul cheltuielilor publice,
- Indicatori privind structura cheltuielilor publice,
- Indicatori privind dinamica cheltuielilor publice.

FIN A N ŢE
131
PUBLICE
Indicatorii privind nivelul cheltuielilor publice
Indicatorii Formula de calcul Semnificaţia
1. Volumul TCPn = ZC PT. Reflectă totalitatea cheltuielilor buge:?-
ni
cheltuielilor re, exprimate în valori nominale (pret_r
publice în curente ale anului de calcul) obţinut pnrr
expresia însumarea cheltuielilor publice la nive j
nominală
fiecărei componente.
2. Volumul ZTCPn Reflectă totalitatea cheltuielilor publice
cheltuielilor TCP= a exprimate în preţurile constante ale u^e
r IP
publice în perioade de bază (se obţine prin îm p ă t­
expresia reală rea valorilor nominale la indicele preţit-
lor de consum IPC sau deflatorul PIB).
3. Ponderea CPT Exprimă partea din produsul intern brut
cheltuielilor %CPT™= ~p\fT~x100 realizat într-un an, care se alocă pentru aco­
publice în PIB n
perirea nevoilor colective ale societăţii.
4. Cheltuielile TCP Reflectă suma medie alocată fiecărui lo­
publice medii CP, - cuitor în procesul distribuirii resursele
nr. populaţiei
pe locuitor financiare pe destinaţii. Se exprimă in
monedă naţională sau într-o monedă ce
asigură comparabilitatea datelor.

Indicatorii privind structura cheltuielilor publice


Indicatorii Formula de calcul Semnificaţia
Ponderea Exprimă modul de alocare a cheltuielile
fiecărei categorii - °H = TCp x 100 publice totale, în funcţie de importanţa
de cheltuieli nevoilor sociale.
în totalul
cheltuielilor
publice

Indicatorii privind dinamica cheltuielilor publice


Indicatorii Formula de calcul Semnificaţia
1. Modificarea ACPn =CPn1 -C P nO„ Exprimă suma cu care se modifică volu­
absolută a mul cheltuielilor publice de la o perioada
în expresie nominală
cheltuielilor la alta, exprimate în preţurile nominale.
publice
ACP = CPrl - CP^ Exprimă suma cu care se modifică volu­
mul cheltuielilor publice de la o perioa­
în expresie reală
da la alta, exprimate în preţurile reale. In
plus, reflectă influenţele determinate de
modificarea preţurilor (inflaţie, deprecie­
re a monedei).

FINANŢE
PUBLICE
Modificarea CP ,-CP „ Exprimă modificarea procentuală a chel­
K Jtivâ a %ACP = — x 700 tuielilor publice de la o perioada la alta,
CPnO
—ehuielilor în preţurile curente ale fiecărei perioade
;*-blice în expresie nominală analizate.
CP ,-CP n Exprimă modificarea procentuală a chel­
%ACP = J- X7 00 tuielilor publice de la o perioada la alta, în
r CP„
preţurile constante ale fiecărei perioade
în expresie reală analizate.
Modificarea Exprimă modificarea proporţiei de aloca­
ponderii - f y x w o re a PIB-ului destinată acoperirii nevoilor
cheltuielilor colective.
o b lice în PIB
Modificarea CP, CP„ Exprimă modificarea gradului de alocare
cheltuielilor A C Pioc
.=
Nr. loc., Nr.loc.0 cheltuielilor publice pe cap de locuitor.
a
o b lice medii
=■=locuitor
Elasticitatea CPi~CPc Exprimă modificarea procentuală a chel­
cheltuielilor CP 'XlOO tuielilor publice, la modificarea cu 1% a
aublice în PIB-ului. Valoarea 1 a indicatorului sem­
ecp/piB PIB-PIB
-aoort cu PIB -xlOO nifică modificarea cu aceeaşi mărime a
PIB„ cheltuielilor publice în raport cu modifi­
care a PIB-ului.

k FACTORII DETERMINANŢI AI EVOLUŢIEI


CHELTUIELILOR PUBLICE
ea şi structura cheltuielilor publice diferă de la o ţară la alta şi de la o perioadă la
Aceşti parametri ai cheltuielilor publice se găsesc într-o continuă evoluţie.

ner oada liberei concurenţe, când necesitatea intervenţiei statului era negată, mărimea
- - jctura cheltuielilor publice erau determinate de principalele preocupări ale statului
oortante activităţi militare, întreţinerea organelor administrativ-poliţieneşti etc.

i ia sfârşitul secolului al XlX-lea, cheltuielile publice în ţările europene, rareori, au depăşit


din venitul naţional. Statul permanent evolua în rolul de prestator de servicii generale,
jm securitatea, justiţia, apărarea. în epoca contemporană, s-au modificat caracteristici-
r ;-eltuielilor publice, statul a devenit, într-adevăr, un agent economic esenţial:
• Cheltuielile publice, de la o perioadă la alta, cresc atât ca expresie valorică absolu­
tă, bănească, cât şi ca mărime reală.
• Structura cheltuielilor publice este determinată de rolul important, care îi revine
statului în viata economică si socială.

FIN A N ŢE
133
PUBLICE
Fenomen caracteristic societăţii moderne, creşterea cheltuielilor publice este influen
de diverşi factori ce pot fi grupaţi în funcţie de impactul pe care aceştia îl au asupra e
luţiei cheltuielilor:

Factori economici

Factori demografici • Tendinţa de creştere a populaţiei cu efect asupra amplifică'


nevoii de utilităţi publice, asupra activităţii instituţiilor p u b l:;
şi a acţiunilor cu caracter public;
Modificările structurale ale populaţiei pe vârste, categorii so]
cio-profesionale, ocupare, nivel de pregătire profesională etc
Factori sociali Nivelul de trai al tuturor categoriilor populaţiei din punct ce
vedere al vârstei, profesiei, nivelului de instruire (acordarea ce
sprijin categoriilor sociale defavorizate);
Dezvoltarea reţelei de instituţii social-culturale;
Acţiuni de protecţie şi securitate socială finanţate de stat.
Urbanizarea Crearea şi dezvoltarea de centre urbane, respectiv prin creşte­
rea cheltuielilor pentru lucrări publice edilitare, construcţii ce
străzi, canalizare, gospodărie comună, locaţii de cultură etc.
Factori militari Acţiuni militare prin dotarea cu tehnică modernă şi instruire;
adecvată a forţelor armatei;
încadrarea statului în anumite structuri militare internaţionale;
Cercetări în domeniul militar etc.
Factori politici Opţiunile grupurilor politice aflate la putere;
Politica intervenţionistă activă sau pasivă în viaţa economică şi
social;_____________________________________________________________
Factori istorici Acţionează prin transmiterea, de la o perioadă la alta, a nevoi­
lor sporite de cheltuieli şi de suportare a poverii celor făcute în
anii anteriori, prin împrumuturi publice interne şi externe.

Cheltuielile publice privite ca instrument important de influenţare a proceselor economice


şi sociale din societate, atât în sensul activizării unora, cât şi cu scopul frânării altora. Chel­
tuielile publice, la fel ca şi investiţiile private, contribuie la mărirea cererii de bunuri şi
servicii. Ele se concretizează în achiziţii şi producerea de bunuri, precum şi beneficierea şi
prestarea de servicii. Ca urmare, cresc veniturile firmelor şi menajelor, care, la rândul lor,
creează o nouă cerere sporită printr-o serie de efecte economie:
ireşterea volumului investiţiilor;
-dlizarea mai deplină a forţei de muncă datorită creării de noi locuri de muncă;
meşterea volumului real de producţie, ce înseamnă obţinerea creşterii economice
sporirea PIB);
meşterea treptată a veniturilor în societate etc.

r 3 cheltuielilor publice are implicaţii asupra sferei sociale, generând următoarele

dezvoltarea şi îmbunătăţirea serviciilor publice sociale şi culturale;


U z minuarea şomajului;
oromovarea unei protecţii sociale sigure;
^distribuirea echitabilă a veniturilor între grupe de indivizi, colectivităţi, teritorii etc.

^nd argumente în favoarea măririi cheltuielilor publice, trebuie subliniat faptul că


ră urmărirea strictă şi atentă a creşterii lor pentru asigurarea stabilităţii monetare,
a rapidă a cheltuielilor publice poate duce la fenomene inflaţioniste. Autorităţi­
le trebuie să analizeze minuţios fiecare gen de cheltuială şi să opteze prioritar
acelea, care, prin efectele lor, conduc la eficienţa şi productivitatea cheltuielilor
e prin realizarea unor obiective economice şi sociale bine determinate.

REBĂRI DE RECAPITULARE
f i n i ţ i conceptul de cheltuieli publice prin prisma principalelor teorii asupra finanţelor
colice.
: -£ientaţi conceptul de cheltuială publică sub aspect juridic şi economic.
Enumeraţi cele mai importante forme ale cheltuielilor publice,
faceţi distincţie între cheltuielile publice şi cheltuielile bugetare.
: ~ezentaţi tipologia cheltuielilor publice în funcţie de diferite criterii de clasificare.
Caracterizaţi cheltuielile publice sub aspectul nivelului, structurii şi dinamicii acestora.
Erumeraţi şi descrieţi factorii de influenţă asupra evoluţiei cheltuielilor publice în econo-
- 'e moderne.

F IN A N ŢE
135
PUBLICE
TESTE DE AUTOEVALUARE
1. Identificaţi afirmaţia corectă:
a) cheltuielile publice şi cele bugetare au aceeaşi sferă de cuprindere, întrucât
acoperă din fonduri publice;
b) cheltuielile bugetare au o sferă de cuprindere mai restrânsă decât cele pubiice
c) cheltuielile bugetare au o sferă de cuprindere mai largă decât celes:p‘ublice.
Indicaţi varianta corectă
Răspuns: b.

2. în componenţa cheltuielilor publice se includ următoarele componente:


a) cheltuielile instituţiilor de stat, cheltuielile bugetare;
b) cheltuielile întreprinderilor private şi ale populaţiei;
C) cheltuielile cu caracter public efectuate de organizaţiile internaţionale;
d) toate cheltuielile menţionate mai sus.
Indicaţi variantele corecte
Răspuns: a, c.4
5

4. Nivelul cheltuielilor publice se exprimă prin intermediul următorilor indicatori:


a) ponderea fiecărei categorii de cheltuieli în totalul cheltuielilor publice;
b) modificarea relativă a cheltuielilor publice;
c) volumul anual nominal şi real al cheltuielilor publice;
d) elasticitatea cheltuielilor publice în raport cu PIB.
Indicaţi varianta corectă
Răspuns: c.

5. Dinamica cheltuielilor publice se exprimă prin următorii indicatori:


a) ponderea fiecărei categorii de cheltuieli în totalul cheltuielilor publice;
b) elasticitatea cheltuielilor publice în raport cu PIB;
c) volumul anual nominal şi real al cheltuielilor publice;
d) ponderea cheltuielilor publice în PIB.
Indicaţi varianta corectă
Răspuns: b.

F IN A N ŢE
136
PUBLICE
: isificarea administrativă a cheltuielilor publice are la bază următoarele criterii:
i destinaţia alocărilor pe domenii;
:i acţiuni social-culturale şi obiective economice;
D momentul şi modul efectuării;
:'l instituţională şi administrativ-teritorială.
■fcr varianta corectă
5*ms: d.

I - eltuielile publice curente includ:


3 cheltuieli pentru construcţia spitalelor;
r I cheltuieli pentru plata salariilor şi de întreţinere;
: cheltuieli pentru reparaţii şi investiţii capitale;
: toate cheltuielile menţionate mai sus.
b i c : varianta corectă
■fecuns: b.

. Clasificarea economică a cheltuielilor publice delimitează următoarele categorii


re cheltuieli:
, 3i cheltuieli curente şi de capital;
P rl cheltuieli pentru acţiuni social-culturale;
[ : cheltuieli pentru acţiuni şi obiective economice;
z| cheltuieli virtuale sau posibile.
W k s ţi varianta corectă
b>scuns: a.

| Care dintre următorii factori NU influenţează creşterea cheltuielilor publice:


a politici şi militari;
r sociali şi demografici,
; etnici şi religioşi;
d economici şi istorici.
laccâţi varianta corectă
taspuns: c.

: Cheltuielile de capital se caracterizează prin faptul că:


3în schimbul lor nu se obţine o contraprestaţie;
: se materializează în bunuri de folosinţă îndelungată;
:asigură funcţionarea şi întreţinerea instituţiilor publice;
: nicio variantă nu reflectă caracteristica cheltuielilor de capital.
.
toceaţi varianta corectă
;aiouns: b.

/ F IN A N ŢE
PUBLICE 137
11. Cheltuielile pentru acţiuni sociale includ:
a) cheltuieli pentru apărare naţională, economie şi securitate alimentară;
b) cheltuieli pentru cultură, artă, sport şi acţiuni pentru tineret;
c) cheltuieli pentru servicii de stat cu destinaţie generală;
d) cheltuieli pentru învăţământ; ocrotirea sănătăţii; asistenţă socială.
Indicaţi varianta corectă
Răspuns: d.

APLICAŢII
1. Pe baza datelor prezentate în tabel, determinaţi şi analizaţi:
a) dinamica cheltuielilor globale ale BPN în mărimi absolute şi relative;
b) nivelul cheltuielilor globale în PIB;
c) structura cheltuielilor publice.
2015 2016 2017

PIB, mii. lei 118800 129 400, 141 500. |


Cheltuieli, global, mil.lei 47 206,3 49 960,7 52 840,8
1. Serviciile de stat cu destinaţie generală 2 099,5 2 091,9 2 126,9 |
2. Activitatea externă 313,6 322,9 345,3
3. Justiţia şi jurisdicţia constituţională 736,7 821,4 731
4. Menţinerea ordinii publice, apărarea şi securitatea statului 3 014,6 3 085,9 3 184,6
5. Cheltuieli de ordin social 32 011,2 33 382,4 35 335,7 |
6. Ştiinţă şi inovare 422,9 471,2 489,4
7. Cheltuieli de ordin economic 6 792,1 8 044,9 8 539,2
8. Protecţia mediului înconjurător şi hidrometeorologia 388,7 412,6 415,2
9. Serviciul datoriei de stat 739,7 762,9 781,7
10. Alte domenii 805 755,3 1 166,7

REZOLVARE:
a. Dinamica cheltuielilor globale ale BPN în mărimi absolute şi relative:
1) dinamica cheltuielilor globale ale BPN în mărimi absolute
ACPn =CPn i -C P nOn
ACP2016 = 49960,7 - 47 206,3 = 2754.4 mil.lei
ACP2017 = 52840.8 - 49 960,7 = 2880.1 mil.lei

2) dinamica cheltuielilor globale ale BPN în mărimi relative


CP ,-CP „
%ACPn = — —
Cp
■ n° x î 00

FINANŢE
PUBLICE \
138
I 2016
= 2754.4/47206.3 x 100% = 5.83%
iO» 2017 = 2880.1/49960.7 x 100% = 5.76%

»* velul cheltuielilor globale în PIB:


CPT
~ ,Z P T r
PIB
■xlOO
PIB

*C PTp|B20)5 = 47203.^/118800 x 100% = 39.74%


%CPTPIB 2016
_ = 49960.7/129400 X 100% =38.60%
' C P T pib 2o i 7 = 52840.8/141500 x 100% = 37.34%

Structura cheltuielilor publice:


CP
* $ = T C P X 100

Jtatele obţinute sunt prezentate în următorul tabel:


2015 2016 2017
■cr-eltuieli, global % 100 100 100
f Serviciile de stat cu destinaţie generală 4:45 4.19 4.03
p . Activitatea externă 0.66 0.65 0.65
p . ..stiţia şi jurisdicţia constituţională 1.56 1.64 1.38
enţinerea ordinii publice, apărarea şi securitatea statului 6.39 6.18 6.03
K C'-eltuieli de ordin social 67.81 66.82 66.87
p. S: iinţă şi inovare 0.90 0.94 0.93
p" Z~eltuieli de ordin economic 14.39 16.10 16.16
p . Protecţia mediului înconjurător şi hidrometeorologia 0.82 0.83 0.79
P Serviciul datoriei de stat 1.57 1.53 1.48
■ I. Alte domenii 1.71 1.51 2.21

1 Pe baza datelor prezentate în tabel, determinaţi elasticitatea cheltuielilor publice.


....................... 1............................. ...
2011 2012 2013 2014 2015
:* E. mii. lei 82348.7 88227 100510 112050 121850.9
Z*eltuieli privind învăţământul şi ştiinţa,
6869 7397 7066.4 7823.6 8462.1
n i lei
Z'eltuieli privind ocrotirea sănătăţii 4259.6 4749.8 5226.9 5890.7 6455.9
I*eltuieli privind asigurarea şi asistenţa
11626.1 12711.3 14155.1 15692.2
socială, mii. lei
Venţinerea ordinii publice şi securitatea
1804.6 1962.8 2190 2580.9 2842.2
-aţională, mii. lei
Z-eltuieli în economia naţională 3616.4 4610.7 5871.3 7624 6339.6

F IN A N ŢE
139
PUBLICE
REZOLVARE:
Elasticitatea cheltuielilor publice, în raport cu PIB, se determină după formula:
CP -CP
1 -x lO O
CP,
-CP/PIB
PIB-PIBn
' — xlOO
PIB,

Rezultatele obţinute sunt prezentate în următorul tabel:


2012 2013 2014 2015

A P IB 0 .0 7 0 .1 4 0 .1 1 0 .0 9

Q
CP/PIB cheltuielilor cu învăţământ 1 .0 8 - 0 .3 2 0 .9 3 0 .9 3

Q
CP/PIB cheltuielilor cu ocrotirea sănătăţii 1 .6 1 0 .7 2 1 .1 1 1 .1 0

e
CP/PIB cheltuielilor asig. şi asistenţă socială 0 .6 8 0 .6 7 0 .9 9 1 .2 4

P
CP/PIB cheltuielilor de m enţinere a ordinii 1 .2 3 0 .8 3 1 .5 5 1 .1 6

e
CP/PIB cheltuielilor în econbmia naţională 3 .8 5 1 .9 6 2 .6 0 - 1 .9 3

STUDII DE CAZ:
în baza datelor din CBTM 2016-2018, determinaţi:
1) dinamica cheltuielilor globale ale BPN în mărimi absolute şi relative;
2) modificarea reală absolută şi relativă a cheltuielilor bugetare pentru anul 2016
luând în calcul deflatorul PIB (datele Biroului Naţional de Statistică);
3) nivelul cheltuielilor globale în PIB;
4) structura cheltuielilor publice după clasificaţia funcţională;
5) cheltuielile bugetare publice medii pe locuitor exprimate în USD.

F IN A N ŢE
140
PUBLICE
ТЕМА

9 CHELTUIELI PUBLICE PENTRU


ACŢIUNI SOCIAL-CULTURALE

9 Caracteristica generală a cheltuielilor publice pentru acţiuni social-culturale


52. Cheltuieli publice pentru învăţământ
f i. Cheltuieli publice pentru ocrotirea sănătăţii
:- Cheltuieli publice pentru cultură şi artă

ZBIECTIVE OPERAŢIONALE:
Icjdierea acestei teme le va permite studenţilor:
• să cunoască conceptele privind statul bunăstării sau statul-providenţă şi direcţiile de
acţiune a statului pentru formarea unui asemenea stat;
• să prezinte şi să caracterizeze nevoile sociale ale societăţii;
• să prezinte sensul şi importanţa cheltuielilor publice pentru acţiuni social-culturale;
■ să cunoască definiţia şi sfera de cuprindere a protecţiei sociale
\- să prezinte necesitatea şi rolul Clasifîcaţiei bugetare;
- să prezinte sursele de acoperire a cheltuielilor pentru acţiuni social-culturale;
• să descrie rolul învăţământului în dezvoltarea unei ţări şi factorii de influenţă asupra
cheltuielilor pentru învăţământ; ____
• să prezinte sursele de finanţare a învăţământului şi specificul finanţării în funcţie de
organizare a învăţământului în R. Moldova;
■ să prezinte obiectivele politicii în domeniul sănătăţii şi să caracterizeze cheltuielile
pentru ocrotirea sănătăţii;
- să prezinte importanţa sistemului de ocrotire a sănătăţii;
■ să cunoască sursele de finanţare a sistemului de ocrotire a sănătăţii;
• să prezinte rolul şi necesitatea cheltuielilor pentru cultură şi artă;
• să cunoască specificul activităţilor în domeniul culturii şi artei;
• să prezinte sursele de finanţare a cheltuielilor pentru cultură şi artă.

CONCEPTE-CHEIE:
Statul bunăstării, statul-providenţă, nevoi sociale, Clasificaţie bugetară, securitate
socială, protecţie socială, Sisteme de învăţământ, cheltuieli publice pentru
'nvăţământ, cheltuieli publice pentru sănătate, sistem de ocrotire a sănătăţii, investiţii
in resurse umane, calitatea factorului uman.

P U B LlLt
9.1. CARACTERISTICA GENERALĂ A CHELTUIELILOR
PUBLICE PENTRU ACŢIUNI SOCIAL-CULTURALE
O componentă importantă a politicii publice se referă la politica socială - satisfacerea ne-
voilor cu caracter social al întregii societăţi - şi presupune utilizarea resurselor financiar
în scopul îmbunătăţirii condiţiilor de viaţă ale populaţiei, a calităţii vieţii fiecărui individ-

După anii 50, în Europa şi America, a apărut o doctrină politică referitoare la sisteme oe
intervenţie în direcţia satisfacerii nevoilor fundamentale ale cetăţenilor sub denumirea o»
Welfare State-statul bunăstării. Statul bunăstării sau statul-providenţă reprezintă m o cJ
de organizare a unei societăţi, care garantează membrilor săi protecţie socială maximă a
securitate economică, prin redistribuirea impozitelor şi a contribuţiilor sociale.

în cadrul statului bunăstării, există metode şi tehnici sociale prin care autorităţile publi:e
acţionează în trei direcţii:

Cheltuielile publice pentru acţiuni social-culturale sunt îndreptate spre realizarea de ser­
vicii în mod gratuit, cu plata redusă sau sub formă de alocaţii bugetare, pensii, ajutoare $
alte indemnizaţii.

în general, nevoile sociale vizează următoarele sfere: învăţământ, cultură, sănătate


protecţie socială. Iar cheltuielile publice pentru acţiuni social-culturale pot fi caracteriza­
te prin faptul că:
- efectele acestor cheltuieli sunt resimţite în viitor, timp în care efectuarea lor se
realizează în prezent şi vizează perioade lungi de timp;
- reclama necesită importante resurse băneşti pentru finanţarea lor din partea statulu.

F IN A N ŢE
142
PUBLICE
Impactul cheltuielilor pentru acţiuni social-culturale asupra societăţii:
Economic •acţiunea asupra consumului, în sensul influenţei asupra cererii
de bunuri de consum;
• acţiunea asupra sporirii producţiei de bunuri şi servicii social-
culturale.
Social • educaţia şi instruirea copiilor şi tinerilor;
• ridicarea calificării profesionale;
• asistenţa medicală;
• influenţarea evoluţiei demografice;
• asigurarea protecţiei sociale;
• ridicarea nivelului cultural, artistic şi de civilizaţie al membrilor
societăţii.

I Conform clasificaţiei ONU a cheltuielilor publice, în categoria celor pentru acţiuni social-
culturale, se înscriu: sănătatea; educaţia; securitatea socială şi bunăstarea; recreere, cul­
tură şi religie. Conform Clasificaţiei bugetare funcţionale a Republicii Moldova, Ordinul
Ministerului Finanţelor nr. 208 din 24.12.2015, cheltuielile pentru acţiuni social-culturale
"dud următoarele patru grupe:

07 Ocrotirea sănătăţii
08 Cultură, sport, tineret, culte şi odihnă
09 învăţământ
10 Protecţie socială

I După cum se observă, există diferenţe în gruparea acestor cheltuieli. în unele ţări
I tezvoltate, se utilizează expresia cheltuieli cu securitatea socială, în care sunt cu-
[ it'inse asistenţă socială, asigurări sociale şi protecţie socială, adică toate ajutoarele,
I 'demnizaţiile, pensiile etc.

■alte clasificări, întâlnim expresia - cheltuieli de protecţie socială. Sfera de cuprindere


I a acţiunilor, pe linia protecţiei sociale, este mai mare decât cele cuprinse în securitatea
| socială.

I Astfel, protecţia socială reprezintă ansamblul măsurilor şi acţiunilor economice, sociale


| sau de altă natură, iniţiate de stat, pentru a garanta membrilor societăţii apărarea faţă de
K refiomene şi acţiuni ale căror efecte se răsfrâng nefavorabil asupra situaţiei lor. Aceste
-ăsuri se referă la: crearea de noi locuri de muncă; subvenţionarea unor produse sau
liservicii destinate populaţiei, compensaţii băneşti acordate persoanelor cu venituri mici,
î ip : lităţi fiscale, ajutor de şomaj, asistenţă şi asigurări sociale.

[ C*eltuielile pentru acţiuni social-culturale sunt acoperite din surse publice şi private; in-
|i'=me şi externe, provenind din:
1) fondurile bugetare;
2) fondurile proprii ale întreprinderilor publice sau private;

FIN A N ŢE
143
PUBLICE
3) veniturile realizate de instituţii social-culturale din activităţi specifice, servicii p o ­
state sau din exploatarea proprietăţii lor (arenda);
4) diverse fonduri al organizaţiilor fără scop lucrativ;
5) ajutorul financiar extern.

Volumul cheltuielilor publice pentru acţiuni social-culturale este dependent de influertt^


următorilor factori:
• Gradul de dezvoltare economică a ţării;
• Factorul demografic;
• Creşterea costului serviciilor sociale sau a nivelului ajutoarelor, alocaţiilor;
• Modul de determinare şi obţinere a serviciilor sociale etc.

9.2. CHELTUIELI PUBLICE PENTRU ÎNVĂŢĂMÂNT


Dezvoltarea învăţământului se realizează în corelaţie cu cerinţele diferitelor etape
dezvoltare economico-socială şi ale egalizării condiţiilor de instruire şi educare a tut
membrilor societăţii. învăţământul contribuie, în cea mai mare măsură, la progresul
ansamblu al societăţii. Singura strategie de creştere economică pe termen lung este c
care prevede extinderea accesibilităţii la cunoştinţe şi ridicarea nivelului relativ şi ab:
lut al ofertei de forţă de muncă calificată şi instruită prin investiţii masive în educ:
Conştientizând importanţa proceselor educaţionale, a dezvoltării şi modernizării aceS:
ra, guvernele sporesc continuu cheltuielile publice în domeniul învăţământului.

Dezvoltarea şi“modernizarea învăţământului au condus la creşterea resurselor aloca


acestuia, în toate ţările, atât dezvoltate, cât şi cele în curs de dezvoltare.

Privite în timp, cheltuielile publice pentru învăţământ manifestă tendinţă de creştere,


urmare a acţiunii concomitente a mai multor factori:
• demografici,
• economici,
• sociali şi politici.

Finanţarea învăţământului se realizează în funcţie de structura acestuia. Sistemele oe


învăţământ sunt foarte diferite de la o ţară la alta, în funcţie de tradiţie, necesităţi ec>
nomice şi sociale. în conformitate cu Codul Educaţiei al Republicii Moldova (titlul II), s _:-
temul de învăţământ este organizat pe niveluri şi cicluri în conformitate cu Clasificareî
Internaţională Standard a Educaţiei (ISCED-2011):
a) nivelul 0 - educaţia timpurie:
- educaţia antepreşcolară;
- învăţământul preşcolar;

... F IN A N ŢE \
144 PUBLICE
b) nivelul 1 - învăţământul primar;
c) nivelul 2 - învăţământul secundar, ciclul I: învăţământul gimnazial;
d) nivelul 3:
- învăţământul secundar, ciclul II: învăţământul liceal;
- învăţământul profesional tehnic secundar;
e) nivelul 4 - învăţământul profesional tehnic post-secundar;
f) nivelul 5 - învăţământul profesional tehnic post-secundar nonterţiar;
g) nivelul 6 - învăţământul superior, ciclul I: învăţământ superior de licenţă;
h) nivelul 7 - învăţământul superior, ciclul II: învăţământ superior de maşter;
i) nivelul 8 - învăţământul superior, ciclul III: învăţământ superior de doctorat.

nvăţământul obligatoriu începe cu grupa pregătitoare din învăţământul preşcolar şi se


■nalizează cu învăţământul liceal sau învăţământul profesional tehnic secundar şi post-
:ecundar.

