UNIVERSITATEA BABEŞ-BOLYAI

FACULTATEA DE SOCIOLOGIE ȘI ASISTENŢĂ SOCIALĂ

SPECIALIZAREA MANAGEMENTUL STRATEGIC AL RESURSELOR UMANE

Cunoștințe și atitudini ale elevilor de liceu

față de depresie

Studenta: Hintenari Cristina Geanina

CUPRINS
1. Introducere...................................................................................................................................2

1.2. Metodologie...........................................................................................................................3

2. Depresia ca afecțiune psihică. Cadru conceptual.........................................................................4

2.1. Definirea depresiei................................................................................................................4

2.2. Tipuri de depresie.................................................................................................................5

2.3. Teoriile depresiei...................................................................................................................5

3. Depresia la adolescenți în mediul școlar......................................................................................7

4. Cercetarea....................................................................................................................................9

4.1. Scopul și obiectivele cercetării.............................................................................................9

4.2.Întrebări relevante pentru cercetare.......................................................................................9

4.3. Operaționalizarea conceptelor............................................................................................10

4.4. Populația țintă.....................................................................................................................13

4.5. Metode și instrumente de culegere a datelor......................................................................14

4.6. Prezentarea rezultatelor.......................................................................................................16

4.7. Concluziile cercetării..........................................................................................................22

5. Concluzii de ansamblu...............................................................................................................24

Bibliografie....................................................................................................................................25

Anexe.............................................................................................................................................27

1
 1. Introducere

În secolul vitezei, depresia își face simțită prezența datorită stresului de zi cu zi nu doar la
adulți, ci și în cadrul adolescenților. Acest fapt se datorează lipsei somnului, a suportului
emoțional sau a nesiguranței zilei de mâine.

Deși este cunoscută ca una dintre “bolile” secolului XXI, depresiei nu îi este acordată o
atenție sporită, fapt ce duce la agravarea stării persoanei suferinde, deci la consecințe negative
asupra vieții sale (introvertirea persoanei, lipsa sau diminuarea vieții sociale, auto-excluderea sa
din diverse activități cotidiene, gânduri suicidare).

În general, simptomele acestei afecțiuni sunt foarte des trecute cu vederea, iar
adolescentul care manifestă astfel de simptome asociate depresiei ar putea să nu le recunoască
datorită educației insuficiente în acest sens, iar persoanele din jur să le neglijeze (atât profesorii,
cât și colegii).

De asemenea, un aspect care ar putea să îi blocheze pe adolescenți în a căuta ajutor în

persoanele din jur este stigmatizarea. De multe ori se întâmplă ca persoana care mărturisește
simptomele față de cei din jur să nu fie luătă în serios sau chiar să fie supusă unui anumit
tratament de bullying datorită faptului că nu se cunosc simptomele acestei boli.

Pornind de la faptul că în mediul școlar din România, bolile psihice nu reprezintă un

interes și nu se intervine pentru a putea identifica și oferi suport persoanelor aflate în această
situație (de exemplu, în depresie), am considerat această temă ca fiind una de actualitate, iar un
studiu asupra acesteia va putea să tragă un semnal de alarmă pentru persoanele specializate, cum
ar fi psihologii, consilierii școlari sau asistenții sociali.

Un alt motiv pentru care am considerat importantă tratarea acestei problematici pornește
din experiența personală. Datorită faptului că aveam o problemă de sănătate gravă, datorită
căreia puteam să rămân oricând invalidă și chiar îmi punea viața în pericol, în timp, am ajuns să
am simptome depresive pe care nu le recunoscusem inițial, iar mai apoi le ascundeam pentru a

2
nu fi judecată de cătrei cei din jur. Am ajuns în situația în care aveam gânduri suicidare, mă
gândeam doar la moarte, mă simțeam mereu tristă, nimic nu mă bucura și nu aveam motivație ca
să fac vreodată un anumit lucru. Am trecut singură peste această experiență, iar simptomele au
dispărut după ce am avut intervenția chirurgicală care m-a salvat. Tocmai de aceea consider că
tratarea acestui subiect și realizarea unei cercetări în acest domeniu, ar putea duce la realizarea
unui program de informare și conștientizare a adolescenților asupra simptomelor și a efectelor
acestei boli care ar putea să îi motiveze să ceară ajutor de la cei din jur, în cazul în care se
confruntă cu această problemă.

Astfel, tratarea acestui subiect este un fapt cât se poate de important datorită
consecințelor negative pe care le produce această boală, diminuând calitatea vieții pe termen lung
și având implicații în fenomene precum performanțele academice scăzute, problemele
comportamentale, absentarea excesivă de la școală și dacă nu este tratat cum se cuvine, poate
duce chiar la suicid. Prin efortul de a-i face pe adolescenți să conștientizeze simptomele
depresiei, am putea să contribuim la ameliorarea consecințelor, datorită faptului că elevii ar putea
lua măsuri atât pentru ei cât și pentru cunoștințele lor.

1.2 Metodologie

Din punct de vedere metodologic, s-a utilizat analiza de conținut, studiul de caz și
cercetarea teoretică a literaturii de specialitate, iar printre tehnicile utilizate în crearea acestei
lucrări se află: sumarizarea, parafrazarea și citarea, unde este cazul.

Pentru demersul de cercetare, am optat pentru o abordare de tip cantitativă prin metoda
anchetei sociologice cu instrumentul specific acesteia, chestionarul. Un motiv pentru care am
ales acest instrument este cel al nivelului redus de dificultate în aplicarea acestuia la elevi și
furnizarea de date concrete.

Acesta este compus din 15 întrebări, închise, deschise și cu variante multiple de răspuns,
factuale, de opinie și de cunoștințe. În construirea acestora, am luat în calcul limbajul familiar
respondentului pentru evitarea erorilor, astfel că le-am construit cât mai specific, fiind simple și

3
directe pentru a putea fi înțelese de elevi, iar unde am considerat că s-ar putea să nu înțeleagă, am
explicat sintagma.

2. Depresia ca afecțiune psihică. Cadru conceptual

2.1. Definirea depresiei

Depresia este cea mai răspândită stare psihică patologică. Se manifestă ca stare de
tristețe, pesimism, dezinteres generalizat, lipsa puterii dar și a dorinței de concentrare și de
comunicare.

Aceasta poate sa aibă ca punct de plecare un eșec, o pierdere, o stare de stres accentuată
sau prelungită, anumite nerealizări sau incapacități. Asemenea factori, prin asociere și/sau
repetare, pot, cu atât mai mult, să dea indicații privind originea depresiei.

În cazurile de depresie moderată, subiectul manifestă teamă persistenta, inhibiție în

exprimare, atitudine pesimistă. În cazurile de depresie profundă, subiectul este lipsit de inițiativă.

Depresia este o condiție care trece de foarte multe ori nediagnosticată, iar cei care sunt
cuprinși de ea sunt deseori stigmatizați și făcuți să creadă că nu este o problemă adevărată. De
fapt, depresia poate afecta pe oricine, de la tânăr la bătrân și este una dintre cele mai răspândite
boli în întreaga lume.

Organizația Mondială a Sănătății (OMS) estimează că aproximativ 350 de milioane de

oameni de toate vârstele sunt afectați, fiind a treia cauză de dizabilitate la nivel global în 2004,
iar până în 2020 va deveni principala cauză.

Statisticile arată că 15% dintre noi suferim de depresie la un anumit moment pe parcursul
vieții. Deși există tratament, iar medicația antidepresivă poate fi eficientă în 60%- 80% din
cazurile de depresie, doar 25% dintre cei afectați urmează un tratament eficient. Motivele: lipsa
de resurse, lipsa personalului medical specializat, stigma socială asociată bolilor psihice,
evaluarea inadecvată

Anumite simptome ale depresiei pot include:

4
  Sentimente de vinovăție;
 Probleme de somn;
 Iritabilitate;
 Energie scăzută;
 Capacitate de concentrare redusă;
 Tristețe persistentă.

