Capitolul I Consideraţii generale despre Internetul lucrurilor

1.1 Sinteza literaturii de specialitate

Industria 4.0 poate fi descrisă ca digitalizare și automatizare în creștere a mediului

industrial, precum și crearea unui lanț valoric digital care permite comunicarea între produse,
mediu și partenerii de afaceri. De asemenea, acest tip de industrie schimbă procesele existente
odată cu apariția de noi tehnologii pe piață, cum ar fi Internetul lucrurilor (IoT), care permite
conectarea, monitorizarea și optimizarea diferitelor obiecte între ele.1
În timp ce termenul IoT este acum utilizat pe scară largă, Wortmann & Flüchter 2 susțin
că nu există o definiție sau o înțelegere comună a ceea ce cuprinde Internetul lucrurilor. Deci,
chiar dacă nu există un concept standard, acesta a fost definit și explicat de mai multe ori în
literatură. În general, Internetul lucrurilor este definit ca interconectarea sistemelor și
dispozitivelor prin intermediul internetului, care permite crearea de date care pot furniza
informații analitice și pot integra noi operațiuni.3
Internetul lucrurilor este o nouă revoluție în industria informațională mondială după
computer, internet și rețeaua de comunicații mobile. În plus, a stârnit mari îngrijorări în
întreaga lume, implicând toate aspectele vieții umane, și va continua să aibă un impact mare
asupra dezvoltării economice și sociale globale.4
Evoluția cercetărilor cu privire la aplicațiile Internet of Things a fost condusă în primul
rând în cadrul unor studii de revizuire privind impactul industriei 4.0 asupra activităţii
economice în ansamblu. Cu toate acestea, ca orice domeniu de studiu, poate include noi

1
Lee, C., Yaqiong, L., Ng, K., Ho, W., & Choy, K., Design and application of Internet of things-based
warehouse management system for smart logistics. International Journal of Production Research, 56(8), 2018, p.
5
2
Wortmann, F., & Flüchter, K., Internet of Things: Technology and Value Added. Business and Information
Systems Engineering, 57(3), 2015, p. 8
3
Nord, J. H., Koohang, A., & Paliszkiewicz, J.,The Internet of Things: Review and theoretical framework. Expert
Systems with Applications, 133, 2019, p. 8
4
Cui, Y., Ma, Y., Zhao, Z., Li, Y., Liu, W., & Shu, W., Research on data fusion algorithm and anti-collision
algorithm based on internet of things. Future Generation Computer Systems, 85, 2018, p. 6

1
propuneri care stabilesc pașii necesari în progresul cunoștințelor științifice, tehnologice și
inovatoare.
În consecință, valoarea unui avans tehnologic va fi determinată de constatările și
impactul pe care acesta îl oferă, iar viitorii cercetători trebuie să știe ce a fost investigat
anterior sau că anumite aspecte nu au fost încă investigate, pentru a oferi valoare adăugată. În
plus, o altă problemă are legătură cu constrângerile de timp care fac dificile eforturile
majorităţii oamenilor de știință de a ţine pasul cu noi studii și publicații, rezultând în
necesitatea unei revizuiri consolidate a noilor contribuții.
Un exemplu în acest sens este munca lui I. Lee & Lee, care aprofundează cinci
tehnologii bazate pe IoT (identificarea frecvenței radio, rețelele de senzori fără fir - WSN,
middleware, cloud computing și software de aplicații) și, în plus, analizează trei categorii IoT
pentru aplicații de afaceri (monitorizare și control, Big data și analiză de afaceri și schimb de
informații și colaborare).5
Descoperirile autorilor subliniază că, datorită dezvoltării recente în IoT, există încă o
lipsă de studii privind aspectele sociale, comportamentale, economice și manageriale, ceea ce
face foarte dificil pentru companii să ia decizii în cunoștință de cauză. La rândul lor,
cercetările realizate de Barreto, Amaral și Pereira prezintă o descriere generală a industriei 4.0,
caracteristicile sale principale și tehnologiile sale favorabile, menționând că apariția industriei
Internetului obiectelor (IoT) a promovat noi provocări în domeniul logisticii.6
Saarikko, Westergren și Blomquist analizează două aspecte esențiale ale IoT:
progresele tehnice în conectivitatea la distanță și potențialele consecințe comerciale ale
digitalizării produselor. Astfel, IoT nu este un concept sau o paradigmă omogenă, ci un set de
posibilități din care fiecare actor poate examina și asambla o abordare adecvată pentru
interesele sale strategice și cerințele sale comerciale.7

5
Lee, I., & Lee, K., The Internet of Things (IoT): Applications, investments, and challenges for enterprises.
Business Horizons, 58(4), 2015, p. 9
6
Barreto, L., Amaral, A., & Pereira, T., Industry 4.0 implications in logistics: an overview. Procedia
Manufacturing, 13, 2017, p. 5
7
Saarikko, T., Westergren, U. H., & Blomquist, T., The Internet of Things: Are you ready for what’s coming?.
Business Horizons, 60(5), 2017, p. 10