Zoligativitatea frecventării învăţământului obligatoriu încetează la vârsta de 18 ani. Re-


;oonsabilitatea şcolarizării obligatorii a copiilor cu vârsta de până la 16 ani revine părinţilor
:a j altor reprezentanţi legali şi autorităţilor administraţiei publice locale de nivelurilelntâi
;i al doilea.

>ganizarea învăţământului în R. Moldova:


hvâţâmântul general Educaţia timpurie se desfăşoară în creşe, grădiniţe, centre comu­
rjprinde: nitare de educaţie timpurie sau în alte instituţii care prestează
educaţia timpurie: servicii în conformitate cu standardele educaţionale de stat.
grupele antepreşcolare, Educaţia timpurie poate fi organizată şi în instituţii rezidenţiale
- pentru copiii orfani sau cei rămaşi fără îngrijire părintească,
pentru copiii cu vârsta de
în instituţii sanatoriale - pentru copiii cu boli cronice, precum
la 0 la 3 ani;
şi în instituţii de învăţământ special, în instituţii-penitenciar şi
grupele preşcolare, pentru în instituţii medicale.
copiii cu vârsta de la 3 la Educaţia antepreşcolară se realizează în familie, aceasta be­
6 (7) ani, inclusiv grupele neficiind de finanţare de la bugetul public naţional conform
pregătitoare. legislaţiei în vigoare. La solicitarea părinţilor, autorităţile admi­
nistraţiei publice locale pot organiza educaţia antepreşcolară,
cu finanţare de la bugetele locale.
j| suportă cheltuielile pentru serviciile de învăţământ preşcolar şi de îngrijire în
tuţiile publice pentru toţi copiii, inclusiv pentru copiii cu cerinţe educaţionale
dale.
nvăţământul primar: Se organizează ca învăţământ cu frecvenţă, de regulă, în prima
dasele I—IV; jumătate a zilei. Pentru persoanele cu dificultăţi de învăţare
cauzate de dizabilităţi, învăţământul primar se poate organiza
ca învăţământ la distanţă, învăţământ la domiciliu, studiu indi­
vidual. Şcolarizarea devine obligatorie după împlinirea vârstei
de 7 ani.

FIN A N ŢE
145
PUBLICE
c) învăţământul gimnazial: Se organizează ca învăţământ cu frecvenţă. Pentru persoanele
clasele V-IX; cu dificultăţi de învăţare cauzate de dizabilităţi, învăţământul
gimnazial se poate organiza ca învăţământ la distanţă, învăţă­
mânt la domiciliu, studiu individual. înscrierea în gimnaziu se
face în mod obligatoriu, fără probe de concurs, pentru elevii
din districtul şcolar corespunzător.
d) învăţământul liceal: Se organizează în licee ca învăţământ cu frecvenţă (clasele X-
clasele X-XII (XIII). XII) sau cu frecvenţă redusă (clasele X—XIII). Pentru persoanele
cu dificultăţi de învăţare cauzate de dizabilităţi, învăţământul
liceal se poate organiza ca învăţământ la distanţă, învăţământ
la domiciliu, studiu individual.
învăţământul general include, Are drept scop educarea, reabilitarea şi/sau recuperarea şi inclu­
de asemenea. învăţământul ziunea educaţională, socială şi profesională a persoanelor cu di­
special. învăţământul ficultăţi de învăţare, de comunicare şi interacţiune, cu deficienţe
senzoriale şi fizice, emoţionale şi comportamentale, sociale,
extraşcolar, alternativele
în funcţie de categoriile de cerinţe educaţionale speciale, învăţă­
educaţionale pentru copiii şi mântul special se organizează în următoarele tipuri de instituţii:
elevii cu cerinţe educaţionale a) instituţii speciale - pentru copiii şi elevii cu deficienţe sen­
speciale zoriale (auditive sau vizuale);
b) şcoli auxiliare - pentru copiii şi elevii cu dificultăţi severe
de învăţare (dificultăţi multiple, asociate).
învăţământul special este gratuit, se organizează în instituţiile de învăţământ general,
inclusiv în instituţiile de învăţământ special, sau prin învăţământ la domiciliu.
a) formare profesională a muncitorilor calificaţi, a maiştrilor,
Sistemul de învăţământ tehnicienilor şi altor categorii de specialişti în conformitate
profesional tehnic cu Cadrul Naţional al Calificărilor, cu Nomenclatorul dome­
niilor de formare profesională şi al meseriilor/profesiilor, cu
Nomenclatorul domeniilor de formare profesională, al spe­
cialităţilor şi calificărilor, aprobate de Guvern, precum şi cu
nivelurile 3,4 şi 5 ISCED;
b) recalificare a muncitorilor şi specialiştilor în diverse dome­
nii deformare profesională;
c) consolidare a competenţelor profesionale ale muncitorilor
calificaţi, în conformitate cu cerinţele economiei şi ale pie­
ţei muncii.
învăţământul profesional tehnic se finanţează:
a) de la bugetul de stat;
b) din taxele de studii achitate de către persoanele fizice şi juridice interesate;
c) din alte surse legal constituite.
învăţământul superior Este structurat pe trei cicluri:
a) ciclul 1- studii superioare de licenţă (nivelul 6 ISCED);
b) ciclul II - studii superioare de maşter (nivelul 7 ISCED);
c) ciclul III - studii superioare de doctorat (nivelul 8 ISCED).
Cetăţenilor Republicii Moldova li se asigură accesul în învăţământul superior:
a) pe locuri cu finanţare de la bugetul de stat, în limitele stabilite anual de Guvern;
b) pe locuri cu taxă de studii achitată de persoane fizice sau juridice;
c) pe locuri cu finanţare mixtă.

FINANŢE
146
\ PUBLICE
-nanţarea cheltuielilor pentru învăţământ se realizează din diferite surse, astfel:
• Bugetul de stat reprezintă principala sursă de finanţare a învăţământului, în toate
ţările lumii, ceea ce relevă importanţa acordată acestui domeniu al vieţii sociale,
constituind 3-6% în PIB;
• Populaţia participă la finanţare prin taxele şcolare şi extraşcolare;
• întreprinderile în cazul organizării cursurilor profesionale sau de perfecţionare;
• Donaţii sau alte forme de ajutor obţinute de instituţiile de învăţământ din partea
firmelor, fundaţiilor, societăţilor non-guvernamentale;
• Ajutorul extern.

Indicatorii, care reflectă eficienţa economică a cheltuielilor pentru învăţământ, pot fi gru-
păţi astfel:
la nivel a) cheltuială pe un elev sau student (costul unitar). Se calculează
microeconomic pe grade de învăţământ, pe unităţi de învăţământ, pe ore, pe
curs şi pe clasă sau grupă;
b) rezultate/cheltuieli - reflectă momentul compensării cheltuielilor
efectuate cu şcolarizarea din veniturile realizate de absolvent.
la nivel a) coeficientul eficienţei economice a cheltuielilor globale pentru
macroeconomic învăţământ;
b) termenul de recuperare a cheltuielilor pentru învăţământ - pe­
rioada de timp în care se recuperează cheltuielile făcute pentru
pregătirea cadrelor didactice din sporul de venit naţional dato­
rat calificării profesionale.

9.3. CHELTUIELI PUBLICE PENTRU OCROTIREA


SĂNĂTĂŢII
Cheltuielile publice pentru sănătate sunt destinate întreţinerii şi funcţionării instituţiilor
sanitare, precum şi finanţării unor acţiuni de prevenire a îmbolnăvirilor, evitare a acciden­
telor şi de educaţie sanitară.
Obiectivele politicii în domeniul ocrotirii sănătăţii sunt:
a) sporirea accesului populaţiei la servicii medicale calitative şi eficiente;
b) asigurarea echităţii în distribuirea efortului financiar pentru achitarea serviciilor
medicale;
([
c) acoperirea universală a populaţiei cu servicii medicale de bază;
d) îmbunătăţirea calităţii serviciilor medicale şi acordarea acestora în funcţie de
necesităţi;
e) schimbarea statutului furnizorilor de servicii medicale şi separarea funcţiilor de
procurare şi de prestare a acestor servicii.

F IN A N ŢE
147
PUBLICE /
Pentru atingerea acestor obiective, sunt necesare schimbări la nivelul finanţării, planifică­
rii şi furnizării serviciilor de sănătate.

Importanţa sistemului de ocrotire a sănătăţii poate fi argumentată prin efectele generate


şi anume:
• Efectele medicale - vizează rezultatele concrete ale acţiunilor privind îngrijirea
sănătăţii şi se reflectă în vindecări sau ameliorări; în general, au caracter individual.
• Eficienţa socială - reflectă efectele acţiunilor de ocrotire a sănătăţii la nivelul între­
gii societăţi, care se răsfrâng asupra stării de sănătate a întregii populaţii. Se reflec­
tă prin indicatorii statistici, precum: speranţa medie de viaţă la naştere, natalitatea
morbiditatea, mortalitatea infantilă şi cea generală.
• Eficienţa economică - se referă la reducerea perioadelor de incapacitate de muncă
datorată îmbolnăvirilor şi accidentelor, eradicarea unor boli, limitarea extinderi
altora şi are ca efecte:
a) păstrarea stării de sănătate a indivizilor conduce la creşterea duratei medii de
viaţă şi a vieţii active, la creşterea capacităţii de muncă, la economisirea unor im­
portante fonduri financiare.şi la creşterea venitului naţional;
b) poate fi determinată prin diverse metode: analiza cost-beneficiu; analiza cost-efi-
cacitate; analiza cost-utilitate.

Sistemele principale de finanţare a sănătăţii:


Sistem ul german • Se bazează pe cotizaţii obligatorii suportate în părţi egale, de
salariaţi şi întreprinderi;
• Cotizaţiile sunt mobilizate de instituţii speciale, case de asigu­
rări;
• Pacienţii nu plătesc nimic pentru consultaţii, deoarece casele
de asigurări încheie contracte cu prestatorii de servicii medica­
le şi suportă cheltuielile respective;
• Există deosebiri între sistemul ambulatoriu (privat) şi cel spita­
licesc (public);
• Are autonomie,
• Permite concurenţă.
Sistem ul englez • Statul finanţează integral ocrotirea sănătăţii prin Sistemul
Oferă îngrijiri Naţional de Sănătate,
medicale gratuite • Resurse financiare provin din impozite;
pentru toţi indivizii • Pacienţii doar au obligaţia să se înscrie la un medic;
în ultimii ani, a fost reformat prin întărirea responsabilităţilor şi
autonomiei medicilor de familie şi a unităţilor sanitare, precum
şi prin instituirea unui sistem de control al calităţii îngrijirilor me­
dicale.

FINANŢE
148 PUBLICE
...........................}
: nanţarea cheltuielilor publice pentru sănătate se realizează prin:
a) Fonduri alocate din bugetul de stat şi bugetele locale;
b) Fonduri de asigurări de sănătate;
c) Resurse ale instituţiilor de sănătate;
d) Fonduri externe nerambursabile;
e) Fonduri externe rambursabile.

9.4. CHELTUIELI PUBLICE PENTRU CULTURĂ ŞI ARTĂ


n scopul realizării unor obiective ale politicii sociale privind serviciile culturale, artistice
e:c., autorităţile publice repartizează o parte din resursele financiare pentru organiza­
t a , întreţinerea şi funcţionarea unor instituţii specializate în aceste domenii. Este cazul
nstituţiilor de cultură, artă, patrimoniu cultural, formaţiilor artistice etc.

: esursele financiare destinate culturii şi artei, alături de cele pentru învăţământ, con-
"ibuie la creşterea calităţii factorului uman, crearea şi îmbogăţirea nivelului cultural,
cultivarea-gusturilor şi idealurilor morale şi estetice, ridicarea gradului de educaţie şi
civilizaţie îşi aduc aportul la formarea personalităţii umane. Aceste resurse financiare in-
t'ă în componenta „investiţiilor în resurse umane": ele au un efect indirect şi mai îndepăr­
tat, influenţează pozitiv activitatea economică şi socială şi, în final, contribuie la creşterea
economică.

Cheltuielile pentru cultură şi artă au, în structura lor, diferite componente. în unele ţări,
eie apar împreună cu cheltuielile pentru învăţământ, formând categoria „învăţământ şi
cultură"; în alte ţări, apar sub forma cheltuielilor pentru „recreare, servicii culturale şi cul­
te". Indiferent de denumire şi de modul în care apar, ponderea lor în totalul cheltuielilor
social-culturale şi în totalul cheltuielilor bugetare nu este deosebit de mare. Atât în ţările
dezvoltate, cât şi în cele în curs de dezvoltare, aceste cheltuieli variază în limitele dintre
'-3% în totalul cheltuielilor bugetare.

Instituţiile cultural-artistice, către care sunt repartizate aceste resurse financiare, sunt: bi-
oliotecile, muzeele, teatrele şi instituţiile muzicale, casele de cultură, patrimoniul cultural,
oresa, editurile, casele de filme ş.a.

Activitatea desfăşurată de aceste instituţii poate fi concretizată:


a) în anumite bunuri materiale, care au şi o valoare spirituală, cum sunt: cărţile, filme­
le, picturile, sculpturile etc.
b) sub forma unor servicii cultural-artistice, precum sunt: concertele, spectacole de
teatru, de operă etc.

Aceste caracteristici influenţează sistemul de finanţare al acţiunilor respective.

F IN A N ŢE
149
PUBLICE
în cazul producerii de bunuri materiale, se desfăşoară o activitate cu caracter economic, chiar
dacă e generată de o muncă de creaţie literară sau artistică; din vânzarea acestor bunuri cre­
ate se încasează venituri, care sunt folosite pentru autofinanţarea activităţii instituţiei.

Realizarea serviciilor cultural-artistice se poate face în mod gratuit sau cu plata unor taxe
tarife sau preţuri, care nu acoperă întotdeauna valoarea de piaţă a serviciului respectiv
De aceea, în aceste cazuri, instituţiile respective pot să nu realizeze deloc venituri sau sa
obţină venituri mult mai mici decât costul serviciilor, iar acoperirea acestor costuri se va
realiza prin subvenţiile din bugetul statului sau din alte surse bugetare.

Trebuie menţionat faptul că instituţiile cultural-artistice pot fi publice, aparţinând statuie


ori unităţilor administrativ-teritoriale (biblioteci naţionale, municipale, muzee, orchestre
etc.) sau pot fi proprietate particulară, aparţinând unor firme sau persoane particulare
(teatre, edituri, formaţii artistice).

Activităţile cultural-artistice se finanţează din resursele publice fie integral, fie parţial
prin acordarea de subvenţii în completarea veniturilor proprii. Un aspect caracteristic
reprezintă faptul că finanţarea bugetară se realizează în proporţie de 80%-100% prin in­
termediul bugetelor locale. Alte surse de finanţare a instituţiilor culturale sunt: veniturile
proprii; donaţiile; contribuţiile populaţiei.

Ca sisteme de finanţare a cheltuielilor instituţiilor pentru cultură şi artă, menţionăm:

Finanţarea alocarea integrală de la buget a fondurilor necesare şi vărsarea la


bugetară buget a eventualelor venituri realizate, sistem ce se aplică în căzu
bibliotecilor;
Autofinanţarea pentru unele activităţi cultural-artistice, respectiv reţinerea veni­
parţială turilor realizate pentru a acoperi unele cheltuieli stabilite şi pri­
mirea în completare a unor subvenţii de la buget, cum este căzu
caselor de cultură, muzeelor, teatrelor şi instituţiilor muzicale;
Autofinanţarea în cazul instituţiilor cu venituri suficiente pentru a acoperi în tota­
integrală litate cheltuielile, deoarece desfăşoară activităţi cu caracter eco­
nomic, cum sunt: editurile, cinematografia etc.

Tendinţele manifestate în direcţia finanţării cheltuielilor pentru cultura şi arta vizează


două aspecte:
- Redimensionarea cheltuielilor concomitent cu o evaluare cât mai realistă a veni­
turilor pentru determinarea riguroasă a alocărilor bugetare;
- Cointeresarea instituţiilor de cultură şi artă în dezvoltarea unor activităţi producă­
toare de venituri, fără afectarea calităţii actelor culturale.

în structura cheltuielilor pentru cultură şi artă, privite prin prisma clasificaţiei economice,
cele curente (cu salarii şi achiziţii materiale), cheltuielile de capital (procurări de opere
artistice pentru muzee, construcţii) deţin o pondere redusă.

FINANŢE
150
PUBLICE \
ul acestor cheltuieli, se urmăreşte modul de utilizare a fondurilor financiare aloca-
eficienţă economică şi socială.

Eficientă economică Eficienţă socială


numărul de biblioteci, case de creativi­ - maximizarea efectelor la un volum dat
tate, muzee, teatre; de efort financiar;
numărul cititorilor, vizitatorilor, specta­ - gradul de fericire a cetăţenilor.
torilor;
numărul şi tirajele publicaţiilor,
producţiile cinematografice.

E*ectele acestor acţiuni sunt nemateriale, sunt resimţite indirect şi pe termen lung şi, deci,
:reu de evaluat. Calcularea, analiza şi urmărirea unor indicatori specifici acţiunilor de cultură
si artă permit formularea unor concluzii şi aprecieri privind corelaţia dintre dinamica lor şi
-ărimea resurselor alocate. Eficienţa socială, cultural-educativă şi, totodată, cea economică
se apreciază, în principal, urmărind maximizarea efectelor la un volum dat de efort financiar.

ÎNTREBĂRI DE RECAPITULARE
Prezentaţi conceptele privind statul bunăstării sau statul-providenţă şi direcţiile de acţiu­
ne ale statului pentru formarea unui asemenea stat.
2. Caracterizaţi nevoile sociale ale societăţii.
5. Care este sensul şi importanţa cheltuielilor publice pentru acţiuni social-culturale?
Definiţi şi prezentaţi sfera de cuprindere a protecţiei sociale.
5. Care este necesitatea şi rolul Clasificaţiei bugetare?
f. Enumeraţi sursele de acoperire a cheltuielilor pentru acţiuni social-culturale.
7. Argumentaţi rolul învăţământului în dezvoltarea unei ţări.
3. Prezentaţi factorii de influenţă asupra cheltuielilor pentru învăţământ.
9. Care sunt sursele de finanţare a învăţământului şi specificul finanţării în funcţie de orga­
nizare a învăţământului în R. Moldova?
10. Prezentaţi sistemele principale de finanţare a sănătăţii existente în lumea contemporană.
11. Să se prezinte obiectivele politicii în domeniul sănătăţii şi să se caracterizeze cheltuielile
pentru ocrotirea sănătăţii;
12. Care este importanţa sistemului de ocrotire a sănătăţii în cadrul unei societăţi?
13. Enumeraţi sursele de finanţare a sistemului de ocrotire a sănătăţii.
14. Care este rolul şi necesitatea cheltuielilor pentru cultură şi artă?
15. în ce constă specificul activităţilor în domeniul culturii şi artei?
16. Enumeraţi su'riele deffihdnţare a cheltuielilor pentru cultură şi artă.

FIN A N ŢE
151
PUBLICE
TESTE DE AUTOEVALUARE
1. Statul bunăstării sau statul-providenţă reprezintă:
a) ansamblul acţiunilor, metodelor, tehnicilor şi procedeelor prin care se prevr
nează rezultatele şi profitul entităţilor economice;
b) modul de organizare a unei societăţi care garantează membrilor săi prote
socială maximă şi securitate economică, prin redistribuirea impozitelor ş
contribuţiilor sociale;
c) ansamblul acţiunilor, metodelor, tehnicilor prin care sunt implementate politi
monetară, creditară şi valutară pe teritoriul unei ţări timp de un an;
d) ansamblul de activităţi şi operaţiuni, întreprinse de manager financiar al întreprin.
privind gestiunea stocurilor de materii prime şi materiale pe o perioadă de un an.
Indicaţi varianta corectă
Răspuns: b.

2. Printre direcţiile urmărite în formarea statului bunăstării, regăsim:


a) asigurarea unor standarde de viaţă mai bune, disponibile, în raport-cu o ga
predeterminată de servicii sociale; . . .
b) asigurarea infrastructurii şi susţinerea activităţilor economice necesare dezvo'
statului;
c) asigurarea serviciilor de menţinere a ordinii publice şi a securităţii şi apărării
onale;
d) reducerea deficitului bugetar şi a datoriei publice a ţării.
Indicaţi varianta corectă
Răspuns: a.

3. Nevoile sociale vizează următoarele sfere:


a) servicii generale de stat şi menţinerea ordinii publice;
b) obiective şi acţiuni economice ale statului;
c) învăţământ, cultură, sănătate, protecţie socială;
d) serviciile privind gestiunea datoriei publice şi a deficitului bugetar.
Indicaţi varianta corectă
Răspuns: c.

4. Impactul social al cheltuielilor pentru acţiuni social-culturale asupra societ'


constă în:
a) acţiunea asupra consumului, în sensul influenţei asupra cererii de bunuri de cons
b) ridicarea nivelului de civilizaţie, asistenţa medicală, educaţia şi instruirea copi
şi tinerilor etc.;
c) acţiunea asupra sporirii producţiei de bunuri şi servicii social-culturale;
d) toate poziţiile menţionate mai sus au impact social asupra societăţii.
Indicaţi varianta corectă
Răspuns: b.

F IN A N ŢE
152
PUBLICE
. Protecţia socială reprezintă:
a) ansamblul de activităţi şi operaţiuni, întreprinse de managerul financiar al între­
prinderii privind gestiunea stocurilor de materii prime şi materiale pe o perioadă
reviz :- ■ de un an;
b) ansamblul acţiunilor, metodelor, tehnicilor şi procedeelor prin care se previzio-
otect-e ■ nează rezultatele şi profitul entităţilor economice;
ar şi £ ■ c) ansamblul acţiunilor, metodelor, tehnicilor prin care sunt implementate politicile
monetară, creditară şi valutară pe teritoriul unei ţări timp de un an;
alitic | d) ansamblul măsurilor şi acţiunilor economice, sociale sau de altă natură, iniţiate de
stat pentru a garanta membrilor societăţii apărarea faţă de fenomene şi acţiuni ale
căror efecte se răsfrâng nefavorabil asupra situaţiei lor.
ridicaţi varianta corectă
Răspuns: d.

6. Mărimea cheltuielilor publice pentru învăţământ este determinată de următorii


factori:
a) demografici, economici,
b) sociali şi politici;
ci organizarea şi structura sistemului de învăţământ;
d) toţi factorii menţionaţi mai sus influenţează mărimea cheltuielilor pentru învăţă­
nat- mânt.
ndicaţi varianta corectă
Răspuns: d.

7. Obiectivele politicii în domeniul ocrotirii sănătăţii sunt:


a) sporirea accesului populaţiei la servicii medicale calitative şi eficiente;
b) asigurarea echităţii în distribuţia efortului financiar pentru achitarea serviciilor
medicale;
c) ^ acoperirea universală a populaţiei cu servicii medicale de bază;
d) toate poziţiile menţionate mai sus constituie obiectivele politicii în domeniul să­
nătăţii.
ndicaţi varianta corectă
Răspuns: d.

jţ | 8. Efectele medicale ale sistemului de ocrotire a sănătăţii pot fi argumentate prin


următoarele:
a) păstrarea stării de sănătate a indivizilor conduce la creşterea duratei medii de
viaţă şi a vieţii active, la creşterea capacităţii de muncă, la economisirea unor im­
portante fonduri financiare şi la creşterea venitului naţional;
b) vizează rezultatele concrete ale acţiunilor privind îngrijirea sănătăţii şi se reflectă
în vindecări sau ameliorări; în general, comportă caracter individual;
c) se reflectă prin indicatorii statistici, cum sunt: speranţa medie de viaţă la naştere,
natalitatea, morbiditatea, mortalitatea infantilă şi cea generală;

F IN A N ŢE
153
PUBLICE
d) poate fi determinată prin diverse metode: analiza cost-beneficiu; analiza cost-e^-
cacitate; analiza cost-utilitate.
Indicaţi varianta corectă
Răspuns: b.

9. Sistemul german de finanţare a sănătăţii se caracterizează prin:


a) ) cotizaţii obligatorii suportate în părţi egale, de salariaţi şi întreprinderi, precum ş
mobilizarea cotizaţiilor de instituţii speciale, case de asigurări;
b) statul finanţează integral ocrotirea sănătăţii prin sistemul naţional de sănătate;
c) resursele financiare provin din impozite;
d) pacienţii doar au obligaţia să se înscrie la un medic.
Indicaţi varianta corectă
Răspuns: a.

10. Sistemul englez de finanţare a sănătăţii se caracterizează prin:


a) cotizaţii obligatorii suportate în părţi egale, de salariaţi şi întreprinderi, precum s
mobilizarea cotizaţiilor de instituţii speciale, case de asigurări;
b) pacienţii nu plătesc nimic pentru consultaţii, deoarece casele de asigurări înche e
contracte cu prestatorii de servicii medicale şi suportă cheltuielile respective;
c) statul finanţează integral ocrotirea sănătăţii prin sistemul naţional de sănătate, iar
pacienţii doar au obligaţia să se înscrie la un medic;
d) există deosebiri între sistemul ambulatoriu (privat) şi cel spitalicesc (public).
Indicaţi varianta corectă
Răspuns: c.

11. Cheltuielile pentru cultură şi artă sunt utilizate în finanţarea:


a) protecţiei sociale, asistenţei medicale şi a învăţământului;
b) infrastructurii drumurilor, comunicaţiilor, canalizaţiei şi altor servicii comunale;
c) agriculturii, silviculturii, pomiculturii etc. şi a securităţii alimentare a societăţii;
d) bibliotecilor, muzeelor, teatrelor şi instituţiilor muzicale, caselor de cultură, patr­
imoniului cultural, presei, editurilor, caselor de filme ş.a.
Indicaţi varianta corectă
Răspuns: d.

12. Ca sistem e de finanţare a cheltuielilor instituţiilor pentru cultură şi artă, există:


a) finanţarea bugetară;
b) autofinanţarea parţială;
c) autofinanţarea integrală;
d) toate sistemele menţionate mai sus.
Indicaţi varianta corectă
Răspuns:

r~
FINANŢE
154
PUBLICE
I

APLICAŢII
; r oaza datelor prezentate în tabel, determinaţi:
a) nivelul cheltuielilor de ordin social în PIB;
b) dinamica cheltuielilor de ordin social (total) în mărimi absolute şi relative;
c) structura cheltuielilor publice de ordin social;
d) nivelul cheltuielilor cu asistenţa socială pe cap de locuitor, dacă numărul populaţiei
este de 2,9 mii. persoane.

2015 2016 2017

B8, mii. lei 118800 129 400, 141 500,


I- e lt u ie li d e o rd in so c ia l 3 2 0 1 1 ,2 33 3 8 2 ,4 35 3 3 5 ,7

ph .âţământul 8 459,2 8 896,6 9 130,1


I-ltura, arta, sportul şi acţiunile pentru tineret 1 085,0 1 132,3 1 184,6
I :rotirea sănătăţii 6 330,4 6 145,9 6 611,7
-^-istenţa şi susţinerea socială 16 136,6 17 207,6 18 409,3

IKZOLVARE:
î nivelul cheltuielilor de ordin social în PIB
CPT
%c pt ™ = - j w n - * 100

%CP s/PIB 2015 = 32012.2/118800 x 100% = 26.95%


%CP ,0lc, nifi = 33382.4/129400 X 100% =25.8%
%CPS / rlD 2U1 / = 35335/141500 x 100% = 24.97%

: dinamica cheltuielilor de ordin social (total) în mărimi absolute şi relative


- în mărimi absolute
ACPn =CPn1, - CPn0n

ACPs2016 = 33382,4 - 32011,2 = 1371,2 mil.lei


'

ACPs2017 = 35335,7 - 33382,4 = 1953,3 mil.lei

- în mărimi relative
CP ,-CP „
%ACP = — xl OO
n CPn0„

ACPs2016 = 1371,2/32011,2
'
X 100% = 4,3%
ACPs2017 = 1953,3/33382,4 x 100% = 5,85%

FINANŢE — Z I
PUBLICE 155
c) structura cheltuielilor publice de ordin social

%gi = J ^ x 100

Rezultatele obţinute sunt prezentate în următorul tabel:


2015 2016 2017
C h e lt u ie li d e o rd in so c ia l 100 100 100
învăţământul 26,43 26,65 25,84
Cultura, arta, sportul şi acţiunile pentru tineret 3,39 3,4 3,35
Ocrotirea sănătăţii 19,78 18,41 18,71
Asistenţa şi susţinerea socială 50,41 51,55 52,1

d) nivelul cheltuielilor cu asistenţa socială pe cap de locuitor, dacă numări


populaţiei este 2,9 mii. persoane
TCP
CP, =
loc rtr. populaţiei

C P aS/,oc20l 5 = 1 6 1 3 6 '6 / 2 '9 = 5 5 6 4 '3 4 l e i

CPas/loc201s= 17207,6/2,9 = 5933,65 lei


^"Pas/ioc2oi7 '“ 1^409,3/2,9 = 6348,03 lei

STUDII DE CAZ:
Pe baza datelor sintetizate în Statisticile internaţionale, determinaţi:
1. Nivelul.cheltuielilor pentru învăţământ, ocrotirea sănătăţii şi asigurări şi asistenţa
socială în PIB pentru următoarele ţări: România, Polonia, Germania, Suedia.
2. Nivelul cheltuielilor pentru învăţământ, ocrotirea sănătăţii şi asigurări şi asistenţa
socială pe cap de locuitor exprimate în USD.
3. Analizaţi prin comparaţie datele obţinute.