2.2. Tipuri de depresie

Cele mai cunoscute tipuri de depresie sunt tulburările afective care cuprind episodul
maniacal, tulburarea bipolară, episoadele depresive, tulburarea depresivă recurentă și tulburările
afective persistente.

La rândul lor, episoadele depresive pot fi: ușoare, moderate, majore (cu sau fără
simptome psihotice). Deși tristețea este una dintre simptomele principale ale depresiei, aceasta
nu este de ajuns pentru diagnosticare.

Simptomele episodului depresiv sau ale “depresiei principale” pot fi clasificate ca:

Simptome afective – tristețe patologică, plâns, insensibilitate, nepăsare, indiferență,

anxietate, iritabilitate, sentimente de indispoziție, anhedonie.

Simptome ale gândirii cognitive – pesimism, pierderea stimei de sine, inutilitate, gânduri
de suicid, sentimente de vinovăție, ipohondrie, probleme de concentrare și atenție, bradipsihie.

Simptome comportamentale – neglijare față de propria persoană, izolare, tentative de

suicid, inhibiție.

Simptome somatice – anorexie, pierderea în greutate, insomnie/hipersomnie, disfuncții

sexuale, somatizarea.

La toți pacienții cu depresie trebuie evaluat riscul de sinucidere. În unele depresii grave
(depresia psihotică) pot apărea simptome psihotice.

5
 2.3. Teoriile depresiei

1. Teoria cognitivă a lui Beck - această teorie explică faptul că vulnerabilitatea cognitivă
cauzată de atitudini disfuncționale, sentimente de pierdere, de eșec și de neputință, împreună cu
triunghiul gândirii negativiste și erori în gândire (procesarea unor informații într-un mod greșit)
stau la baza depresiei. Acestă gândire negativistă este de fapt, un cerc vicios, în care pacientul se
vede pe sine într-o imagine negativă, apoi vede viitorul într-o imagine negativă (ceea ce
împiedică vreo schimbare). (Beck et al., 1999).

2. Teoria lipsei de speranță (hopelessness) - conform acestei teorii, expunerea continuă și

constanță a unor persoane cu o gândire interferențială negativistă la situații dificil de controlat și
stimuli negativi externi conduce treptat persoana înspre credința că este imposibil să existe vreo
scăpare din acea situație dificilă și vis-a-vis de situație, se produce un sentiment de pierdere
completă a speranței care la rândul ei duce la depresie (Liu et al., 2016). Acest lucru poate fi
transpus și în mediul școlar în situații de bullying de către colegi sau chiar profesori, în care
elevul este supus unor umilințe verbale cel puțin, și situația nu se ameliorează într-un timp foarte
scurt (și chiar și atunci când o face, este deja prea târziu), elevul se va simți blocat în acea
situație pe care el o percepe că fiind imposibil de evadat și își va pierde speranța. De multe ori,
din cauza lipsei cunoștințelor sau din lipsă de empatie, colegii nici măcar nu își dau seama de
situația în care se află elevul cu depresie și continuă asaltul emoțional cu nonșalanță.

3. Teoria stilurilor responsive - această teorie afirmă faptul că felul în care indivizii
răspund la simptomele lor depresive determină gradul de severitate și durata acelor simptome.
Aceasta are 3 componente: reflectarea, distragerea și rezolvarea problemelor. Reflectarea
reprezintă atât gânduri cât și comportamente înspre sentimente și trăiri negative, care nu fac
decât să amplifice aceste trăiri și să determine o pierdere a controlului asupra vieții. Astfel,
persoanele care practică această reflectare sunt foarte puțin probabil să mai gândească pozitiv și
să recapete controlul asupra vieții. Spre deosebire de reflectare, rezolvarea problemelor și
distragerea servesc drept pansamente împotriva simptomelor depresiei. Persoană poate încerca să
rezolve o problemă (așadar, încearcă o formă de intervenție activă), dar din cauza complicațiilor
pe care depresia le aduce, nu reușesc în totalitate. Distragerea reprezintă o altă formă de

6
intervenție, de data această pasivă, în care individul desfășoară activități cu caracter pozitiv
pentru a “uita” temporar de probleme (Abela et al., 2002).

Aceste teorii s-au dovedit a fi foarte utile în a înțelege cauzalitatea depresiei și în a

enumera care sunt câteva dintre mecanismele care amplifică simptomele de depresie. În teoria
stilurilor responsive există două tipuri de intervenție, anume distragerea și rezolvarea
problemelor care au o relevanță aparte pentru asistența socială întrucât, în intervenția cu persoane
depresive se poate lucra pe un model de consolidare a acestor două elemente, care pot fi
considerate niște puncte forte.

3. Depresia la adolescenți în mediul școlar

Depresia a devenit comună în ziua de astăzi la adolescenți și reprezintă principală cauza a

îmbolnăvirii în rândul tinerilor cu vârstă cuprinsă între 10 și 19 ani (Ciubară et al, 2015). Cu
toate acestea, în România această problematică rămâne insuficient abordată. Există prea puține
programe de prevenție și management al bolii, iar acestea care există nu sunt dezvoltate într-un
mod optim. Este dificil de măsurat depresia la elevi din motivul că mulți dintre tinerii elevi își
maschează boala de teama de a nu fi stigmatizați.

Este important de determinat în mod exact cât de prevalentă este depresia la tinerii din
România. În acest sens s-a realizat un studiu de către Organizația Mondială a Sănătății (2005)
care și-a propus să estimeze numărul de copii cu afecțiuni mintale. În România, din cei
4.403.000 de copii din România, 20% (~880.000) suferă de vreun fel de tulburare mintală.

În mod îngrijorător, dintre acești 880.000 de copii care suferă de tulburări mintale, cca.
154.000 de copii au fost diagnosticați cu depresie clinică. Aceasta reprezintă aproximativ 3.5%
din procentul de 20% al copiilor bolnavi.

Astfel, există un număr mare de tineri care suferă de diverse tulburări mintale, inclusiv
depresia. Nu există studii realizate în țară care să măsoare gradul de vulnerabilitate al tinerilor
elevi față de depresie, însă după cum a fost precizat anterior, mulți dintre tineri preferă să se
ascundă deoarece le este frică de marginalizare.

7
 Cauzele prevalenței depresiei la tineri sunt dificil de estimat. Una dintre explicațiile date
pune în evidență schimbările drastice care survin în timpul pubertății, aceste schimbări fiind de
natură biologică și socială și de maturizare cognitivă (Thapar et al., 2012).

Aceștia au o tendință pentru asumarea riscurilor datorită unei imbalanțe a cortexului

prefrontal (acea parte a creierului care se ocupă cu controlul cognitiv și inhibiția care NU se
dezvoltă optim până după vârsta de 19 ani) și nucleul accumbens (care joacă un rol foarte
important în căutarea de recomepense și instalarea adicțiilor) (Meyer & Bucci, 2016).

Acest lucru înseamnă că tinerii își pot dori mult să exploreze lumea din jurul lor și să se
distanțeze de familie, pentru a intra în cercurile de prieteni. De multe ori se întâmplă că acea
distanțare să fie reciprocă, ceea ce poate să creeze în tânăr sentimentul că a fost de fapt respins
complet de către familie.