2
 1.2 Concept şi evoluţie

Internetul lucrurilor (IoT) se referă, așa cum a fost menţionat, la o tehnologie bazată pe
conectarea obiectelor de zi cu zi la Internet, care schimbă, agregează și procesează informații
despre mediul lor fizic pentru a oferi utilizatorilor servicii cu valoare adăugată. De asemenea,
recunoaște evenimente sau schimbări, iar astfel de sisteme pot reacționa în mod autonom și
adecvat.
Scopul său este, prin urmare, de a oferi o infrastructură care să depășească bariera
dintre obiectele din lumea fizică și reprezentarea lor în sistemele informaționale. Această
integrare a senzorilor și dispozitivelor în obiecte de zi cu zi care rămân conectate la Internet
prin rețele cu fir și fără fir, reprezintă un nou mod de interacțiune în lumea fizică, inspirat de
ideea omniprezenței și facilitat de dezvoltarea TIC și a industriei electronice.8
Acest lucru creează o rețea de conexiuni pe planetă care ar stabili un fel de “sistem
nervos mondial”, în care satul global va ajunge la obiecte cotidiene. Termenul Internet of
Things (IoT) a fost inventat pentru prima dată de pionierul britanic în tehnologie Kevin
Ashton9, într-o prezentare pe care a făcut-o în 1999 pentru multinaționala Procter & Gamble,
unde a descris un sistem în care obiectele din lumea fizică ar putea fi conectate la internet prin
intermediul senzorilor pentru automatizarea colectării datelor, susținând aplicarea acestora în
lanțul de aprovizionare prin adăugarea de etichete RFID (sau identificare prin frecvență radio),
pe care le vom examina în detaliu mai târziu.
Mai exact, părintele acestui termen a evidențiat modul în care, până la acel moment,
informațiile din lanțul de aprovizionare erau introduse manual de către oameni, cu întârzierile
și posibilele erori. Cu toate acestea, dacă informațiile provin direct din obiecte, atunci
utilizarea lor, caracteristicile lor, durata lor de viață utilă, necesitatea de noi consumabile,
starea lor operațională etc. ar putea fi urmărite în timp real, ceea ce s-ar traduce în creșteri de
productivitate reducerea consecventă a costurilor.
În prezent, pe lângă sistemele de etichete RFID, carduri și transpondere, datele sunt
colectate și prin intermediul senzorilor fără fir, a cookie-urilor, precum și a altor tehnologii de
captare și monitorizare a datelor. Astfel, inițial, IoT s-a născut ca o modalitate de a furniza

8
Greencard, S., The Internet of Things, Ed. MIT Press Cambridge, 2015, p. 47
9
Ashton, K., «That "Internet of the Things" thing», in RFID Journal, 1999.
http://www.rfidjournal.com/article/print/4986, accesat in data de 03.03.2021

3
informații, în lanțul de aprovizionare, cu privire la bunuri către companii. Dar, mai târziu, se
extinde la tot felul de obiecte - fizice și digitale -, la animale, la oameni și la medii sau medii.
Ca atare, noțiunea a devenit un termen popular pentru a descrie scenarii în care
internetul, conectivitatea și puterea de procesare a informațiilor sunt extinse la o varietate de
obiecte, dispozitive, senzori și articole de zi cu zi, inclusiv mașini, clădiri, termostate,
monitoare sportive de sănătate și performanță sau drumuri. În acest fel, IoT încorporează
dimensiunea oricărui lucru în TIC, care oferă deja capacități operaționale în orice moment și
oriunde, transformând astfel obiectele tradiționale (pasive) în inteligente (și active).10
Există mai multe definiții ale IoT bazate pe perspectiva utilizată pentru
conceptualizarea fenomenului, deși în prezent nu există o definiție universal acceptată. Astfel,
din punct de vedere tehnic, Haller, Karnouskos și Schiroth conceptualizează IoT ca o lume în
care obiectele fizice sunt perfect integrate în rețeaua informațională și unde obiectele fizice pot
deveni participanți activi la procesele de afaceri.11
Serviciile sunt disponibile pentru a interacționa cu aceste “obiecte inteligente” prin
Internet, pentru a verifica starea acestora și orice informații asociate acestora, ținând cont de
problemele de securitate și confidențialitate. O altă definiţie dintre cele mai răspândite este cea
propusă de Uniunea Internațională a Telecomunicațiilor (UIT), o agenție specializată de
telecomunicații a Organizației Națiunilor Unite (ONU), potrivit căreia IoT este o infrastructură
globală pentru Societatea Informației care permite servicii avansate care interconectează
lucruri (fizice și virtuale) pe baza tehnologiilor interoperabile de informații și comunicare
existente și în evoluție. Trebuie să reţinem că definiția UIT se concentrează în primul rând pe
atributul de interconectare, fără nicio referire la Internet.12
Internetul lucrurilor își are începuturile în 1991, alături de Mark Weiser, care a scris un
articol pentru revista Scientific American intitulat “Computerul secolului XXI”, unde se
remarcă deja o imagine care arată în acel moment dezvoltarea a trei dispozitive care vor fi
ulterior tehnificate pentru a fi utilizate la o scară largă, cum ar fi ecranul gigant sau televizorul,
o tabletă monocromă - în verde și negru - și un monitor individual observat de Weiser. Acesta