F IN A N ŢE
156
PUBLICE
SISTEMUL PUBLIC
DE ASIGURĂRI SOCIALE

nt ' Conţinutul, principiile şi rolul Asigurărilor Sociale


BL 2. Organizarea asigurărilor sociale de stat în Republica Moldova. Bugetul Asigurări­
lor Sociale de Stat

: 51ECTIVE OPERAŢIONALE:
»

Studierea acestei teme le va permite studenţilor:


- să prezinte conţinutul şi principalele obiective ale protecţiei sociale;
- să definească conceptul privind sistemul protecţiei sociale;
- să definească conceptul privind sistemul public de asigurări sociale;
• să cunoască reglementările în vigoare privind sistemul asigurărilor sociale de stat;
- să prezinte principiile de bază ale sistemului public de asigurări sociale;
- să cunoască şi să prezinte categoriile de prestaţii sociale;
• să cunoască şi să prezinte categoriile de alocaţii sociale;
■ să prezinte conţinutul şi formele ajutorului social;
■ să definească conceptul privind asistenţa socială;
• să cunoască principiile asistenţei sociale specificate în legislaţia Republicii Moldova;
• să cunoască beneficiarii şi formele asistenţei sociale;
• să identifică sursele de finanţare a serviciilor şi prestaţiilor sociale; •
• să prezinte funcţiile Casei Naţionale de Asigurări Sociale;
• să cunoască modul de formare a veniturilor Bugetului Asigurărilor Sociale de stat şi
plătitorii contribuţiilor la BASS;
• să prezinte modul de repartizare a resurselor Bugetului Asigurărilor Sociale de Stat
pe categorii de fonduri.

CONCEPTE-CHEIE:
Protecţie socială, sistem naţional de protecţie socială, asigurări sociale, sistem public
de asigurări sociale, prestaţii sociale, alocaţii sociale, ajutor social, asistenţă socială,
servicii sociale, contribuţii de asigurări sociale, bugetul asigurărilor sociale de stat.

FIN A N ŢE
157
PUBLICE
10.1. CONŢINUTUL, PRINCIPIILE ŞI ROLUL
ASIGURĂRILOR SOCIALE
Protecţia socială reprezintă obiectivul central şi strategic al politicii sociale a statului şi
instrumentul de realizare a unor scopuri sociale bine definite, care urmăresc realizarea
stării de siguranţă socială la nivel individual, de grup sau de ţară, precum şi protejarea
deosebită a unor categorii de populaţie defavorizate sau marginalizate sub aspect social
şi economic.

Protecţia socială este şi ansamblu de măsuri materiale şi/sau nemateriale, diferenţiate pe


segmente de populaţie, menite să asigure acestora o anumită securitate socială. Măsurile
de protecţie socială, apreciate drept intensitate şi diversitate, se referă la protecţia locului
de muncă, a întregii colectivităţi, a calităţii vieţii, pentru a nu se deteriora sub nivelul atins
la diferite ajutoare pentru grupurile sociale defavorizate.

Sistemul protecţiei sociale al Republicii Moldova prevede acordarea cetăţenilor a următoa­


relor tipuri de servicii: pensii; indemnizaţii de asigurări sociale, inclusiv pensii de invalidi­
tate; diferite tipuri de indemnizaţii; compensaţii nominative; întreţinere în casele-internat
a invalizilor, pensionarilor, copiilor; ajutoare sociale de diferite tipuri pentru categoriile
determinate de cetăţeni.

Sistemul protecţiei sociale din R. Moldova este reglementat prin următoarele legi:

1. Legea privind sistemul public de asigurări sociale, nr.489-XIV din 08.07.1999;


2. Legea privind pensiile de asigurări sociale de stat, nr.156-XIV din 14.10.98;
3. Legea asigurării pentru accidente de muncă şi boli profesionale nr. 756-XIV din
24.12.1999;
4. Legea privind indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă şi alte pre­
staţii de asigurări sociale, nr. 289-XV din 22.07.2004;
5. Legea privind alocaţiile sociale de stat pentru unele categorii de cetăţeni
Nr. 499 din 14.07.1999;
6. Legea cu privire la ajutorul social, nr. 133-XVI din 13.06.2008;
7. Legea asistenţei sociale, nr. 547 din 25.12.2003;
8. Legea cu privire la serviciile sociale Nr. 123 din 18 iunie 2010.
S u r s a : datele Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei: http://www.mmpsf.qov.md/ro/content/pro-
tectie-sociala

Protecţia socială, realizată în prezent în Republica Moldova, poate fi grupată în două


direcţii mari:
A. Asigurări sociale;
B. Asistenţă socială.

F IN A N ŢE
158
PUBLICE
Asigurări sociale

V/'/e sociale reprezintă un sistem de sprijin bănesc, cu caracter contributoriu, rezultat


a funcţionării mecanismului distinct de transferul financiar realizat de către stat prin
.ediul procesului de redistribuire. Conform legislaţiei Republicii Moldova, Asigurările
: constituie un sistem de protecţie socială a persoanelor asigurate, constând în acord-
de indemnizaţii, ajutoare, pensii, de prestaţii pentru prevenirea îmbolnăvirilor şi recu-
a capacităţii de muncă şi de alte prestaţii, prevăzute de legislaţie.

ul public de asigurări sociale reprezintă ansamblu organizat de forme de asigurări


sie, care îşi păstrează individualitatea, depind unele de altele, realizându-se aspectul
totalitate, prin care sunt ocrotiţi asiguraţii.

construcţia sa, sistemul de asigurări sociale generează starea de solidaritate între toţi
cipanţii la risc; principiul de funcţionare a sistemului dat constă în faptul că toţi mem-
societăţii expuşi la risc contribuie financiar la formarea fondului de asigurări sociale,
ter beneficiază, în prezent, numai cei aflaţi efectiv la nevoie.

. “ emul de asigurări sociale se clasifică după mai multe criterii, cel mai important fiind
: . j ă nivelul de realizare:

Sstem u l public de este obligatoriu, stabilit prin lege şi garantat de bugetul de stat
asigurări sociale (asigurarea pentru pensie, şomaj, risc de accidente - în unele ra­
muri ale economiei)
Sistemul privat de cuprinde asigurările facultative sau voluntare.
asigurări sociale

Sistemul public de asigurări sociale se organizează şi funcţionează având ca principii de


bază: - -

Unicitatea statul organizează şi garantează sistemul public bazat pe aceleaşi


norme de drept;
Egalitatea asigură tuturor participanţilor la sistemul public - contribuabili şi
beneficiari - un tratament nediscriminatoriu în ceea ce priveşte
drepturile şi obligaţiile prevăzute de lege;
Solidaritatea principiul, inter- şi intra-generaţii, conform căruia participanţii
socială la sistemul public îşi asumă conştient şi reciproc obligaţii şi
beneficiază de dreptul pentru prevenirea, limitarea sau înlăturarea
riscurilor sociale prevăzute de lege;
Obligativitatea potrivit căruia persoanele fizice şi juridice au, conform legii,
obligaţia de a participa la sistemul public; drepturile de asigurări
sociale se exercită corelativ îndeplinirii obligaţiilor;
Repartiţia fondurile de asigurări sociale realizate se redistribuie pentru plata
obligaţiilor ce revin sistemului public, conform legii; «.

FIN A N ŢE
159
PUBLICE
Contributivitate fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuţiile»'
datorate de persoanele fizice şi juridice participante la siste­
mul public; drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiui
contribuţiilor de asigurări sociale plătite;
Autonomie sistemul public se administrează de sine stătător, pe baza legii.

în cadrul sistemului public de protecţie socială, sunt incluse următoarele categorii de servic
sociale de stat:
I. PRESTAŢII SOCIALE
• Legea privind sistemul public de asigurări sociale, nr.489-XIV din 08.07.1999;
• Legea privind pensiile de asigurări sociale de stat, nr.156-XIV din 14.10.98;
• Legea privind indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă şi alte
prestaţii de asigurări sociale, nr. 289-XV din 22.07.2004;
• Legea asigurării pentru accidente de muncă şi boli profesionale nr. 756-XIV din
24.12.1999.
Pensii Drept bănesc cuvenit asiguratului, în condiţiile prezentei legi, co­
relativ obligaţiilor privind plata contribuţiilor de asigurări sociale
de stat;
Formele:
1) pensia pentru limită de vârstă;
2) pensia de invaliditate;
3) pensia de urmaş.
Indemnizaţiile Forme de protecţie socială ce se acordă prin sistemul public de
asigurări sociale persoanelor asigurate.
Formele:
1) indemnizaţie pentru incapacitate temporară de muncă cauza­
tă de boli obişnuite sau de accidente nelegate de muncă;
2) prestaţie pentru prevenirea îmbolnăvirilor (carantină);
3) prestaţie pentru recuperarea capacităţii de muncă;
4) indemnizaţie de maternitate;
5) indemnizaţie unică la naşterea copilului;
6) indemnizaţie pentru creşterea copilului până la împlinirea vâr­
stei de 3 ani;
7) indemnizaţie pentru îngrijirea copilului bolnav.
Ajutor de şomaj Formă de protecţie socială a persoanei asigurate apte pentru
muncă şi neîncadrate, ce constă dintr-o sumă de bani stabilită ş
acordată lunar, în conformitate cu legislaţia;
Ajutor de deces Sumă de bani ce se acordă prin sistemul public de asigurări socia­
le în cazul încetării din viaţă a asiguratului sau a pensionarului;
Finanţarea: a) bugetul de stat;
b) bugetul asigurărilor sociale de stat;
c) alte surse conform legislaţiei.

F IN A N ŢE
PUBLICE
II. ALOCAŢII SOCIALE
Legea privind alocaţiile sociale de stat pentru unele categorii de cetăţeni
nr. 499 din 14.07.1999
Alocaţii sociale Sumă de bani achitată lunar sau o singură dată din bugetul de stat
persoanelor care nu îndeplinesc condiţiile pentru obţinerea drep­
tului la pensie conform Legii privind pensiile de asigurări sociale
de stat.
Formele:
1) alocaţia pentru persoanele cu dizabilităţi;
2) alocaţia pentru copii în cazul pierderii întreţinătorului;
3) alocaţia pentru persoanele vârstnice;
4) alocaţia pentru îngrijire, însoţire şi supraveghere;
5) ajutorul de deces.
Benenficiarii: a) persoanele cu dizabilităţi severe, accentuate şi medii;
b) persoanele cu dizabilităţi severe, accentuate şi medii din copi­
lărie;
c) copiii cu dizabilităţi severe, accentuate şi medii în vârstă de
până la 18 ani;
d) copiii care şi-au pierdut întreţinăt'orul;
e) persoanele care au atins vârsta de pensionare;
f) persoanele care îngrijesc, însoţesc şi supraveghează un copil
cu dizabilităţi severe în vârstă de până la 18 ani;
g) persoanele cu dizabilităţi severe din copilărie - pentru îngrijire,
însoţire şi supraveghere;
h) persoanele cu dizabilităţi severe nevăzătoare - pentru îngrijire,
însoţire şi supraveghere
Finanţarea: Alocaţiile stabilite în conformitate cu legea se plătesc din mijloa­
cele bugetului de stat, prin intermediul bugetului asigurărilor so­
ciale.
III. AJUTORUL SOCIAL
• Legea cu privire la ajutorul social, nr. 133-XVI din 13.06.2008
Ajutorul social şi/ Se acordă pentru asigurarea unui venit lunar minim garantat pen­
sau ajutorul pentru tru familiile defavorizate prin acordarea unui ajutor social stabilit
perioada rece a în conformitate cu evaluarea venitului global mediu lunar al fiecă­
anului rei familii şi cu nevoia acesteia de asistenţă socială.
Familie defavorizată - familia care are un venit global mediu lunar
mai mic decât venitul lunar minim garantat.
Formele:
1) ajutorul social - plată lunară în bani acordată familiei defavori­
zate;
2) ajutor pentru perioada rece a anului - plată lunară fixă, în bani,
acordată familiei defavorizate pentru lunile ianuarie-martie şi
noiembrie-decembrie.

FINANŢE
161
PUBLICE
Beneficiarii a) familiile defavorizate beneficiare de ajutor social conform
prevederilor prezentei legi;
b) familiile solicitante de ajutor social care au un venit global
mediu lunar mai mare decât venitul lunar minim garanta:
conform legislaţiei şi mai mic decât nivelul venitului luna-
minim garantat majorat de 1,6 ori.
Beneficiarii sunt stabiliţi de către direcţia/secţia asistenţă socială sj
protecţie a familiei.
Finanţarea a) bugetul de stat;
b) bugetul asigurărilor sociale de stat.

Dreptul Io asigurări sociale este garantat de stat şi se exercită, în condiţiile legii, prin siste­
mul public de asigurări sociale.

B. Asistenţa socială

Asistenţa socială - face parte din categoria sprijinului non-contributoriu. Asistenţă


socială - componentă a sistemului naţional de protecţie socială, în cadrul căruia state
şi societatea civilă se angajează să prevină, să limiteze sau să înlăture efectele temporare
sau permanente ale unor evenimente considerate drept riscuri sociale, care pot genera
marginalizarea ori excluderea socială a persoanelor şi a familiilor aflate în dificultate.

în R. Moldova, asistenţa socială este reglementată de Legea asistenţei sociale, nr. 547 dir
25.12.2003. Conform art. 1 al Legii nr. 547 , asistenţă socială - componentă a sistemu­
lui naţional de protecţie socială, în cadrul căruia statul şi societatea civilă se angajează
să prevină, să limiteze sau să înlăture efectele temporare sau permanente ale unor eve­
nimente considerate drept riscuri sociale, care pot genera marginalizarea ori excluderea
socială a persoanelor şi a familiilor aflate în dificultate.

Principiul constituirii sistemului de asistenţă socială rezidă în dimensionarea nevoii ex­


istente. De aceea, sprijinul material şi/sau financiar este raportat la nevoia respectivă, ca
mărime şi intensitate, pe termen scurt şi/sau lung.

Principiile asistenţei sociale, specificate în art.3, se referă la:

Recunoaşterea independenţei şi autonomiei personalităţii, respectarea demnităţii umane;


Universalitatea dreptului la asistenţă socială, garantarea accesibilităţii acesteia;________
Solidaritatea socială;________________________________________________________________________
Flexibilitatea măsurilor de asistenţă socială, aducerea lor în concordanţă cu necesităţile
reale ale persoanei sau ale familiei aflate în dificultate;
Parteneriatul social ca mijloc de realizare şi evaluare a măsurilor de asistenţă socială;
Responsabilitatea personală a beneficiarului de asistenţă socială.________________________

F IN A N ŢE
162
PUBLICE
Beneficiarii de a) copiii şi tinerii a căror sănătate, dezvoltare şi integritate fizică,
asistenţă socială psihică sau morală sunt prejudiciate în mediul în care locuiesc;
art. 7 al Legii nr. 547) b) familiile care nu îşi îndeplinescîn mod corespunzător obligaţiile
privind îngrijirea, întreţinerea şi educarea copiilor;
c) familiile fără venituri sau cu venituri mici;
c1) persoanele afectate de violenţă în familie;
c2) familiile afectate de violenţa intrafamilială;
d) persoanele fără familie, care nu se pot gospodări singure, care
necesită îngrijire şi supraveghere sau sunt incapabile să facă
faţă nevoilor socio-medicale;
e) familiile cu trei şi mai mulţi copii;
f) familiile monoparentale cu copii;
g) persoanele vârstnice;
h) persoanele cu dizabilităţi;
i) alte persoane şi familii aflate în dificultate.

Formele asistenţei sociale:


I . Serviciile sociale • reprezintă ansamblul de măsuri şi activităţi realizate pentru
satisfacerea necesităţilor sociale ale persoanei sau familiei, în
scop de depăşire a unor situaţii de dificultate, precum şi de pre­
venire a marginalizării şi excluziunii sociale;
• includ serviciile sociale primare, specializate şi cu specializare
înaltă;
• se prestează cu prioritate în mediul familial, comunitate şi, ca
ultimă soluţie, în instituţiile rezidenţiale;
• se acordă gratuit, cu plată parţială sau integrală.
2. Prestaţiile sociale Se acordă sub formă de compensaţii, alocaţii, indemnizaţii, de aju­
tor social, material şi de altă natură.

-i:stenţa socială cuprinde trei categorii de sprijin:


^Ajutorul în bani sau • burse, îngrijire sanitară gratuită pentru categoriile sociale cu
■i natură venituri scăzute, alocaţii pentru copii, mese gratuite pentru
nevoiaşi etc.;
Finanţarea • orfelinate, instituţii pentru copii/maturi cu dizabilităţi sau pen­
■ rtituţiilor tru vârstnici, care se ocupă de persoane ce necesită îngrijire
specializate specială permanentă;
Furnizarea de • suport social şi psihologic, sprijin terapeutic, plasament fami­
Lervicii specializate lial sau adopţie de copii, sprijinirea femeilor mame singure,
locuinţe pentru familiile sărace, diferite tipuri de consultaţii
educaţionale, juridice.

-nan tarea serviciilor sociale:


a) bugetul de stat;
b) bugetele unităţilor administrativ-teritoriale;

FIN A N ŢE
PUBLICE
c) sursele proprii ale prestatorilor de servicii sociale;
d) în parteneriat de la bugetul de stat, de la bugetul unităţilor administrativ-teritoriale
de nivelul întâi şi al doilea, conform atribuţiilor prevăzute în capitolul III al legii;
e) alte surse conform legislaţiei (donaţii, sponsorizări sau alte contribuţii ale persoa­
nelor fizice sau juridice din ţară şi din străinătate, precum şi alte surse, conform
legislaţiei).

10.2. ORGANIZAREA ASIGURĂRILOR SOCIALE


DE STAT ÎN REPUBLICA MOLDOVA.
BUGETUL ASIGURĂRILOR SOCIALE DE STAT
în baza Hotărârii Guvernului Republicii Moldova nr.52 din 1.02.1991, cu scopul separării
sistemului de asigurări sociale de la sistemul bugetar de finanţare, a fost înfiinţat Fondul
Social al Republicii Moldova.

Odată cu adoptarea Strategiei de reformare a Sistemului de asigurări sociale, în anul 1999,


apar două documente de bază:
a) Legea organică privind sistemul public de asigurări sociale nr. 489-XIV din
08.07.1999, Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 1-4/2 din 06.01.2000;
b) Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr.128, Fondul Social a fost transformat
în Casa Naţională de Asigurări Sociale.

Asigurările sociale de stat sunt garantate de condiţiile legislaţiei în vigoare şi se exercită


prin intermediul Sistemului public de asigurări sociale. Legea organică privind sistemul
public de asigurări sociale stabileşte noţiunile de bază, modul de organizare, responsabi­
lii şi tipurile de protecţie etc.

în cadrul acestei legi, sunt formulate următoarele noţiuni:

Sistem public de • ansamblu organizat de forme de asigurări sociale care îşi păs­
asigurări sociale trează individualitatea, depind unele de altele, realizându-se
aspectul de totalitate prin care sunt ocrotiţi asiguraţii;
Asigurări sociale • sistem de protecţie socială a persoanelor asigurate, constând în
acordarea de indemnizaţii, ajutoare, pensii, de prestaţii pentru
prevenirea îmbolnăvirilor şi recuperarea capacităţii de muncă
şi de alte prestaţii, prevăzute de legislaţie;
Casa Naţională de • instituţie publică autonomă care administrează sistemul public
Asigurări Sociale de asigurări sociale;
mmmmme • sumă datorată în mod obligatoriu de participant la sistemul
asigurări sociale public de asigurări sociale.

F IN A N ŢE
164
PUBLICE
- conformitate cu prevederile Legii cu privire la sistemul public de asigurări sociale
--.489-XIV, Casa Naţională îşi execută următoarele funcţii:
1) colectare (în baza codurilor personale de asigurări sociale);
2) distribuirea mijloacelor financiare, acumulate ca urmarea achitării contribuţiilor de
către persoanele asigurate şi asigurători;
3) elaborează şi pregăteşte propuneri legislative în domeniul asigurării sociale, sta­
bilirii pensiilor, alocaţiilor, compensaţiilor din bugetul de stat;
4) organizează achitarea lor prin intermediul caselor teritoriale de asigurări sociale.

Zasa Naţională de Asigurări Sociale este o instituţie publică autonomă de interes naţional,
cu personalitate juridică ce administrează şi gestionează Sistemul public de asigurări so-
: ale. Casa Naţională este condusă de un preşedinte, desemnat de Guvernul Republicii
Moldova. Activitatea Casei Naţionale este supravegheată de către Consiliul de Adminis-
raţie, compus din 12 persoane: Ministrul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei (preşedinte­
le reprezentanţi ai Guvernului, Sindicatelor, Patronatului RM şi ai organizaţiilor de pensi-
:nari, înaintaţi în funcţia de membri ai Consiliului de Administraţie de către instituţiile şi
organizaţiile respective, în baza principiului de proporţionalitate.

/eniturile, cheltuielile şi rezultatele financiare ale Sistemului public de asigurări sociale


sunt cuprinse în cadrul Bugetului Asigurărilor Sociale de Stat (BASS), care face parte din
Bugetul public naţional şi este independent de Bugetul de stat.

De baza propunerilor Casei Naţionale, Guvernul elaborează, anual, proiectul legii Bugetu-
j i Asigurărilor Sociale de Stat.

Veniturile BASS ' Cheltuielile BASS


Se formează pe bază de: Sunt efectuate din următoarele fonduri:
Contribuţii la asigurări sociale 1. Fondul de pensii Şi indemnizaţii. în sistemul pu­
de stat obligatorii; blic, se acordă următoarele categorii de pensii:
2. Transferuri de la bugetul de stat; a) pensia pentru limită de vârstă;
3. Alte venituri (din dobânzi, din b) pensia de invaliditate;
majorări de întârziere). c) pensia de urmaş.
1. Fondul de protecţie a familiilor cu copii;
2. Fondul de asigurare contra accidentelor de
muncă şi bolilor profesionale;
3. Fondul de şomaj din care se achită ajutorul de
şomaj;
4. Fondul de asigurare socială a salariaţilor;
5. Fondul de rezervă. Din veniturile bugetului asi­
gurărilor sociale de stat se prelevă anual până la
3% pentru constituirea unui fond de rezervă;
6. Cheltuieli de organizare şi funcţionare a siste­
mului public.

FIN A N ŢE
165
PUBLICE
C
P/ăt/for// contribuţiilor la BASS şi ai Beneficiarii protecţiei sociale:
cotelor de contribuţii de asigurări
sociale sunt:
• Asiguraţii, care datorează Componenţa cheltuielilor privind protecţia socială
contribuţii individuale de asigu­ a populaţiei, mărimea fiecărei grupe sau subgrupe
rări sociale; de cheltuieli prevăzute în Buget, oferă indicii des­
• Angajatorii; pre felul în care statul îşi asumă fiecare din rolurile
• Persoanele juridice asimilate, în sale, la momentul respectiv. Iar principalii benefi­
condiţiile legii, angajatorului, ciari sunt:
la care îşi desfăşoară activitatea - Pensionarii;
asiguraţii prevăzuţi (persoana - Familii defavorizate;
care realizează un venit anual - Mamele;
echivalent cu cel puţin 3 salarii - Studenţii;
medii lunare pe economie şi se - Şomerii;
regăseşte într-una din situaţiile - Salariaţii;
următoare: desfăşoară activitate - Alte categorii, care, conform legislaţiei în vigoa­
agricolă în cadrul gospodăriei re, pot beneficia de servicii şi asistenţă socială.
ţărăneşti sau activitate privată în
domeniul forestier; şi este mem­
bru ăl unei societăţi agricole sau
al altor forme de asociere din
agricultură;
• Persoanele, care încheie contract
de asigurare;
• Persoanele, care îşj_ desfăşoară
activitatea, pe bază de contract
individual de muncă, la angaja­
torii care nu sunt înregistraţi în
calitate de rezidenţi în Republica
Moldova.

Eventualul deficit curent al BASS se acoperă din disponibilităţile bugetului asigurările


sociale de stat din anii precedenţi şi, după epuizarea disponibilităţilor, din fondul de re­
zervă. în cazul epuizării fondului de rezervă, veniturile bugetului asigurărilor sociale oe
stat se completează cu sume care se alocă de la bugetul de stat.

F IN A N ŢE
166
PUBLICE
Î ntrebări d e r e c a p it u l a r e
Prezentaţi conţinutul şi principalele obiective ale protecţiei sociale.
|Z Definiţi conceptul privind sistemul protecţiei sociale.
ecţia s o c s f l [2. Definiţi conceptul privind sistemul public de asigurări sociale.
IU S L C C 'J

i indic Care sunt reglementările în vigoare privind sistemul asigurărilor sociale de stat în R. Moldova?
f din rc-'.-e Enumeraţi şi caracterizaţi principiile de bază ale sistemului public de asigurări sociale.
palii bec^î li. Prezentaţi şi caracterizaţi categoriile de prestaţii sociale existente în R. Moldova.
Prezentaţi şi caracterizaţi categoriile de alocaţii sociale existente în R. Moldova.
li Prezentaţi conţinutul şi caracterizaţi formele ajutorului social.
: Definiţi conceptul privind asistenţa socială.
K Care sunt principiile asistenţei sociale specificate în legislaţia Republicii Moldova?
I 7. Cine sunt beneficiarii asistenţei sociale în R. Moldova?
iei in vigoa- '2. Care sunt sursele de finanţare a serviciilor şi prestaţiilor sociale?
ţă sociali Ti. Prezentaţi funcţiile Casei Naţionale de Asigurări Sociale.
- Care este modul de formare a veniturilor Bugetului Asigurărilor Sociale de Stat?.
5. Cine sunt plătitorii contribuţiilor la BASS?
5. Prezentaţi modul de repartizare a resurselor Bugetului Asigurărilor Sociale de Stat pe ca­
tegorii de fonduri.

TESTE DE AUTOEVALUARE
1. Protecţia socială reprezintă:
a) ansamblul de activităţi şi operaţiuni, întreprinse de managerul financiar al între­
prinderii privind gestiunea stocurilor de materii prime şi materiale pe o perioadă
de un an;
b) ansamblul de măsuri materiale şi/sau nemateriale, diferenţiate pe segmente de
isigurărilor populaţie, menite să asigure acestora o anumită securitate socială;
ic^ul de re- c) ansamblul acţiunilor, metodelor, tehnicilor şi procedeelor prin care se previzio-
sociale de nează rezultatele şi profitul entităţilor economice;
d) ansamblul acţiunilor, metodelor, tehnicilor prin care sunt implementate politicile
monetară, creditară şi valutară pe teritoriul unei ţări timp de un an.
ndicaţi varianta corectă
Răspuns: b.

2. Sistemul protecţiei sociale al Republicii Moldova prevede acordarea cetăţenilor:


a) pensii, inclusiv pensiile de invaliditate; indemnizaţii de asigurări sociale, diferite
tipuri de indemnizaţii;

FINANŢE
/ 167
PUBLICE _
b) întreţinerea în casele-internat a invalizilor, pensionarilor, copiilor;
c) ajutoare sociale de diferite tipuri pentru categoriile determinate de cetăţeni;
d) toate tipurile de servicii menţionate mai sus.
Indicaţi varianta corectă
Răspuns; d.