O altă cauza ar putea fi emoțiile sporite din cauza schimbărilor hormonale (aici există o
diferență între normalitate și patologie, măsurată prin intensitatea emoțiilor, exemplu: agresiune
verbală, schimbări bruște și intense în pattern-urile de somn, nutriție și nivelurile de energie sau
stări frecvente de tristețe și/sau neputință, plâns excesiv, etc). Alți factori pot include: divorțul
părinților, adicții în familie, antecedente genetice de depresie, relație de atașament insuficient
dezvoltată în copilăria timpurie, etc. Cu privire la mediul școlar, factorii principali pot fi
bullying-ul din partea colegilor și/sau a profesorilor, așteptări prea mari din partea profesorilor
și/sau părinților, comportamente și atitudini care denotă lipsa de suport din partea colegilor.

Un studiu în Statele Unite ale Americii a arătat faptul că până la 90% din episoadele
depresive la tineri se repetă în decurs de 5 ani și reprezintă un factor de risc imens favorizant
sinuciderii; mai mult de jumătate din cazurile de sinucideri au fost tineri diagnosticați cu o formă
de tulburare depresivă (Thapar et al., 2012).

Potrivit unui studiu realizat în anul 2014 în municipiul Cluj-Napoca, există un nivel
îngrijorător de comportament suicidar la nivel liceal (Mirestean, 2014):

 8 din 100 de adolescenți au avut gânduri suicidare;

 6 din 100 de elevi și-au făcut un ”plan de sinucidere”, 6% dintre aceștia au avut
tentative suicidare.

8
 Astfel că, în urma acestui studiu se constată nevoia tot mai acută a introducerii de
programe de informare și conștientizare a bolilor mentale, cum ar fi depresia, luându-se măsuri
pentru prevenția stigmatizării și a consecințelor ei prin metode de educare.

Așadar, atât în lume cât și în Romania, tulburările depresive sunt prevalente într-o măsură
relativ mare, și cu toate acestea, nu este abordată suficient. Numărul estimativ de persoane
nediagnosticate și care se află într-o situație de risc în școlile din România nu este cunoscut în
prezent.

4. Cercetarea

4.1. Scopul și obiectivele cercetării

Scopul cercetării de față este acela de a strânge informații relevante pentru a putea studia
atât măsura în care adolescenții dețin cunoștințe despre depresie, cât și a afla atitudinea acestora
față de persoanele care suferă de această boală.

În ceea ce privesc obiectivele acestei cercetări, acestea sunt:

 Identificarea măsurii în care elevii de liceu dețin informații referitoare la

problematica depresiei și a implicațiilor acesteia (referindu-mă la cauze,
simptome și consecințe);
 Identificarea atitudinilor și a percepției adolescenților față de persoanele care
suferă de depresie;
 Identificarea percepției elevilor față de programele de informare și conștientizare
introduse în școli care ar putea trata această problematică.

4.2. Întrebări relevante pentru cercetare

Formularea întrebărilor este cel mai important moment atunci când dorim să realizăm o
cercetare, datorită faptului că acestea ne dictează traiectoria studiului și rezultatele pe care dorim
să le obținem la finalul acestuia. În acest sens, am formulat două întrebări pe care noi le-am
considerat relevante:

9
 1. În ce măsură elevii au cunoștințe solide referitoare la problematica depresiei?

2. Care sunt atitudinile adolescenților față de persoanele cu depresie?

3. În ce măsură elevii sunt de acord cu programele educative care tratează acest subiect?

4.3. Operaționalizarea conceptelor

Unul dintre principalele concepte cu care am operaționalizat în cadrul acestei cercetări

este cel de depresie. Potrivit Manualului de Diagnostic și Statistică a Tulburărilor Mintale
(DSM-IV-TR, 2000), depresia poate fi conceptualizată ca o tulburare emoțională care implică
pierderea interesului sau a plăcerii pentru activitățile pe care, în trecut, persoana le considera
plăcute, dar apar și sentimente de inutilitate sau vinovăție, stare depresivă în cea mai mare parte a
zilei, simptome de agitație sau încetinire psihomotorie semnificativă, abilitatea diminuată de a
gândi logic, de a se concentra sau a lua decizii, insomnii sau hipersomnii, creșteri sau pierderi
semnificative și neintenționate în greutate, ruminații frecvente asupra morții. Aceste stări
depresive trebuie să apară timp de cel puțin două săptămâni și să includă cel puțin cinci din
simptomele amintite anterior.

Conform Asociației Psihiatrice Americane (2017), depresia sau tulburarea depresivă

majoră este o boală medicală comună și gravă care are efecte negative asupra modului în care te
simți, gândești și acționezi. Pe lângă simptomele psihice, adesea apar și cele somatice, cum ar fi
migrenele, durerile inexplicabile și problemele digestive, iar în general depresia și anxietatea au
loc simultan, deci există posibilitatea ca un individ să se simtă și îngrijorat și confuz (Miller,
2011).

Atunci când vorbim de conceptul de cunoștințe, luăm în calcul definiția dată de

Davenport L. și Laurance P. din articolul ”Working Knowledge: How Organizations Manage
what They Know” (1998), care sintetizează termenul ca fiind gruparea unui ansamblu de
informații cu un puternic determinant contextual și uman. Altfel spus, cunoștințele descriu acest
ansamblu de informații care au fost achiziționate sau aplicate la un anumit context prin
intermediul gândirii umane. Cunoștințele au un grad mai scăzut de transferabilitate, spre

10
deosebire de informații, datorită faptului că au un conținut psiho-social care reflectă creativitatea,
intuiția și experiența persoanei care posedă aceste cunoștințe.

Altfel spus, în situația de față cunoștințele reprezintă ansamblul de informații pe care

adolescenții le dețin în ceea ce privește problematica depresiei, cum ar fi cauzele declanșării,
simptomele acesteia, dar și sursele de ajutorare la care pot apela pentru diagnosticarea sau
tratarea acesteia (instituții specializate, profesioniști); informații pe care le pot avea fie de la un
profesor sau cadru didactic, fie de la profesioniști ori de la persoanele din jur care au cunoștințe
referitoare la această boală.

Atitudinea este ”starea mentală și neurofiziologică determinată de experiență și care

exercită o influență dinamică asupra individului, pregătindu-l să acționeze într-un mod specific
unui număr de obiecte și fenomene” (Allport G., 1981). Atitudinea reprezintă modul în care
persoanele reacționează în orice situație care apare și se dezvoltă în urma cunoștințelor,
experiențelor, educației, a trăsăturilor înnăscute, a influenței grupului de prieteni sau chiar a
familiei și a incidentelor semnificative din viața unui individ. În urma mai multor studii realizate,
s-a ajuns la concluzia că atitudinile pot explica comportamentul unei persoane, considerându-se a
fi printre cauzele acestuia.

Sintetizat, am putea spune că atitudinea reprezintă un răspuns comportamental ce își are

originile în nivelul de înțelegerea a unei persoane cu privire la o anumită problematică (în acest
caz fiind depresia), fiind antrenată de anumiți factori, cum ar fi educația primită, dar și presiunea
grupului social.

Atitudinea elevilor față de persoanele cu depresie reprezintă modul în care aceștia

gândesc referitor la problematică și felul în care îi percep pe cei care suferă de această boală.
Modul în care adolescenții privesc această problemă se reflectă în atitudinea lor față de
persoanele vulnerabile amintite mai sus. Dacă atitudinea lor este una pozitivă, aceștia vor dori să
se afle în preajma persoanelor cu depresie, însă dacă atitudinea lor este una negativă, îi pot
percepe ca fiind o amenințare sau o mare problemă, începând să îi evite sau chiar să îi eticheteze
și să dezvolte un fenomen de bullying asupra lor.