10
Greencard, S., The Internet of Things, Ed. MIT Press Cambridge, 2015, p. 50
11
Haller, S., Karnouskos, S., & Schroth, C., The Internet of Things in an enterprise context, in Domingue, J.,
(coord.) Future Internet, Ed. Springer, Berlin, 2009, p. 15
12
Greencard, S., The Internet of Things, Ed. MIT Press Cambridge, 2015, p. 51

4
a afirmat că fotografia va fi începutul a ceea ce astăzi este cunoscut sub numele de internetul
lucrurilor, totuși în acel moment nu era considerat așa.
Cu toate acestea, ideea lui Weiser nu a fost crearea acestui nou concept, ci mai degrabă
a fost prezicerea că acesta va fi folosit în secolul următor în birourile sau în locurile de muncă
ale viitorului în cadrul organizațiilor, pentru a economisi resurse și a le angaja pe cele noi într-
o modalitate mult mai eficientă, mai ales având în vedere că acest grup de oameni de știință
din Palo Alto în 1991 era deja responsabil pentru apariţia anumitor invenţii tehnologice de uz
larg.
Mark Weiser a botezat relația dintre mediul uman și mașini ca fiiind un computer
omniprezent care a reprezentat un concept complet diferit de inteligența artificială sau
realitatea virtuală, deoarece ceea ce s-a dorit să se conceptualizeze prin intermediul termenului
a fost încorporarea computerului în viața de zi cu zi a oamenilor. Weiser a murit în 1999 fără
să fie conștient de contribuția pe care a adus-o în domeniul internetului, deoarece grație
fotografiei menționate și consolidării invențiilor sale în același an, Kevin Ashton, cercetător la
Massachusetts Institute of Technology, creează pentru prima dată și într-un termen formal
internetul obiectelor, folosindu-l în contextul gestionării lanțului de aprovizionare.13
Internetul lucrurilor (IoT) a luat amploare într-un moment în care existau mai multe
obiecte conectate la internet decât oameni, pentru care Cisco Internet Business Solutions
Group realizează o clasificare în două faze în care până acum internetul lucrurilor:
- 1991-2005: considerați anii primei faze care începe cu publicarea articolului lui Mark
Weiser, “Computerul secolului XXI”.
- 2005- prezent: perioada caracterizată prin construirea și dezvoltarea de noi
dispozitive, noi tehnologii și concepte precum interfețe perceptive, calcul încorporat, calcul
persuasiv, a căror dezvoltare și combinație ne permite să observăm fuziunea acestor obiecte cu
rețelele sociale. Ambele categorii rezumă evoluția pe care termenul a avut-o de-a lungul anilor
și contrastul său între un secol și altul și, în funcție de tendința care este apreciată în prezent în
lume.14
Acum apare un nou concept numit Internetul obiectelor (Internet of Things, IoT) ca o
nouă paradigmă a rețelei, care permite entităților fizice (cum ar fi scaune, lămpi și serviete

13
Greencard, S., The Internet of Things, Ed. MIT Press Cambridge, 2015, p. 34
14
Evans, D., The Internet of Things: How the Next Evolution of the Internet Is Changing Everything. Cisco
Internet Business Solutions Group (IBSG), 2011, p. 11