3. Asigurările sociale reprezintă:


a) ansamblul acţiunilor, metodelor, tehnicilor şi procedeelor prin care se previzio-
nează rezultatele şi profitul entităţilor economice;
b) un sistem de sprijin bănesc, cu caracter contributoriu, rezultat în urma funcţionări:
mecanismului distinct de transfer financiar realizat de către stat prin intermediul
procesului de redistribuire;
c) ansamblul acţiunilor, metodelor, tehnicilor prin care sunt implementate politicile
monetară, creditară şi valutară pe teritoriul unei ţări timp de un an;
d) ansamblul de activităţi şi operaţiuni, întreprinse de managerul financiar al între­
prinderii privind gestiunea stocurilor de materii prime şi materiale pe o perioadă
de un an.
Indicaţi varianta corectă
Răspuns: b.

4. Principiul privind contributivitatea Sistemului public de asigurări sociale vizea­


ză faptul că:
a) participanţii la sistemul public îşi asumă conştient şi reciproc obligaţii şi benefici-
azăde dreptul pentru prevenirea, limitarea sau înlăturarea riscurilor sociale prevă­
zute de lege;
b) tuturor participanţilor la sistemul public - contribuabili şi beneficiari - un tratament
nediscriminatoriu în ceea ce priveşte drepturile şi obligaţiile prevăzute de lege;
c) fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuţiilor datorate de per­
soanele fizice şi juridice participante la sistemul public; drepturile de asigurări so­
ciale se cuvin pe temeiul contribuţiilor de asigurări sociale plătite;
d) persoanele fizice şi juridice au, conform legii, obligaţia de a participa la sistemul
public; drepturile de asigurări sociale se exercită corelativ îndeplinirii obligaţiilor.
Indicaţi varianta corectă
Răspuns: c.

5. Alocaţiile sociale reprezintă:


a) suma de bani ce se acordă prin sistemul public de asigurări sociale în cazul încetă­
rii din viaţă a asiguratului sau a pensionarului;
b) suma de bani achitată lunar sau o singură dată din bugetul de stat persoanelor
care nu îndeplinesc condiţiile pentru obţinerea dreptului la pensie conform legii
privind pensiile de asigurări sociale de stat;

F IN A N ŢE
168
PUBLICE
c) dreptul bănesc cuvenit asiguratului corelativ obligaţiilor privind plata contribuţii­
lor de asigurări sociale de stat;
d) se acordă pentru asigurarea unui venit lunar minim garantat pentru familiile de­
favorizate prin acordarea unui ajutor social stabilit în conformitate cu evaluarea
venitului global mediu lunar al fiecărei familii şi cu nevoia acesteia de asistenţă.
-dicaţi varianta corectă.
Răspuns: b.

6. Ajutorul social reprezintă:


a) se acordă pentru asigurarea unui venit lunar minim garantat pentru familiile de­
favorizate prin acordarea unui ajutor social stabilit în conformitate cu evaluarea
venitului global mediu lunar al fiecărei familii şi cu nevoia acesteia de asistenţă;
b) suma de bani ce se acordă prin sistemul public de asigurări sociale în cazul încetă­
rii din viaţă a asiguratului sau a pensionarului;
c) suma de bani achitată lunar sau o singură dată din bugetul de stat persoanelor
care nu îndeplinesc condiţiile pentru obţinerea dreptului la pensie conform legii
privind pensiile de asigurări sociale de stat;
d) dreptul bănesc cuvenit asiguratului corelativ obligaţiilor privind plata contribuţii­
lor de asigurări sociale de stat.
Indicaţi varianta corectă
Răspuns: a.

7. Asistenţa socială reprezintă:


a) componentă a sistemului naţional de protecţie socială, în cadrul căruia statul şi
societatea civilă se angajează să prevină, să limiteze sau să înlăture efectele tem­
porare sau permanente ale unor evenimente considerate drept riscuri sociale,
care pot genera marginalizarea ori excluderea socială a persoanelor şi a familiilor
aflate în dificultate;
b) ansamblul acţiunilor, metodelor, tehnicilor şi procedeelor prin care se previzio-
nează rezultatele şi profitul entităţilor economice;
c) ansamblul acţiunilor, metodelor, tehnicilor prin care sunt implementate politicile
monetară, creditară şi valutară pe teritoriul unei ţări timp de un an;
d) ansamblul de activităţi şi operaţiuni, întreprinse de manager financiar al întreprinderii
privind gestiunea stocurilor de materii prime şi materiale pe o perioada de un an.
Indicaţi varianta corectă
Răspuns: a.

8. Beneficiarii de asistenţă socială sunt:


a) persoanele fără familie, care nu pot gospodări singure, care necesită îngrijire şi su­
praveghere sau sunt incapabile să facă faţă nevoilor socio-medicale; persoanele
vârstnice; persoanele cu dizabilităţi;
b) copiii şi tinerii a căror sănătate, dezvoltare şi integritate fizică, psihică sau morală
sunt prejudiciate în mediul în care locuiesc;

FINANŢE
169
PUBLICE
c) familiile fără venituri sau cu venituri mici; familiile cu trei şi mai mulţi copii; famifr
ile monoparentale cu copii;
d) toate persoanele menţionate mai sus sunt beneficiarii asistenţei sociale.
Indicaţi varianta corectă
Răspuns: d.

9. Formele asistenţei sociale se referă la:


a) serviciile sociale şi prestaţiile sociale specificate;
b) pensii, inclusiv pensiile de urmaş şi de invaliditate;
c) alocaţiile sociale;
d) ajutorul social.
indicaţi varianta corectă
Răspuns: a.

10. Sistemului public de asigurări sociale reprezintă:


a) ansamblul acţiunilor, metodelor, tehnicilor şi procedeelor prin care se previzio-
nează rezultatele şi profitul entităţilor economice;
b) instituţia publică autonomă, care administrează sistemul public de asigurări sociale;
c) ansamblul organizat de forme de asigurări sociale, care îşi păstrează individuali­
tatea, depind unele de altele, realizându-se aspectul de totalitate prin care sunt
ocrotiţi asiguraţii.
d) ansamblul de activităţi şi operaţiuni, întreprinse de managerul financiar al întreprinde­
rii privind gestiunea stocurilor de materii prime şi materiale pe o perioadă de un an.
indicaţi varianta corectă
Răspuns: b. "

11. Casa Naţională îşi execută următoarele funcţii:


a) colectarea şi distribuirea mijloacelor financiare, acumulate ca urmare a achitării
contribuţiilor de către persoanele asigurate şi asigurători;
b) elaborează şi pregăteşte propuneri legislative în domeniul asigurării sociale, sta­
bilirii pensiilor, alocaţiilor, compensaţiilor din bugetul de stat;
c) organizează achitarea lor prin intermediul caselor teritoriale de asigurări sociale;
d) toate funcţiile menţionate mai sus.
Indicaţi varianta corectă
Răspuns: d.

12. Veniturile BASS se formează pe bază de:


a) impozite şi taxe generale de stat;
b) contribuţii la asigurări sociale de stat obligatorii;
c) granturi interne şi externe;
d) donaţii, sponsorizări şi alte ajutoare de la persoane juridice şi fizice
Indicaţi varianta corectă
Răspuns: b.

F IN A N ŢE
170
\ PUBLICE
ТЕМА
SISTEMUL ASIGURĂRILOR
OBLIGATORII DE ASISTENŢĂ
MEDICALĂ

11.1. Conţinutul şi principiile Asigurărilor Medicale.Tipurile de asistenţă medicală


11.2. Organizarea asigurărilor de asistenţă medicală în Republica Moldova Fondurile
asigurărilor obligatorii de asistenţă medicală

OBIECTIVE OPERAŢIONALE:
»
Studierea acestei teme le va permite studenţilor:
• să definească conceptul privind sistemul asigurărilor obligatorii de asistenţă medicală;
• să cunoască reglementările în vigoare privind sistemul asigurărilor obligatorii de
asistenţă medicală din R. Moldova;
• să cunoască elementele asigurărilor obligatorii de asistenţă medicală;
• să cunoască principiile de bază ale sistemului asigurării obligatorii de asistenţă me­
dicală;
• să cunoască şi să prezinte tipuri de asistenţă medicală;
• să cunoască rolul şi funcţiile Companiei Naţionale de Asigurări în Medicină;
• să cunoască instituţiile prestatoare de servicii medicale din sistemul asigurărilor
obligatorii de asistenţă medicală; ;
• să prezinte modul de formare a veniturilor Fondurilor de Asigurări Obligatorii de
Asistenţă Medicală (FAOAM) şi plătitorii primelor la FAOAM;
• să cunoască şi să prezinte mărimea şi destinaţia resurselor FAOAM pe categorii de
fonduri.

CONCEPTE-CHEIE:
Asistenţă medicală, sistemul asigurărilor obligatorii de asistenţă medicală; asistenţă
medicală urgentă, asistenţă medicală primară, asistenţă medicală specializată
de ambulatoriu, asistenţă medicală spitalicească, servicii de asistenţă medicală,
prestatorii de servicii medicale, prime de asigurare obligatorie de asistenţă medicală.

FIN A N ŢE
171
PUBLICE
11.1. CONŢINUTUL ŞI PRINCIPIILE ASIGURĂRILOR
MEDICALE. TIPURILE DE ASISTENTĂ MEDICALĂ
în ultimii 12 ani, sistemul de sănătate din Republica Moldova s-a aflat într-un proces am­
plu de restructurări funcţionale şi administrative.

Asigurarea obligatorie de asistenţă medicală reprezintă un sistem autonom garantat de


stat de protecţie financiară a populaţiei, în domeniul ocrotirii sănătăţii, jorin constituirea
pe principii de solidaritate, din contul primelor de asigurare, a unor fonduri băneşti desti­
nate acoperirii cheltuielilor de tratare a stărilor condiţionate de survenirea evenimentelor
asigurate (maladie sau afecţiune).

Sistemul asigurării obligatorii de asistenţă medicală din R. Moldova este reglementat prin
următoarele legi:

1. Legea cu privire la asigurarea obligatorie de asistenţă medicală nr.1585-XIII din 27


februarie 1998.
2. Legea cu privire la mărimea, modul şi termenele de achitare a primelor de asigurare
obligatorie de asistenţă medicală nr.1593-XV din 26.12.2002.
3. Hotărârile Guvernului Republicii Moldova cu privire la aprobarea Programului unic
al asigurării obligatorii de asistenţă medical nr. 1387 din 10.12.2007
4. Hotărârile Guvernului Republicii Moldova, Regulamentul cu privire la asigurarea cu
medicamente de bază a copiilor sub 5 ani, a gravidelor cu anemii şi a bolnavilor cu
hipertensiune arterială în condiţii de ambulatoriu (inclusiv în staţionarele de zi) în
cadrul asigurărijor obligatorii de asistenţă medicală, modelele cărora au fost apro­
bate, nr.1636 din 18.12.2002.
5. Hotărârea Guvernului Republicii Moldova, Regulamentul cu privire la modul de
constituire şi administrare a fondurilor asigurării obligatorii de asistenţă medicală,
aprobat prin nr. 594 din 14 mai 2002.
_____ _____________________________________________________ 52L»-----------------------------------

Elementele asigurărilor obligatorii de asistenţă medicală se referă la:

Obiectul asigurării îl reprezintă riscul asigurat, legat de cheltuielile pentru acordarea


obligatorii de volumului necesar de asistenţă medicală şi farmaceutică, prevăzu­
asistenţă medicală tă în Programul unic.
Subiecţi ai a) asiguratul;
asigurării obligatorii b) persoana asigurată;
de asistenţă c) asigurătorul;
medicală sunt: d) prestatorul de servicii medicale.
Asigurătorul este Compania Naţională de Asigurări în Medicină şi agenţiile e
teritoriale

F IN A N ŢE
172
PUBLICE
-siguratul 1. Persoana fizică sau juridică obligată prin lege să asigure riscul
propriu de a se îmbolnăvi şi/sau riscul de a se îmbolnăvi al altor
categorii de persoane a căror asigurare este de competenţa lui.
Asigurător pentru persoanele angajate (salariaţi) este angaja-
torul.
2. Guvernul are calitatea de asigurător pentru următoarele catego­
rii de persoane neangajate cu domiciliul în Republica Moldova
şi aflate în evidenţa instituţiilor abilitate ale Republicii Moldo­
va, cu excepţia persoanelor obligate prin lege să se asigure în
mod individual:
a) copiii de vârstă preşcolară;
b) elevii din învăţământul primar, gimnazial, liceal şi mediu de
cultură generală;
c) elevii din învăţământul secundar profesional;
d) elevii din învăţământul mediu de specialitate (colegii) cu
învăţământ de zi;
e) studenţii din învăţământul superior universitar cu
învăţământ de zi, inclusiv cei care îşi fac studiile peste hota­
rele ţării;
f) rezidenţii învăţământului postuniversitar obligatoriu şi doc­
toranzii la cursuri de zi, inclusiv cei care îşi fac studiile peste
hotarele ţării;
g) copiii neîncadraţi la învăţătură până la împlinirea vârstei de
18 ani;
h) gravidele, lăuzele;
i) persoanele cu dizabilităţi severe, accentuate sau medii;
j) pensionari;
k) şomerii înregistraţi la agenţiile teritoriale pentru ocuparea
forţei de muncă;
l) persoanele care îngrijesc la domiciliu o persoană cu dizabi-
litate severă care necesită îngrijire şi/sau supraveghere per­
manentă din partea altei persoane;
m) mame cu patru şi mai mulţi copii;
n) persoanele din familiile defavorizate care beneficiază de
ajutor social;
o) străinii beneficiari ai unei forme de protecţie incluşi într-un
program de integrare, în perioada desfăşurării acestuia.

F IN A N ŢE
173
PUBLICE
Sistemul asigurării obligatorii de asistenţă medicală se organizează şi funcţionează având
la bază următoarele principii:

Principiul unicităţii • statul organizează şi garantează sistemul asigurării obligatorii


de asistenţă medicală bazat pe aceleaşi norme de drept;
Principiul egalităţii • tuturor participanţilor la sistemul de asigurare obligatorie de
asistenţă medicală (plătitori de prime de asigurare obligatorie
de asistenţă medicală, prestatori de servicii medicale şi benefi­
ciari de asistenţă medicală) li se asigură un tratament nediscri-
minatoriu în ceea ce priveşte drepturile şi obligaţiile prevăzute
de lege;
Principiul solidarităţii • plătitorii primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medi­
cală achită contribuţiile respective în funcţie de venit, iar per­
soanele asigurate beneficiază de asistenţă medicală în funcţie
de necesităţi;
Principiul • persoanele fizice şi juridice au, conform legii, obligaţia de a
obligativităţii participa la sistemul asigurării obligatorii de asistenţă medica­
lă, iar drepturile de asigurări medicale se exercită corelativ cu
îndeplinirea obligaţiilor;
Principiul • fondurile de asigurări medicale se constituie pe baza primelor
contributivităţii de asigurare achitate de către plătitorii stabiliţi de legislaţie;
Principiul repartiţiei • fondurile de asigurări obligatorii de asistenţă medicală realiza­
te se redistribuie pentru plata obligaţiilor ce revin sistemului
asigurării obligatorii de asistenţă medicală, conform legii;
Principiul autonomiei • sistemul asigurării obligatorii de asistenţă medicală se admi­
nistrează de sine stătător, în baza legii, iar prestatorii de servicii
medicale, care acordă asistenţă medicală în sistemul respectiv,
activează pe principii de autofinanţare şi nonprofit.

Sistemul asigurărilor obligatorii de asistenţă medicală comportă un caracter obligatoriu


şi oferă tuturor cetăţenilor posibilităţi egale la obţinerea unui volum definit de servicii
medicale, acordate fără plată, prevăzute în Programul unic al asigurărilor obligatorii de
asistenţă medicală, care este elaborat de Ministerul Sănătăţii şi aprobat de Guvern.

Programul unic, aprobat prin HG al Republicii Moldova nr. 1387 din 10.12.2007, cuprinde
lista maladiilor şi stărilor ce necesită asistenţă medicală finanţată din mijloacele asigurării
obligatorii de asistenţă medicală.

„ “ FIN A N ŢE
I 174 PUBLICE
-I acestui Program, persoanele asigurate vor beneficia de următoarele tipuri de
:ă medicală:

Tipul de asistenţă Conţinutul asistenţei medicale


fcrr~ ţă medicală urgentă • Se acordă persoanelor asigurate în toate cazurile care
■B^ca prespitalicească ameninţă viaţa, în cazuri de pericol ce poate condu­
fc rra tă de serviciile ce la urmări şi complicaţii grave pentru pacientul re­
■orale, municipale şi spectiv şi în caz de pericol pentru sănătatea publică,
t c e de asistenţă medicală provocate de maladiile acute, acutizarea maladiilor
H oEntă cronice, accidente, traume şi intoxicaţii, complicaţii
din perioada gravidităţii şi la naştere, care necesită
intervenţie medicală urgentă.
p tentă medicală primară • Se referă la supravegherea sănătăţii şi volumul asis­
la c :'dată de medicii de tenţei medicale acordate persoanelor asigurate înre­
Kr~ ilie gistrate la medicul de familie.
rtenţă medicală • Se acordă persoanelor asigurate de către medicul
I iz-ecializată de ambulatoriu, specialist de profil, în scopul stabilirii diagnosticului
■cr-dată de medicul şi/sau tacticii de tratament, în conformitate cu stan­
fce cia list de profil din secţiile dardele aprobate de Ministerul Sănătăţii şi Protecţiei
Ircrsultative ale instituţiilor Sociale.
li-edicale spitaliceşti şi
■ae asociaţiilor medicale
P'entoriale;
• Se acordă persoanelor asigurate în conformitate
insistenţă medicală cu standardele medicale, aprobate de Ministerul
soitalicească acordată Sănătăţii şi Protecţiei Sociale.
■n instituţiile medicale Asistenţa medicală spitalicească se va acorda în cazurile
spitaliceşti când, în urma examinării pacientului, se constată o sta­
re ce pune în pericol echilibrul normal al funcţiilor vitale
ale organismului; când diagnosticul nu poate fi stabilit
în condiţii de ambulatoriu sau pacientul necesită trata­
ment sub supraveghere permanentă din partea lucrăto­
rilor medicali.
Servicii aferente asistenţei • Serviciile aferente asistenţei medicale, investigaţiile
medicale, investigaţii costisitoare de laborator şi diagnostic se vor acorda
costisitoare de laborator şi persoanelor asigurate în instituţiile medico-sanitare
diagnostic; publice, republicane şi municipale, în conformitate
cu lista de aşteptare întocmită de consiliile medicale
consultative din Centrele medicilor de familie raiona­
le şi municipale şi în baza limitelor stabilite de către
Compania Naţională de Asigurări în Medicină.

F IN A N ŢE
PUBLICE
Eliberarea medicamentelor • Eliberarea medicamentelor compensate 100% pen­
compensate 100% pentru tru tratamentul ambulatoriu al copiilor sub 5 ani, a
tratamentul ambulatoriu preparatelor ce conţin fier şi acid foliCpentru femeile
al copiilor sub 5 ani, gravide şi a medicamentelor antihipertensive com­
preparatelor ce conţin fier pensate se face conform Regulamentului cu privire
şi acid folie pentru femeile la asigurarea cu medicamente de bază a copiilor sub 5
gravide şi a medicamentelor ani, a gravidelor cu anemii şi a bolnavilor cu hipertensi­
antihipertensive compensate. une arterială în condiţii de ambulatoriu (inclusiv în sta­
ţionarele de zi) în cadrul asigurărilor obligatorii de asis­
tenţă medicală, modelele cărora au fost aprobate prin
Hotărârile Guvernului Republicii Moldova nr.1636 din
18.12.2002.

11.2. ORGANIZAREA ASIGURĂRILOR DE ASISTENŢĂ


MEDICALĂ ÎN REPUBLICA MOLDOVA.
FONDURILE ASIGURĂRILOR OBLIGATORII DE
ASISTENTĂ MEDICALĂ
Guvernul s-a angajat să introducă asigurările obligatorii începând cu 1 ianuarie 2004.
Iniţiativa s-a bazat pe Legea cu privire la asigurarea obligatorie de asistenţă medicală
nr.1585-XIII din 27 februarie 1998 şi modificările ulterioare.

Sistemul Asigurării Obligatorii de Asistenţă Medicală oferă cetăţenilor Republicii Moldova


posibilităţi egale în obţinerea asistenţei medicale oportune şi calitative.

Compania Naţională de Asigurări în Medicină este o organizaţie de stat autonomă, inclu­


siv cu autonomie financiară, nonprofît, care se înfiinţează de Guvern. Compania Naţională
de Asigurări în Medicină este responsabilă de organizarea, monitorizarea şi gestiunea Sis­
temului Naţional al asigurării obligatorii de asistenţă medicală.

în sistemulasigurării obligatorii deasistenţă medicală, asigurător este Compania Naţională


de Asigurări în Medicină şi agenţiile ei teritoriale.

Prestatorii de servicii medicale din sistemul asigurărilor obligatorii de asistenţă medicală,


denumiţi, în continuare, prestatori de servicii medicale, sunt instituţiile medico-sanitare,
organizaţiile (instituţiile) specializate în îngrijiri la domiciliu, inclusiv paliative, care au
încheiat contract de acordare a asistenţei medicale (de prestare a serviciilor medicale) cu
Compania Naţională de Asigurări în Medicină sau cu agenţiile ei teritoriale (ramurale).

în scopul realizării asigurării obligatorii de asistenţă medicală, Compania Naţională de


Asigurări în Medicină constituie, din contul mijloacelor totale acumulate, şi gestionează
Fondurile asigurării obligatorii de asistenţă medicală. Astfel, veniturile, cheltuielile şi re-

F IN A N ŢE
176
PUBLICE
zultatele financiare ale Sistemul asigurării obligatorii de asistenţă medicală sunt cuprinse
în cadrul Fondurile de Asigurări Obligatorii de Asistenţă Medicală, care face parte din
Bugetul public naţional şi este independent de Bugetul de stat.

Veniturile FAOAM Cheltuielile FAOAM


sunt constituite din: Fondurile asigurărilor obligatorii de
1) primele de asigurare obligatorie de asis­ asistenţă medicală sunt stabilite în baza
tenţă medicală achitate de către patroni normativelor pentru fiecare fond în Regu­
din fondul de remunerare a muncii; lamentul cu privire la modul de constituire şi
2) primele de asigurare obligatorie de administrare a fondurilor asigurării obligato­
asistenţă medicală reţinute din salariu; rii de asistenţă medicală, aprobat prin Flotă-
3) transferurile de la bugetul de stat calcu­ rârea Guvernului nr. 594 din 14 mai 2002.
late drept contribuţii pentru categoriile a) fondul pentru achitarea serviciilor me­
de persoane, pentru calitatea de plătitor dicale;
le îndeplineşte Guvernul Republicii Mol­ b) fondul de rezervă al asigurării obligato­
dova; rii de asistenţă medicală;
4) veniturile obţinute de la categoriile de c) fondul măsurilor de profilaxie;
populaţie cărora li se aplică tariful de asi­ d) fondul de dezvoltare şi modernizare a
gurare în formă de numerar în sumă fixă; prestatorilor publici de servicii medicale;
5) mijloace financiare obţinute în urma e) fondul de administrare a sistemului de asi­
aplicării amenzilor şi penalităţilor; gurări obligatorii de asistenţă medicală
6) sume cu destinaţie specială.
Plătitorii primelor de asigurare obligatorie Beneficiarii asistenţei medicale:
de asistenţă medicală sunt:
• unităţile, indiferent de tipul de proprie­ - Persoanele fizice asigurate de către an­
tate sau forma juridică de organizare; gajatori;
• angajaţii unităţilor, indiferent de tipul - Persoanele fizice ce s-au asigurat în for­
de proprietate sau forma juridică de or­ mă de numerar în sumă fixă din venitu­
ganizare; rile proprii obţinute;
• autorităţile administraţiei publice cen­ - Persoanele fizice: copii, elevi, studenţi,
trale - pentru categoriile respective (co­ gravide, pensionari, persoane cu dizabi-
pii 0-18 ani, pensionari, invalizi, şomeri, lităţi asigurate de Guvern.
studenţi şi alţii, conform art.4 din Legea
nr.1585-XIII din 27.02.1998);
• persoanele fizice care desfăşoară activi­
tate de întreprinzător în conformitate cu
legislaţia;
• alte persoane cu domiciliul în Republica
Moldova.

Primele de asigurare obligatorie se stabilesc conform Legii cu privire la mărimea, modul şi


termenele de achitare a primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală nr. 1593-XV din
26.12.2002, iar mărimea lor trebuie să fie suficientă pentru îndeplinirea Programului unic.

F IN A N ŢE
177
PUBLICE
Mărimea primei de asigurare obligatorie de asistenţă medicală este revăzută şi calculată
anual de către Compania Naţională de Asigurări în Medicină şi aprobată de Parlament.

Mărimea şi destinaţia fondurilor asigurărilor obligatorii de asistenţa medicală:

Mărimea Destinaţia
FONDUL PENTRU ACHITAREA SERVICIILOR MEDICALE
Miiloacelefinanciare de 94% Acoperirea cheltuielilor necesare realizării Programului
din cuantumul primelor de unic al asigurării obligatorii de asistenţă medicală, care
asigurare virate pe contul include:
CNAM pe parcursul unui an. 1) asistenţă medicală primară;
2) asistenţă de urgenţă;
3) asistenţă medicală spitalicească;
4) alte servicii aferente asistenţei medicale.

FONDUL DE REZERVĂ

Mijloacele financiare de 2% • Acoperirea cheltuielilor suplimentare, ce ţin de îm­


din: bolnăviri şi afecţiuni urgente a căror rată anuală
- cuantumul primelor de depăşeşte media luată în baza calculării Programu­
asigurare virate pe contul lui unic pentru anul respectiv;
Companiei pe parcursul • Compensarea diferenţei între cheltuielile efective
unui an; legate de achitarea serviciilor medicale curente şi
- diferenţa dintre veniturile contribuţiile acumulate (veniturile aşteptate) în fon­
şi cheltuielile efective ale dul de bază;
fondului de bază rămasă la • Echilibrarea şi compensarea diferenţei dintre cheltu­
finele anului de gestiune. ielile efective ale mijloacelor financiare acumulate în
Cuantumul fondului de re­ fondurile de bază ale agenţiilor teritoriale şi media
zervă nu poate depăşi cota de pe ţară în situaţii temeinic motivate.
25% din volumul cheltuielilor
anuale ale fondului de bază,
calculate din media ultimilor
trei ani.
FONDUL MĂSURILOR DE PROFILAXIE
Miiloacele financiare de 2% • Realizarea măsurilor de reducere a riscului de îmbol­
din cuantumul tuturor pri­ năvire;
melor de asigurare • Efectuarea examinărilor profilactice în scopul depis­
tării precoce a îmbolnăvirilor;
• Finanţarea manifestărilor de promovare a module
sănătos de viaţă;
• Alte activităţi de profilaxie şi prevenire a riscurilor 1
de îmbolnăvire, acceptate pentru finanţare de că­
tre Consiliul de administrare al CNAM, şi Ministerul j
Sănătăţii şi Protecţiei Sociale.

FINANŢE
178 PUBLICE
FONDUL DE ADMINISTRARE
Mijloacele nu pot depăşi pla­ • Salarizarea personalului angajat al CNAM şi al
fonul de 2% din cuantumul agenţiilor teritoriale (ramurale);
tuturor primelor de asigura­ • Acoperirea cheltuielilor de deplasare;
re virate pe contul Compani­ • întreţinerea sistemului informaţional şi a infrastruc­
ei pe parcursul unui an. turii organizatorice;
• Efectuarea controlului calităţii serviciilor medicale şi
a expertizelor respective;
• Cheltuieli operaţionale;
• Procurarea mijloacelor fixe şi a utilajului necesar;
• Cheltuieli de gospodărie şi birotică;
• Instruirea şi perfecţionarea cadrelor;
• Alte activităţi ce ţin de administrarea Companiei.

Mijloacele financiare Sumele se repartizează în fondurile administrate de


obţinute în urma aplicării Companie după cum urmează:
acţiunilor de regres sau a pe­ 60% - în fondul de bază;
nalizărilor 20% - în fondul de rezervă;
20% - în fondul măsurilor de profilaxie.