Un alt concept cu care am operaționalizat este cel de stigmatizare. Aceasta presupune

evidențierea unei trăsături de caracter care este amendată de societate, iar în timp duce la

11
disprețuirea și discreditarea persoanei, izolând-o de mediul social. Autori precum Hayward
(1997) au definit stigmatizarea sintetizând-o ca fiind un rezultat al etichetării negative atribuite
unei persoane, iar indivizii care se confruntă cu stigma din partea celorlalți sunt adesea
stereotipizați și supuși prejudecăților, care au ca efect discriminarea.

Stigma poate agrava semnificativ simptomatologia bolii, iar din cauza acesteia, persoana
s-ar putea să nu mai caute sprijin în cei din jur, considerând că nimeni nu o înțelege. Pentru a
înțelege cât mai bine stigma asociată depresiei, trebuie să observăm efectele depresiei pentru cei
din jur. Astfel, putem spune că persoanele depresive tind să fie pesimiste și negativiste, iar acest
lucru poate să fie mai greu de acceptat pentru cei din jur care nu pot înțelege de ce o anumită
persoană gândește în acest mod (Wolpert, 2001). De asemenea, de cele mai multe ori persoana
care suferă de depresie poate să manifeste o iratibilitate crescută față de cei din jur, care poate să
acționeze ca o barieră între aceasta și cei din jur. Așa cum ne gândim, în mediul școlar situația e
similară, iar adolescenții care tind să aibă conduite favorabile depresiei, sunt deseori
marginalizați și chiar batjocoriți (bullied).

Așa cum am menționat anterior în definirea depresiei, persoanele care suferă de această
boală au o pierdere a interesului în activitățile cotidiene, dificultăți de concentrare sau de luare a
deciziilor, iar cu toate acestea indivizii afectați sunt considerați ineficienți, neproductivi, leneși și
chiar labili mental și atunci când sunt într-o formă gravă a bolii sau apare ideația suicidară, sunt
văzuți ca dezechilibrați.

Astfel, fiind văzuți în acest mod și supuși stresului, formelor de bullying și lipsei
suportului social, adolesceenții pot să-și piardă speranța în faptul că ar mai exista vreo cale de
ajutor, renunțând să mai caute, și continuă să îndure ignoranța celor din jur.

Influența socială reprezintă un fenomen social care se găsește la toate nivelele vieții
sociale și care este capabil să aibă efecte secundare asupra indivizilor, producând tensiune între
valorile acestora și valorile care sunt promovate de societate. Cea mai reprezentativă definiție a
acestui concept este dată de către Abrams și Hogg (1990), care menționează faptul că aceasta
semnifică schimbarea pe care relațiile unei persoane cu alți indivizi, instituții și societate o
produc și acționează asupra emoțiilor, cognițiilor și atitudinilor unui individ.

12
 Astfel că influența negativă este procesul prin care o persoană este obligată să facă ceva
ce nu își dorește, lăsându-se influențată, dobândește comportamente care nu o caracterizează,
primește feedback negativ, fiind demoralizată și descurajată să facă anumite acțiuni de către
persoana considerată toxică. Am dorit să operaționalizez și acest concept datorită faptului că prin
chestionarul creat am vrut să aflu care este percepția adolescenților referitoare la influența
negativă a persoanelor cu depresie și care este măsura în care acestea consideră că având o astfel
de persoană în preajmă este un lucru dăunător și ar putea să le afecteze viața și percepția asupra
lumii.

Conceptul de suport social vizează ”rezultatul de protecție în raport cu factorii stresori pe

care îi are existența și funcționarea rețelei sociale, rețelei de relații interpersonale a unei
persoane” (Băican, 2014). Rețeaua socială îi oferă individului ajutorul mutual, posibilitatea de
comunicare și descărcare emoțională prin împărtășirea trăirilor și a problemelor cu ceilalți,
conferind sentimentul de apartenență, integrare și sens, făcând posibilă compasiunea, acceptarea
și iubirea sau afecțiunea precum și existența stimei de sine prin feed-backul oferit în permanență
în relațiile interpersonale. Așa cum știm, cele mai importante surse de suport social sunt rețelele
sociale următoare: familia, microgrupul de prieteni, socioprofesional, de vecinătate, grupurile de
apartenență și microrețeaua de prieteni și cunoștințe în rândul specialiștilor care furnizează
servicii de îngrijire a sănătății.

4.4. Populația țintă

În ceea ce privește universul investigat, acesta este compus din elevii de liceu din mediul
urban, respectiv din clasele superioare ale acestuia. Astfel că ne referim la adolescenții cuprinși
între vârsta de 17 și 19 ani, atât de gen feminin, cât și de gen masculin care sunt înscriși și
frecventează forma de învățământ amintită anterior. Ne-am oprit la această categorie de persoane
datorită faptului că au o suficientă maturitate pentru a putea înțelege conceptul de depresie, dar
mai ales pentru că sunt viitorii adulți ai societății noastre și dorim să aflăm atitudinile acestora
față de persoanele care suferă de această boală și pe care ar putea să le întâlnească ulterior.

Eșantionul este unul de tip reprezentativ (probabilistic), ales aleatoriu, fiind format din
elevii a trei clase superioare de la două licee din municipiul Cluj-Napoca. Astfel, au participat un

13
număr semnificativ de elevi-adolescenți din clasele a XI-a și a XII-a din cadrul Seminarului
Teologic Ortodox și a Liceului Teoretic “Avram Iancu”.

Am ales acest eșantion datorită faptului că am dorit ca studiul efectuat să fie cât mai
relevant, având un număr cât mai mare de subiecți pe care am aplicat instrumentul de cercetare.
Motivul pentru care am decis să aplic chestionarele în mediul urban, mai exact în două licee
situate în centrul municipiului este datorat faptului că societatea percepe mediul rural ca fiind
mai lipsit de educație, însă am dorit să scot în evidență faptul că nici în mediul urban situația nu
stă diferit și cu toate că instrumentul este aplicat în două școli de prestigiu din Cluj-Napoca, sunt
unii elevi care nu dețin informații consistente referitoare la depresie, semn că nu s-au efectuat
campanii informaționale cu privire la această problematică.

Accesul în instituție și implicit la subiecți, s-a realizat cu acordul domnilor directori care
au considerat acest subiect util, dar mai ales cu ajutorul doamnelor diriginte în a căror oră de
dirigenție am împărțit chestionarele.

4.5. Metode și instrumente de culegere a datelor

Așa cum am menționat și anterior, designul metodologic este format din ancheta
sociologică centrată pe o analiză de tip cantitativ, folosind tehnica chestionarului aplicat în mod
direct subiecților, fiind un procedeu de cercetare sociologic concret (empiric, de teren).

Potrivit lui S. Chelcea (2001), chestionarul de cercetare reprezintă ”o tehnică şi,

corespunzător, un instrument de investigare constând dintr-un ansamblu de întrebări scrise şi,
eventual, imagini grafice, ordonate logic şi psihologic, care, prin administrarea de către
operatorii de anchetă sau prin autoadministrare, determină din partea persoanelor anchetate
răspunsuri ce urmează a fi înregistrate în scris”.

Așa cum știm, avatajele aplicării acestui instrument sunt multiple: pe de o parte, se poate
afla opinia sau cunoștințele referitoare la o anumită temă a unui număr cât mai mare de subiecți,
ceea ce produce rezultate concludente, pe de altă parte, sunt mai ușor de analizat, având date
concise.