5
etc.) și / sau fenomene fizice (cum ar fi temperatura, ritmul cardiac și mișcarea, printre altele)
să comunice între ele.15 Acum trebuie să avem în vedere că IoT reprezintă următoarea evoluție
a internetului, care va reprezenta un salt uriaș în capacitatea sa de a colecta, analiza și distribui
date pe care le putem transforma în informații, cunoștințe și în cele din urmă înțelepciune. În
acest context, IoT devine extrem de important. Principalul punct forţe al ideii IoT este
impactul ridicat pe care îl poate avea asupra diferitelor aspecte ale vieții de zi cu zi.16
În mediile de acasă, academice și de lucru, identificarea dispozitivelor IoT este foarte
importantă, deoarece oamenii și dispozitivele vor stabili comunicarea sau contactul prin aceste
dispozitive, fie prin rețele publice, fie private. Potrivit Comitetului pentru Standarde Globale
pentru Internetul Obiectelor (IoT-GSI), consideră că pentru ca un dispozitiv să poată fi numit
“IoT” trebuie să aibă o serie de caracteristici, acestea fiind: senzori, conectivitate la internet,
procesoare, eficiență energetică, cost proporțional, calitate, precum și fiabilitate și, în cele din
urmă, siguranță. Interacțiunea în IoT stabilește, în general, trei tipuri de conexiuni:
- Oamenii care comunică cu oamenii (P2P)
- Mașini care comunică cu oamenii (M2P)
- Mașini care comunică cu mașini (M2M).
Indiferent de tipul de conexiuni utilizate, în toate cazurile este o convergență a mai
multor tehnologii care să permită schimbul de date între dispozitivele conectate. Toate acestea
se fac pe baza tehnologiilor senzorilor, RFID (Radio Frequency Identification), NFC (Near
Field Communications) și sisteme de geolocalizare, Network Embedded Devices Systems
(NED) care vor permite obiectelor de zi cu zi să se conecteze și să devină “inteligente”,
schimbând radical modul în care îndeplinesc sarcinile zilnice.

1.3 Arhitecturi şi tehnologii

Pentru a înțelege Internetul lucrurilor dintr-un punct de vedere mai tehnic, este necesar
să înțelegem cele trei straturi care îl compun, acestea fiind:

15
Gubbi, J., Buyya, R., Marusic, S., & Palaniswami, M., Internet of things (IoT): A vision, architectural
elements, and future directions. Future generation computer systems, 7(29), 2013, p. 8
16
Atzori, L., Lera, A., & Morabito, G., The internet of things: A survey. Computer networks, vol. 54, No. 15,
2010, p. 4

6
 1. Stratul hardware: la mai bine de jumătate de secol după apariţia computerelor grele
care ocupau încăperi întregi, componentele sunt din ce în ce mai mici, ceea ce permite
dezvoltarea unor computere mai puternice și mai rapide decât predecesorii lor. Acest strat fizic
ocupă mai puțin spațiu, facilitând conectarea la orice, de oriunde, oricând. Asistăm la
fenomenul miniaturizării.
2. Al doilea strat este infrastructura sau mai bine zis limitările sale. Dacă miliarde de
dispozitive noi se conectează la IoT, cum va sprijini tehnologia actuală acest proces? Spectrul
internetului va deveni combustibilul secolului 21? Este necesar să ne confruntăm cu problema
spectrului ca resursă limitată.
3. Al treilea și ultimul strat este alcătuit din aplicațiile și serviciile care folosesc
cantitatea mare de informații create din IoT și unde se găsește cel mai mare potențial pentru
crearea de valoare. Aceste aplicații conduc la crearea de noi modele de afaceri și inițiative de
afaceri foarte interesante din punct de vedere al inovației. Aceste trei straturi: miniaturizarea
hardware-ului, nevoile de infrastructură și dezvoltarea de software-uri inovatoare sunt
esențiale pentru a înțelege extinderea Internetului obiectelor în domeniul tehnologiilor
informației și comunicațiilor.
Una dintre principalele probleme cu IoT este că este atât de vast și un concept atât de
complex încât nu există o arhitectură propusă, uniformă. Pentru că ideea IoT să funcționeze,
aceasta trebuie să constea dintr-un sortiment de senzori, rețea, comunicații și tehnologii de
calcul, printre altele. Aici, unele dintre arhitecturi sau modele IoT sunt date de mai mulți
cercetători, autori și practicanți.17
Proiectul european de cercetare FP7:
1) Acesta trebuie utilizat ca model pentru proiectarea arhitecturii IoT;
2) Model: Model de referință arhitectural (ARM);
3) Dezvoltat de: partenerii de proiect ai proiectului european de cercetare FP7 IoT-A;
4) Derivat din: Considerații de afaceri, cerințe bazate pe aplicații și tehnologii actuale.

ITU Architecture
Conform recomandărilor Uniunii Internaționale a Telecomunicațiilor (UIT), rețeaua,
Arhitectura internetului obiectelor constă din:
17
Gigli, M. and Koo, S., Internet of Things, Services and Applications Categorization. Advances in Internet of
Things, 1, 2011, p. 2

7
 a) Stratul de detectare
b) Stratul de acces
c) Stratul de rețea
d) Stratul Middleware
e) Straturile de aplicații.
Acestea sunt similare modelului de referință Open Systems Interconnection (OSI) în
rețea și comunicare de date.

IoT Forum Architecture

Forumul IoT spune că arhitectura internetului obiectelor este practic clasificată în 3
tipuri, respectiv aplicații, procesoare și transpirație.