ÎNTREBĂRI DE RECAPITULARE
7. Definiţi conceptul privind sistemul asigurărilor obligatorii de asistenţă medicală.
2. Care sunt reglementările în vigoare privind sistemul asigurărilor obligatorii de asistenţă
medicală din R. Moldova?
3. Enumeraţi şi caracterizaţi elementele asigurărilor obligatorii de asistenţă medicală.
4. Care sunt principiile de bază ale sistemului asigurării obligatorii de asistenţă medicală?
5. Prezentaţi şi caracterizaţi tipurile de asistenţă medicală existente în R. Moldova.
6. Care sunt funcţiile Companiei Naţionale de Asigurări în Medicină?
7. Prezentaţi instituţiile prestatoare de servicii medicale din sistemul asigurărilor obligatorii
de asistenţă medicală în R. Moldova.
8. Care este modul de formare a veniturilor Fondurilor de Asigurări Obligatorii de Asistenţă
Medicală (FAOAM)?
9. Enumeraţi plătitorii primelor la FAOAM.
10. Care este mărimea şi destinaţia resurselor FAOAM pe categorii de fonduri?

FINANŢE
PUBLICE
TESTE DE AUTOEVALUARE
1. Asigurarea obligatorie de asistenţă medicală reprezintă:
a) ansamblul acţiunilor, metodelor, tehnicilor şi procedeelor prin care se previzio-
nează rezultatele şi profitul entităţilor economice;
b) un sistem autonom garantat de stat de protecţie financiară a populaţiei în do­
meniul ocrotirii sănătăţii prin constituirea, pe principii de solidaritate, din contul
primelor de asigurare, a unor fonduri băneşti destinate acoperirii cheltuielilor de
tratare a stărilor condiţionate de survenirea evenimentelor asigurate (maladie sau
afecţiune);
c) ansamblul acţiunilor, metodelor, tehnicilor prin care sunt implementate politicile
monetară, creditară şi valutară pe teritoriul unei ţări timp de un an;
d) ansamblu de activităţi şi operaţiuni, întreprinse de managerul financiar al între­
prinderii privind gestiunea stocurilor de materii prime şi materiale pe o perioadă
de un an.
Indicaţi varianta corectă
Răspuns: b.

2. Obiect al asigurării obligatorii de asistenţă medicală reprezintă:


a) riscul asigurat, ce ţine de cheltuielile pentru acordarea volumului necesar de
asistenţă medicală şi farmaceutică, prevăzută în programul unic;
b) persoana fizică sau juridică obligată prin lege să asigure riscul propriu de a se
îmbolnăvi şi/sau riscul de a se îmbolnăvi al altor categorii de persoane a căror
asigurare este de competenţa lui;
c) guvernul are calitatea de asigurător pentru următoarele categorii de persoane
neangajate cu domiciliul în Republica Moldova şi aflate în evidenţa instituţiilor
abilitate ale Republicii Moldova;
d) toate poziţiile menţionate mai sus.
Indicaţi varianta corectă
Răspuns: a.

3. Principiul solidarităţii al Sistemului asigurării obligatorii de asistenţă medicală


vizează faptul că:
a) fondurile de asigurări medicale se constituie pe baza primelor de asigurare achi­
tate de către plătitorii stabiliţi de legislaţie;
b) persoanele fizice şi juridice au, conform legii, obligaţia de a participa la sistemul
asigurării obligatorii de asistenţă medicală, iar drepturile de asigurări medicale se
exercită corelativ cu îndeplinirea obligaţiilor;
c) plătitorii primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală achită contribu­
ţiile respective în funcţie de venit, iar persoanele asigurate beneficiază de asisten­
ţă medicală în funcţie de necesităţi;

FINANŢE
180
PUBLICE
d) tuturor participanţilor la sistemul de asigurare obligatorie de asistenţă medicală li
se asigură un tratament nediscriminatoriu în ceea ce priveşte drepturile şi obliga­
ţiile prevăzute de lege.
? se previzx>-| ridicaţi varianta corectă
Răspuns: c.
ulaţiei în ds-
e, din conţii 4. Principiul repartiţiei al Sistemului asigurării obligatorii de asistenţă medicală
eltuielilor ce vizează faptul că:
(maladie sau a) fondurile de asigurări obligatorii de asistenţă medicală realizate se redistribuie
pentru plata obligaţiilor ce revin sistemului asigurării obligatorii de asistenţă me­
ate politiole dicală, conform legii;
b) persoanele fizice şi juridice au, conform legii, obligaţia de a participa la sistemul
ciar al între- asigurării obligatorii de asistenţă medicală, iar drepturile de asigurări medicale se
a o perioacâ exercită corelativ cu îndeplinirea obligaţiilor;
c) plătitorii primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală achită contribu­
ţiile respective în funcţie de venit, iar persoanele asigurate beneficiază de asisten­
ţă medicală în funcţie de necesităţi;
d) tuturor participanţilor la sistemul de asigurare obligatorie de asistenţă medicală li
se asigură un tratament nediscriminatoriu în ceea ce priveşte drepturile şi obliga­
necesar de ţiile prevăzute de lege.
Indicaţi varianta corectă
)riu de a se Răspuns: a.
ane a căror
5. Asistenţă medicală specializată de ambulatoriu se acordă:
e persoane a) în cazurile când, în urma examinării pacientului, se constată o stare ce pune în
instituţiilor pericol echilibrul normal al funcţiilor vitale ale organismului; când diagnosticul
nu poate fi stabilit în condiţii de ambulatoriu sau pacientul necesită tratament sub
supraveghere permanentă din partea lucrătorilor medicali;
b) persoanelor asigurate de către medicul specialist de profil, în scopul stabilirii dia­
gnosticului şi/sau tacticii de tratament, în conformitate cu standardele aprobate
de Ministerul Sănătăţii şi Protecţiei Sociale;
i medicală c) persoanelor asigurate în toate cazurile care ameninţă viaţa, în cazuri de pericol
ce poate conduce la urmări şi complicaţii grave pentru pacientul respectiv şi în
urare achi- caz de pericol pentru sănătatea publică, provocate de maladiile acute, acutizarea
maladiilor cronice, accidente, traume şi intoxicaţii, complicaţii din perioada gravi­
la sistemul dităţii şi la naştere, care necesită intervenţie medicală urgentă;
tedicale se d) în toate cazurile menţionate mai sus.
Indicaţi varianta corectă
I contribu- Răspuns: b.
de asisten-

F IN A N ŢE
181
PUBLICE
6. Compania Naţională de Asigurări în Medicină este:
1) organizaţie de stat autonomă, inclusiv cu autonomie financiară, nonprofit, şi se
înfiinţează de Guvern;
2) responsabilă de organizare, monitorizare şi de gestiunea Sistemului Naţional al
asigurării obligatorii de asistenţă medicală;
3) gestionează Fondurile asigurării obligatorii de asistenţă medicală;
4) compania, care respectă toate poziţiile menţionate mai sus.
Indicaţi varianta corectă
Răspuns: d.

7. Veniturile FAOAM se formează pe bază de:


a) primele de asigurare obligatorie de asistenţă medicală achitate de către patroni
din fondul de remunerare a muncii;
b) primele de asigurare obligatorie de asistenţă medicală reţinute din salariu;
c) veniturile obţinute de la categoriile de populaţie, cărora li se aplică tariful de asi­
gurare sub formă de numerar în sumă fixă;
d) toate sursele menţionate mai sus formează veniturile FAOAM;
e) donaţii, sponsorizări şi alte ajutoare de la persoane juridice şi fizice.
Indicaţi varianta corectă
Răspuns: d.

8. Fondul pentru achitarea serviciilor medicale este utilizat pentru:


j . .. a • . -» ‘:

a) acoperirea cheltuielilor necesare realizării programului unic al asigurării obligato­


rii de asistenţă medicală;
b) compensarea diferenţei între cheltuielile efective ce ţin de achitarea serviciilor
medicale curente şi contribuţiile acumulate (veniturile aşteptate) în fondul de
bază;
c) realizarea măsurilor de reducere a riscului de îmbolnăvire;
d) întreţinerea infrastructurii organizatorice şi efectuarea controlului calităţii servici­
ilor medicale.
Indicaţi varianta corectă
Răspuns: a.

F IN A N ŢE
182
PUBLICE
ТЕМА
C H ELTU IELI PUBLICE P E N TR U ACŢIU N I
E C O N O M IC E , SERVICIILE DE STA T CU
D E ST IN A Ţ IE GEN ER ALĂ, M E N Ţ IN E R E A
O R D IN II PUBLICE Ş I SECU R ITATE NAŢIO N ALĂ

12.1. Caracteristica generală şi destinaţia cheltuielilor pentru obiective şi acţiuni eco­


nomice
12.2. Caracteristica cheltuielilor pentru serviciile publice generale, menţinerea ordinii
publice şi securitate naţională, apărarea naţională

OBIECTIVE OPERAŢIONALE:
Studierea acestei teme le va permite studenţilor:
• să cunoască funcţiile statului realizate prin intermediul cheltuielilor pentru obiecti­
ve şi acţiuni economice;
• să prezinte destinaţia cheltuielilor pentru obiective şi acţiuni economice;
• să cunoască sursele de finanţare a cheltuielilor pentru obiective şi acţiuni economice;
• să prezinte şi să caracterizeze formele directe şi indirecte de susţinere a întreprinde­
rilor publice;
• să prezinte principalele forme şi sursele de finanţare a cheltuielilor de cercetare-
dezvoltare pentru acţiuni şi obiective economice;
• să cunoască destinaţia cheltuielilor pentru serviciile publice generale;
• să prezinte instituţiile publice ce oferă servicii de stat cu destinaţie generală şi prin­
cipalele sarcini ale acestor instituţii;
• să cunoască rangurile, caracteristica şi gradele de calificare ale funcţionarilor publici;
• să prezinte scopul şi destinaţia cheltuielilor pentru menţinerea ordinii publice şi se­
curităţii naţionale;
• să prezinte scopul, specificul şi factorii care influenţează cheltuielile publice pentru
apărarea naţională.

CONCEPTE-CHEIE:
Acţiuni economice, subvenţii, avansuri rambursabile, împrumuturi cu dobândă
subvenţionată, avantaje fiscale, cercetare fundamentală, cercetare aplicativă,
cercetare de dezvoltare, ordine publică, servicii de stat, securitate naţională, apărare
naţională, grade de calificare, consilier de stat, cheltuieli neproductive.

FIN A N ŢE
PUBLICE ^
183
12.1. CARACTERISTICA GENERALĂ ŞI DESTINAŢIA
CHELTUIELILOR PENTRU OBIECTIVE ŞI ACŢIUNI
ECONOMICE
Cheltuielile publice pentru acţiuni economice reflectă funcţia statului de reglare a proceselor
economice şi se realizează prin intervenţia acestuia, utilizând forme şi instrumente specifice.
Pentru o mare perioadă de timp, cheltuielile publice pentru acţiuni economice au fost aloca­
te întreprinderilor de stat sau cu capital majoritar de stat, care s-au creat în anumite ramuri
strategice ce necesitau resurse financiare importante, dar ofereau o rentabilitate mică.

în afara sectorului public, statul finanţează şi întreprinderile particulare, în caz de dificultăţi


financiare, le acordă ajutoare pentru dezvoltare sau susţine financiar anumite sectoare.

Destinaţia • Agricultura, gospodăria piscicolă şi gospodăria apelor;


cheltuielilor pentru • Industria şi construcţiile;
obiective şi acţiuni • Transporturile, gospodăria drumurilor, comunicaţiile şi infor­
economice matica (inclusiv Fondul rutier);
• Gospodăria comunală şi gospodăria de exploatare a fondului
de locuinţe;
• Complexul pentru combustibil şi energie;
• Protecţia mediului înconjurător şi hidrometeorologia;
• Ştiinţa şi inovarea;
• Alte servicii ce ţin de activitatea economică.
- - r '* ......... * V

Principalele surse de finanţare a cheltuielilor publice pentru obiective economice sunt:


• Bugetul de stat;
Bugetele locale;
• Resursele întreprinderilor, la care se adaugă împrumuturile bancare;
• Resurse externe.

Formele de susţinere a întreprinderilor publice din partea statului pot fi directe şi indirecte.
FORME DIRECTE Caracteristica formelor de susţinere directă
Subvenţiile 0 sumă de bani, pe care statul o acordă agenţilor economici aflaţi
în dificultate, asigurându-le funcţionarea în condiţii în care activi­
tatea lor este ineficientă.
• Subvenţiile interne - sunt destinate să acopere pierderile
agenţilor economici cauzate de diferenţa de preţ/tarif impus
de stat şi cost.
• Subvenţiile pentru export (prime de export) - în cadrul politicii de
promovare a exporturilor. Se stabilesc ca sume fixe pe unitatea de
măsură exportată sau ca diferenţă între preţul cel mai ridicat al pro­
dusului pe piaţa internă şi preţul cel mai scăzut pe piaţa externă.

F IN A N ŢE
184
\ PUBLICE
Investiţiile Este o alocare de capital bănesc sau a altor mijloace materiale
pentru crearea de noi fonduri fixe şi/sau lărgirea, reutilarea şi mo­
dernizarea celor existente urmărind obiectivul de obţinere sau de
creştere a profitului.
împrumuturile Reprezintă fonduri speciale ce se acordă întreprinderilor publice
cu dobânda în condiţii avantajoase în cazul când apar dificultăţi financiare
subvenţionată temporare, de trezorerie sau legate de restructurare.
Avansurile Forma de ajutor financiar public prin care se acordă între 20% şi
rambursabile 50% din valoarea necesară realizării unor acţiuni de prospectare şi
prezentare în străinătate a unor produse noi; acest avans se resti­
tuie bugetului de stat din încasările obţinute la vânzarea în străi­
nătate a noilor produse.
Ajutoarele Reprezintă fonduri materiale sau nemateriale pentru difuzarea de
financiare speciale informaţii, studii de marketing, organizare de expoziţii.

FORME INDIRECTE Caracteristica formelor de susţinere indirectă


Avantajele fiscale Reprezintă încasările fiscale la care statul renunţă.
(cheltuielile fiscale) Se acordă agenţilor economici cu scopul de a-i susţine şi stimula,
având un efect financiar asemănător cu subvenţiile sau alocaţiile bu­
getare. Exemplu: se permite amortizarea accelerată, se acordă credit
fiscal, se reduc impozitele pentru sumele profitului reinvestit etc.
Garantarea Sunt acordate de către stat unor agenţi economici sau autorităţi­
împrumuturilor lor publice la contractarea împrumuturilor interne sau externe,
în cazul în care un beneficiar de astfel de împrumut nu îşi onorea­
ză obligaţia de plată a ratelor la împrumutul garantat, statul este
obligat să efectueze rambursarea pe seama resurselor bugetare.

în cadrul finanţării acţiunilor şi obiectivelor economice, sunt prevăzute anumite cheltuieli


pentru activitatea de cercetare-dezvoltare. Aceste cheltuieli îmbracă următoarele forme
principale:

Cercetarea • este o activitate experimentală sau teoretică ce urmăreşte as­


fundamentală pectele fundamentale ale fenomenelor fără ca cercetarea să-şi
propună un scop practic;
Cercetarea • corespunde muncii de inovaţie în scopul dobândirii de noi cu­
aplicativă noştinţe pentru a fi aplicate în practică;
Cercetarea de • reprezintă activitatea de cercetare, care se bazează pe cunoş­
dezvoltare tinţe deja existente, provenite din cercetări sau experimente
practice şi care serveşte dezvoltării aplicării şi transferului re­
zultatelor cercetării în economie şi societate.
Principalele surse de finanţare a activităţilor de cercetare-dezvoitare sunt: bugetul de
stat; agenţii economici (pentru efectuarea de cercetări proprii); unităţile de învăţământ
superior (prin realizarea de contracte de cercetare); alte surse.

12.2. CARACTERISTICA CHELTUIELILOR PENTRU


SERVICIILE PUBLICE GENERALE, MENŢINEREA
ORDINII PUBLICE ŞI SECURITATE NAŢIONALĂ,
APĂRAREA NAŢIONALĂ
în fiecare stat există instituţii publice responsabile de funcţionarea în bune condiţii a
administraţiei publice, care asigură ordinea publică internă, securitatea şi apărarea naţională.

Aceste instituţii publice sunt:


Organe ale puterii şi • preşedinţia,
administraţiei de stat: • organele puterii legislative,
• organele puterii judecătoreşti,
• autorităţile executive centrale şi locale,
• serviciile electorale,
• serviciul datoriei etc.
Organe de ordine • poliţie,
publică şi siguranţă • carabinieri,
naţională: • securitatea naţională,
• poliţia de frontieră,
• serviciile de protecţie civilă şi situaţii excepţionale,
• serviciile de pompieri şi salvatori,
• serviciile speciale de pază şi protecţie etc.
Apărarea naţională • forţe de apărare naţională
• apărare civilă etc.

ccio*

Cheltuielile pentru serviciile de stat cu destinaţie generală sunt destinate finanţării or­
ganelor puterii şi administraţiei de stat.

Activitatea instituţiilor ce prestează servicii publice generale este reglementată de Legea


Republicii Moldova privind serviciul public nr.443-XIII din 04.05.95. în conformitate cu
prevederile acestei legi, serviciul public înseamnă totalitatea autorităţilor publice şi activi­
tatea persoanelor ce ocupă posturi în aparatul acestor organe, îndreptată spre realizarea
împuternicirilor acestor autorităţi în scopul dezvoltării economiei, culturii, sferei socia­
le, promovării politicii externe, apărării ordinii de drept şi asigurării securităţii naţionale,
ocrotirii drepturilor, libertăţilor şi intereselor legitime ale cetăţenilor.

F IN A N ŢE
186
PUBLICE
Icxinile principale ale serviciilor de stat cu destinaţie generală sunt:
1. Executarea prevederilor Constituţiei şi legislaţiei;
2. Apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor fizice şi juridice, ale
autorităţilor publice locale, asigurarea exercitării lor;
3. Asigurarea unei activităţi eficiente autorităţilor publice în conformitate cu scopu­
rile, sarcinile şi competenţele lor, prevăzute de legislaţie;
4. Perfecţionarea organizării activităţii administraţiei publice, a pregătirii profesio­
nale a funcţionarilor publici.

Persoanele cu funcţii de răspundere sunt funcţionarii publici învestiţi cu atribuţii în vederea


exercitării funcţiilor autorităţilor publice sau a acţiunilor administrative de dispoziţie şi
organizatorico-economice.

Funcţionarul public este persoana care ocupă o funcţie de stat remunerată şi care dispune
de ranguri şi grade, stabilite în conformitate cu principiile legii.

Funcţiile publice sunt de trei ranguri. Pentru fiecare rang, se stabilesc trei grade de califi­
care a funcţionarilor publici:

Rangul Caracteristica Gradele de calificare


Rangul 1 include funcţiile de conducere Gradele de calificare pentru rangul 1:
din autorităţile publice centra­ a) consilier de stat al Republicii Mol­
le, funcţiile de conducere din dova de clasa 1;
autorităţile administraţiei pu­ b) consilier de stat al Republicii Mol­
blice a UTA dova de clasa a ll-a;
c) ; consilier de stat al Republicii Mol­
dova de clasa a lll-a;
Rangul II include funcţiile de conducere Gradele de calificare pentru rangul II:
din unităţile autorităţilor pu­ a) consilier de stat de clasa 1;
blice centrale, funcţionarii de b) consilier de stat de clasa a ll-a;
execuţie din aceste autorităţi şi c) consilier de stat de clasa a lll-a;
funcţionarii de conducere din
administraţia publică locală;
Rangul III include celelalte funcţii din au­ Grade de calificare pentru rangul III:
torităţile publice a) consilier de clasa I;
b) consilier de clasa a ll-a;
c) consilier de clasa a lll-a;

Trecerea funcţionarului public într-un alt grad de calificare se face succesiv, în corespun­
dere cu pregătirea profesională, cu rezultatele muncii şi ale atestării, cu vechimea în grad
de cel puţin doi ani. Gradele de calificare se conferă pe viaţă. La încadrarea în serviciul
public şi, ulterior, în fiecare an, funcţionarul public este obligat sa prezinte declaraţia cu
privire la venituri şi proprietate.
mmmam*

FINANŢE
187
PUBLICE
Cheltuielile publice pentru menţinerea ordinii publice şi securitate naţională

Aceste cheltuieli se realizează pentru realizarea funcţiilor şi întreţinerea organelor de or­


dine publică şi siguranţă naţională. Destinaţia acestor cheltuieli, conform clasificaţiei func­
ţionale, include:

• Afacerile interne MAI • Justiţie


• Poliţia • Magistratură
• Trupe de carabinieri • înfăptuirea judecăţii
• Securitatea naţională • Procuratura
• Poliţia de frontieră • Probaţiune
• Sistemul penitenciar • Servicii de pompieri şi salvatori
• Cercetările ştiinţifice aplicate în domeniul • Servicii de protecţie civilă şi situaţii
ordinii publice şi securităţii naţionale excepţionale

Cheltuielile publice pentru apărarea naţională . .

Sunt acele cheltuieli care au ca destinaţie menţinerea şi dotarea forţelor armate al căror
scop principal îl constituie apărarea naţională.

Cheltuielile militare sunt de două tipuri:

cheltuieli directe - cuprind cheltuieli cu întreţinerea forţelor armate (procurarea de bunuri şi


servicii pentru întreţinere, dotarea cu echipament, tehnică de luptă, precum şi salarizarea).

cheltuieli indirecte - sunt cele ce ţin de lichidarea urmărilor războaielor sau pentru pregă­
tirea unor viitoare acţiuni armate.

Cheltuielile militare sunt cheltuieli neproductive, ele reprezentând un consum definitiv de


PIB, de aceea, ele ar trebui să prezinte o tendinţă de reducere.

Factorii, care influenţează nivelul acestor cheltuieli, sunt:


a) mărimea şi structura aparatului de stat - care reclamă cheltuieli importante pen­
tru întreţinere şi funcţionare;
b) nivelul salarizării funcţionarilor publici;
c) înzestrarea cu echipamente şi aparatură, informatică, mijloace de transport;
d) nivelul dezvoltării economice şi sociale, care se referă la existenţa pe teritoriul ţării a
unor fenomene legate de crima organizată, trafic de droguri, corupţie, terorism.

' FINANŢE
PUBLICE

în t r e b ă r i d e r e c a p it u l a r e
Ce funcţie a statului este realizată prin intermediul cheltuielilor pentru obiective şi acţiuni
economice?
1 Care este destinaţia cheltuielilor pentru obiective şi acţiuni economice7
1 Numiţi sursele de finanţare a cheltuielilor pentru obiective şi acţiuni economice.
4. Care sunt formele directe de susţinere a întreprinderilor publice?
5. Prezentaţi şi caracterizaţi formele indirecte de susţinere a întreprinderilor publice.
5. Prezentaţi principalele forme şi sursele de finanţare a cheltuielilor de cercetare-dezvoltare
pentru acţiuni şi obiective economice.
Care este destinaţia cheltuielilor pentru serviciile publice generale?
3. Numiţi instituţiile publice ce oferă servicii de stat cu destinaţie generală.
9. Care sunt sarcinile principale ale serviciilor de stat cu destinaţie generală?
10. Numiţi rangurile, caracteristica şi gradele de calificare ale funcţionarilor publici.
11. Care este scopul şi destinaţia cheltuielilor pentru menţinerea ordinii publice şi securităţii
naţionale?
12. Prezentaţi scopul, specificul şi factorii care influenţează cheltuieli publice pentru apărarea
naţională.

TESTE DE AUTOEVALUARE
1. Cheltuielile publice pentru acţiuni economice reflectă funcţia statului privind:
a) protecţia socială;
b) reglarea proceselor economice;
c) gradul de civilizaţie;
d) nivelul veniturilor acumulate la buget.
Indicaţi varianta corectă
Răspuns: b.

2. Destinaţia cheltuielilor pentru obiective şi acţiuni economice este:


a) Securitatea naţională şi ordinea publică;
b) învăţământul, cultura şi arta;
c) Industria şi construcţiile, transporturile, gospodăria drumurilor, comunicaţiile şi
informatica;
d) Pensiile, indemnizaţiile, ajutoarele de şomaj, prestaţiile sociale.
Indicaţi varianta corectă
Răspuns: c.

FINANŢE
189
PUBLICE Z
3. Principalele surse de finanţare a cheltuielilor publice pentru obiective economi­
ce sunt:
a) bugetul de stat şi bugetele locale;
b) resursele întreprinderilor, la care se adaugă împrumuturi bancare;
c) resursele externe;
d) toate sursele menţionate mai sus.
Indicaţi varianta corectă
Răspuns: d.

4. Subvenţiile, ca formă directă de susţinere a întreprinderilor publice, sunt carac­


terizate astfel:
a) sumă de bani pe care statul o acordă agenţilor economici aflaţi în dificultate, asi-
gurându-le funcţionarea în condiţii în care activitatea lor este ineficientă;
b) o alocare de capital bănesc sau a altor mijloace materiale pentru crearea de noi
fonduri fixe şi/sau lărgirea, reutilarea şi modernizarea celor existente urmărind
obiectivul de obţinerea sau creşterea profitului;
c) fonduri speciale ce se acordă întreprinderilor publice în condiţii avantajoase în
cazul când apar dificultăţi financiare temporare la plata împrumuturilor, de trezo­
rerie sau legate de restructurare;
d) forma de ajutor financiar public prin care se acordă între 20% şi 50% din valoarea
necesară realizării unor acţiuni de prospectare şi prezentare în străinătate a unor
produse noi.
Indicaţi varianta corectă
Răspuns: a.

5. Avansurile ram bursabile, ca form ă directă de susţinere a întreprinderilor publi­


ce, sunt caracterizate astfel:
a) sumă de bani pe care statul o acordă agenţilor economici aflaţi în dificultate, asi-
gurându-le funcţionarea în condiţii în care activitatea lor este ineficientă;
b) o alocare de capital bănesc sau a altor mijloace materiale pentru crearea de noi
fonduri fixe şi/sau lărgirea, reutilarea şi modernizarea celor existente urmărind
obiectivul de obţinere sau creştere a profitului;
c) fonduri speciale ce se acordă întreprinderilor publice în condiţii avantajoase, în
cazul în care apar dificultăţi financiare temporare la plata împrumuturilor, de tre­
zorerie sau legate de restructurare;
d) forma de ajutor financiar public, prin care se acordă între 20% şi 50% din valoarea
necesară realizării unor acţiuni de prospectare şi prezentare în străinătate a unor
produse noi.
Indicaţi varianta corectă
Răspuns: d.

FINANŢE
190
PUBLICE
6. Investiţiile, ca formă directă de susţinere a întreprinderilor publice, sunt carac­
terizate astfel:
a) suma de bani pe care statul o acordă agenţilor economici aflaţi în dificultate, asi-
gurându-le funcţionarea în condiţii în care activitatea lor este ineficientă;
b) o alocare de capital bănesc sau a altor mijloace materiale pentru crearea de noi
fonduri fixe şi/sau lărgirea, reutilarea şi modernizarea celor existente urmărind
obiectivul de obţinere sau creştere a profitului;
c) fonduri speciale ce se acordă întreprinderilor publice în condiţii avantajoase în
cazul când apar dificultăţi financiare temporare la plata împrumuturilor, de trezo­
rerie sau ce ţin de restructurare;
d) forma de ajutor financiar public prin care se acordă între 20% şi 50% din valoarea
necesară realizării unor acţiuni de prospectare şi prezentare în străinătate a unor
Tr 2Sr- produse noi.
ndicaţi varianta corectă
oe iD Răspuns: b.
ViäT
7. Avantajele fiscale, ca formă indirectă de susţinere a întreprinderilor publice,
sunt caracterizate astfel:
>ase ir
a) suma de bani pe care statul o acordă agenţilor economici aflaţi în dificultate, asi-
gurându-le funcţionarea în condiţii în care activitatea lor este ineficientă;
b) o alocare de capital bănesc sau a altor mijloace materiale pentru crearea de noi
iiG e 'r s
fonduri fixe şi/sau lărgirea, reutilarea şi modernizarea celor existente urmărind
a unor obiectivul de obţinere sau creştere a profitului;
c) sunt încasările la care statul renunţă şi se acordă agenţilor economici cu scopul
de a-i susţine şi stimula, având un efect financiar asemănător cu subvenţiile sau
alocaţiile bugetare;
d) forma de ajutor financiar public prin care se acordă între 20% şi 50% din valoarea
p u bit­ necesară realizării unor acţiuni de prospectare şi prezentare în străinătate a unor
produse noi.
te 2S- ndicaţi varianta corectă
Răspuns: c.
de r a 8. în cadrul cheltuielilor pentru activitatea de cercetare-dezvoltare, cele aplicative
när nc se referă la:
a) corespunde muncii de inovaţie în scopul dobândirii de noi cunoştinţe pentru a fi
3Sr r aplicate în practică;
d e tr e - b) este o activitate experimentală sau teoretică ce urmăreşte aspectele fundamenta­
le ale fenomenelor, fără ca cercetarea să-şi propună un scop practic;
iloarea c) reprezintă activitatea de cercetare, care se bazează pe cunoştinţe deja existente
a unor provenite din cercetări sau experimente practice şi care serveşte şi transferului
rezultatelor cercetării în economie şi societate;
d) toate poziţiile menţionate mai sus se referă la cercetarea aplicativă.
Indicaţi varianta corectă
Răspuns: a.