14
 Astfel că am ales acest instrument datorită faptului că este ușor de aplicat, nu necesită așa
mult timp ca și metodele calitative și oferă date concrete, concise prin întrebările formulate,
putând să îl aplic pe un lot cât mai mare de subiecți. De asemenea, cu ajutorul acestuia, am reușit
să investighez niște stări, cunoștințe, atitudini și percepții ascunse, pe care nu consider că aș fi
reușit să le descopăr aplicând tehnica interviului datorită faptului că respondenții ar fi avut
inconveniente legate de starea de spirit, putând să îmi evite întrebările și nefiind complet sinceri
în răspunsurile date.

Instrumentul ales, chestionarul, tratează conceptele amintite anterior, fiind în concordanță

cu obiectivele și întrebările de cercetare propuse. Acesta este compus din 15 întrebări, închise,
deschise și cu variante multiple de răspuns, factuale, de opinie și de cunoștințe. În construirea
acestora, am luat în calcul limbajul familiar respondentului pentru evitarea erorilor, astfel că le-
am construit cât mai specific, fiind simple și directe pentru a putea fi înțelese de elevi, iar unde
am considerat că s-ar putea să nu înțeleagă, am explicat sintagma.

Indicatorii care se urmăresc prin construirea chestionarului sunt:

 Numărul de elevi care dețin cunoștințe solide despre depresie;

 Nivelul de recunoaștere a simptomelor asociate depresiei de către adolescenți;
 Numărul de adolescenți care au atitudini stigmatizante față de persoanele cu
depresie;
 Numărul de elevi care dețin informații referitoare la instituțiile specializate sau
profesioniștii care tratează persoanele cu depresie;
 Nivelul de acceptare a programelor de conștientizare care tratează problematica
amintită.

Înainte de a aplica aceste chestionare, pentru a obține rezultate concludente, am apelat la

practicile deontologice, așa că le-am adus la cunoștință tinerilor faptul că acestea sunt anonime,
iar informațiile personale nu vor fi făcute publice și vor fi folosite doar în scop educativ.

Pentru analiza datelor am utilizat software-ul SPSS și anume statistica descriptivă.

15
 4.6. Prezentarea rezultatelor

Așa cum am menționat anterior, chestionarele au fost aplicate pe subiecți care sunt în
forma de învățământ liceal din mediul urban, mai exact în trei clase superioare ale acestuia.
Astfel că în cadrul cercetării au luat parte 88 de elevi de la două licee din centrul municipiului
Cluj-Napoca. În ceea ce privește genul respondenților, la această cercetare sociologică au luat
parte 50 de fete și 38 de băieți, având vârste cuprinse între 16 și 19 ani.

Primul obiectiv formulat a fost acela de a testa cunoștințele elevilor de liceu cu privire la
depresie. Centralizarea chestionarelor a permis o vizualizare comprehensivă a datelor obținute
care solidifică faptul că elevii dispun de cunoștințe generale referitoare la depresie.

Prima întrebare a chestionarului are caracter introductiv, formulată astfel: ” În ce măsură

consideri că ești familiarizat cu termenul de depresie?”. După analiza răspunsurilor date, am
observat faptul că într-un procent de 31,8%, adică 28 dintre respondenți cunosc în foarte mare
măsură conceptul, în procent de 34,1% (30 elevi) doar în mare măsură, iar în procent de 18,2%
(16 respondenți) în mică măsură. Totuși, un procent de 15,9% elevi au răspuns că sunt
familiarizați doar în foarte mică măsură cu acest concept.

De aici reiese faptul că majoritatea elevilor au auzit de depresie și sunt familiarizați cu

acest termen. Totuși, acele procente de 15,9% (adică un număr de 14 elevi) și 18,2%, în total
fiind un număr de 30 de elevi, nu trebuie ignorat, acesta putând să însemne faptul că elevii nu au
primit informații despre această boală a secolului XXI, cu toate că fac parte din mediul urban și
din două licee de prestigiu ale orașului.

La cea de-a doua întrebare, legată de cauzele ce duc la apariția bolii, cei mai mulți dintre
ei au răspuns cu exemple de evenimente negative, cum ar fi ”moartea cuiva drag”, ”moartea unui
părinte”, ”despărțirea de iubit/ iubită”, ”divorțul părinților”, ”îmbolnăvirea cuiva drag sau chiar a
mea”, ”repetență/ corigență”, ”violența în familie”, ”un eveniment traumatizant”, ”probleme

16
familiale”, însă alții au oferit și răspunduri precum ”lipsa banilor/ a bunurilor materiale pe care le
au ceilalți, iar tu nu le ai”, ”lipsa unui prieten sau a unei relații de cuplu”. Din aceste răspunsuri
ne dăm seama că adolescenții sunt conștienți de faptul că depresia poate apărea atunci când ne
întânim în viață cu evenimente mai puțin plăcute și pe care le lăsăm să își pună amprenta asupra
noastră, fără să încercăm să trecem peste ele.

La ce-a de-a treia întrebare, care are rolul de a descoperi perioada de vârstă la care
adolescenții consideră că poate apărea depresia, din totalul de 88 de elevi, 35 (39,8%) consideră
că această boală apare la vârsta adolescenței, 15 (17%) dintre ei au ales variabila în perioada
maturității și doar 7 (8%) au ales perioada pensionării ca fiind perioada în care o persoană poate
intra în depresie. Cu toate acestea, 21 dintre respondenți au considerat că depresia se poate
manifesta în oricare dintre acestea, iar 10 dintre elevi au bifat varianta conform căreia depresianu
se manifestă în nicio perioadă. Faptul că cei mai mulți dintre elevi afirmă că perioada în care se
manifestă depresia este cea a adolescenței, poate genera ideea că aceștia nu sunt conștienți că
această boală poate afecta populația la orice vârstă. Numărul de respondenți a căror răspuns a
fost că depresia nu afectează la nicio vârstă, poate fi considerat ca făcând parte din cadrul
populației care nu acceptă ideea că ar putea să pățească acest lucru.

În ceea ce privește a patra întrebare, formulată astfel: ” Care crezi că sunt simptomele pe
care le manifestă o persoană aflată în depresie?”, cele mai frecvente simptome menționate de
adolescenți sunt ”tristețe”/”stări frecvente de tristețe”/”melancolie”/ (92%), “lipsa
speranței”/”fără speranță”/”nu au speranță” (43%), “pesimism”/”sunt negativi”/”se gândesc la ce
e mai rău” (41%), “furie” (21%), “sinucidere” (12%).

Consider important de menționat faptul că majoritatea celor care au răspuns la această

întrebare recunosc unul dintre simptomele principale ale depresiei și anume starea de tristețe
(92%), iar într-un procent mai diminuat (43%), elevii au scris ”lipsa speranței”, ceea ce înseamnă
faptul că au cunoștințe și recunosc sentimentul de inutilitate într-o proporție destul de mare.

Pesimismul și gândirea fatalistă, de altfel simptome foarte comune în persoanele cu

depresie, a fost recunoscut într-o proporție medie. Un lucru de-a dreptul interesant este că “furia”
a fost menționată de 11 elevi, ceea ce poate denota faptul că există elevi care nu cunosc în mod
corect (toate sau majoritatea dintre) simptomele depresiei. O parte mică dintre ei au recunoscut

17
gândurile suicidare ca simptom, de asemenea. Cât despre cele patru cazuri în care a fost
menționată “nebunia”, nu s-a putut determina cauza (dacă tratau chestionarul cu superficialitate
sau dacă într-adevăr credeau că unul dintre simptome este nebunia). 9 dintre elevi nu au
completat spațiile libere, ceea ce poate însemna faptul că aceștia nu cunosc simptomele
depresiei.