Qian Xiaocong, Zhang Jidong Architecture

Potrivit lui Qian Xiaocong și Zhang Jidong, IoT tradițional este format din trei straturi.
Partea de jos este stratul de percepție, a cărui funcție este cunoașterea și colectarea
informațiilor despre obiecte. Partea centrală este stratul de transport care constă din OFC,
rețele de telefonie mobilă și rețele de telefonie fixă, rețele de difuzare și rețele de date IP
închise pentru fiecare operator. Și în cele din urmă partea de sus este reprezentată de stratul de
aplicații, unde rulează aplicații abundente. Aplicațiile tipice includ în acest strat traficul
inteligent, agricultura precisă, logistica inteligentă, industria inteligentă, protecția mediului,
monitorizarea minelor, asistența medicală la distanță, apărarea siguranței, guvernarea
inteligentă etc.

Tehnologii
Internetul obiectelor18 a fost inițial inspirat de membrii comunității RFID, care s-au
referit la posibilitatea de a descoperi informații despre un obiect etichetat prin navigarea unei
adrese de internet sau a unei intrări de baze de date care corespunde unei anumite RFID sau
Near Field Communication.19

18
ITU, Internet Reports, International Telecommunication Union. The Internet of Things: 7th Edition.
www.itu.int/internetofthings/, accesat in data de 02.03.2021
19
Want, R., An Introduction to RFID Technology. IEEE Pervasive Computing, 5, 2006, p. 4

8
 Identificarea prin frecvență radio (RFID)
Identificarea prin frecvență radio (RFID) este un sistem care transmite fără fir
identitatea unui obiect sau a unei persoane folosind unde radio sub forma unui număr de serie.
Prima utilizare a dispozitivului RFID a avut loc în cel de-al Doilea Război Mondial și a fost
utilizată pentru identificarea aliatului sau a dușmanului în 1948. Ulterior, tehnologia RFID a
fost fondată la centrul Auto-ID din MIT în anul 1999. Tehnologia RFID joacă un rol important
în IoT pentru rezolvarea problemelor de identificare a obiectelor din jurul nostru într-un mod
rentabil. Tehnologia este clasificată în trei categorii pe baza metodei de furnizare a sursei de
alimentare în Tag-uri: RFID activ, RFID pasiv și RFID semipasiv.
Principalele componente ale RFID sunt eticheta, cititorul, antena, controlerul de acces,
software-ul și serverul. Acest system este fiabil, eficient, securizat, ieftin și precis. RFID are o
gamă largă de aplicații wireless, cum ar fi distribuția, urmărirea, monitorizarea pacientului,
aplicații militare etc.20

Internet Protocol (IP)

Internet Protocol (IP) este protocolul principal de rețea utilizat pe internet, dezvoltat în
anii 1970. IP este principalul protocol de comunicații din suita de protocol Internet pentru
retransmiterea datagramelor peste granițele rețelei. Sunt utilizate cele două versiuni ale
Protocolului Internet (IP): IPv4 și IPv6.
Fiecare versiune definește o adresă IP în mod diferit. Datorită prevalenței sale,
termenul generic adresă IP se referă de obicei la adresele definite de IPv4. Există cinci clase
de game IP disponibile în IPv4: Clasa A, Clasa B, Clasa C, Clasa D și Clasa E, în timp ce
numai A, B și C sunt utilizate în mod obișnuit. Protocolul propriu-zis prevede 4,3 miliarde de
adrese IPv4, în timp ce IPv6 va spori semnificativ disponibilitatea la 85.000 de miliarde de
adrese. IPv6 este protocolul Internet din secolul XXI. Acest lucru acceptă aproximativ 2128 de
adrese.21

Codul produsului electronic (EPC)

20
Moeinfar, D., Shamsi, H. and Nafar, F., Design and Implementation of a Low-Power Active RFID for
Container Tracking @ 2.4 GHz Frequency. Scientific Research, 2012, p. 19
21
Bicknell, L., IPv6 Internet Broken, Verizon Route Prefix Length Policy, 2009, p. 24

9
 Codul produsului electronic (EPC) este un cod de 64 biți sau 98 biți înregistrat
electronic pe o etichetă RFID și destinat să proiecteze o îmbunătățire a sistemului de coduri de
bare EPC. Codul EPC poate stoca informații despre tipul de EPC, numărul de serie unic al
produsului, specificațiile sale, informații despre producător etc. EPC a fost dezvoltat de centrul
AutoID în MIT în 1999. Organizația EPCglobal este responsabilă de standardizarea
tehnologiei Electronic Product Code (EPC), creată rețeaua EPCglobal pentru partajarea
informațiilor RFID. Are patru componente și anume Service Naming Service (ONS), EPC
Discovery Service (EPCDS), EPC Information Services (EPCIS) și EPC Security Services
(EPCSS).22

