George Bacovia 

(n. 4/16 septembrie 1881 – d. 22 mai 1957, a fost un scriitor român format la școala

simbolismului literar francez. Este autorul unor volume de versuri și proză scrise în baza unei tehnici
unice în literatura română, cu vădite influențe din marii lirici moderni francezi pe care-i admira. La
început văzut ca poet minor de critica literară, va cunoaște treptat o receptare favorabilă, mergând
până la recunoașterea sa drept cel mai important poet simbolist român și unul dintre cei mai
importanți poeți din poezia română modernă.
 El apartie deplin secolului XX prin noutatea tematica si stilistica, prin calitatea limbajului poetic, dincolo de care se
afla un subiect liric nelinistit, contradictoriu, resimtind dureros absurdului si deruta existentei. Din perspectiva formarii
si evolutiei simbolismului romanesc, G. Bacovia se apropie de tendInteTe_si notele definitorii ale acestui curent,
alaturi de Al. Macedonski, D. Anghel, I. Minulescu, St. Petica, Traian Demetrescu, epuizandu-i substanta si
actualitatea istorica. De aici incep perspectiva moderna, alunecarea spre formula expresionista, existentialista, poetul
cel putin anticipandu-i pe marii moderni" ai generatiei interbelice (T. Arghezi si I. BarbU). Primul volum, Plumb
(1916), contureaza deja atmosfera universului bacovian, accentuand receptarecrseHzoriala, monotonia orasului peste
care anotimpurile trec cu specificul lor, toate Traumatizand sensibilitatea maladiva a poetului. Opera

Volume de poezii: "Plumb" - 1916, "Scantei galbene", "Bucati de noapte" - 1926, Tufoi" - 1930, "Comedii in fond"
-1936, "Stante burgheze" - 1946 .

Opera lui George Bacovia este reprezentativa pentru unul dintre cei mai originali poeti romani de dupa Eminescu,
despre "bacovianism" vorbind toti marii nostri critjcijj Poezia lui Bacovia este expresia cea mai elocventa si mai
durabila a simbolismului autohton, cu toate temele, motivele si tehnicile specifice acestui curent literar pe plan
european. Se regasesc in opera sa poetica toate instrumentele tehnicii simboliste: simbolul, sugestia,
corespondentele, muzicalitatea, cromatica, olfactivul, prozodia, precum si temele si motivele ce ilustreaza si definesc
acest curent: conditia poetului si a poeziei, solitudinea, melancolia, spleen-ul, misterul, evadarea, natura (cu motivul
ploii dezintegratoare si al anotimpurilor nevroticE), nevroza, iubirea deprimanta, orasul sufocant etc.

Universul poetic

A. Temele fundamentale ale liricii bacoviene:

1. Lumea orasului de provincie, a targului sufocant, care este, probabil Bacaul, ilustreaza o lume bolnava, degradata
fizic si psihic: a. Mahalaua populata de o lume ftizica, aflata in descompunere lenta, sub actiunea intemperiilor:
ploaia, zapada, vantul, frigul, ceata si arsita, in nopti halucinante de toamna sau iarna:

("Sonet") b. Orasul in ruina, in descompunere, in care coexista cadavrele in descompunere cu fastul burghez, cu
iluminatul electric, iar poetul, alungat din propria sa locuinta, este bantuit de obsesii, spaime si nevroze:

"Odaia mea ma inspaimanta Cu braie negre zugravita Prin noapte, toamna despletita in mii de fluiere canta"

("Singur") " Copacii albi, copacii negri Stau goi in parcul solitar Decor de doliu funerar Copacii albi, copacii negri"

("Decor") c. Orasul inspaimantator, periculos pentru viata omului, in care se petrec fapte zguduitoare, cum ar fi
scenele de viol:

"Acum cad foi de sange-n parcul gol Pe albe statui feminine, Pe alb model de forme fine, Acum se-nsira scene de
viol" ("in parc") d. Orasul vazut ca un muzeu al figurilor de ceara este ilustrat in poezia "Panorama":

"Plangea caterinca fanfara, Lugubru in noapte tarziu Si singur priveam prin ochene Pierdut in muzeul pustiu."

2. Singuratatea, (solitudineA) este una din temele predilecte ale lui G.Bacovia, constituind si principala sa
componenta spirituala. a. Camera poetului nu e o ambianta benefica, asa cum este la Macedonski, un spatiu de
creatie, sau ca la Eminescu, ci este un loc inspaimantator, generator de spaime:

"Eu trec din odaie-n odaie Cand bate satanica ora"

("Miezul noptii") b. Dragostea si actul reflex al creatiei sunt singurele elemente salvatoare intr-o singuratate ca o
tortura pentru poet, care se simte bine numai in intimitatea protectoare a camerei iubitei:

"Ce cald e aicea la tine Si toate din casa mi-s sfinte Te uita cum ninge decembre Nu rade, citeste-nainte"
3. Natura se afla sub puterea unor forte distructive, natura bacoviana fiind o stare de spirit. a. Anotimpurile sunt
obsedante si creeaza stari nevrotice: "Si toamna si iarna

Coboara amandoua Si ploua si ninge Si ninge si ploua"

("Moina") b. Apa nu este un simbol al vietii, ca la Eminescu, ci este un element distrugator de materie, degradant,
provocatoare de disperare, de isterie:

"Si parca dorm pe scanduri ude, in spate ma izbeste-un val -Tresar prin somn, si mi se pare Ca n-am tras podul de la
mal." ("Lacustra") c. Zapezi apocaliptice care acopera, astupa fara posibilitate de scapare, intreaga existenta umana:

"Ninge grozav pe camp la abator Si sange cald se scurge pe canal Plina-i zapada de sange animal Si ninge mereu pe-
un trist patinoar"

("Tablou de iarna") d. Print/vara bacoviana este provocatoare de isterie, de nevroza, nu este anotimpul renasterii la
viata a naturii, asa cum este in lirica lui AJecsandri sau Cosbuc:

"Apar din nou taranii pe haul din campie, in infinit pamantul se simte tresaltand:

Vor fi acum de toate cum este orisicand,

Dar iar ramane totul o lunga teorie.

O, cand va fi un cantec de alte primaveri?!

   "

("Nervi de primavara")

4. Iubirea nu este un sentiment benefic pentru spiritul uman. a. Iubita este o fecioara palida, despletita, care canta la
clavir muzica funebra, gemand ca in delir:

"Iubita canta un mars funebru Iar eu nedumerit ma mir, De ce sa cante-un mars funebru Si ninge ca-ntr-un cimitir".

("Nevroza") b. Iubita este descrisa cu accente pamfletare, fata de care poetul are dispret:

"Femeie, masca de culori, Cocota plina de rafinarii"

("Contrast")

"Duduia vesnic citeste,

Stie clavirul, pictura -

Si nopti de-a randul vegheaza

Si poate de-aceea slabeste"

("Unei fecioare")

5. Moartea este o obsesie fascinanta, in care lipseste cu desavarsire aspiratia, este o stare de disperare, de
dezagregare a materiei, a fiintei, a existentei cosmice: a. senzatia de funebru este permanenta in lirica bacoviana,
fiind o componenta a eului poetic, chiar si a sentimentului de iubire:

"Dormeau adanc sicriele de plumb

Si flori de plumb si funerar vestmant -

Stam singur in cavou si era vant Si scartaiau coroanele de plumb. ("Plumb") b. moartea este o dezagregare totali,
absoluta a omenirii:

"Sunt cativa morti in oras, iubito,

Chiar pentru asta am venit sa-ti spun;

Pe catafalc, de caldura-n oras, incet, cadavrele se descompun" ("Cuptor")

B. Arta poetica

1. Muzica este una din principalele modalitati simboliste intalnite in lirica bacoviana, deoarece poetul percepe lumea
la nivel auditiv ("Natura scoate arpegii, acorduri, armonii, [] muzica sonoriza orice atom"), idee sustinuta printr-o
larga varietate artistica de sugerare a muzicalitatii, folosind:

- Instrumente muzicale (clavirul, vioara, buciumul, talanga, tambalul, goarna, flasneta, piculina, flautul, fluierul, lira,
harfA);

"Iar la clavir o bruna despletita" "Plangea clavirul trist si violina"

("Mars funebru")

- compozitii muzicale (simfonia, marsul funebru, valsuL), sugerand trairi sufletesti ale poetului: "Canta celebrul mars
al lui Chopin" ("Mars funebru"),

- zgomote diverse (fosnete, scartaituri, trosnete, gemete, plansete, soapte, suspine, oftaturi, tuse, pocnete, ecourI):

"E toamna, e fosnet, e somn Copacii pe strada ofteaza E planset, e tuse, e gol Si-i frig si bureaza"

("Nervi de toamna")

- verbe auditive care exprima disperarea, spaima, starea de nevroza (strig, plangand, izbeste, plouand, se prabusesc,
scartaiE):

"De-atatea nopti aud plouand, Aud materia plangand () in spate ma izbeste-un val () Pilotii grei se prabusesc."

("Lacustra") elor cu consoanele (plumB), prin repetarea unor cuvinte ("Copacii albi, copacii negri"), versurt-refren
("Nu rade, citeste-nainte"): Tloua, ploua, ploua

Vreme de betie

Si s-ascult pustiul

Ce melancolie!

   

Ploua, ploua, ploua."

("Rar")

2. Cromatica are profunde sensuri in definirea starilor sufletesti ale eului poetic, dupa cum insusi Bacovia marturisea:
"in poezie m-a obsedat totdeauna un subiect de culoare. Pictura cuvintelor sau auditie colorata. Fiecarui sentiment ii
corespunde o culoare".

Astfel, exista un cod al interpretarii culorii bacoviene, intre care verdele crud, rozul si albastrul sugereaza starea de
nevroza, violetul halucinatia, albul inexistenta, negrul si rosul simbolizeaza moartea:

"Copacii albi, copacii negri

Stau goi in parcul solitar

Decor de doliu funerar 

Copacii albi, copacii negri."

("Decor")

Combinatiile de culori au efecte halucinante:

"Verde crud, verde crud,

Mugur alb si roz si pur

Vis de-albastru si azur

Te mai vad, te mai aud."

("Note de primavara")

3. Olfactivul se regaseste ilustrat prin mirosuri puternice, uneori agresive, exprimate direct sau sugerate:

"Amar parfum de liliac"

("Armindeni")

"Toarna pe covoare parfumuri tari

Adu roze pe tine sa le pun,

Sunt cativa morti in oras, iubito,

Si-ncet, cadavrele se descompun"

("Cuptor")