Răspunsurile date de elevi la a cincea întrebare (”De câte ori ai întâlnit situația în care să
recunoști aceste simptome la persoane din jurul tău?”) denotă faptul că cei mai mulți dintre ei nu
au recunoscut niciodată simptomele menționate mai sus la cei din jur (38,6%, respectiv 34 de
elevi). Acest fapt ne poate indica faptul că ori persoanele din jur se ascund de teamă să nu fie
judecate pentru că manifestă stări de depresie, ori respondenții nu pot să își dea seama și să
recunoască simptomele datorită faptului că nu au informațiile necesare.

Totuși, 20 (22,7%) dintre aceștia au bifat răspunsul ”de două-trei ori” și 12 (13,6%) au
ales ”de mai multe ori”, ceea ce poate semnifica faptul că sunt adolescenți care își dau seama de
simptomele depresiei. 22 dintre respondenți, adică 25%, au recunoscut de puține ori simptomele
asociate depresiei.

Se poate observa că există un procent semnificativ de elevi care nu recunosc simptome

ale depresiei ceea ce poate fi problematic pe termen lung, datorită faptului că ar putea avea
cunoștințe care să sufere de această boală sau chiar să aibă ei mai târziu unele simptome și să nu
le poată conștientiza.

În ceea ce privește întrebarea referitoare la numărul de persoane din familie sau din
grupul de prieteni al subiectului care suferă de depresie, cei mai mulți dintre ei mi-au răspuns că
nu cunosc nicio persoană care să sufere de această boală, fiind într-un număr de 50 de elevi care
au bifat acest răspuns, adică în procentul semnificativ de 56,8%. Așa cum am menționat anterior,
cei din jur s-ar putea să-și ascundă boala de teamă să nu fie judecați sau etichetați ca fiind
instabili.

Cu toate acestea, 27 (30,7%) dintre elevii chestionați au una sau două persoane apropiate
de care știu că suferă de depresie, ceea ce poate rezulta faptul că au cunoștințe legate de această
afecțiune și de implicațiile aferente ei, iar într-un procent mai diminuat de 12,5% (11 elevi) au

18
răspuns că au mai multe cunoștințe care suferă de depresie, ceea ce poate rezulta faptul că
incidența acestei boli este semnificativă și, totuși, nu toate persoanele o ascund.

La cea de-a șaptea întrebare care dorește să afle percepția adolescenților referitoare la
importanța suportului social (”Cât de important crezi că este suportul social (referindu-ne la
familie și prieteni) în ceea ce privește persoanele cu depresie?”), rezultatele sunt surprinzătoare.
Cei mai mulți dintre aceștia recunosc faptul că suportul social este foarte important atunci când
vine vorba de susținerea persoanei cu depresie, chiar dacă aceștia nu cunosc prea bine conceptul
sau implicațiile acestuia. Astfel că 53 (58,9%) dintre respondenți au ales varianta ”foarte
important”, 23 (25,6%) au ales varianta ”destul de important”, în timp ce doar 8 elevi au ales
varianta ”puțin important” și 4 au ales ”deloc important”.

Pentru a afla care este percepția persoanelor chestionate referitor la persoanele care suferă
de depresie, am formulat o întrebare care are variante multiple de răspuns și au fost dintre
respondenți care au ales mai multe dintre acestea.

Astfel că mai mult de jumătate din eșantion consideră că persoanele depresive sunt
periculoase, într-un procent de 54,5% (48 de elevi), ceea ce poate semnifica nivelul de cunoștințe
referitoare la această boală și atitudinile stigmatizante pe care le au. 43 dintre elevi consideră că
această categorie de persoane sunt impulsive și într-un număr mai mic (38) consideră că depresia
este o slăbiciune de caracter. Se poate constata faptul că majoritatea elevilor au atitudini
stigmatizante față de persoanele depresive și dețin cunoștințe complet eronate cu privire la modul
de manifestare a acestora.

Doar 40 (45,5%) dintre respondenți sunt de părere că nu este adevărată niciuna dintre
aceste variante, constatându-se tot mai acut faptul că elevii ar avea nevoie de programe de
conștientizare și informare cu privire la această afecțiune.

Întrebarea ”În ce măsură consideri că persoanele care suferă de depresie ar trebui evitate
pentru a nu-i influența într-un mod negativ pe cei din jur?” are rolul de a afla atitudinea elevilor
față de persoanele depresive și măsura în care aceștia se feresc de ele pe considerentul influenței
negative pe care ar putea să o exercite acestea.

19
 Răspunsurile de la această întrebare am putea spune că sunt distribuite în mod egal. 25
dintre elevi (28,4%) consideră că aceste persoane ar trebui evitate în foarte mică măsură, iar 19
(21,6%) consideră că ar trebui să fie evitate în mică măsură, în timp ce adolescenții care sunt de
acord că aceste persoane ar trebui evitate sunt împărțiți astfel: 24 (27,3%), consideră că oamenii
cu depresie ar trebui evitați în mare măsură și 20 (22,7%) dintre aceștia consideră că în foarte
mare măsură.

Așa cum am menționat și anterior, cât este menționat și în literatura de specialitate,

persoanele tind să le evite pe cele cu depresie datorită faptului că în momentul în care acestea se
percep în mod negativ, așa îi vor percepe și ceilalți. Cei mai puțini apropiați vor începe să evite
persoana depresivă, datorită faptului că este neplăcut să stea alături de un om care se plânge
continuu și care ar putea să îi influențeze într-un mod negativ, începând să le distorsioneze și lor
realitatea, iar cei apropiați încep să se poarte foarte prudent, dar și artificial în același timp cu cei
care suferă de depresie și se văd într-un mod negativ și este foarte posibil ca și cei apropiați să
înceapă să se îndepărteze de ei.

Întrebarea a zecea face referire la măsura în care adolescenții au întâlnit situații în care
persoanele cu depresie au fost ținta batjocurei sau a etichetării celor din jur, iar răspunsurile date
la aceasta sunt surprinzătoare. Cei mai mulți dintre ei au ales varianta conform căreia au întâlnit
de două-trei ori situația în care o persoană cu depresie este ținta batjocurei sau a etichetării celor
din jur, respectiv un număr de 35 de adolescenți au ales această variantă (39,8%). După aceștia,
urmează cei care nu au întâlnit niciodată o astfel de situație, într-o proporție de 24 de elevi
(27,3%), iar la mică distanță se află cei care au întâlnit o dată această situație, respectiv 22 dintre
respondenți au ales acest răspuns.

Totuși, 7 adolescenți au ales că s-au întâlnit de mai multe ori cu această situație, ceea ce
poate denota faptul că incidența fenomenului de bullying este destul de ridicată.

A unsprezecea întrebare este sintetizată astfel ”Care este opinia ta referitoare la aceste
eventuale situații prin care poate trece o persoană cu depresie?” și scopul acesteia este de a afla
opinia elevilor referitoare la aceste situații amintite anterior. Pare surprinzător, însă cei mai mulți
dintre elevi nu sunt de acord cu acest tip de tratament la care ar putea fi supuși oamenii care
suferă de depresie. Astfel că 37 (42%) dintre ei au bifat ”dezacord total” și 28 (31,8%) au bifat

20
”dezacord parțial”, ceea ce poate însemna faptul că fenomenul bullyingului nu este atât de
răspândit în mediul școlar și mai există o șansă ca acesta să poată fi prevenit.

Cu toate acestea, există un număr semnificativ de elevi care sunt parțial de acord cu acest
tratament care ar putea fi aplicat unei persoane cu acest diagnostic, fiind format din 18 elevi
(20,5%), iar într-un procent mai redus (5,7%, adică un număr de 5 elevi) au ales varianta
conform căreia sunt complet de acord cu răspândirea acestui fenomen.