Codul de bare
Codul de bare este doar un mod diferit de codificare a numerelor și literelor prin
utilizarea combinației de bare și spații cu lățime variabilă. Behind Bârş își servește intenția
inițială de a fi descriptiv, dar nu este critic. În Cartea codurilor de bare, Palmer recunoaște că
există metode alternative de tehnici de introducere a datelor. Quick Response (QR) codifică
marca comercială pentru un tip de cod de bare matricial conceput pentru industria auto din
Japonia.
Codurile de bare sunt etichete optice care pot fi citite de mașini atașate la articole care
înregistrează informații legate de articol. Recent, sistemul QR Code a devenit popular în afara
industriei auto datorită lizibilității sale rapide și a capacității de stocare mai mari în comparație
cu standardul. Există 3 tipuri de coduri de bare de tipul Alfa Numeric, Numeric și 2
Dimensional. Codurile de bare sunt proiectate pentru a putea fi citite de mașină. De obicei,
acestea sunt citite de scanere laser, pot fi citite și folosind camere.23

Wireless Fidelity (Wi-Fi)

Wireless Fidelity (Wi-Fi) este o tehnologie de rețea care permite computerelor și altor
dispozitive să comunice prin intermediul unui semnal wireless. Vic Hayes a fost numit
părintele tehnologiei Wireless Fidelity. Precursorul Wi-Fi a fost inventat în 1991 de NCR
Corporation în Nieuwege din Olanda. Primele produse wireless au fost introduse pe piață sub
numele WaveLAN cu viteze de la 1 Mbps la 2 Mbps. Astăzi, există o rețea Wi-Fi aproape
22
Greencard, S., The Internet of Things, Ed. MIT Press Cambridge, 2015, p. 87
23
Greencard, S., The Internet of Things, Ed. MIT Press Cambridge, 2015, p. 91

10
omniprezentă care oferă conectivitate de rețea locală fără fir de mare viteză (WLAN) în
milioane de birouri, case și locații publice, cum ar fi hoteluri, cafenele și aeroporturi.
Integrarea Wi-Fi în notebook-uri, dispozitive portabile și dispozitive electronice de
consum (CE) a accelerat adoptarea Wi-Fi până la punctul în care este aproape implicit în
aceste dispozitive. Tehnologia conține orice tip de produs WLAN care acceptă oricare dintre
IEEE 802.11 împreună cu dual-band, 802.11a, 802.11b, 802.11g și 802.11n. În prezent, orașe
întregi devin coridoare Wi-Fi prin AP-uri fără fir.24

Bluetooth
Tehnologia fără fir Bluetooth este o tehnologie radio ieftină, cu rază scurtă de acțiune,
care elimină necesitatea cablării profesionale între dispozitive precum notebook-uri, PC-uri
portabile, PDA-uri, camere și imprimante și o rază de acțiune eficientă de 10 - 100 metri. Și,
în general, comunică la mai puțin de 1 Mbps, iar Bluetooth utilizează specificațiile
standardului IEEE 802.15.1. La început, în 1994, compania Ericson Mobile Communication a
început proiectul numit “Bluetooth”. Este utilizat pentru crearea rețelelor personale (PAN). Un
set de dispozitive Bluetooth care partajează un canal comun pentru comunicare se numește
Piconet. Acest Piconet este capabil să conecteze 2 - 8 dispozitive la un moment dat pentru
partajarea datelor, iar datele pot fi text, imagine, video și sunet.
Grupul de interes special Bluetooth cuprinde peste 1000 de companii cu Intel, Cisco,
HP, Aruba, Intel, Ericson, IBM, Motorola și Toshiba.

ZigBee
ZigBee este unul dintre protocoalele dezvoltate pentru îmbunătățirea caracteristicilor
rețelelor de senzori fără fir. Tehnologia ZigBee a fost creată de ZigBee Alliance, fondată în
anul 2001. Caracteristicile ZigBee sunt costuri reduse, viteză redusă de date, interval de
transmisie relativ scurt, scalabilitate, fiabilitate, design flexibil de protocol. Este un protocol de
rețea fără fir de mică putere bazat pe standardul IEEE 802.15.4. ZigBee are o rază de acțiune
de aproximativ 100 de metri și o lățime de bandă de 250 kbps, iar topologiile pe care le
funcționează sunt de tip stea, arbore cluster și mesh. Este utilizat pe scară largă în

24
Pahlavan, K., Krishnamurthy, P., Hatami, A., Ylianttila, M., Makela, J.P., Pichna, R. and Vallstron, J., Handoff
in Hybrid Mobile Data Networks. Mobile and Wireless Communication Summit, 7, 2007, p. 12

11
automatizarea casei, agricultura digitală, controalele industriale, monitorizarea medicală și
sistemele de alimentare.25

Near Field Communication (NFC)