F IN A N ŢE
191
PUBLICE
9. Organele de ordine publică şi siguranţă naţională sunt urm ătoarele:
a) preşedinţia, organele puterii legislative, organele puterii judecătoreşti;
b) politia, carabinierii, securitatea naţională, serviciile de pompieri şi salvatori;
c) forţele de apărare naţională, apărare civilă etc.;
d) toate organele menţionate mai sus.
Indicaţi varianta corectă
Răspuns: b.

10. Serviciul public înseamnă


a) totalitatea autorităţilor publice şi activitatea persoanelor ce ocupă posturi în apara­
tul acestor organe;
b) realizarea împuternicirilor acestor autorităţi în scopul dezvoltării economiei, cul­
turii, sferei sociale, promovării politicii externe, apărării ordinii de drept;
c) asigurarea securităţii naţionale, ocrotirii drepturilor, libertăţilor şi intereselor legi­
time ale cetăţenilor;
d) toate poziţiile menţionate mai sus se referă la serviciul public.
Indicaţi varianta corectă
Răspuns: d.

11. Sarcinile principale ale serviciilor de stat cu destinaţie generală sunt:


a) executarea prevederilor Constituţiei şi legislaţiei şi apărarea drepturilor şi intere­
selor legitime ale persoanelor fizice şi juridice;
b) asigurarea unei activităţi eficiente autorităţilor publice în conformitate cu scopu­
rile, sarcinile şi competenţele lor, prevăzute de legislaţie;
c) perfecţionarea organizării activităţii administraţiei publice, a pregătirii profesio­
nale a funcţionarilor publici;
d) toate poziţiile menţionate mai sus se încadrează în serviciile de stat cu destinaţia
generală.
Indicaţi varianta corectă
Răspuns: d.

12. Funcţionarul public de Rangul II include:


a) funcţiile de conducere din unităţile autorităţilor publice centrale, funcţionarii de
execuţie din aceste autorităţi şi funcţionarii de conducere din administraţia publi­
că locală;
b) funcţiile de top-management al întreprinderilor autohtone cu capital privat.
c) funcţiile de conducere din autorităţile publice centrale, funcţiile de conducere din
autorităţile administraţiei publice a UTA;
d) doar funcţiile ale autorităţile publice locale.
Indicaţi varianta corectă
Răspuns: a.

F IN A N ŢE
192
PUBLICE
13. Din cadrul cheltuielilor m ilitare, cele directe se referă la faptul că:
a) sunt cele legate de lichidarea urmărilor războaielor sau pentru pregătirea unor
viitoare acţiuni armate;
b) ţin de plata funcţionarilor de conducere din unităţile autorităţilor publice centra­
le, funcţionarii de execuţie din aceste autorităţi şi funcţionarii de conducere din
administraţia publică locală;
c) cuprind cheltuieli cu întreţinerea forţelor armate (procurarea de bunuri şi servicii pen­
tru întreţinerea, dotarea cu echipament, tehnică de luptă, precum şi salarizarea);
d) sunt legate de finanţarea acţiunilor, metodelor, tehnicilor prin care sunt implemen­
i apa'r- tate politicile monetară, creditară şi valutară pe teritoriul unei ţări timp de un an.
'ndicaţi varianta corectă
iei, oJ- Răspuns: c.

: • e: - 14. Factorii, care influenţează nivelul cheltuielilor m ilitare, sunt:


a) mărimea şi structura aparatului de stat şi nivelul salarizării funcţionarilor publici;
b) înzestrarea cu echipamente şi aparatură, informatică, mijloace de transport;
c) nivelul dezvoltării economice şi sociale, care se referă la existenţa pe teritoriul ţării
a unor fenomene ce ţin de crima organizată, trafic de droguri, corupţie, terorism;
d) toţi factori menţionaţi mai sus au influenţa directă asupra nivelului cheltuielilor
militare.
intere- 'ndicaţi varianta corectă
Răspuns: d.
scop_-

rofes;^
STUDII DE CAZ:
stinara
in baza datelor din CBTM 2016-2018, determinaţi:
1) modificarea absolută şi relativă a cheltuielilor publice pentru obiective şi acţiuni
economice;
2) modificarea absolută şi relativă a cheltuielilor privind serviciile de stat cu destinaţie
generală, menţinerea ordinii publice şi securitatea naţională;
narii de 3) nivelul cheltuielilor publice pentru obiective şi acţiuni economice în total cheltu­
3 publ- ieli BPN şi în PIB;
4) nivelul cheltuielilor privind serviciile de stat cu destinaţie generală, menţinerea
at. ordinii publice şi securitatea naţională în total cheltuieli BPN şi în PIB;
:ere dir
5) cheltuielile bugetare privind serviciile de stat cu destinaţie generală, menţinerea
ordinii publice, securitatea naţională şi apărarea naţională, în medie, pe locuitor
exprimate în USD.

F IN A N ŢE "
PUBLICE ___
ТЕМА

13 ÎMPRUMUTURILE DE STAT ŞI
DATORIA PUBLICĂ

13.1. Conţinutul economic al creditului public. împrumutul de stat: rolul, trăsăturile


caracteristice şi destinaţia
13.2. Datoria sectorului public: conceptul, sfera de cuprindere şi administrare

OBIECTIVE OPERAŢIONALE:
Studierea acestei teme le va permite studenţilor:
• să cunoască conţinutul economic şi esenţa creditului public;
• să definească conceptele: creditul public, împrumutul de stat, datoria publică, dato­
ria de stat şi garanţia de stat;
• să cunoască responsabilităţile Guvernului, Ministerului Finanţelor şi Băncii Naţiona­
le a Moldovei privind atragerea împrumuturilor, gestiunea datoriei de stat şi acor­
darea garanţiilor de stat;
• să prezinte trăsăturile caracteristice creditului public, creditului privat şi împrumu­
turilor de stat;
• să cunoască structura datoriei publice;
• să prezinte activităţile şi responsabilităţile ce ţin de serviciul datoriei de stat.

CONCEPTE-CHEIE:
Creditul public, creditul privat, împrumutul de stat, garanţie de stat, datoria sectorului
public, datoria de stat, datoria de stat internă, datoria de stat externă, deservirea
datoriei de stat.

F IN A N ŢE
PUBLICE
13.1. CONŢINUTUL ECONOMIC AL CREDITULUI PUBLIC.
ÎMPRUMUTUL DE STAT: ROLUL, TRĂSĂTURILE
CARACTERISTICE ŞI DESTINAŢIA
în caz de insuficienţă a resurselor bugetare şi a înregistrării dezechilibrului (deficitului)
bugetar, completarea veniturilor publice se face prin intermediul împrumuturilor, adică
pe calea creditului public. Din punct de vedere terminologic, mai frecvent este utilizată
expresia împrumut public, care este sinonimă cu cea de credit public. în structura credi­
tului public, sunt incluse atât împrumuturile de stat, cât şi cele ale colectivităţilor publice
(unităţilor administrativ-teritoriale).

Bazat pe încrederea în solvabilitatea statului, creditul public se realizează:


1) prin contractarea directă, de către stat, de împrumuturi de la persoanele fizice şi
juridice;
2) fie prin intermediul unor instituţii specializate - bănci, case de economii şi case de
asigurări sociale şi de pensii, societăţi de asigurări şi reasigurări etc.

Creditul public este o categorie a relaţiilor financiare prin care statul recurge la mobilizarea
fondurilor băneşti de la persoane fizice şi juridice, care dispun de fonduri disponibile, pe o
anumită perioade timp, în vederea acoperirii nevoilor şi realizării funcţiilor sale.

Cererea de credit public provine din partea autorităţilor publice, a agenţilor economici şi
a populaţiei. Oferta de resurse de împrumut este alcătuită din capitaluri băneşti tempo­
rar disponibile ale agenţilor economica capitalurile şi rezervele libere ale băncilor şi altor
instituţii financiare, veniturile rentierilor, economiile băneşti ale micilor producători de
mărfuri, liber-profesioniştilor şi celorlalte categorii sociale.

Având aceleaşi sursele de formare, creditul public intră în competiţie cu creditul privat.
Oferta de capital de împrumut fiind limitată, satisfacerea de credite din partea agenţilor
economici limitează accesul la credite al autorităţilor publice şi invers.

Asemănările şi deosebirile dintre creditul public şi privat

Creditul public Creditul privat


Este contractat de către stat; Este contractat de agenţii economici,
populaţie;
Debitorul este reprezentat de autorităţile Debitorii sunt agenţii economici,
publice centrale şi locale, iar creditorii sunt populaţia;
cei de la care provin resursele de împrumut;
Cererea vine din partea autorităţilor publi­ Cererea vine din partea persoanelor fizice
ce centrale şi locale; sau juridice;

F IN A N ŢE
195
PUBLICE
Oferta vine din partea băncilor, altor Oferta vine din partea statului, băncilor,
instituţii financiare, agenţilor economici, altor instituţii financiare, agenţilor econo­
populaţiei; mici, populaţiei;
Este utilizat pentru funcţionarea serviciilor Este utilizat atât în scopuri productive, caz
publice, finanţarea cheltuielilor militare, în care contribuie la sporirea profitului rea­
menţinerea ordinii publice, rambursarea la lizat din care se cedează băncii o parte sub
scadenţă a datoriei publice, plata dobânzi­ forma de dobânda, cât şi neproductive,
lor aferente; când se percepe, de asemenea, dobândă
chiar dacă nu produc valoare adăugată;
Rambursarea şi plata dobânzilor şi comisi­ Rambursarea şi plata dobânzii lor şi a comi­
oanelor aferente se realizează pe seama ve­ sioanelor aferente se realizează pe seama
niturilor bugetare (impozite, taxe etc.); resurselor private;
Dobânda plătită de stat, la împrumuturile Dobânda plătită de debitori exprimă relaţii
contractate, exprimă relaţii de redistribuire de distribuire a valorii adăugate între
a venitului naţional; se redistribuie, în prin­ participanţii la activitatea economică fi­
cipal, veniturile persoanelor fizice şi juridice, nanciară prin credit, precum şi a profitului
mobilizate la fondurile de resurse financia­ realizat de agentul economic împrumutat
re publice, pe calea impozitelor şi a taxelor, şi banca împrumutătoare.
în favoarea celor care au împrumutat statul
şi pentru care încasează dobândă.

împrum uturile de sta t sunt reglementate de Legea Republicii Moldova cu privire la dato­
ria sectorului pdblic, garanţiile de stat şi recreditarea de stat, nr. 419-XVI din 22 decembrie
2006, cu modificările ulterioare. în conformitate cu legea, împrumutul de stat reprezintă
relaţie contractuală, prin care creditorul transmite în proprietatea statului mijloace, cu
condiţia rambursării acestora de către stat la expirarea termenului pentru care au fost
acordate. împrumutul de stat poate fi cu sau fără dobândă.

Conform legislaţiei în vigoare, Guvernul, în persoana Ministerului Finanţelor, este autorizat:


1. Să contracteze împrumuturi de stat, interne şi externe, în monedă naţională sau în
orice valută străină;
2. Să acorde garanţii de stat interne şi externe, exprimate în monedă naţională sau
în orice valută străină (garanţiile de stat se acordă în anumite cazuri, specificate în
legislaţie);
3. Să emită valori mobiliare de stat pentru plasarea lor pe piaţa internă şi externă;
4. Să emită valori mobiliare de stat pentru majorarea capitalului statutar al Băncii
Naţionale a Moldovei;
5. Să emită valori mobiliare de stat pentru acoperirea soldului debitor al fondului
general de rezervă al Băncii Naţionale a Moldovei;
6. Să emită, în situaţii de criză financiară sistemică sau de pericol al apariţiei acesteia,
valori mobiliare de stat pentru capitalizarea băncilor, precum şi valori mobiliare

F IN A N ŢE
196
x PUBLICE
de stat sau garanţii de stat pentru garantarea creditelor de urgenţă acordate de
Banca Naţională a Moldovei băncilor conform art. 18 alin. (3) din Legea nr. 548-XIII
din 21 iulie 1995 cu privire la Banca Naţională a Moldovei, în baza deciziei organu­
lui naţional instituit pentru gestionarea crizelor financiare sistemice.

Contractele de împrumut de stat externe şi hotărârile de acordare a garanţiilor de stat se


aprobă de către Parlament, cu excepţia hotărârilor de acordare a garanţiilor de stat, în
condiţiile specificate în legislaţie, care se aprobă de Guvern.

Contractarea împrumuturilor pentru persoanele juridice finanţate din bugetul de stat este
reglementată de art. 5 al Legii nr. 419-XVI, astfel:

(1) Ministerele, alte autorităţi ale administraţiei publice centrale şi instituţiile bugetare
nu pot contracta împrumuturi interne sau externe.

(2) Oricare dintre persoanele menţionate, care intenţionează să iniţieze un proiect


finanţat din surse externe şi interne, importante pentru dezvoltarea Republicii Mol­
dova, în lipsa fondurilor disponibile şi suficiente în bugetul de stat, poate să înainteze
Guvernului o cerere pentru solicitarea finanţării. în cerere, trebuie să fie indicate:
a) scopul pentru care sunt solicitate mijloacele;
b) modalitatea de utilizare a mijloacelor solicitate şi rezultatele scontate;
c) evaluarea necesităţilor de finanţare;
d) sursa de obţinere a mijloacelor solicitate, dacă această informaţie este disponibilă.

(3) Guvernul evaluează cererea de finanţare în vederea corespunderii acesteia cu pla­


nurile strategice de dezvoltare şi sub aspectul (disponibilităţii resurselor bugetare şi
lansează procedura de negociere şi contractare a împrumuturilor.

împrumutul de stat prezintă următoarele trăsături caracteristice:


Caracter Spre deosebire de impozit, care constituie o prelevare obligatorie,
contractual stabilită în mod unilateral de către stat în sarcina unei persoane fizi­
ce sau juridice, împrumutul exprimă acordul de voinţă al părţilor.
Caracter împrumuturile de stat se restituie, la termenul fixat, persoanelor
rambursabil fizice şi juridice în suma contractată concomitent cu avantajele
stipulate. Există diferite forme ale avantajelor împrumuturilor de
stat, exprimate prin: dobândă, câştiguri sau formă combinată.
Nu este obligatoriu Persoanele interesate pot să accepte sau să refuze în bloc condiţiile
stabilite de stat, dar nu pot pretinde să li se asigure un tratament
preferenţial faţă de ceilalţi subscriitori.
Fără garanţii în cazul contractului de credit bancar, acest contract prevede
obligaţia împrumutatului să prezinte o garanţie materială în fa­
voarea împrumutătorului. în cazul împrumutului contractat de
stat, acesta nu oferă o asemenea garanţie împrumutătorilor săi.

F IN A N ŢE
/ 197
PUBLICE
Destinaţia mijloacelor obţinute din împrumuturile de stat este stipulată, în articolul 12, Le­
gea nr. 419-XVI1. Mijloacele obţinute din împrumuturile interne şi externe de stat sau din
plasarea valorilor mobiliare de stat, în limitele bugetelor anuale, vor fi utilizate pentru:
• sprijinirea dezvoltării economiei ţării şi activităţii investiţionale;
• promovarea exporturilor;
• crearea de noi locuri de muncă şi îmbunătăţirea condiţiilor sociale şi ecologice în
ţară;
• lichidarea consecinţelor calamităţilor naturale şi ale altor situaţii excepţionale;
• rambursarea prealabilă, rambursarea, refinanţarea şi restructurarea obligaţiilor
existente şi a garanţiilor;
• finanţarea deficitului bugetar şi acoperirea necesităţilor decalajului de casă pe
termen scurt al Trezoreriei de Stat.

0 altă formă a creditului public este reprezentată de garanţiile de stat, care constituie o
obligaţie indirectă a statului.

Garanţia de stat reprezintă un angajament asumat, în contul şi în numele statului, de către


Guvern, în calitate de garant, de a plăti la scadenţă obligaţiile neonorate.

Garanţia de stat externă - garanţia de stat emisă în favoarea unui creditor care este ne­
rezident; garanţie de stat interna - garanţia de stat emisă în favoarea unui creditor care
este rezident.

Contractul de garanţie de sfat - contract de fidejusiune între stat şi creditor, prin care statul se
obligă să plătească, integral sau parţial, creditorului datoria debitorului garantat (a persoanei
juridice care a obţinut împrumut sub garanţie de stat), apărută din împrumuturi interne sau
externe, în cazul în care debitorul garantat nu execută obligaţiile sale faţă de creditori.

Garanţiile de stat interne şi externe sunt emise în cazuri excepţionale, şi anume:


1. Pentru garantarea împrumuturilor interne sau externe destinate finanţării proiecte­
lor investiţionale, care prezintă o importanţă majoră pentru economia naţională;
2. Pentru împrumuturile menite achitării înainte de termen a împrumuturilor garan­
tate anterior cu garanţii de stat, cu condiţia ca noile împrumuturi să aibă un cost
financiar mai mic;
3. Pentru garantarea creditelor de urgenţă acordate băncilor de către Banca Naţio­
nală a Moldovei în situaţii de criză financiară sistemică sau de pericol al apariţiei
acesteia.

Specificul împrumuturilor de stat constă în faptul că plata dobânzii şi restituirea împru­


mutului se fac pe seama veniturilor bugetare, adică, în principal, pe seama impozitelor şi

1 Legea Republicii Moldova cu privire la datoria sectorului public, garanţiile de stat şi recreditarea de stat,
nr.419-XVI din 22 decembrie 2006

‘ FINANŢE
198
\ PUBLICE
' ------------------ )
a taxelor. Altfel spus, împrumuturile de stat utilizate în scopuri neproductive reprezintă
impozite amânate, iar influenţa favorabilă a acestora poate fi argumentată doar în cazul
în care sunt utilizate în scopuri productive, generatoare de venituri impozabile viitoare.

13.2. DATORIA SECTORULUI PUBLIC: CONCEPTUL,


SFERA DE CUPRINDERE ŞI ADMINISTRAREA
Acumularea datoriei publice poate fi justificată de realizarea reformelor structurale în
anumite sfere finanţate din buget şi substituie (înlocuieşte), doar pe termen scurt, amâ­
narea reformei sistemului fiscal şi a restructurării părţii de cheltuieli publice. Rezultă că
politica, în sfera cheltuielilor efectuate, axată doar pe stabilizarea sau echilibrarea buge­
tară, pe termen scurt, privind eliminarea fluctuaţiilor ciclice, nu permite formarea bazei
reale şi potenţiale de producţie generatoare de venituri fiscale în viitor.

in Republica Moldova, majoritatea sumelor împrumutate din exterior nu au căpătat


destinaţii specificate şi controlabile şi, în cele mai multe cazuri, au fost utilizate pentru
acoperirea deficitului bugetar sau consumului curent. De aceea, eforturile privind stabili­
zarea macroeconomică şi restructurarea economiei nu au creat premise pentru echilibra­
rea pe termen lung a finanţelor publice.

Datoria sectorului public reprezintă totalitatea sumelor împrumutate de către autorităţile


publice centrale şi locale de la persoane fizice şi juridice pe piaţa internă şi în străinătate,
şi rămase de rambursat la un moment dat. Gradul de îndatorare a ţării, la un moment
dat, reprezintă ponderea soldului datoriei publice în Produsul Intern Brut. Acest indicator
reflectă în ce măsură valoarea adăugată într-un an este grevată de datoria publică.

Legea Republicii Moldova Cu privire la datoria sectorului public, garanţiile de stat şi recredi-
tarea de stat, nr. 419-XVI din 22 decembrie 2006, reglementează toate aspectele ce ţin de
contractarea, gestiunea, monitorizarea şi raportarea situaţiei privind datoria contractată,
în numele Republicii Moldova, de Guvern, prin intermediul Ministerului Finanţelor, da­
toria întreprinderilor de stat/municipale, a societăţilor comerciale cu capital integral sau
majoritar public şi a unităţilor administrativ-teritoriale cu termenul de scadenţă de un an
şi mai mare, precum şi valorile mobiliare de stat, indiferent de termenul lor de scadenţă.2

în lege, sunt stipulate următoarele definiţii:

Datoria sectorului public este constituită din:


1) datoria de stat,
2) datoria Băncii Naţionale a Moldovei,

2 Legea Republicii Moldova cu privire la datoria sectorului public, garanţiile de stat şi recreditarea de stat,
nr.419-XVI din 22 decembrie 2006.

FIN A N ŢE
PUBLICE 199
3) datoria unităţilor administrativ-teritoriale, a instituţiilor publice finanţate, integral
sau parţial, de la bugetul de stat sau local,
4) datoria ce rezultă din împrumuturile interne şi externe ale întreprinderilor de stat/
municipale, în care statul şi/sau unitatea administrativ-teritorială deţine mai mult
de 50 la sută din capitalul social.
Datoria de stat - obligaţiile contractuale pecuniare curente şi scadente ale statului şi do­
bânzile datorate şi neonorate, apărute din calitatea statului de debitor sau fidejusor, fi­
ind contractate, în numele Republicii Moldova, de Guvern, prin intermediul Ministerului
Finanţelor, în monedă naţională sau în valută străină.
Datoria de stat este formată din:
7. Datoria de stat externă - parte integrantă a datoriei de stat, reprezentând totalul
sumelor obligaţiilor neonorate şi dobânzilor datorate şi neonorate, contractate, în
numele Republicii Moldova, de Guvern, prin intermediul Ministerului Finanţelor,
de la nerezidenţii Republicii Moldova. Valorile mobiliare de stat emise pentru a
fi plasate pe pieţele financiare internaţionale, care sunt procurate de rezidenţi ai
Republicii Moldova, sunt atribuite datoriei de stat externe;
2. Datoria de stat internă - parte integrantă a datoriei de stat reprezentând totalul
sumelor obligaţiilor neonorate şi dobânzilor datorate şi neonorate, contractate, în
numele Republicii Moldova, de Guvern, prin intermediul Ministerului Finanţelor,
de la rezidenţii Republicii Moldova. Valorile mobiliare de stat emise pentru a fi pla­
sate pe piaţa internă a Republicii Moldova, care sunt procurate de către nerezidenţi
sunt atribuite datoriei de stat interne.

Valorile mobiliare de stat (VMS) au următoarele forme:


a. Bonurile de trezorerie sunt valorile mobiliare de stat emise pe termen scurt, cu
scont şi răscumpărate la scadenţă la valoarea lor nominală;
b. Obligaţiunile de stat sunt valorile mobiliare de stat, emise pe termen lung, cu o
rată flotantă sau fixă a dobânzii. Dobânda (cupoanele) la obligaţiunile de stat se
achită periodic. Obligaţiunile de stat pot fi vândute cu scont, la preţul lor nominal
sau cu primă, care sunt răscumpărate la scadenţă la valoarea lor nominală.
Administrarea datoriei sectorului public, a garanţiilor de stat şi a datoriei unităţilor admi­
nistrativ-teritoriale revine în responsabilitatea următoarelor instituţii:
(1) Guvernul este responsabil de administrarea datoriei de stat şi a garanţiilor de stat;
(2) Banca Naţională a Moldovei este responsabilă de administrarea datoriei contractate
de aceasta;
(3) întreprinderile de stat/municipale şi societăţile comerciale cu capital integral sau majo­
ritar public sunt responsabile de administrarea datoriei contractate în nume propriu;
(4) Unităţile administrativ-teritoriale sunt responsabile de administrarea datoriei con­
tractate în nume propriu şi a garanţiilor acordate.

FIN A N ŢE
200
PUBLICE
Conform articolului 4 al Legii,3 Datoria de stat şi garanţiile de stat sunt administrate de
Ministerul Finanţelor. în acest scop, Ministerul Finanţelor:
a) elaborează Programul anual al împrumuturilor de stat, în care se includ toate îm­
prumuturile de stat interne şi externe, care urmează a fi contractate, precum şi
cele care au fost contractate în trecut şi sunt în vigoare la momentul elaborării
Programului, care este parte componentă a cadrului bugetar pe termen mediu, şi
stabileşte obiectivele de împrumut în funcţie de capacitatea de deservire a dato­
riei de stat;
b) evaluează condiţiile financiare ale împrumuturilor şi/sau ale emiterii valorilor mo­
biliare de stat;
c) examinează condiţiile contractelor privind împrumuturile de stat şi garanţiile de
stat, evaluează posibilităţile de împrumut şi condiţiile de finanţare pe pieţele in­
ternaţionale;
d) analizează oportunităţile şi condiţiile de contractare a mijloacelor necesare pen­
tru dezvoltarea ţării şi pentru refinanţarea datoriei de stat şi supraveghează ca im­
pactul net al noului împrumut să nu depăşească limitele datoriei de stat, stabilite
în legea bugetului de stat pe anul respectiv etc. . .

Deservirea datoriei - se referă la plata sumei principale, a dobânzii şi a altor sume aferente,
prevăzute în contractele din care rezultă datoria.

în scopul deservirii datoriei de stat, Ministerul Finanţelor supraveghează şi organizează


rambursarea datoriei de stat, calculează şi achită dobânda şi alte plăţi aferente, înregis­
trează toate achitările efectuate.

în structura cheltuielilor bugetului Republicii Moldova, ponderea cheltuielilor privind de­


servirea datoriei de stat este cu atât mai importantă ca volum cu cât datoria de stat este
mai mare.

Angajarea împrumuturilor interne şi externe pentru acoperirea deficitului bugetar, precum


şi pentru rambursarea la scadenţă a împrumuturilor şi efectuarea altor finanţări din buget,
destinate în special consumului, conduce la creşterea îndatorării Guvernului Republicii Mol­
dova. în Articolul 7 „Obligaţia dea onora datoria de stat"4 se stipulează următoarele:
(1) Datoria de stat este o datorie suverană şi reprezintă obligaţia absolută a Republicii
Moldova faţă de angajamentele sale, în conformitate cu contractele semnate.
(2) Deservirea datoriei de stat are prioritate fată de alte obligaţii pecuniare din contul tre-
zorerial şi toate plăţile aferente vor avea o alocare permanentă, care va continua până
la achitarea deplină a datoriei de stat.

3 Legea Republicii Moldova cu privire la datoria sectorului public, garanţiile de stat şi recreditarea de stat,
nr.419-XVI din 22 decembrie 2006
4 Legea Republicii Moldova cu privire la datoria sectorului public, garanţiile de stat şi recreditarea de stat,
nr. 19-XVI din 22 decembrie 2006

F IN A N ŢE
PUBLICE _____
Politica statului privind datoria de stat trebuie orientată spre micşorarea ponderii aces­
teia, deoarece costurile mari vor influenţa negativ dezvoltarea economică viitoare, iar în
cazul angajării unor noi capitaluri, este necesară urmărirea:
1) eficienţei economice din punct de vedere al costului lor;
2) domeniilor prioritare pentru care resursele sunt împrumutate;
3) rentabilităţii activităţii în care sunt plasate;
4) stabilirii ponderii finanţării din surse interne şi externe;
5) elaborării graficului eşalonării plăţilor la împrumuturi, astfel, încât povara datoriei
publice şi a sumelor destinate deservirii datoriei de stat să fie repartizată echilibrat
în timp.

