ADVERBUL

• Se raportează la acţiuni, stări, evenimente, însuşiri, pe care le caracterizează,

exprimând o caracteristică (temporală, modală, locativă) a procesului realizat prin verb
(am pornit împreună, au sărit imediat), dar şi a unei însuşiri/caracteristici realizate prin
adjectiv sau adverb (grav speriaţi, anterior comunicate).
• Au o formă invariabilă, indiferent de forma cuvintelor regente (grav speriat – grav
speriată; comunicat anterior - comunicată anterior).
• In mod curent, apar ca termeni subordonaţi în raport cu un verb, un adjectiv sau alt
adverb şi, mult mai rar, ca elemente regente.

2. Clase de adverbe
Adverbul este cea mai eterogenă clasă de cuvinte.
• Situaţiile cele mai caracteristice includ adverbe autonome (care apar singure),
exprimând următoarele valori semantice:
- de mod {lucrează bine, repede, corect, anevoie; merge alene, apăsat, legănat), de mod
de cantitate (munceşte m ult,puţin, destul, suficient)',
- de loc {locuieşte acasă, aici, acolo, sus, jos, înăuntru, afară, deasupra, dedesubt,
aproape, departe)',
- de timp {ajunge azi, mâine, curând, apoi, acum, după-amiază, ulterior, uneori)',
- de timp cu valori aspectuale (marcând frecvenţa, repetarea procesului: munceşte
frecvent, zilnic, lunar, anual, lunea, duminica, mereu, întruna, iar, iarăşi, din când în
când), de cauză/de scop (locuţiunile de aceea, de asta/de aici).
• In afara cazurilor prototipice (la care ne-am raportat anterior), clasa adverbului include
şi numeroase alte situaţii, diferite sub diverse aspecte.

3. Gradele de comparaţie
Nu toate adverbele sunt gradabile. Adverbele de afirmaţie şi de negaţie (da, nu,
nicidecum. *mai nu, *mai nicidecum), adverbele limitative, de restrângere a calităţii
(bolnavă *mai psihic, originală *mai teoretic), adverbele fără autonomie sintactică
(chiar, tot, si, cam, vreo: *mai chiar, *mai cam) nu cunosc gradarea.
Sunt gradabile:
• adverbele modale (Vorbeşte mai bine, mai corect, mai expresiv, mai tare, mai clar,
mai convingător)-,
• unele adverbe cantitative (Mănâncă mai mult, mai puţin)-,
• unele adverbe locative (Se aşază mai sus, mai jos, mai aproape, mai departe, mai la
dreapta, mai la sânga)-,
• unele adverbe temporale (Ajunge mai târziu, mai devreme, mai curând, mai înainte).

Gradele de comparaţie ale adverbului şi ale adjectivului se manifestă identic:

pozitiv: (Citeşte bine)
comparativ:
 comparativ de superioritate (Citeşte mai bine decât ei)
 comparativ de inferioritate (Citeşte mai puţin bine decât ei)
 comparativ de egalitate (Citeşte la fel de bine ca ei)
superlativ:
 superlativ relativ (Citeşte cel mai bine din clasă)
 superlativ absolut (Citeşte foarte bine)

Functii sintactice:
1. Predicat verbal: Firește că a venit primăvara!
2. Nume predicativ: Este evident că mâine avem ședință.
3. Complement indirect (prepozițional): Din rău, cum era, s-a făcut mult mai bine.
4. Atribut adverbial: Întâlnirea de mâine mă emoționează.
5. Complement circumstanțial de loc: A mers foarte departe pentru a-și îndeplini
scopul.
6. Complement circumstanțial de mod: Mereu merge repede spre serviciu.
7. Complement circumstanțial de timp: Ne întâlnim poimânine.
8. Complement circumstanțial de cauză: De aceea ai fugit azi de la școală?
9. Complement circumstanțial de scop: M-a lovit cu piciorul dinadins.