Near Field Communication (NFC) este un set de tehnologie fără fir cu rază scurtă de
acțiune la 13,56 MHz, care necesită de obicei o distanță de 4 cm. Tehnologia NFC face viața
mai ușoară și mai convenabilă pentru consumatorii din întreaga lume, simplificând
tranzacțiile, schimbul de conținut digital și conectarea dispozitivelor electronice cu o atingere.
Permite inițializarea intuitivă a rețelelor fără fir și NFC este complementară Bluetooth și
802.11 cu capacitățile lor de distanță lungă la o distanță de până la 10 cm.
Funcționează, de asemenea, într-un mediu dificil, are o metodă de conectare ușoară și
simplă. A fost dezvoltat pentru prima dată de companiile Philips și Sony. Rata de schimb a
datelor este acum de aproximativ 424 kbps. Consumul de energie în timpul citirii datelor în
NFC este sub 15ma.26

Actuatoare
Un actuator este un mecanism care convertește energia în mișcare, ceea ce înseamnă că
actuatoarele conduc mișcările în sisteme mecanice. Este nevoie de lichid hidraulic, curent
electric sau altă sursă de energie. Actuatoarele pot crea o mișcare liniară, o mișcare rotativă
sau o mișcare oscilatorie. Acoperă distanțe scurte, de obicei de până la 30 m și comunică, în
general, la mai puțin de 1 Mbps. Actuatoarele sunt de obicei utilizate în aplicații de fabricație
sau industriale. Există trei tipuri:
1) Electrice: motoare de curent alternativ și de curent continuu, motoare pas cu pas,
solenoide
2) Hidraulice: utilizează fluid hidraulic pentru a acționa mișcarea
3) Pneumatic: utilizează aer comprimat pentru a acționa mișcarea.

25
Chen, X.-Y. and Jin, Z.-G., Research on Key Technology and Applications for the Internet of Things. Physics
Procedia, 33, 2012, p. 58
26
Greencard, S., The Internet of Things, Ed. MIT Press Cambridge, 2015, p. 96

12
 Toate aceste trei tipuri de servomotoare sunt foarte utilizate în prezent. Dintre acestea,
actuatoarele electrice sunt tipul cel mai des utilizate. Sistemele hidraulice și pneumatice permit
creșterea forței și a cuplului de la un motor mai mic.27

Rețele de senzori fără fir (WSN)

Un WSN este o rețea fără fir constând din dispozitive autonome distribuite spațial care
utilizează senzori pentru a monitoriza în mod cooperant condițiile fizice sau de mediu, cum ar
fi temperatura, sunetul, vibrațiile, presiunea, mișcarea sau poluanții, în diferite locații. Formată
din sute sau mii de mot-uri care comunică între ele și transmit date de la unul la altul.28
O rețea de senzori fără fir este un element important în paradigma IoT. Este posibil ca
nodurile senzorilor să nu aibă un ID global din cauza cantității mari de cheltuieli generale și a
numărului mare de senzori. WSN bazat pe IoT a primit o atenție remarcabilă în multe
domenii, cum ar fi armata, securitatea internă, asistența medicală, monitorizarea agriculturii de
precizie, producția, monitorizarea habitatului, detectarea incendiilor forestiere și a inundațiilor
și așa mai departe. Senzorii montați pe corpul unui pacient monitorizează răspunsurile la
medicamente, astfel încât medicii să poată măsura efectele medicamentelor.29

Aplicații Internet of Things

Internetul lucrurilor se bazează pe conectarea dintre obiecte și va avea impact asupra
tuturor aspectelor societății noastre, cum ar fi educația, transportul, sănătatea, monitorizarea
semnelor vitale, sportul și divertismentul. Atât de mult încât, potrivit mai multor rapoarte
prezentate în decembrie 2013 la forumul IoT din Barcelona, “Internetul lucrurilor” va însemna
că până în 2022 fiecare persoană va avea în medie nouă dispozitive conectate la Internet, în
loc de cele două actuale. (Gómez, 2013)
Prin simpla utilizare a etichetelor RFID, este posibil să urmăriți obiecte, senzori pentru
temperatură, calitate a mediului, umiditate, detectarea mișcării și comutatoare care pot porni
sau opri lucruri precum lumini, încălzitoare, sisteme de irigare, aparate de aer condiționat,
camere video, etc.) În plus, obiectele numite inteligente, cum ar fi telefoanele inteligente,
27
Greencard, S., The Internet of Things, Ed. MIT Press Cambridge, 2015, p. 98
28
Arampatzis, T., et al., A Survey of Security Issues in Wireless Sensors Networks, in Intelligent Control.
Proceeding of the IEEE International Symposium on, Mediterrean Conference on Control and Automation, 2005,
p. 37
29
Chorost, M., The Networked Pill, Ed. MIT Technology Review, 2008, p. 46