ÎNTREBĂRI DE RECAPITULARE
1. Prezentaţi conţinutul economic şi explicaţi esenţa creditului public.
2. Definiţi următoarele concepte: creditul public, împrumutul de stat, datoria publică, dato­
ria de stat şi garanţia de stat.
3. Delimitaţi şi prezentaţi responsabilităţile Guvernului, Ministerului Finanţelor şi Băncii Na­
ţionale a Moldovei privind atragerea împrumuturilor, gestiunii datoriei de stat şi acordării
garanţiilor de stat.
4. Delimitaţi şi prezentaţi trăsăturile caracteristice creditului public, creditului privat şi ale
împrumuturilor de stat.
5. Ce instituţii sunt responsabile de administrarea datoriei sectorului public?
6. Care este structura datoriei publice7
7. Definiţi conceptul privind datoria de stat.
8. Prezentaţi trăsăturile specifice datoriei de stat interne şi ale datoriei de stat externe.
9. Explicaţi ce înseamnă noţiunea deservire a datoriei.
10. Ce instituţie din R. Moldova este responsabilă de supravegherea, organizarea şi rambur­
sarea datoriei de stat?

TESTE DE AUTOEVALUARE
1. Creditul public este o categorie a relaţiilor financiare, prin care statul recurge;
a) la mobilizarea fondurilor băneşti de la persoane fizice şi juridice, în mod obligato­
riu, prin intermediul impozitelor şi taxelor, în vederea realizării funcţiilor sale;
b) la mobilizarea fondurilor băneşti de la persoane fizice şi juridice, care dispun de
fonduri disponibile, pe o anumită perioadă de timp, în vederea acoperirii nevoilor
şi realizarea funcţiilor sale;
c) la mobilizarea fondurilor băneşti de la persoane fizice şi juridice, în mod facultativ
sau în cazul consumului unor bunuri şi servicii prestate de către stat în vederea
realizării funcţiilor sale;
d) mobilizarea şi repartizarea resurselor financiare băneşti în scopul satisfacerii ne­
voilor sociale ale unei societăţi.
'ridicaţi varianta corectă
Răspuns: b.

2. Creditul public poate fi caracterizat prin faptul că:


a) este utilizat atât în scopuri productive, caz în care contribuie la sporirea profitului re­
alizat, din care se cedează băncii o parte sub formă de dobândă, cât şi neproductive,
când se percepe, de asemenea, dobândă chiar dacă nu produc valoare adăugată;
b) este contractat de agenţii economici, de populaţie;
c) rambursarea şi plata dobânzilor şi comisioanelor aferente se realizează pe seama
veniturilor bugetare (impozite, taxe etc.);
d) este utilizat atât în scopuri productive, caz în care contribuie la sporirea profitului re­
alizat din care se cedează băncii o parte sub formă de dobândă, cât şi neproductive,
când se percepe, de asemenea, dobândă chiar dacă nu produc valoare adăugată.
Indicaţi varianta corectă
Răspuns: c.

3. împrumutul de stat reprezintă:


a) , relaţia contractuală, prin care creditorul transmite în proprietatea statului mijloa­
ce, cu condiţia rambursării acestora de către stat la expirarea termenului pentru
care au fost acordate. împrumutul de stat poate fi cu sau fără dobândă;
b) relaţii de distribuire a valorii adăugate între participanţii la activitatea economică
financiară prin credit, precum şi a profitului realizat de agentul economic împru­
mutat şi banca împrumutătoare;
c) relaţii economice privind mobilizarea fondurilor băneşti de la persoane fizice şi
juridice, în mod obligatoriu, prin intermediul impozitelor şi taxelor, în vederea re­
alizării funcţiilor sale;
d) relaţii economice privind repartizarea resurselor financiare băneşti mobilizate la
nivelul statului în scopul satisfacerii nevoilor sociale ale unei societăţi.
Indicaţi varianta corectă
Răspuns: a.

4. Guvernul, în persoana Ministerului Finanţelor, este autorizat:


a) să contrasteze împrumuturi de stat, interne şi externe, în monedă naţională sau în
orice valută străină;
b) să acorde garanţii de stat interne şi externe, exprimate în monedă naţională sau
în orice valută străină (garanţiile de stat se acordă în anumite cazuri, specificate în
legislaţie);

F IN A N ŢE
203
PUBLICE
c) să emită valori mobiliare de stat pentru plasarea lor pe piaţa internă şi externă;
d) toate acţiunile menţionate mai sus.
Indicaţi varianta corectă
Răspuns: d.

5. Caracterul contractual al împrumuturilor de stat poate fi redat astfel:


a) persoanele interesate pot să accepte sau să refuze în bloc condiţiile stabilite de
stat, dar nu pot pretinde să li se asigure un tratament preferenţial faţă de ceilalţi
subscriitori;
b) în cazul contractului de credit bancar, acest contract prevede obligaţia împru­
mutatului să prezinte o garanţie materială în favoarea împrumutătorului. în cazul
împrumutului contractat de stat, acesta nu oferă o asemenea garanţie împrumu-
tătorilor săi;
c) spre deosebire de impozit, care constituie o prelevare obligatorie, stabilită în mod
unilateral de către stat în sarcina unei persoane fizice sau juridice, împrumutul
exprimă acordul de voinţă al părţilor;
d) împrumuturile de stat se restituie, la termen fixat, persoanelor fizice şi juridice în
suma contractată concomitent cu avantajele stipulate.
Indicaţi varianta corectă
Răspuns: c.

6. Destinaţia mijloacelor obţinute din. împrumuturile de stat constă în:


a) sprijinirea dezvoltării economiei ţării şi activităţii investiţionale şi promovarea ex­
porturilor; •
b) crearea de noi locuri de muncă şi îmbunătăţirea condiţiilor sociale şi ecologice în ţară;
c) finanţarea deficitului bugetar şi acoperirea necesităţilor decalajului de casă pe
termen scurt;
d) toate poziţiile menţionate mai sus pot fi acoperite din împrumuturile de stat.
Indicaţi varianta corectă
Răspuns: d.

7. Garanţia de stat reprezintă:


a) un angajament asumat, în contul şi în numele statului, de către Guvern, în calitate
de garant, de a plăti la scadenţă obligaţiile neonorate.
b) o relaţie contractuală prin care creditorul transmite în proprietatea statului mij­
loace, cu condiţia rambursării acestora de către stat la expirarea termenului pen­
tru care au fost acordate;
c) nişte relaţii de distribuire a valorii adăugate între participanţii la activitatea eco­
nomică financiară prin credit, precum şi a profitului realizat de agentul economic
împrumutat şi banca împrumutătoare;

F IN A N ŢE
204
PUBLICE
d) unele relaţii economice privind mobilizarea fondurilor băneşti de la persoane fizi­
ce şi juridice, în mod obligatoriu, prin intermediul impozitelor şi taxelor, în vede­
rea realizării funcţiilor sale.
Indicaţi varianta corectă
Răspuns: a.

8. Datoria sectorului public reprezintă:


a) un angajament asumat, în contul şi în numele statului, de către Guvern, în calitate
de garant, de a plăti la scadenţa obligaţiile neonorate;
b) totalitatea sumelor împrumutate de către autorităţile publice centrale şi locale de
la persoane fizice şi juridice, pe piaţa internă şi în străinătate, şi rămase de rambur­
sat la un moment dat;
c) o relaţie contractuală, prin care creditorul transmite în proprietatea statului mij­
loace, cu condiţia rambursării acestora de către stat la expirarea termenului pen­
tru care au fost acordate;
d) nişte relaţii de distribuire a valorii adăugate între participanţii la activitatea eco­
nomică financiară prin credit, precum şi a profitului realizat de agentul economic
împrumutat şi banca împrumutătoare.
Indicaţi varianta corectă
Răspuns: b.

9. Datoria de stat reprezintă:


a) un angajament asumat, în contul şi în numele statului, de către Guvern, în calitate
de garant, de a plăti la scadenţa obligaţiile neonorate;
b) o relaţie contractuală, prin care creditorul transmite în proprietatea statului mij­
loace, cu condiţia rambursării acestora de către stat la expirarea termenului pen­
tru care au fost acordate;
c) obligaţiile contractuale pecuniare curente şi scadente ale statului şi dobânzile da­
torate şi neonorate, apărute din calitatea statului de debitor sau fidejusor, fiind
contractate, în numele Republicii Moldova, de Guvern, prin intermediul Ministe­
rului Finanţelor, în monedă naţională sau în valută străină;
d) relaţii de distribuire a valorii adăugate între participanţii la activitatea economică
financiară prin credit, precum şi a profitului realizat de agentul economic împru­
mutat şi banca împrumutătoare.
Indicaţi varianta corectă
Răspuns: c.

10. Este adevărat sau fals faptul că, în structura datoriei sectorului public al Repu­
blicii Moldova, sunt incluse: datoria de stat; datoria Băncii Naţionale a Moldovei;
datoria unităţilor administrativ-teritoriale, a instituţiilor publice finanţate, integral sau
parţial, de la bugetul de stat sau local; datoria ce rezultă din împrumuturile interne şi

F IN A N ŢE —
PUBLICE 205
externe ale întreprinderilor de stat/municipale în care statul şi/sau unitatea adminis-
trativ-teritorială deţine mai mult de 50 la sută din capitalul social.
Răspuns: Adevărat.

11. Datoria de stat este formată din:


a) datoria Băncii Naţionale a Moldovei;
b) datoria de stat internă şi datoria de stat externă;
c) datoria unităţilor administrativ-teritoriale, a instituţiilor publice finanţate, integral
sau parţial, de la bugetul de stat sau local;
d) toate poziţiile menţionate mai sus formează datoria de stat.
Indicaţi varianta corectă
Răspuns: b.

12. Bonurile de trezorerie sunt:


a) valorile mobiliare de stat emise pe termen scurt, cu scont şi răscumpărate la sca­
denţă la valoarea lor nominală;
b) valorile mobiliare de stat, emise pe termen lung, sunt cu o rată flotantă sau fixă a
dobânzii;
c) valorile mobiliare emise de agenţi economici, care oferă dreptul de proprietate;
d) toate definiţiile menţionate mai sus sunt corecte.
Indicaţi varianta corectă
Răspuns: a.

13. Administrarea datoriei sectorului public, a garanţiilor de stat şi a datoriei unităţilor


-administrativ-teritoriale este în responsabilitatea următoarelor instituţii:
a) Parlamentul şi societatea civilă;
b) Ministerul Economiei, cancelaria de stat;
c) Guvernul, BNM, întreprinderile de stat şi UAT;
d) toate instituţiile menţionate mai sus sunt responsabile de administrare.
Indicaţi varianta corectă
Răspuns: c.

14. în scopul administrării datoriei de stat, Ministerul Finanţelor:


a) elaborează Programul anual al împrumuturilor de stat,
b) examinează condiţiile contractelor privind împrumuturile de stat şi garanţiile de
stat;
c) evaluează condiţiile financiare ale împrumuturilor şi/sau ale emiterii valorilor mo­
biliare de stat;
d) efectuează toate operaţiunile menţionate mai sus.
Indicaţi varianta corectă
Răspuns: d.

FIN A N ŢE
206
PUBLICE
15. Deservirea datoriei se referă la:
a) plata sumei principale, a dobânzii şi a altor sume aferente, prevăzute în contracte;
b) plata doar a sumelor principale;
c) plata dividendelor;
d) toate plăţile menţionate mai sus fac parte din deservirea datoriei.
Indicaţi varianta corectă
Răspuns: a.

16. Datoria de stat este o datorie suverană şi denotă că:


a) este restituită doar în cazul în care sumele împrumutate au fost utilizate eficient şi
au adus rentabilitatea ridicată;
b) nu are prioritate şi este restituită atunci când există sume disponibile;
c) are prioritate faţă de alte obligaţii pecuniare şi este o obligaţie absolută a statului;
d) dividende obţinute din investiţii speculative pe pieţele financiare internaţionale.
Indicaţi varianta corectă
Răspuns: c.

APLICAŢII 9

Pe baza datelor prezentate în tabel, determinaţi;


a) nivelul veniturilor şi cheltuielilor în PIB;
b) deficitul bugetar şi ponderea în PIB;
c) dinamica absolută şi relative a deficitului bugetar global.

Bugetul Public Naţional 2015 2016 2017


PIB, mii. lei 118800 129 400, 141 500,
Veniturile, global 44 221,3 46 708,1 49 844,0
Cheltuieli, global, mii.lei 47 206,3 49 960,7 52 840,8

REZOLVARE:

a) nivelul veniturilor şi cheltuielilor în PIB:

%VPT™ = ^ X m * cpt„,= - ^ xwo


n n

%VPTP|B= (44221,3 / 118800) x 100% = 37,22%


%VPTp|B= (46708,1 / 129400) x 100% = 36,09%
%VPTp|B = (49844,0 / 141500) X 100% = 37,34%

F IN A N ŢE
PUBLICE 207
%CPTpiB2015 = 47203,3 / 118800 x 100% = 39,74%
%CPTp|B2016 = 49960,7 / 129400 X 100% =38,60%
%CPTp|B2017 = 52840,8 / 141500 X 100% = 37,34%

b) deficitul bugetar şi ponderea în PIB:


DB2ois = 44221,3 - 47206,3 = -2985 mil.lei
%DBp|B2015 = (-2985 / 118800) x 100% = -2,512%
DB,nie = 46708,1 - 49960,7 = -3252,6 mil.lei
= (-3252,6 / 129400) X 100% = -2,513%

DB2017 = 49844,0 - 52840,8 = -2996,8 mil.lei


%DBp|B2017 = (-2996,8 / 141500) X 100% = -2,11%

c) dinamica absolută şi relativă a deficitului bugetar global:


ADBn =DBn i,- D B nO„
AD B,.,,
201 o
= -3252,6 - (-2985) = -267,6 mil.lei
ADB2017 = -2996,8 - (-3252,6) = 255,8 mil.lei

DBn l,-DB nO„


%ADBn = X100

%ADB,nlK
201 o
= (-267,6 / -2985) x 100% = 8,96%
%ADB20)7 ='(255,8 / -3252,6) X 100% = -7,86%

STUDII DE CAZ:
Pe baza datelor sintetizate în Statisticile internaţionale, determinaţi:
1. Nivelul deficitului bugetar şi a datoriei publice în PIB pentru următoarele ţări: Ro­
mânia, Polonia, Germania, Suedia.
2. Nivelul deficitului bugetar şi al datoriei publice pe cap de locuitor exprimate în
USD.
3. Analizaţi prin comparaţie datele obţinute.

FIN A N ŢE
208
PUBLICE
ТЕМА

14 POLITICA FINANCIARA
LA NIVEL MACROECONOMIC

14.1. Conceptul şi sfera de cuprindere a politicii financiare la nivel macroeconomic


14.2. Politica bugetar-fiscală
14.3. Politica monetară

OBIECTIVE OPERAŢIONALE:
Studierea acestei teme le va permite studenţilor:
• să cunoască ce reprezintă politica economică a unei ţări şi componentele acesteia;
• să definească politica financiară la nivel macroeconomic şi politica financiară la ni­
vel microeconomic;
• să prezinte obiectivele politicii financiare la nivel macroeconomic;
• să cunoască componentele politicii financiare la nivel micro- şi macroeconomic;
• să prezinte factorii determinanţi ai politicii financiare la nivel macroeconomic;
• să cunoască conceptele şi sfera de cuprindere a politicii bugetar-fiscale şi a politicii
monetare;
• să prezinte coordonatele funcţionale ale politicii fiscale şi ale celei bugetare;
• să releve care sunt instrumentele politicii bugetare şi celei fiscale;
• să definească politica monetară în sens larg şi în sens restrâns.
• să definească politica creditară şi politica valutară.
• să cunoască instrumentele de intervenţie în realizarea politicii monetare;
• să descrie efectele reducerii ratei rezervelor obligatorii ale băncilor comerciale;
• să cunoască prin ce operaţiuni trebuie să intervină Banca Naţională pentru a asigu­
ra stimularea investiţiilor în cadrul economiei naţionale;
• să ştie prin ce operaţiuni trebuie să intervină Banca Naţională pentru a asigura limi­
tarea inflaţiei în cadrul economiei naţionale.

CONCEPTE-CHEIE:
Politica economică, politica financiară, strategia şi tactica financiară, politica fiscală,
politica bugetară, instrumentele politicii bugetar-fiscale, politica monetară, politica
valutară, politica creditară, rezerve obligatorii, rezerve valutare, rata dobânzii.

F IN A N ŢE
209
PUBLICE
14.1. CONCEPTUL ŞI SFERA DE CUPRINDERE
A POLITICII FINANCIARE LA NIVEL
MACROECONOMIC
în general, prin politică, se înţelege o formă de organizare şi conducere a societăţii umane,
pentru satisfacerea intereselor acesteia sau un ansamblu al deciziilor luate de autorităţi
pentru conducerea diverselor sfere, domenii şi interese ale unei naţiuni.

Politica economică reprezintă ansamblul deciziilor adoptate de către autorităţile publice


în vederea orientării activităţii economice într-un sens considerat rezonabil pe teritoriul
naţional. Politica economică este menită să elimine fenomenele negative observate în
economie, să schimbe sau să prevină schimbarea unor variabile economice.

Principalele obiective ale politicii economice la macronivel, indiferent de gradul de dez­


voltare şi perioadă, sunt următoarele:
1. Asigurarea nivelului înalt al ocupării forţei de muncă;
2. Menţinerea stabilităţii preţurilor sau controlul inflaţiei;
3. Asigurarea creşterii economice constante;
4. Echilibrarea balanţei de plăţi externe.

Sistematizarea instrumentelor de intervenţie a statului în economie, în funcţie de


instituţiile ce le promovează şi din punct de vedere al obiectivelor ce pot fi atinse, a con­
dus la separarea politicii economice în următoarele categorii componente: financiară, a
veniturilor, comerciale, de preţuri, a ocupării, sectoriale, vamale etc.

Politica financiară este o componentă a politicii generale ce exprimă totalitatea principi­


ilor, metodelor şi normelor financiare folosite cu ocazia constituirii, repartizării şi utilizării
fondurilor băneşti ale statului în scopul înfăptuirii obiectivelor sociale, economice etc.
Politica financiară poate fi abordată la nivel macroeconomic şi la nivel microeconomic.

La nivel macroeconomic, politica financiară reprezintă totalitatea deciziilor, metodelor,


instrumentelor şi a mijloacelor concrete privind mobilizarea, utilizarea şi repartizarea
resurselor financiare, precum şi instituţiile şi reglementările financiare de stat utilizate
pentru direcţionarea proceselor economice şi a relaţiilor sociale într-o etapă determinată,
în vederea realizării obiectivelor politicii macroeconomice şi obţinerii echilibrului general
în economie.

Caracteristicile politicii financiare;


• este o componentă a politicii generale a statului;
• influenţează fazele reproducţiei financiare;
• se realizează în baza unei anumite strategii şi a tacticii;
• comportă un caracter dinamic;

F IN A N ŢE
210 PUBLICE
• diferă de la o ţară la altă în funcţie de potenţialul economic, gradul de dezvoltare,
tipul de conducere a economiei etc.;
• domeniile specifice în care se manifestă.

Principalele domenii de manifestare:


• Domeniul cheltuielilor publice,
• Domeniul resurselor financiare publice, care vizează:
venituri ordinare, cu caracter fiscal şi nefiscal;
venituri extraordinare procurate prin împrumuturi contractate de stat, priva­
tizare, emisiuni monetare etc.
• Domeniul creditului bancar;
• Domeniul asigurărilor de bunuri, persoane şi răspundere civilă.

Prin conţinutul său, politica financiară este indisolubil legată de celelalte componente
ale politicii economice. Astfel, dacă politica economică a statului îşi propune, ca obiec­
tive: dezvoltarea, retehnologizarea şi modernizarea ramurilor economiei naţionale, relan­
sarea economică, creşterea economică, distribuirea mai echitabilă a veniturilor, atunci
politica financiară trebuie să urmărească aceleaşi obiective şi să contribuie la stimularea
investiţiilor şi a relaţiilor internaţionale prin acordarea de ajutoare financiare, de credite
pentru investiţii şi stimularea cercetărilor ştiinţifice prin finanţarea lor de la buget etc.

Ţinând cont de sfera de cuprindere a sistemului financiar, se identifică clar patru categorii
de politici - bugetare, fiscale, monetare, creditare - care formează politica financiară a ţării.

Politica financiară poate fi privită prin prisma perioadei pentru care s-au elaborat şi/sau
acţionează. Astfel, deosebim:

Strategia financiară sau politica financiară strategică reprezintă obiectivele şi de­


ciziile care stabilesc coordonatele pentru fiecare etapă, clar de­
limitate, precum şi programele financiare de perspectivă; Deciziile
strategice comportă un caracter global, hotărâtor, sunt legate de
problemele cu care se confruntă obiectul de gestiune şi care pre­
supun executarea lor pe termen lung. Aceste decizii includ planuri,
programe, proiecte, adoptarea bugetelor, determinarea direcţiilor
principale sub forma concepţiilor de dezvoltare social-economică,
realizarea modificărilorîn sistemul de gestiune, elaborarea politicii
economice pe termen lung.
Tactica financiară sau politica financiară tactica cuprinde actele administrative
de planificare pe perioade scurte şi măsurile (planuri de acţiuni)
prevăzute pentru executarea planurilor financiare şi a sarcinilor
specifice unei perioade.

FIN AN ŢE
211
PU B LIC E /
Analizând politicile financiare promovate de diverse ţări, putem evidenţia trei tipuri de
politică financiară:

1. Politica financiară clasică - a dominat, în majoritatea ţărilor lumii, până la sfârşitul anilor
20 ai sec. XX. Direcţia principală a politicii financiare clasice constituia lipsa intervenţiei
statului în economie, păstrarea concurenţei libere şi utilizarea mecanismelor de piaţă în
calitate de regulator principal al economiei.

2. Politica financiara de reglementare -a re drept obiectiv utilizarea mecanismului financiar


pentru reglementarea economiei şi a relaţiilor sociale cu scopul atingerii unor obiective
de interes naţional. Principalele instrumente utilizate sunt de natura bugetară, fiscală,
monetară, valutară, creditară.

3. Politica financiară administrativă - a fost aplicată în ţările socialiste, care utilizau sistemul
administrativ de comandă cu toate domeniile economiei, inclusiv cel financiar. Scopul
politicii financiare administrative îl constituie concentrarea maximă a resurselor financia­
re la dispoziţia statului pentru redistribuirea lor în corespundere cu direcţiile de bază ale
planului de stat.

în cadrul unei ţări, politica financiară diferă în funcţie de interesele grupurilor sociale pe
care le reprezintă partidul de guvernământ şi de condiţiile interne şi internaţionale speci­
fice perioadei date. Rolul semnificativ atribuit politicii financiare rezidă în faptul că are o
contribuţie majoră în realizarea programelor privind:
• Dezvoltarea economică;
• Promovarea progresului tehnic şi ştiinţific;
• Formarea profesională, recalificarea, reîncadrarea în câmpul muncii a şomerilor;
• Ocrotirea sănătăţii populaţiei;
• Protecţia socială;
• Dezvoltarea culturii;
• Asigurarea ordinii publice şi apărarea naţională etc.

La nivel microeconomic, politica financiară poate fi definită drept totalitatea deciziilor,


metodelor şi instrumentelor cu caracter financiar utilizate de către conducerea întreprin­
derii în vederea mobilizării, alocării şi gestionării resurselor băneşti, în scopul realizării
obiectivului principal de activitate - maximizarea valorii de piaţă.

Politica financiară are trei componente de bază: politica de investiţii, politica de finanţare
şi politica de dividende. Iar direcţiile de manifestare a politicii financiare la întreprindere
vizează: selectarea proiectelor de investiţii; identificarea modalităţilor de finanţare; funda­
mentarea structurii financiare a întreprinderii şi asigurarea unui raport optim între capitalul
propriu şi cel împrumutat; alegerea variantei de distribuire a dividendelor, respectiv a prof­
itului net; selectarea soluţiilor optime privind modificarea mărimii capitalului propriu.

F IN A N ŢE
X PUBLICE
Este de menţionat faptul că politica financiară a întreprinderii este influenţată, în mod
direct şi indirect, de politica financiară la nivel macroeconomic, prin intermediul instru­
mentelor, care la nivel microeconomic sunt considerate drept factorii de influenţă (con­
strângeri) externă.

14.2. POLITICA BUGETAR-FISCALA


Politica bugetar-fiscală, ca parte componentă a politicii financiare, reprezintă totalitatea
deciziilor, acţiunilor, tehnicilor şi instrumentelor de intervenţie a statului/ guvernului/ de
dirijare şi reglementare a economiei, care înglobează procesele de mobilizare a veniturilor
bugetare, prin impozite şi taxe, alocarea cheltuielilor pe anumite destinaţii, precum şi
asigurarea echilibrelor bugetare, toate acestea fiind orientate spre realizarea obiectivelor
de stabilitate şi dezvoltare economică a ţării.

în general, obiectivele politicii bugetar-fiscale diferă de la stat la stat, cât şi de la o perioadă


de dezvoltare economică la alta, mai constante fiind următoarele:
• minimizarea efectelor fluctuaţiilor ciclului economic;
• stabilitatea ritmului creşterii economice;
• reglarea conjuncturală şi relansarea economiei;
• minimizarea inechităţilor sociale; redistribuirea - corectarea inegalităţilor;
• asigurarea nivelului optim de ocupare a forţei de muncă şi a unei inflaţii reduse;
• alocarea şi repartizarea optimă a resurselor între sectorul public şi privat.

Politica bugetar-fiscală trebuie să fie orientată, în primul rând, spre atingerea următoarelor
scopuri: fiscal, social şi de stimulare.

Primul scop ţine de formarea resurselor financiare necesare statului. Al doilea - de


necesitatea realizării funcţiei de redistribuire în cadrul politicii sociale pentru corectarea
inegalităţilor şi susţinerea financiară a diferitelor categorii sociale. Cel de-al treilea scop
presupune stimularea activităţii investiţionale şi curente a întreprinderilor şi a activităţii
economice a populaţiei apte de muncă.

Elementele politicii bugetar-fiscale sunt:


• politica în domeniul veniturilor bugetare;
• politica în domeniul cheltuielilor bugetare;
• politica în domeniul gestiunii deficitului bugetar;
• politica în domeniul deservirii datoriei de stat;
• politica în domeniul relaţiilor inter-bugetare.

Pentru realizarea obiectivelor, scopurilor sau a acţiunilor intervenţioniste, precum şi în


funcţie de situaţia economică a ţării şi/sau a fazei ciclului economic pot fi utilizate di-
verse instrumente ale politicii bugetar-fiscale. Multitudinea instrumentelor care se află
la dispoziţia statului, împreună cu alte pârghii economico-sociale, influenţează direct şi
indirect evoluţia întregii economii, cât şi dezvoltarea economică a ţării pe termen lung.
Printre instrumentele politicii bugetar-fiscale, menţionăm:

Instrumentele politicii fiscale Instrumentele politicii bugetare


Numărul şi varietatea impozitelor Volumele şi soldurile bugetare
Felul impunerii Operaţiunile bugetare:
(cote fixe sau procentuale) • Definitive ( funcţionale şi de capital)
• Temporare (împrumuturi şi avansuri)
Modul de aşezare a impozitelor- asietă Acţiunile bugetare:
(subiectul, obiectul, mărimea bazei • de conjunctură (natura cheltuielilor)
impozabile) • de structură (modificarea structurii şi a
modului de intervenţie a statului)
Diversitatea scutirilor, reducerilor şi Diversitatea subvenţiilor, categoriilor
deducerilor sociale finanţate de la buget etc.

Politica fiscală este o componentă a politicii financiare a statului, care se prezintă prin
totalitatea reglementărilor, metodelor, mijloacelor, formelor, instrumentelor şi instituţiilor
utilizate de către stat pentru procurarea (formarea, constituirea, mobilizarea) resurselor
financiare fiscale în scopul realizării funcţiilor statului, inclusiv pentru influenţarea vieţii
economice şi sociale.

Coordonatele funcţionale ale politicii fiscale vizează:


Volumul resurselor stabilirea volumului resurselor publice necesare realizării funcţiilor
financiare şi sarcinilor sale; mărimea lor este dată de PIB, rata fiscalităţii şi de
cuantumul cheltuielilor publice aferente perioadei respective.
Provenienţa principala componentă este dată de resursele interne şi numai în
resurselor completarea acestora se poate apela la surse externe. Problema care
financiare apare este stabilirea optimă a provenienţei şi ponderea resurselor fi­
nanciare interne de la sectorul public, particular sau persoane fizice,
corespunzător structurii de proprietate din economie.
Stabilirea în privinţa numărului, practica fiscală a eliminat rapid varianta fo­
numărului şi a losirii unui singur mod de colectare (a unui singur impozit) a veni­
m odalităţilor de turilor, înlocuindu-se cu varianta unei multitudini de canale de prel­
prelevare evare, care permit o mai bună soluţionare a problemelor fiscale.
Rata fiscalităţii nivelul presiunii fiscale diferă în funcţie de o serie de factori pro­
prii sistemului fiscal (multitudinea impozitelor, modul de calcul al
materiei impozabile, progresivitatea impunerii, numărul tranşelor
de impozitare), precum şi de factori independenţi de sistemul fis­
cal (produsul intern brut, priorităţile în ceea ce priveşte destinaţia
resurselor etc.).