Pentru a afla măsura în care adolescenții dețin informații referitoare la modalitățile de

ajutorare a persoanelor cu depresie, am formulat această întrebare: “Cunoști instituții și/sau
profesioniști care ar putea să ajute persoanele cu depresie?” care este o întrebare de testare a
cunoștințelor cu un nivel mai sporit de dificultate. Într-o măsură oarecare previzibilă, rezultatele
au fost următoarele: în proporție de 42 de elevi (47,7%) au răspuns afirmativ la această întrebare,
în timp ce au răspuns mai mulți în mod negativ (46 de adolescenți, adică 52,3%).

În ciuda faptului că a fost estimată o rată mai mică a respondenților care au selectat
“DA”, este important să fie testate cunoștințele celor care au răspuns afirmativ. Dintre cei 42 de
elevi care au răspuns afirmativ la întrebarea precedentă, 96% au completat spațiile libere. Cel
mai des întâlnit element a fost “psihologul”, în proporție de 90%. Alte elemente relevante:
“spital” 50%; “doctor”, 22%.

Se remarcă faptul că elevii consideră psihologul ca fiind o sursă de ajutor pentru

persoanele cu depresie, însă totodată este oarecum îngrijorător faptul că aceștia nu au recunoscut
instituții specializate precum centrele de sănătate mintală.

Următoarea întrebare are scopul de a vedea măsura în care adolescenții percep ca fiind
utilă introducerea unui program de conștientizare și informare asupra problematicii depresiei în
unitățile de învățământ. La aceasta, cei mai mulți au ales răspunsuri apreciative, respectiv un
număr de 36 de adolescenți (40,9%) consideră că este foarte important ca elevilor să li se ofere
informații despre depresie și modalitățile de ajutorare a unei astfel de persoane și un număr de 23
de elevi (26,1%) consideră că este destul de important.

21
 Totuși, 29 de elevi (33%) au ales variantele ”puțin important” și ”deloc important”, ceea
ce poate semnifica o nepăsare referitoare la acest subiect și la implicațiile și consecințele pe care
acesta le poate avea asupra vieții indivizilor.

Ultima întrebare reprezintă dorința elevilor chestionați de a afla mai multe informații
despre problematica tratată de chestionar, iar în mod surprinzător 70 dintre aceștia au răspuns
afirmativ, în timp ce doar 18 au răspuns cu ”nu”, nedorind să își îmbunătățească cunoștințele
referitoare la acest subiect.

4.7. Concluziile cercetării

În concluzie, majoritatea respondenților au declarat că sunt familiarizați cu depresia și o

mare parte dintre aceștia cunosc simptomele actuale ale depresiei, cu toate că o mare parte dintre
ei nu au avut contact cu persoane care să aibă acest tip de problemă.

Cea mai mare lacună este că majoritatea elevilor nu par să cunoască instituții de ajutor
profesional. Într-o lumină mai pozitivă, cei care au răspuns la această întrebare cu DA și au
trecut la următoarea în care au identificat în mod corect “psihologul” în proporție de 90% și
spitalul într-o măsură mult mai mică.

Această cercetare și-a propus, în primul rând, să testeze dacă elevii de liceu au cunoștințe
generale despre depresie, despre cauzele și simptomele asociate ei și dacă au atitudini
stigmatizante față de persoanele cu depresie, dorind să le aflăm percepția asupra acestui fapt.

Elevii de liceu par să aibă cunoștințe generale despre depresie, majoritatea dintre ei
cunoscând simptome, în timp ce o parte semnificativă au avut contact cu persoane apropiate și
astfel, cel mai probabil, au dobândit noțiuni utile. În ciuda faptului că dispun de aceste noțiuni
generale, acest lucru nu este suficient pentru a se putea ajuta fie pe ei, fie pe ceilalți.

De asemenea, elevii nu cunosc nici instituții care ar putea fi de folos, însă o parte
semnificativă dintre ei au recunoscut că psihologul ar fi un bun sprijin în ajutorarea persoanelor
cu depresie.

22
 Totuși, în ceea ce privește stigmatizarea persoanelor depresive, în urma cercetării s-a
putut observa faptul că o parte semnificativă dintre subiecți au prejudecăți față de această
categorie de persoane, considerându-le a fi atât periculoase cât și impulsive și având o influență
negativă asupra celor din jur.

Cei mai mulți dintre ei doresc să afle mai multe informații despre problematica depresiei,
ceea ce poate semnifica faptul că sunt deschiși la a învăța lucruri noi referitoare la această boală
și la implicațiile pe care le poate avea, pentru a le putea fi de ajutor în viitor ca să recunoască
simptomele pe care le pot avea atât ei cât și persoanele apropiate.

De asemenea, am putut constata faptul că cei mai mulți dintre ei consideră că

introducerea programelor de informare și conștientizare a consecințelor depresiei ar fi un lucru
util pe viitor, datorită faptului că elevii ar ști ce anume presupune această boală și ar reduce
fenomenul de bullying manifestat asupra acestei categorii de persoane.

Una dintre constrângerile studiului este aceea că simplicitatea chestionarului nu a permis

mai multe analize de profunzime, însă cel mai probabil nu se putea intra în amănunt, având în
vedere subiectul dificil de abordat pentru elevi.

23
 5. Concluzii de ansamblu

Literatura de specialitate a tratat problematica propusă a lucrării prin studii pe

adolescenții de vârstă școlară, însă nu atât de mult în mod explicit în mediul școlar, ceea ce
conferă importanță studiului lucrării.

În partea de teorie, am considerat important să menționăm care sunt simptomele

depresiei, cum se recunoaște aceasta pentru a putea operaționaliza cu acest termen, care sunt
tipurile de depresie în funcție de gravitatea simptomelor și care sunt principalele teorii pentru a
putea observa posibilele cauze ale acesteia. Însă un capitol important din această parte, este cel
care vizează populația pe care am realizat cercetarea (adolescenții) și cât de abordată este această
problematică în țara noastră, prin programele de prevenție și management ale bolii, care sunt
insuficiente pentru numărul mare de adolescenți care suferă de această boală.

Partea de cercetare a acestei lucrări a relevat faptul că elevii au cunoștințe generale despre
depresie, cu toate că sunt sumare, mulți dintre ei au dat exemple de simptome și cunosc
modalități de ajutorare a persoanelor cu depresie, însă nu la un nivel suficient pentru a putea
interveni în situații de criză.

Analizele descriptive au relevat faptul că depresia este stigmatizată în mediul școlar într-o
măsură destul de mare, anumite credințe fiind mai comune decât celelalte (imprevizibilitate vs
periculozitate), iar această stigmatizare se poate amplifica în viitor în rândul adolescenților dat
fiind faptul că aceștia nu sunt informați corect vis-a-vis de simptomele depresiei și nu se
realizează programe preventive sau de managementul bolii pentru a-i putea îndruma într-un mod
cât mai benefic pentru a interveni în ajutorarea persoanelor depresive pe care le întâlnesc,
informându-i cu privire la insituțiile și profesioniștii la care pot apela pentru ajutor.