13
televizoarele inteligente, smart wach, casă inteligentă, printre altele cu funcții diferite și orașe
inteligente, se remarcă prin utilizarea IoT.
Telefoane inteligente: sunt telefoane mobile ansamblate pe o platformă de calcul
mobilă, cu o capacitate mai mare de a stoca date și de a desfășura activități similare cu un
minicomputer și conectivitate decât un telefon mobil convențional.
Televizoare inteligente: televizoare inteligente care îndeplinesc mai multe funcții în
interiorul lor pentru a accesa internetul. Se estimează că până în 2021, 65% dintre televizoare
vor fi televizoare inteligente.
Oraș inteligent: este un oraș care folosește tehnologiile informației și comunicațiilor
pentru a face atât infrastructura critică, componentele sale, cât și serviciile publice oferite mai
interactive, eficiente, iar cetățenii pot fi mai conștienți de ele. Serviciile oferite de un oraș
inteligent sunt: mobilitate urbană, eficiență energetică și mediu, gestionarea infrastructurii și
clădiri publice, guvern și cetățenie, siguranță publică, sănătate, educație, capital și cultură
umană, comerț electronic. După cum s-a menționat în Forumul IoT, IoT ar trebui să servească
astfel încât conectivitatea și datele să ne ajute să luăm decizii, să ne economisim timp și să ne
ușurăm viața.30

Bibliografie

30
Gomez, C., Tendencias 21. Tendencias de las Telecomunicaciones. Rev. Electrónica Cienc. Tecnol. Soc. Cul,
2013, p. 25

14
 Arampatzis, T., et al., A Survey of Security Issues in Wireless Sensors Networks, in
Intelligent Control. Proceeding of the IEEE International Symposium on, Mediterrean
Conference on Control and Automation, 2005
Ashton, K., «That "Internet of the Things" thing», in RFID Journal, 1999.
http://www.rfidjournal.com/article/print/4986, accesat in data de 03.03.2021
Atzori, L., Lera, A., & Morabito, G., The internet of things: A survey. Computer
networks, vol. 54, No. 15, 2010
Barreto, L., Amaral, A., & Pereira, T., Industry 4.0 implications in logistics: an
overview. Procedia Manufacturing, 13, 2017
Bicknell, L., IPv6 Internet Broken, Verizon Route Prefix Length Policy, 2009
Chen, X.-Y. and Jin, Z.-G., Research on Key Technology and Applications for the
Internet of Things. Physics Procedia, 33, 2012
Chorost, M., The Networked Pill, Ed. MIT Technology Review, 2008
Cui, Y., Ma, Y., Zhao, Z., Li, Y., Liu, W., & Shu, W., Research on data fusion
algorithm and anti-collision algorithm based on internet of things. Future Generation
Computer Systems, 85, 2018
Evans, D., The Internet of Things: How the Next Evolution of the Internet Is Changing
Everything. Cisco Internet Business Solutions Group (IBSG), 2011
Gigli, M. and Koo, S., Internet of Things, Services and Applications Categorization.
Advances in Internet of Things, 1, 2011
Gomez, C., Tendencias 21. Tendencias de las Telecomunicaciones. Rev. Electrónica
Cienc. Tecnol. Soc. Cul, 2013
Greencard, S., The Internet of Things, Ed. MIT Press Cambridge, 2015
Gubbi, J., Buyya, R., Marusic, S., & Palaniswami, M., Internet of things (IoT): A
vision, architectural elements, and future directions. Future generation computer systems,
7(29), 2013
Haller, S., Karnouskos, S., & Schroth, C., The Internet of Things in an enterprise
context, in Domingue, J., (coord.) Future Internet, Ed. Springer, Berlin, 2009, p. 15
ITU, Internet Reports, International Telecommunication Union. The Internet of
Things: 7th Edition. www.itu.int/internetofthings/, accesat in data de 02.03.2021

15
 Lee, C., Yaqiong, L., Ng, K., Ho, W., & Choy, K., Design and application of Internet
of things-based warehouse management system for smart logistics. International Journal of
Production Research, 56(8), 2018
Lee, I., & Lee, K., The Internet of Things (IoT): Applications, investments, and
challenges for enterprises. Business Horizons, 58(4), 2015
Moeinfar, D., Shamsi, H. and Nafar, F., Design and Implementation of a Low-Power
Active RFID for Container Tracking @ 2.4 GHz Frequency. Scientific Research, 2012
Nord, J. H., Koohang, A., & Paliszkiewicz, J.,The Internet of Things: Review and
theoretical framework. Expert Systems with Applications, 133, 2019
Pahlavan, K., Krishnamurthy, P., Hatami, A., Ylianttila, M., Makela, J.P., Pichna, R.
and Vallstron, J., Handoff in Hybrid Mobile Data Networks. Mobile and Wireless
Communication Summit, 7, 2007
Saarikko, T., Westergren, U. H., & Blomquist, T., The Internet of Things: Are you
ready for what’s coming?. Business Horizons, 60(5), 2017
Want, R., An Introduction to RFID Technology. IEEE Pervasive Computing, 5, 2006
Wortmann, F., & Flüchter, K., Internet of Things: Technology and Value Added.
Business and Information Systems Engineering, 57(3), 2015

16