FINANŢE
214
PUBLICE •
•------------------------------------------- J
Politica bugetară reprezintă totalitatea metodelor, instrumentelor, deciziilor, a opţiunilor
sau alegerilor realizate de un centru de decizie publică (local, central sau naţional), în ceea
ce priveşte utilizarea fondurilor financiare publice şi asigurarea echilibrului bugetar având
finalităţi economice şi sociale, în vederea satisfacerii nevoilor generale ale societăţii.

Plasându-şi sursele intervenţioniste în cadrul bugetului public (central sau local), politica
bugetară constituie o complementare funcţională a politicii fiscale, cele două tipuri de
politici reprezentând ansamblul coerent de instrumente, la dispoziţia statului, prin care
acesta modulează activitatea economică şi asigură echilibrul bugetar.

Politica în domeniul cheltuielilor publice - trebuie să stabilească mărimea, destinaţia şi


structura cheltuielilor publice, obiectivele ce trebuie atinse prin efectuarea diferitelor
tipuri de cheltuieli şi trebuie să precizeze metodele şi căile utilizate pentru ca obiectivele
urmărite să fie realizate cu minim de efort financiar.

Coordonatele funcţionale ale politicii bugetare vizează:


Echilibrul bugetar presupune stabilirea unor limite considerate optime atât pentru
deficitul bugetar (de exemplu, 3% din PIB), cât şi limita exceden­
tului bugetar.
Creşterea paralelă Această normă, presupune limitarea creşterii cheltuielilor publice
a cheltuielilor la ritmul de creştere a PIB. Utilizarea unei astfel de norme core­
publice şi a PIB spunde unei politici structurale, care vizează să menţină constantă
partea de resurse afectată sectorului public, limitând jocul leg:: lui
Wagner (conform căreia cheltuielile publice cresc mai rapid decât
PIB pe cap de locuitor sub influenţa dezvoltării economice, elas­
ticitatea cheltuielilor publice fiind supraunitară).
Limitarea datoriei Mărimea datoriei publice nu trebuie să depăşească x% din PIB (în
de stat ca pondere UE, este 60% din PIB). De regulă, diversele limitări nu corespund
în PIB unei raţionalităţi economice, ci rezultă din problemele ridicate de
finanţarea deficitului bugetar. Importantă este structura datoriei
publice.

14.3. POLITICA MONETARA


în sens larg, politica monetară poate fi definită drept activitatea de influenţare a proceselor
economico-sociale, printr-o serie de decizii şi instrumente monetare, în vederea realizării
principalelor scopuri macroeconomice şi obţinerii echilibrului general în economie.

Politica monetară reprezintă ansamblul deciziilor, măsurilor sau intervenţiilor Băncii Cen­
trale sau ale autorităţilor monetare efectuate asupra lichidităţii economiei naţionale (con­
trolul ofertei de monedă) prin intermediul unor tehnici şi instrumente în scopul realizării
politicii economice.

F IN A N ŢE
215
PUBLICE
Politica monetară include trei componente de bază: monetară, creditară şi valutară.

Politica monetară include deciziile şi acţiunile vizând oferta de monedă şi derularea


circulaţiei monetare în economia naţională, asigurarea echilibrului
monetar şi menţinerea puterii de cumpărare a monedei în scopul
realizării unor obiective ale politicii generale.
Politica creditară ansamblul deciziilor, metodelor şi tehnicilor, care vizează regle­
mentarea şi supravegherea volumului de credite în economie,
precum şi a ratei dobânzii pentru realizarea obiectivelor macro­
economice legate de procesele economisirii şi investirii şi contrac­
ararea inflaţiei.
Politica valutară se referă la modalităţile de procurare şi utilizare a resurselor val­
utare şi echilibrarea balanţei de plăţi externe, crearea rezervelor
de valută, evoluţia cursului valutar şi efectuarea de tranzacţii pe
pieţele financiar-valutare

Politica monetară, creditară şi valutară se elaborează de către Banca Naţională în comun


acord cu Guvernul. Sistemul monetar al Republicii Moldova se află în dezvoltare perma­
nentă, în sensul elaborării şi introducerii în practică a instrumentelor monetare existen­
te în toate ţările dezvoltate (instrumentele de supraveghere bancară, crearea atributelor
pieţei hârtiilor de valoare, implementarea mecanismului contabil conform principiilor
internaţionale etc).

Intervenţia BNM se realizează prin:


Operaţiunile p e Sunt operaţiunile executate pe piaţa financiară la iniţiativa BNM
piaţa monetară cu participarea benevolă a băncilor autorizate. Operaţiunile de
piaţă deschisă pot fi efectuate prin tender anunţat anticipat (licita­
ţii), sau negocieri directe. Utilizând operaţiunile de piaţă deschisă,
BNM asigură piaţa cu lichiditate, efectuând operaţiuni REPO, sau
cumpărând active (valori mobiliare sau valută străină), sau scoa­
te resurse din piaţă, plasând certificate proprii (CBN), efectuând
operaţiuni revers-REPO sau vânzând active (valori mobiliare sau
valută străină) sau acceptând depozite la termen.
Operaţiunile pe Sunt intervenţiile valutare, ce se derulează în strictă conformitate
piaţa valutară cu obiectivele politicii valutare. Banca Naţională utilizează în ca­
litate de instrumente ale intervenţiilor valutare atât operaţiunile
directe (cumpărări sau vânzări la vedere de valută contra lei mol­
doveneşti), care influenţează masa monetară, cât şi operaţiunile
de ajustare (swap-uri valutare), care sunt instrumente reversibile
şi nu influenţează masa monetară pe termen lung.

PUBLICE
_____________ >
Facilităţile Reprezintă facilităţile pe care BNM le pune la dispoziţia băncilor
perm anente autorizate la iniţiativa acestora. BNM oferă facilitatea de credit
la rea overnight şi facilitatea de depozit overnight.
fruit* Facilităţile permanente joacă rolul unui mecanism de siguranţă
opui în gestionarea lichidităţii pe piaţa monetară: facilitatea de credit
overnight oferă posibilitate băncilor să ia credite de la BNM, iar
egle- facilitatea de depozit overnight creează posibilitatea plasării ex­
rmîe cesului de lichiditate.
aer o- Rezervele Reprezintă nivelul minim al mijloacelor atrase pe care o bancă au-
itrac- obligatorii torizată trebuie să le deţină la BNM. Pentru evaluarea îndeplinirii
acestei obligaţii, se utilizează media soldurilor zilnice ale contului
r val- de rezerve pe durata unei perioade de aplicare.
.e : •
ţii pe în realizarea politicii monetare, se utilizează, în general, următoarele instrum ente:
1) crearea monedei şi controlul masei monetare, care vizează volumul şi structura masei
monetare în economie, în funcţie de cerere şi ofertă pe piaţă;
imun
2) operaţiuni pe piaţa deschisă cu hârtii de valoare de stat constituie operaţiuni de vânzare
rma-
(plasare)-cumpărare (răscumpărare) de către Banca Naţională a hârtiilor de valoare
sten-
emise de stat cu scopul de a mări sau micşora cantitatea de bani din circulaţie. Vânza­
telor
rea hârtiilor de valoare conduce la diminuarea ofertei de bani rezultată din retragerea
piîlor
unei părţi din masa monetară din circulaţie, în consecinţă, rata dobânzii creşte put­
erea de cumpărare a valutei naţionale şi se diminuează volumul investiţiilor în econo­
mia naţională. Cumpărarea hârtiilor de valoare de stat contribuie la creşterea ofertei
de bani, la micşorarea ratei dobânzii, stimularea investiţiilor şi inflaţie.
BNM
le de 3) rata dobânzii. Băncile pot să-şi mărească rezervele creditare prin: atragerea de noi
icita- depuneri, contractarea de credite de la alte bănci comerciale şi procurarea de resurse
:hisâ, creditare de la Banca Naţională. în Republica Moldova, băncile comerciale procură
>,sau resurse creditare la licitaţia creditară interbancară, unde cel mai mare furnizor de
scoa- resurse creditare este Banca Naţională. Prin mecanismul licitaţiei, propunând oferte
uând mari sau mici de resurse creditare pentru vânzare, Banca Naţională influenţează rata
? sau dobânzii. Efectele modificării ratei dobânzii se referă la faptul că:
• scăderea ratei dobânzii stimulează investiţiile şi creşterea ocupaţiei forţei de
litate
muncă, pe fondul unei anumite tendinţe de creştere a preţurilor;
n ca-
unile • creşterea ratei dobânzii conduce la diminuarea investiţiilor şi apariţia tendinţei
mol- de creştere a şomajului. Pe fondul unei anumite stabilităţi a preţurilor se dezvoltă
unile procesele de stagnare.
sibile 4) rezervele obligatorii şi rata rezervelor obligatorii - presupun ca o parte din depozitele
bancare şi mijloacele atrase din alte surse să fie depozitate de către băncile comer­
ciale în conturi deschise la Banca Naţională. Cerinţa, confirmată prin lege, conform
căreia o parte din depozitele bancare şi mijloacele primite din alte surse trebuie să se

FINANŢE
217
PUBLICE
păstreze în Banca Centrală, în primul rând, contribuie la asigurarea băncii şi protejarea
clientelei. în al doilea rând, Banca Centrală mărind sau micşorând rata rezervelor ob­
ligatorii, influenţează direct volumul creditelor acordate de băncile comerciale şi, în
consecinţă, măreşte sau micşorează oferta de bani.
5) rezervele valutare ale Băncii Naţionale. Instrumentul de promovare a politicii, în con­
text internaţional, utilizat de băncile centrale, se numeşte intervenţie pe pieţele valu­
tare. Intervenţia valutară reprezintă activitatea de stabilizare a nivelului cursurilor val­
utare prin blocarea forţelor pieţei, care ridică sau scad nivelul cursurilor de schimb ale
valutei proprii. Mecanismul intervenţiei valutare este analogic celui al operaţiunilor
pe piaţa deschisă. De exemplu, dacă cursul valutei naţionale scade, Banca Naţională
intervine prin operaţiuni de vânzare a valutei străine, fapt ce contribuie la procurarea
valutei naţionale, la creşterea cererii de monedă naţională şi la creşterea puterii ei de
cumpărare. Dacă cursul valutei naţionale creşte, Banca Centrală din contra, începe ac­
tiv să vândă moneda naţională, pentru a produce efectul creşterii ofertei de monedă
proprie. Astfel, se urmăreşte stabilizarea cursului valutar.

ÎNTREBĂRI DE RECAPITULARE
1. Ce reprezintă politica economică a unei ţări7
2. Definiţi politica financiară la nivel macroeconomic.
3. Care sunt obiectivele politicii financiare la nivel macroeconomic7
4. Definiţi politica financiară la nivel microeconomic.
5. Care sunt componentele politicii financiare la nivel micro- şi macroeconomic?
6. Care sunt factorii determinanţi ai politicii financiare7
7. Care sunt coordonatele funcţionale ale politicii fiscale7
8. Care sunt coordonatele funcţionale ale politicii bugetare7
9. Definiţi politica monetară în sens larg şi în sens restrâns.
10. Definiţi politica creditară şi politica valutară.
11. Ce instrumente de intervenţie se utilizează în realizarea politicii monetare7
12. Care sunt efectele operaţiunilor de vânzare a valorilor mobiliare de stat7
13. Care sunt efectele reducerii ratei rezervelor obligatorii ale băncilor comerciale7
14. Prin ce operaţiuni trebuie să intervină Banca Naţională pentru a asigura stimularea inves­
tiţiilor în cadrul economiei naţionale7
15. Prin ce operaţiuni trebuie să intervină Banca Naţională pentru a asigura limitarea inflaţiei
în cadrul economiei naţionale7

FINANŢE
218
PUBLICE
“ ............................ .... J
TESTE DE AUTOEVALUARE
1. La nivel macroeconomic politica financiară constituie:
a) ansamblul de metode şi instrumente, cu caracter financiar, antrenate în procura­
rea, alocarea şi gestionarea resurselor băneşti, în vederea maximizării valorii de
piaţă întreprinderii;
b) activitatea de influenţare, de către autorităţile publice, a proceselor economice şi
sociale prin metode şi instrumente de natură financiară în vederea realizării sco­
purilor macroeconomice;
c) ne reflectă comportamentul întreprinderii în ceea ce priveşte finanţarea activi­
tăţii sale;
d) reflectă comportamentul întreprinderii în ceea ce priveşte alocarea de resurse fi­
nanciare cu scopul de a obţine profit.
Indicaţi variantele corecte
Răspuns: b.

2. La nivel microeconomic, politica financiară constituie:


a) totalitatea deciziilor, metodelor şi instrumentelor utilizate de către conducerea în­
treprinderii cu caracter financiar antrenate în procurarea, alocarea şi gestionarea
resurselor băneşti, în vederea maximizării valorii de piaţă;
b) activitatea de influenţare, de către autorităţile publice, a proceselor economice şi
sociale prin metode şi instrumente de natură financiară în vederea realizării sco­
purilor macroeconomice;
c) deciziile şi acţiunile vizând oferta de monedă şi derularea circulaţiei monetare
în economia naţională, asigurarea echilibrului monetar şi menţinerea puterii de
cumpărare a monedei în scopul realizării unor obiective ale politicii generale.
Indicaţi variantele corecte
Răspuns: a.

3. Coordonatele funcţionale ale politicii fiscale sunt:


a) limitarea deficitului bugetar ca pondere în PIB;
b) volumul şi provenienţa resurselor financiare;
c) creşterea paralelă a cheltuielilor publice şi a PIB-ului;
d) numărul şi modalităţile de prelevare, rata fiscalităţii;
e) echilibrul bugetar.
Indicaţi variantele corecte
Răspuns: b,d.

4. Instrumentele politicii fiscale se referă la:


a) volumele şi soldurile bugetare;
b) numărul şi varietatea impozitelor, felul impunerii;

FIN A N ŢE
PUBLICE j. 219
c) asietă - subiectul, obiectul, mărimea bazei impozabile;
d) diversitatea scutirilor, reducerilor şi deducerilor;
e) acţiunile şi operaţiunile bugetare.
Indicaţi variantele corecte
Răspuns: b, c, d.

5. Instrumentele politicii bugetare se referă la:


a) numărul şi varietatea impozitelor, felul impunerii;
b) volumele şi soldurile bugetare;
c) asietă, diversitatea scutirilor, reducerilor şi deducerilor
d) clasificarea cheltuielilor
e) acţiunile şi operaţiunile bugetare
Indicaţi variantele corecte
Răspuns: b, d, e.

6. Coordonatele funcţionale ale politicii bugetare sunt:


a) echilibrul bugetar;
b) volumul şi provenienţa resurselor financiare;
c) limitarea deficitului bugetar ca pondere în PIB;
d) numărul şi modalităţile de prelevare, rata fiscalităţii;
e) creşterea paralelă a cheltuielilor publice şi a PIB-ului.
Indicaţi variantele corecte
Răspuns: a, c, e.

7. în sens larg, politica monetară constituie:


a) totalitatea deciziilor, metodelor şi instrumentelor utilizate de către conducerea în­
treprinderii cu caracter financiar antrenate în procurarea, alocarea şi gestionarea
resurselor băneşti, în vederea maximizării valorii de piaţă;
b) activitatea de influenţare de către autorităţile publice a proceselor economice şi
sociale prin metode şi instrumente de natură financiară în vederea realizării sco­
purilor macroeconomice;
c) activitatea de influenţare a proceselor economico-sociale printr-o serie de instru­
mente monetare în vederea realizării principalelor scopuri macroeconomice şi
obţinerii echilibrului general în economie.
Indicaţi varianta corectă
Răspuns: c.

8. Politica valutară reprezintă:


a) totalitatea deciziilor, metodelor şi instrumentelor utilizate de către conducerea în­
treprinderii cu caracter financiar antrenate în procurarea, alocarea şi gestionarea
resurselor băneşti, în vederea maximizării valorii de piaţă;

F IN A N ŢE
220
PUBLICE
b) modalităţile de procurare şi utilizare a resurselor valutare şi echilibrarea balanţei
de plăţi externe, crearea rezervelor de valută, evoluţia cursului valutar şi efectua­
rea de tranzacţii pe pieţele financiar-valutare.
c) activitatea de influenţare, de către autorităţile publice, a proceselor economice şi
sociale prin metode şi instrumente de natură financiară în vederea realizării sco­
purilor macroeconomice.
Indicaţi varianta corectă
Răspuns: b.

9. Politica creditară reprezintă:


a) totalitatea deciziilor, metodelor şi instrumentelor utilizate de către conducerea în­
treprinderii cu caracter financiar antrenate în procurarea, alocarea şi gestionarea
resurselor băneşti, în vederea maximizării valorii de piaţă;
b) modalităţile de procurare şi utilizare a resurselor valutare şi echilibrarea balanţei
de plăţi externe, crearea rezervelor de valută, evoluţia cursului valutar şi efectua­
rea de tranzacţii pe pieţele financiar-valutare.
c) ansamblul deciziilor, metodelor şi tehnicilor care vizează reglementarea şi supra­
vegherea volumului de credite în economie, precum şi a ratei dobânzii pentru re­
alizarea obiectivelor macroeconomice ce ţin de procesele economisirii şi investirii
şi contracararea inflaţiei.
Indicaţi varianta corectă
Răspuns: c.

10. Politica monetară utilizează următoarele instrumente:


a) acţiunile, operaţiunile şi veniturile bugetare;
b) operaţiunile pe piaţa deschisă cu hârtii de valoare de stat;
c) volumele şi soldurile bugetare;
d) rata dobânzii şi rata rezervelor obligatorii ale băncilor comerciale;
e) rezervele valutare ale Băncii Naţionale.
Indicaţi variantele corecte
Răspuns: b, d, e.

11. Decizia de a micşora rata rezervele obligatorii ale băncilor comerciale are ca
efect:
a) creşterea ratei dobânzii bancare;
b) inflaţia;
c) stimularea investiţiilor;
d) limitarea investiţiilor;
e) micşorarea ratei dobânzii bancare;
f) creşterea puterii de cumpărare a monedei naţionale;
g) micşorarea masei monetare din circulaţie;

F IN A N ŢE
221
PUBLICE __
h) majorarea masei monetare din circulaţie.
Indicaţi variantele corecte
Răspuns: b, c, e, h.

12. Decizia de a majora rata rezervele obligatorii ale băncilor comerciale are ca efect:
a) creşterea ratei dobânzii bancare;
b) inflaţia;
c) stimularea investiţiilor;
d) limitarea investiţiilor;
e) micşorarea ratei dobânzii bancare;
f) creşterea puterii de cumpărare a monedei naţionale;
g) micşorarea masei monetare din circulaţie;
h) majorarea masei monetare din circulaţie.
Indicaţi variantele corecte
Răspuns: a, d, f, g.

13. Decizia de vânzare de dolari din rezervele valutare ale Băncii Naţionale are ca
efect:
a) creşterea cererii de monedă naţională;
b) creşterea ofertei de monedă naţională;
c) creşterea puterii de cumpărare a monedei naţionale;
d) scăderea puterii de cumpărare a monedei naţionale.
Indicaţi variantele corecte
Răspuns: a, c.

14. Decizia de a cumpăra dolari în rezervele valutare ale Băncii Naţionale are ca efect:
a) creşterea cererii de monedă naţională;
b) creşterea ofertei de monedă naţională;
c) creşterea puterii de cumpărare a monedei naţionale;
d) scăderea puterii de cumpărare a monedei naţionale.
Indicaţi variantele corecte
Răspuns: b, d.

FINANŢE
222
PUBLICE
~ ................)
BIBLIOGRAFIE

MANUALE, MONOGRAFII, LUCRĂRI DIDACTICE

1. A N G H ELA C H E C. M ă s u r a r e a ş i c o m p a r a r e a d e z v o lt ă r ii e c o n o m ic e . Bucureşti: Eco n o m ică, 1996.


351 p. ISBN 973-9198-61-9.

2. BAURCIULU A. D im e n s iu n e a e c h ilib r u lu i f in a n c ia r p u b lic la n iv e l m a c r o e c o n o m ic în R e p u b lic a


M o ld o v a . C hişin ău: ASEM , 2 0 0 7 ,2 8 5 p. ISBN 978-9975-75-144-5.

3. BĂ CESCU M., BĂ CESC U A. M a c r o e c o n o m ie : b a z e le m a c r o e c o n o m ie i. Bucureşti: ALL, 1 9 9 3 .4 2 6 p.


ISBN 973-9156-13-4.

4. BOTNARI N„ BAURCIULU A. ş.a. F in a n ţ e . C h işin ău : ASEM , 2010. 423 p. ISBN 978-9975-75-


537-5.

5. CASIAN A., PETRO IA A. T r a n z iţia : r e t r o s p e c t iv e ş i p e r s p e c t iv e , p o lit ic a b u g e t a r - fis c a lă . C hişin ău:


GUNIVAS, 2 0 0 2 .4 7 2 p. ISBN 978-9977-988-7.

6. CÂM PEAN U E. P o lit ic i m o d e r n e p r iv in d e c h ilib r u l f in a n c ia r p u b lic . Bucureşti: Universitară, 2 X 5 .


140 p. ISBN 973-7787-93-5.

7. COBZARI L., M AN OLE T. M e t o d o lo g ia p la n ific ă r ii b u g e t a r e : e la b o r a r e d e b u g s : CK s *\ă _ CEP


USM, 2004. 231 p. ISBN 9975-9771-8-9.

8. CIUBO TARU M. D e z v o lt a r e a e c o n o m ic ă : p o lit ic i, s t r a t e g ii, m o d e le , e fe c te . C h iş i- ă u : C e ' t ' j


stu d iere a p ro b lem elo r pieţei, 1 9 9 9 .1 8 7 p. ISBN 9975-62-045-0.

9. CHIRIŢĂ N., SC A R LA T E. P o lit ic i m a c r o e c o n o m ic e . T e o rie ş i a p lic a ţ ii. B u c u re şti: Econom că ’ SEE


415 p. ISBN 973-590-028-9.

10. D ORN BUSCH R„ FISCH ER S. M a c r o e c o n o m ia . T im işoara: S ed o n a, 1997. 783 p. ISBN 973-9345-


00-X.

11. HÎNCU R. C h e ltu ie lile p e n t r u în v ă ţ ă m â n t în c o n d iţ iile d e f ic it u lu i b u g e t a r în R e p u b lic a M o ld o v a .


C hişin ău: Ed. A.S.E.M., 2 0 0 4 .1 7 0 p. ISBN 9975-9705-2-3.

12. HÎNCU R. ş. a. F in a n ţ e p u b lic e : s in t e z e s c h e m e , te s te . C h işin ău : Editura ASEM , 20 05.188 p. ISBN


9975-75-304-3.

13. HOANŢĂ N. E c o n o m ie ş i fin a n ţe p u b lic e . Bucureşti: Polirom , 2 0 0 0 .2 8 5 p. ISBN 973-683-459-X.

14. IANCU A. P o lit ic ă ş i e c o n o m ie . R e p e r e a le u n u i s is t e m e c o n o m ic p e r f o r m a n t . B ucureşti: Expert,


2000. 200p. ISBN 973-98518-3-5.

15. LIPSEY R.G. STEINER P. O., Purvis D. D. E c o n o m ic s . N ew York: H arper International Edition, 1987.
941 p. ISBN 0-06-350427-8.

16. M AN OLE T. F in a n ţ e le p u b lic e lo c a le : r o lu l lo r în c o n s o lid a r e a a u t o n o m ie i fin a n c ia r e la n iv e lu l u n i­


tă ţ ilo r a d m in is t r a tiv - te r it o r ia le . C h işin ău : Epigraf, 2 0 0 3 .2 4 0 p. ISBN 9975-903-77-0.

17. M AN O LESCU Gh. B u g e t : a b o r d a r e e c o n o m ic ă ş i fin a n c ia r ă . Bucureşti: E co n o m ică , 1997. 362 p.


ISBN 973-590-025-4.

18. M O N O LESC U Gh. P o lit ic i e c o n o m ic e . C o n c e p t e , in s t r u m e n te , e x p e r ie n ţe . Bucureşti: Eco no m ică,


1997. 678 p. ISBN 973-590-026-2.

19. MATEI Gh. F in a n ţ e g e n e r a le . - C raiova: Reprografia U niversităţii din C raiova, 2 0 0 2 .1 3 2 p. ISBN


973-8257-34-4.

F IN A N ŢE
223
PUBLICE
20. MOŞTEANU T. B u g e t ş i tr e z o r e r ie p u b lic ă . Bucureşti: Tribuna Economică, 2002.457 p. ISBN 973-
8257-59-X.
21. MOŞTEANU T. F in a n ţ e p u b lic e . Bucureşti: Tribuna Economică, 2004. 352 p. ISBN 973-8499-
85-2.
22. MOŞTEANU T. P o lit ic i ş i t e h n ic i b u g e t a r e . Bucureşti: Universitară, 2010. 108 p. ISBN 973-7787-
90-0.
23. NECHITA V. E c o n o m ie p o lit ic ă . Galaţi: Porto-Franco, 1991. Vol.l. 484 p. ISBN 973-557-045-9
24. NECHITA V. E c o n o m ie p o lit ic ă . Galaţi: Porto-Franco, 1991. Vol.ll. 479p. ISBN 973-557-092-0
25. NEMEC J. F in a n ţ e p u b lic e : te o r ie ş i p r a c t ic ă in tr a n z iţia c e n t r a l- e u r o p e a n ă . laşi: Ars Longa, 2000.
432 p. ISBN 973-9325-35-1.
26. PROFIROIU A. E c o n o m ia s e c t o r u lu i p u b lic . Bucureşti: Economică, 2001. 222 p. ISBN 973-709-
219-8.
27. SECRIERU A . F in a n ţ e p u b lic e . In s t r u m e n t e ş i m e c a n is m e fin a n c ia r e d e in t e r v e n ţ ie g u v e r n a m e n t a lă .
Chişinău: Epigraf, 2004.423 p. ISBN 9975-903-99-1.
28. SUTA-SELEJAN S. D o c t r in e ş i c u r e n t e în g â n d ir e a e c o n o m ic ă . Bucureşti: ALL, 1994. - 4,14 p. ISBN
973-731-108-6
29. TALPOŞ I. F in a n ţ e le R o m â n ie i. Timişoara: Sedona, 1997. 336 p. ISBN 972-96013-7-5
30. VÂCĂREL I. Finanţe publice. Bucureşti: Didactică şi Pedagogică, 2002. 423 p. ISBN 973-30-
2303-5.
31. VĂCAREL I. P o lit ic i e c o n o m ic e ş i fin a n c ia r e d e ie r i ş i d e a z i. Bucureşti: Economică, 1996. 384 p.
ISBN 973-9198-37-6.
32. КУШЛИН В.И.,ИВЛЕВАГ.Ю.,КЛЮКИНП.Н.Макроэкономика. Госудорстбенноерегулирование
в у с л о в и я х г л о б а л и з а ц и и . Москва: РАГС, 2007. 320 с. ISBN 978-5-7729-0287-5.

33. МАККОННЕЛЛ К.Р., БРЮ С.Л.Э к о н о м и к с . Москва: Республика, Москва, 1992. Vol.l 399 р. ISBN
5-25001534-4.
34. МАККОННЕЛЛ К.Р., БРЮ СЛ. Э ко н о м икс. Москва: Республика, Москва, 1992. Vol.ll 395 р.
ISBN 5-250-01486-0.

RESURSELE ELECTRONICE

1. Documente de politici: SCERS, SND, Memorandum cu FMI, Strategia "Moldova 2020"[on-line],


http: www.aov.md
2. Rapoarte şi informaţii Ministerului Finanţelor a R. Moldova, www.minifin.md
3. Banca Naţională a Moldovei. Rapoarte anuale, [on-line], http: www.bnm.org
4. Biroul Naţional de Statistică al Republicii Moldova, [on-line], http: www.statistica.md

F IN A N ŢE
224
PUBLICE \