24
 BIBLIOGRAFIE

1. Abela, John R.Z. et al., 2002: An Examination of the Response Styles Theory of
Depression in Third and Seventh-Grade Children: A Short-Term Longitudinal Study,
Journal of Abnormal Child Psychology, Volume 30, Issue n. 5, pp 515–527;

2. Abrams, D. & M. A. Hogg. (1990). Social identification, self-categorization and social-

influence. În M. Hewstone & W. Stroebe, eds., European Review of Social Psychology 1:
195

3. Allport G., 1981, Structura și dezvoltarea personalității, Editura Didactică și Pedagogică,

București;

4. Băican E., 2014, Psihosociologia sănătății și sănătate publică, Universitatea Babeș-

Bolyai, Cluj-Napoca;

5. Beck, Aaron T., Clark; David A., 1999: Scientific Foundations of Cognitive Theory and
Therapy of Depression, ISBN: 0-471-61819-5;

6. Cârţână, Corneliu, PHD, et al.,2009: Analiza serviciilor de sănătate mintală pentru copiii
din România - cercetare socială calitativă, Organizația Salvați Copiii;

7. Chelcea, S. (2001) Cursul: Tehnici de Cercetare Sociologică, Școală Națională de Studii

Politice și Administrative, Cluj-Napoca;

8. Ciubară, Anamaria, Chiriță, Roxana, Burlea, Ștefan Lucian et al., 2015: Pattern-uri
clinico-demografice ale depresiei și anxietății la copii și adolescenți, Universitatea de
Medicină şi Farmacie „Gr. T. Popa“, Iaşi, Revista Română de Pediatrie – Volumul LXIV,
Nr. 4;

9. Davenport T.H., Laurence P, 1998, Working Knowledges: How Organizations Manage

what They Know, Harvard Business School Press;

10. Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders, Fourth Edition, 2000;

11. Dunner, David, 2015: Dysthymia and double depression, International Review of
Psychiatry, February 2005; 17(1): 3–8;

12. Griffiths, Kathleen M. et al., 2008: Predictors of depression stigma, BMC Psychiatry;

13. Hayard P., Bright J., 1997, Stigma and mental illness: A review and critique, Journal of
Mental Health, Volume 6, p.345-354;

25
14. Holzinger, Anita et al., 2011: Stigma and attitudes towards mental illness: Gender
differences in a sample of Italian medical students, Epidemiology and Psychiatric
Sciences 21(1): 73-78

15. ICD, 2018 (https://www.icd10data.com/ICD10CM/Codes/F01-F99/F30-F39/F33-)

16. Jorm, Anthony F, 2011: Mental Health Literacy: Empowering the Community to
Take Action for Better Mental Health, Online First Publication, p 1;

17. Jorm, Anthony F, 2011, Mental Health Literacy: Public knowledge about beliefs about
mental disorders, BJP 2000, 177:396-401;

18. Kaltiala-Heino, Riittakerttu, Frojd, Sari, 2011: Correlation between bullying and clinical
depression in adolescent patients, Adolesc Health Med Ther. 2011; 2: 37–44;

19. Liu, Richard T. et al., 2015: The Hopelessness Theory of Depression: A Quarter Century
in Review, Clin Psychol (New York). Author manuscript; available in PMC 2016 Dec 1;

20. Meyer, Heidi C., Bucci, David J., 2016: Imbalanced Activity in the Orbitofrontal Cortex
and Nucleus Accumbens Impairs Behavioral Inhibition, Current Biology;

21. Miller, Richard Craig, 2011: Understanding Depression, A Harvard Medical School
Special Health Report;

22. Mireştean, Ileana Maria, 2014: SINTEZA NAŢIONALĂ PENTRU ANUL 2014. P.N.V
Programul Naţional de Evaluare şi Promovare a Sănătăţii şi Educaţie pentru Sănătate;

23. Patra, Bichitra Nanda, Sarkar, Siddharth, 2013: Adjustment Disorder: Current
Diagnostic Status, review article, Indian J Psychol Med. 2013 Jan-Mar; 35(1): 4–9;

24. Potts, Jennifer E., 2010: Stress, Negative Cognitive Style, and Coping as Predictors of
Depressive Symptoms în Children of Depressed Parents, Nashville, Tennessee,
Approved;

25. Regier, D.A. et al, 1988, The NIMH depression awareness, recognition and treatment
program: structure, aims and scientific basis, American Journal of Psychiatry, 145;

26. Thapar, Anita, Collishaw, Stephan et al., 2012: Depression în adolescence, Published
online 2012 Feb 2;

27. Wolpert, Lewis, 2011: Stigma of depression - a personal view, British Medical Bulletin,
Volume 57, Issue 1, 1 March 2001, pp 221–224.

26
 ANEXE

Chestionarul pentru partea de cercetare

Numele meu este Hintenari Cristina și sunt studentă la Facultatea de Sociologie și

Asistență Socială, în anul I de masterat. Pentru a mă putea ajuta să realizez o cercetare socială pe
tema “Cunoștințe și atitudini ale elevilor de liceu față de depresie”, te rog să completezi acest
chestionar cu privire la cunoștințele și opiniile elevilor de liceu cu privire la problematica
depresiei.

Te rog să bifezi în dreptul răspunsurilor cu care ești de acord și să completezi spațiile

libere, unde este cazul. Îți reamintesc faptul că informațiile sunt confidențiale și le voi folosi doar
în scopul prezentat anterior.

Îți mulțumesc anticipat pentru timpul și atenția acordată!

Timp alocat: 15 minute

Sex: F / M

Vârsta:.................

1. În ce măsură consideri că ești familiarizat cu termenul de depresie?

 În foarte mică măsură;

 În mică măsură;
 În mare măsură;
 În foarte mare măsură.

2. Care consideri că pot fi cauzele ce duc la apariția depresiei?

................................................................................................................................................

3. În ce perioadă a vieții crezi că poate apărea această boală?

 În adolescență;

27
  La vârsta maturității;
 În perioada pensionării;
 În oricare perioadă menționată;
 În niciuna dintre aceste variante.

4. Care crezi că sunt simptomele pe care le manifestă o persoană aflată în depresie?

................................................................................................................................................

5. De câte ori ai întâlnit situația în care să recunoști aceste simptome la persoane din jurul
tău?

 Niciodată;
 O dată;
 De două-trei ori;
 De mai multe ori.

6. Câte persoane cunoști din familie sau din grupul de prieteni care suferă de depresie?

 Niciuna;
 Una-două;
 Mai multe.

7. Cât de important crezi că este suportul social (referindu-ne la familie și prieteni) în

ceea ce privește persoanele cu depresie?

 Deloc important;
 Puțin important;
 Destul de important;
 Foarte important.

8. Care este părerea ta în ceea ce privește persoanele care suferă de această boală?

 Sunt periculoase;
 Sunt imprevizibile (în sensul că pot reacționa impulsiv);
 Persoanele care suferă de depresie manifestă o slăbiciune de caracter;

28
  Niciuna din aceste variante.

9. În ce măsură consideri că persoanele care suferă de depresie ar trebui evitate pentru a

nu-i influența într-un mod negativ pe cei din jur?

 În foarte mică măsură;

 În mică măsură;
 În mare măsură;
 În foarte mare măsură.

10. De câte ori ai întâlnit situația în care o persoană cu depresie a fost batjocorită sau
etichetată de către cei din jur?

 Niciodată;
 O dată;
 De două-trei ori;
 De mai multe ori.

11. Care este opinia ta referitoare la aceste eventuale situații prin care poate trece o
persoană cu depresie?

 Acord total;
 Acord parțial;
 Dezacord parțial;
 Dezacord total.

12. Cunoști instituții specializate și/sau profesioniști care ar putea să ajute persoanele cu
depresie?

 Da;
 Nu.

13. Dacă ai răspuns cu ”Da” la întrebarea precedentă, care sunt acele instituții
specializate sau profesioniști care ar putea ajuta aceste persoane?

29
................................................................................................................................................

14. În ce măsură consideri că ar fi important ca elevilor să li se ofere informații despre

depresie și simptomele asociate ei, cât și despre modalitățile prin care o persoană care
suferă de această boală poate fi ajutată?

 Deloc important;
 Puțin important;
 Destul de important;
 Foarte important.

15. În urma completării acestui chestionar, ai dori să aflii mai multe informații despre
conceptul de depresie?

 Da;
 Nu.

30